Asistenta sociala acordata copiilor strazii

La etapa actuala exista mai mult de 150 de milioane de copii ai strazii. O

Pe data de 21 martie se sarbatoreste in toata lumea, incepand din 1998, Ziua
Internationala a Copiilor Strazii, care a fost instituita prin rezolutia Forumului
International "Prietenii copiilor strazii" desfasurat la Varsovia. La nivelul
fiecarei tari, autoritatile competente fac eforturi deosebite pentru integrarea
copiilor strazii in centre de plasament sau in familii care-si pot asuma cresterea
si educarea lor.
In orice societate omeneasca vor exista in continuare persoane care trebuie
sa fi ocrotite in mod special: copiii strazii, cei cu dizabilitati, copiii orfani etc.
Intr-o societate, oricat de perfecta am socoti-o noi, vor continua sa existe
probleme sociale speciale, rezultate din dezorganizari familiale, bolnavi fara
sustinatori etc. Pentru rezolvarea acestor cazuri este necesara intreprinderea de
actiuni complexe si sustinute. Insa asistenta sociala facuta in lipsa sentimentului
de iubire aproape este seaca in esenta si de aceea trebuie sa existe o stransa
colaborare intre specialistii de profil pentru ca terapia sociala sa aiba cele mai
bune efecte .Asistenta sociala se ocupa in principal cu recuperarea si reintegrarea
psiho-sociala si profesionala a persoanelor cu probleme speciale: deficiente
psihice si /sau fizice, comportament antisocial(delicventa), probleme sociale
diverse. Desfasoara o activitate complexa si variata: analizeaza influenta
factorilor sociali asupra starii de sanatate mentala si a comportamentului uman,
acorda consultatii privind drepturile si obligatiile asistatilor, colaboreaza cu
institutii sau organizatii care au obiective similare, participa la elaborarea
metodelor si tehnicilor de lucru, propun masuri de ajutorare sau recuperare.
Munca unui lucrator social este aceea de a ajuta oamenii în rezolvarea
problemelor legate de situatia lor sociala sau de viata personala. Scopul principal
al activitatii asistentului social este acela de a asista persoanele aflate în
dificultate implicându-se în identificarea, întelegerea, evaluarea corecta si
solutionarea problemelor sociale. În toate demersurile sale, asistentul social
actioneaza cu prioritate în interesul clientului. În situatia în care interesul
clientului reprezinta o amenintare pentru comunitate / membrii comunitatii,
asistentul social are responsabilitatea de a îndruma clientul si de a media în
scopul armonizarii intereselor partilor implicate. Asistentul social nu trebuie sa
practice, sa tolereze, sa faciliteze sau sa colaboreze la nici o forma de
discriminare bazata pe rasa, etnie, sex si orientare sexuala, varsta, convingeri
politice sau religioase, statut marital, deficienta fizica sau psihica, situatie
materiala si/sau orice alta preferinta, caracteristica, conditie sau statut. Asistentii
sociali actioneaza cu onestitate si responsabilitate în concordanta cu misiunea
profesiei si standardele profesionale. Asistentul social pledeaza pentru conditii
de viata care sa conduca la satisfacerea nevoilor umane de baza si promoveaza
valorile sociale, economice, politice si culturale care sunt compatibile cu
principiile justitiei sociale. Asistentul social trebuie sa fie constient de impactul
vietii politice asupra profesiei si practicii profesionale. Asistentul social
pledeaza pentru schimbari care sa contribuie la îmbunatatirea conditiilor sociale
în vederea satisfacerii nevoilor umane de baza si promovarii justitiei sociale.
Asistentul social actioneaza pentru a facilita accesul la servicii specifice si
posibilitatea de a alege pentru persoanele vulnerabile, dezavantajate sau aflate în
dificultate.
Asistentul social face selectionarea copiilor de pe strada in vederea incadrarii
lor in programele unui centru, precum si tinde spre inlaturarea acestui fenomen
negativ “ copiii strazii”. In afara activitatii de selectionare, acorda : asistenta
medicala de urgenta, ajutor umanitar de urgenta, consiliere pentru rezolvarea
conflictelor de grup, consilierea copiilor in vederea reintegrarii familiale,
integrarii in programele de asistenta sociala guvernamentale sau a altor ONG-
uri, sau a rezolvarii problemelor cu autoritatile etc. - prevenirea
institutionalizarii copilului a carui familie inregistreaza dificultati in asigurarea
unei ingrijiri si educatii corespunzatoare;
Obiective generale:
 prevenirea abandonului copilului;
 prevenirea a abandonului scolar;
 diminuarea fenomenului de violenta domestica;
 prevenirea disolutiei familiilor care prezinta disfunctionalitati
Obiective specifice:
 imbunatatirea relatiei copil - familie;
 dobandirea sau dezvoltarea capacitatilor de relationare si
comunicare ale copiilor, precum si a deprinderilor de viata
cotidiana;
 suport acordat copiilor pentru continuarea sau reluarea pregatirii
scolare;
 pregatirea familiei si a mamei in vederea reintegrarii familiale a
acesteia impreuna cu copilul;
 suport acordat mamelor in gasirea unui loc de munca.
Administrarea apartamentelor sociale
Este incredintata asistentilor sociali manageri de caz si consta din :
 amenajarea locuintei, achitarea cheltuielilor curente si a chiriei lunare;
 reactualizarea si formarea deprinderilor casnice, a abilitatilor de autoingrijire
personala;
 deprinderea copiilor , dar si a adultilor, sa administreze veniturile banesti
(bugetul lunar), efectuarea unor cumparaturi impreuna cu copiii sau parintii
acestora;
 ameliorarea relatiilor intrafamiliale;
 stimularea relatiilor cu comunitatea, aplanarea conflictelor cu membrii
comunitatii, care tind cel mai adesea sa-i respinga pe noii locatari
“deosebiti”
 stimularea si consilierea in vederea rezolvarii problemelor cu autoritatile
(acte de identitate, obtinerea drepturilor banesti).
In cateva cazuri, adaptarea asistatilor la noile conditii decente de viata
desfasurandu-se cu probleme, sau nefiind acceptati de colocatari, asistentii
sociali si educatorii sunt nevoiti sa doarma o perioada in apartamentele sociale
pentru a le acorda sprijin permanent.
Acordarea asistentei medicale
 intocmirea fiselor medicale ale personalului si periodic efectuarea
examenelor conform normelor M.S.;
 efectuare examene clinice generale + fise de observatie pentru toti copiii;
 asistenta medicala zilnica a copiilor ( consultatii + tratamente);
 asistenta medicala a membrilor familiilor copiilor;
 educatie sanitara si sexuala;
 vaccinari si intradermoreactii pentru prevenirea imbolnavirilor;
 controlul igienei si dezinfectiei in imobil;
 igienizare si deparazitare copii + familii;
 asistenta medicala in deplasari ( tabere, excursii, street work);
 stabilirea meniului zilnic;
 inspectii sanitare la blocul alimentar;
 vizite la familii si copiii spitalizati;
 contacte in vederea colaborarii cu unitati medicale specializate ( ARAS);
 contacte in vederea sponsorizarii cu medicamente, materiale consumabile,
dezinfectante etc.;
 colaborarea cu unitati medicale ( spitale, policlinici) in vederea efectuarii
examenelor de laborator si paraclinice si a examenelor de specialitate.
In cadrul activitatii de prevenire a infectiilor, copiii neluati in evidenta de
nici o unitate medicala pediatrica trebuie sa fie vaccinati :
- antirujeolic;
 - antihepatita B;
- antipoliomielita ( prima doza);
- difterotetanic – I doza;
- difterotetanopestuos – I doza
In urma cunoasterii copiilor si stabilirii problemelor particulare cu care
acestia se confrunta, este necesar de aplicat urmatoarele terapii :
1. Terapii individuale ( relaxare, sugestie, ludoterapie,
artterapie etc)
2. Terapii de grup ( psihodrama, joc de rol)
Ca rezultat al acestor terapii : cresterea coeziunii de grup, reducerea
agresivitatii, ameliorarea starilor subiective de disconfort, reducerea inadpatarii
sociale, cresterea adaptarii, diminuarea tensiunilor si conflictelor interne etc.
Ca urmare a desfasurarii acestor activitati, s-au desprins urmatoarele
caracteristici ale copiilor strazii :
- tulburari de concentrare a atentiei cu momente de disparitie a interesului
datorita inhalarii de aurolac;
- autopunitie (autoagresiune) – prezinta frecvente taieturi cu lama in urma
inhalarii de aurolac, inacceptarea propriei persoane, lipsa simtului autoprotectiei
fizice;
- oportunism (incearca sa profite de orice noua situatie care le poate aduce un
profit);
- resimt acut lipsa de afectiune (principala cauza ce l-a determinat pe copil sa
fuga in strada);
- fiecare copil doreste sa castige atentia, fiind intr-o permanenta competitie cu
ceilalti;
- prezenteism (nu este preocupat de viitor);
- prezinta un scazut sentiment al demnitatii (nu se jeneaza sa joace rolul
handicapatului fizic sau psihic daca aceasta ai aduce profit);
- scazut simt al proprietatii;
- lipsa de structurare a dorintelor;
- slaba acceptare a unui sistem de valori normal;
- neincredere in fortele proprii;
- nu au incredere in nimeni ;
- deseori manifesta violenta fata de animale sau fata de cei mai slabi;
- perceptie diferita a timpului (ori nu are formata perceptia temporala, ori timpul
este perceput in functie de evenimente importante).
Suferinta vietii in strada si lipsa de afectiune ii vor urmari insa toata viata,
astfel incat putini copii au sanse reale de reintegrare sociala (si aceasta cu
eforturi deosebite).
Servicii de asistenta sociala si psihologica pentru copiii strazii explotati
economic urmãreste acordarea de suport direct copiilor si familiilor (servicii
educationale, servicii sociale, consiliere psihologicã si facilitarea accesului la
servicii medicale), precum si dezvoltarea capacitãtii institutiilor partenere de a
acorda servicii grupuluit tintã si sensibilizarea opiniei publice cu privire la
cauzele si consecintele exploatãrii prin muncã a copiilor.
Activitãtile desfãsurate cu copiii si familiile in cadrul acestui program sunt
structurate pe urmãtoarele componente:
• Componenta educativa - recuperarea materiei conform cu programa scolara
pentru clasele I-IV pentru copiii aflati in abandon scolar sau nescolarizati,
asistentã aditionalã pentru clasele I-VIII (pentru copiii care frecventeazã scoala
dar, totodatã, muncesc) si activitãti de educatie prescolarã.
• Componenta sociala - activitati de asistenta sociala, consiliere psihologica,
asistenta medicala, consiliere juridica in vederea obtinerii drepturilor de care
beneficiaza prin lege.
Asistenta sociala are drept scop reintegrarea scolara si consilierea
psihologica a copiilor strazii, prin intermediul primului serviciu de asistenta
sociala stradala. Initiativa dezvoltarii acestui tip de serviciu adresat copiilor
strazii a pornit de la necesitatea interventiei directe in strada. Un alt argument l-a
constituit faptul ca orice proiect de viata individualizat al copilului trebuie sa
porneasca din mediul in care acesta se afla.
Reintegrarea copiilor instituţionalizaţi în familiile lor este un proces dificil,
realizându-se prin multe ore de „consiliere“ a părinţilor pentru a-i convinge că
locul odraslelor este lângă ei. Nenumărate echipe formate din psihologi, asistenţi
sociali, educatori din cadrul fiecărui serviciu al Direcţiei Copilului merg pe teren
să convingă părinţii să îşi mai vadă măcar o dată copiii, să îi privească în ochi,
să le povestească motivele care i-au determinat să îi abandoneze. Se încearcă
„sensibilizarea“ părinţilor, renaşterea sentimentelor materne... „Este foarte greu
să îi convingem pe copiii care nu şi-au văzut niciodată părinţii să accepte să îi
cunoască pe cei care le-au dat viaţă. Într-o primă fază, copiii sunt reticenţi,
refuză să îi privească pe cei care i-au părăsit fără nici un pic de milă. Apoi,
mergem la familie, care la fel este reticentă, ne trânteşte uşa în faţă, nu
recunoaşte nici măcar că a avut un copil pe care l-a abandonat în leagăne ale
statului, cum erau pe atunci. Oamenii se feresc de obicei să îşi accepte copilul
părăsit în urmă cu mulţi ani, deoarece între timp şi-au format o nouă familie,
trăiesc într-o nouă comunitate în care nimeni nu ştie amănunte din trecutul
lor“. Urmează alte vizite la mama sau familia ce nu a mai vrut să ştie de copil
pentru a o convinge să se întâlnească măcar o dată, preţ de câteva minute, cu
copilul. Dacă se descoperă că familia naturală este formată din membri cu grave
dizabilităţi, oameni încadraţi în grade de handicap, se trece la descoperirea
familiei lărgite a bunicilor, unchilor sau mătuşilor micuţului abandonat.
Urmează ore bune de consiliere timp de mai multe luni, în care adulţii se
şcolarizează la „şcoala părinţilor“, învaţă să-şi îngrijească micuţul, să îi
urmărească evoluţia, starea de sănătate, dezvoltarea, capacitatea de învăţare.
Învaţă, pur şi simplu, de „la zero“, cum se creşte un copil.
 Instituții de stat

1. Direcţia Generală Protecţia Copilului (D.G.P.C.)

Este direcţie de specialitate în cadrul Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei
Sociale.
Atribuţii:
- elaborează şi fundamentează programe în domeniul protecţiei familiei şi
pentru prevenirea şi combaterea violenţei în familie şi în domeniul protecţiei şi
promovării drepturilor copilului;
- monitorizează respectarea drepturilor copilului şi recomandă autorităţilor
centrale sau locale luarea măsurilor care se impun;
- elaborează metodologia de licenţiere şi criteriile de evaluare a serviciilor
destinate prevenirii separării copilului de părinţii săi, protecţiei speciale a
copilului şi tânărului şi victimelor violenţei în familie şi licenţiază aceste
servicii;

2. Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Copilului

(A.N.P.D.C.)
Se organizează și funcționează că organ de specialitate al administrației
publice centrale, cu personalitate juridică, in subordinea Ministerului Muncii,
Familiei și Egalității de Șanse.
Atribuţii:
- identifică nevoile de formare a personalului implicat in protecția și
promovarea drepturilor copilului și colaborează cu instituțiile abilitate de lege la
fundamentarea și elaborarea de programe care să răspundă acestor nevoi;
- propune autorităților competente suspendarea sau incetarea activităților care
pun in pericol grav și iminent sănătatea sau dezvoltarea fizică ori psihică a
copilului;
 - finanțează sau, după caz, cofinanteaza proiecte in cadrul programelor de
interes național;
3. Direcția generalÄ de asistentă socială și protecția copilului
(D.G.A.S.P.C.)
Este instituţia publică cu personalitate juridică ce funcţionează în
subordinea consiliului judeţean,respectiv a consiliilor locale ale sectoarelor
municipiului Bucureşti.
Atribuţii:
- monitorizează familiile şi persoanele care au primit în plasament copii, pe
toată durata acestei măsuri;
- identifică, evaluează şi pregăteşte persoane care pot deveni asistenţi maternali
profesionişti;
- acordă asistenţă şi sprijin părinţilor copilului separat de familie, în vederea
reintegrării în mediul său familial,

Diferite companii de combatere a fenomenului,, Copii străzii”

1. “Salvați Copiii” derulează campania “Iti mulțumesc pentru că ți-ai

coborât privirea”, pentru asigurarea integrării școlare a copiilor
străzi 2009
Salvati Copiii isi propune ca, prin banii colectati in 2009, sa ajute 550 de copii
sa beneficieze de suport educational.

2. Campanie națională pentru salvarea copiilor străzii - 2009

Organizația "Salvați Copiii!" susține că dintre copiii care muncesc pe stradă,
44% cerșesc în condiții dificile, cea mai mare parte a lor suferind de boli de
piele, iar mulți sunt analfabeți.
 "Implică-te în combaterea cersetoriei”, în colaborare cu Biroul Internațional al
Muncii - Programul Internațional pentru Eliminarea Muncii Copiilor (ILO-
IPEC), Direcția Generală de Asistentă Socială a Municipiului București
(DGASMB) și Direcția cGenerală de Poliție a Municipiului București
(DGPMB). Obiectivele campaniei sunt de a oferi informații privind cauzele
reale și consecințele exploatării copiilor care cerșesc și de a lansă un apel către
cetățeni pentru o implicare activă în protecția acestora.

3. “Razboiul strazii” - Fundația Concordia în România - 2008

Campania are drept obiectiv schimbarea percepției negative a oamenilor față
de copii străzii și spargerea zidului de indiferentă față de problemele acestora.
Pentru Concordia, acești copii nu sunt niște ființe umane sărmane ci sunt
adevărați eroi, care luptă în fiecare zi pentru supraviețuire. Pentru că până la
urmă copilăria lor este o luptă împotrivă foamei și a sărăciei.

4. Și tu poți salva o viață de pe stradă! - Asociaţia Metanoia Timişoara

Campania are ca scop strângerea de fonduri pentru a construi un apartament
social pentru copii străzii.

Concluzie

Deci putem spune cu certitudine ca problema copiilor străzii a stârnit vii

dispute între profesioniştii implicaţi în soluţionarea acestei probleme. Aceste
dispute s-au purtat în primul rând în jurul cauzelor care determină alegerea
străzii ca stil de viaţă. Am putea numi oameni ai străzii pe acei oameni fără
copii, tineri sau mai vârstnici care stau permanent pe stradă sau numai într-o
anumită perioadă a zilei, procurându-şi singuri şi ilegal mijloacele de
subzistenţă. Cauzele ajungerii lor în stradă sunt multiple: unii au fost victimele
unor înşelăciuni prin care au fost deposedaţi de case; datorită sărăciei şi lipsei
banilor, minori care au fugit de acasă sau din centrele pentru ocrotirea
minorilor, abandonaţi de părinţi sau fără familie, proveniţi din familii
dezorganizate şi trimişi la cerşit. Mulţi sunt implicaţi în infracţiuni, unii
intenţionat pentru a ajunge în penitenciare unde au un acoperiş deasupra
capului şi trei mese pe zi. Îi întâlnim la tot pasul în gară, pieţe, centrul oraşului,
mijloace de transport, scotocind în gunoaie sau cerşind. Credem, de asemenea,
că aceşti oameni ai străzii pot constitui şi un pericol pentru noi, atât fizic,
pentru că atunci când sunt refuzaţi unii devin violenţi, dar şi de sănătate
publică pentru cei cu care intră în contract. Da, uneori soarta e nedreaptă! Ne
punem întrebarea: de ce unii au o viaţă uşoară şi nu duc lipsă de nimic, iar alţii
trăiesc pe străzi cerşind, fără un acoperiş deasupra capului, fără a şti dacă
mâine va mânca ceva sau nu? Cine sunt cei care trebuie să facă ceva pentru a
pune capăt unei astfel de vieţi josnice? Noi credem că toţi trebuie să punem
umărul pentru a face ceva în această privinţă. Primăria prin Serviciul Social să
studieze mai atent aceste cazuri şi să ia măsuri în rezolvarea lor. Poliţia să facă
mai multe razii pentru a stopa cerşitul şi implicit infracţionalitatea. Fundaţiile
să fie încurajate pentru a ajuta cu alimente, îmbrăcăminte şi alte servicii pe cei
care se confruntă cu o "asemenea viaţă grea", iar cetăţenii să nu încurajeze
cerşitul dându-le bani. "Dă-i unui om un peşte şi l-ai hrănit pentru o zi. Învaţă-l
să pescuiască şi l-ai hrănit pentru toată viaţa".