ABORDAREA SISTEMICĂ A PROCESULUI

DE ÎNVĂȚĂMÂNT

“Abordarea sistemică a procesului de învăţământ valorifică o metodologie interpretativă a

analizei de sistem, bazată pe evidenţierea elementelor componente ale procesului de învăţământ,
a relaţiilor dintre ele şi pe considerarea lui ca subsistem social.” (Tomșa. 2011, p.61). Astfel,
componentele procesului de învățământ pot fi analizate, modificate și adaptate în vederea
eficientizării acestuia.

Conform lui Cerghit această metodă de analiză a procesului de învățământ are un dublu
impact:

 De ordin teoretic, conceptual, care încadrează procesul de învățământ în rândul

activităților umane sistemice, definindu-le drept un sistem sau ansamblu complex şi
dinamic de componente care interacţioneazâ şi converg spre realizarea unor obiective
instructiv-educative clar definite. Acesta este complex prin prisma varietății elementelor
sale componente și este dinamic datorită interacțiunilor care suportă elaborări şi
reelaborări, dimensionări şi redimensionări continue, dar care îşi reafirmă, în acelaşi
timp, coerenţa şi unitatea.
 De natură metodologică, procedurală sau pragmatică, ce poate deveni:
- o tehnică de analiză, uneori foarte fină, a oricărui sistem procesual, a funcţionării lui
reale, oferindu-ne posibilitatea să identificăm punctele sensibile ale acestuia şi, mai ales,
evoluţia optimă a conexiunilor dintre elementele sale;
- o tehnică de modificare (transformare) a funcţionării sistemului, cu scopul de a obţine o
eficienţă maximă;
- o tehnică sau o metodă creativă şi raţională în cercetarea soluţiilor alternative, în
problemele strategice ale predării-învăţării, în cele ale proiectării, organizării şi
conducerii oricărei situaţii de instruire. (Cerghit, 2008).

Pentru activitatea instructiv-educativă analiza sistemică are funcția “de a permite tuturor
celor care lucrează într-o situație complexă de descris să perceapă disfuncțiile, să ia în
considerare diferitele niveluri ale realității sociale și instituționale. Într-un alt sens, această
metodă permite celui care acționează să stăpânească, atât cât este posibil, transformările în lanț
pe care le declanșează și să măsoare efectele. (Cucoș. 2014. apud UNESCO, 1981).

O descriere sistemică a procesului de învățământ se poate realiza din trei puncte de

vedere: structural, operațional și funcțional (Cucoș, 2008 apud Cerghit 1986). Aspectul
funcțional face referire la ceea ce țintește sistemul șă realizeze și la rezultatele obținute. În acest
caz eficiența demersului educativ este determinată de rezultatele obținute. În raport cu
performanțele proiectate, se derulează secvențele didactice și se evaluează rezultatele obținute,
asigurându-se în acest fel circuitul și autoperfecționarea prin intermediului feedbackului
informațional.

Din punct de vedere structural, funcționarea procesului de învățămâny are la bază:

resurse umane: elevi, educatori, părinți; resurse materiale și financiare, conținuturi, forme de
organizare a activității, sisteme de relații, etc.

Sub aspect operațional se urmărește procesul, desfășurarea activității, metodele,

strategiile.

ELEMENTELE COMPONENTE