Tema seminar Psihologia Educatiei 26.

11
Alexandrescu Ioana Aida

 Care ar fi diferența între creativitate și genialitate?

Există diferite tipuri de genii. Toate acestea sunt extrem de inteligente. Nu toți pot crea. Geniul
este o abilitate intelectuală mai mare, insa nu toate geniile sunt creative.
De fapt, trebuie să definesc doi termeni diferiți, chiar dacă se suprapun: geniu și creativitate.
Super creativi tind să aibă acel IQ între 110–125, dupa aceast prag, se spune ca, creativitatea ar
incepe sa scada.
Superdotații tind să se plictisească cu ușurință.
Dislexicii găsesc mai multe modalități de rezolvare a lucrurilor.
Deși depinde de ceea ce definim drept „geniu”, creativitatea este un factor necesar pentru ca
individul să fie clasificat geniu și, prin urmare, „geniu creator” este o frază redundantă.
Acestea fiind spuse, clasificarea inițială Stanford-Binet pentru IQ> 140 a fost „aproape geniu sau
geniu”; și întrucât IQ și creativitatea pot fi interrelaționate, dar nu neapărat co-apar, se poate
obține un IQ> 140 fără a fi creat. IQ> 130 este considerat în general talentat, deși supradotarea
nu echivalează cu geniul în sine.
S-ar putea estima că pe măsură ce inteligența crește, în special pe măsură ce trecem, spunem, IQ
160, devine mai puțin probabil ca individul să fie necreativ, deoarece anumite stiluri de gândire
caracterizate de astfel de niveluri de IQ intră în joc (de exemplu, sinteza ideilor disparate).
Dar creativitatea nu se referă exclusiv la IQ ridicat - personalitatea este implicată.
Deschiderea către trăsăturile de experiență a fost corelată cu creativitatea. Mai mult, deschiderea
ridicată este legată de psihotismul lui Eysenck, și schizotipie, (mai ales tulburare de personalitate
schizotipală). Procesele creative și legate de psihoză par, de asemenea, să aibă asemănări în
activitatea creierului, precum și că au o bază ereditară (de exemplu, Eduard, fiul lui Einstein a
dezvoltat schizofrenie). Aceasta poate fi originea asocierii dintre geniu și nebunie.
Insa acești factori sunt independenți unul de celălalt, iar o persoană poate avea un coeficient de
coeficiență intelectuală ridicat în timp ce este deschisă, ceea ce este doar slab corelat cu
inteligența fluidă. acești indivizi sunt susceptibili de a fi mai puțin creativi decât indivizii cu un
grad înalt de deschidere IQ, deținând în același timp capacități de gândire logică și de
recunoaștere a modelului.
pentru creativitatea originală (în special, intelectuală), analog cu deținerea hardware-ului capabil
de astfel. Trăsăturile de personalitate descrise mai sus, cum ar fi deschiderea ridicată, ar crește
probabilitatea ca acest potențial să fie realizat. Neurodiversitatea ar crește probabil și nivelul de
originalitate, pur și simplu datorită disparității dintre gândire / percepție și normă
(neurotipicalitate).Deci: indivizii care au un IQ ridicat, în timp ce au un nivel scăzut de
deschidere / psihoticism și sunt neurotipici, sunt mai susceptibili să fie „geniul tău tradițional” și
sunt probabil mai răspândiți în domeniile științifice, decât în cele artistice, unde poate contribui
substanțial predominant prin expertiză. și muncă asiduă, mai degrabă decât să se bazeze pe
salturile creative și gândirea originală (desigur trebuie să apară acest lucru, dar nu de obicei în
măsura tipului creativ). De asemenea, se poate întâmpla ca acestea să fie mai mari pe
conștiinciozitatea celor cinci mari decât creativitățile, deși aceasta este doar o înțelegere.
Tipurile creative pot avea un IQ ridicat; au niveluri deschise de moderat până la ridicat și / sau
psihotism; poate sunt predispuși spre experiențe de schizotipie pozitive; și sunt mai probabil să
fie neurodiverse (ASD și ADHD par să fie frecvente). Pentru subtipurile artistice, apar și
nevrotismul ridicat și tulburările de dispoziție, în special tulburarea bipolară.

 Tehnici de dezvoltare a creativităţii în cadrul învățării.

Tehnicile de creativitate pot fi utilizate la toate disciplinele de învăţământ: limba română,
matematică, istorie, geografie, educaţie muzicală şi plastică, abilităţi practice etc. În general, ele
se pot concretiza în: compuneri, rezolvări originale, soluţii la exerciţii şi probleme, lucrări
practice, alte puncte de vedere privind contextele mai mult sau mai puţin obişnuite. Cum se ştie,
pentru găsirea de idei noi, se apelează cel mai frecvent la: brainstorming, sinectică, liste de
întrebări, cutii cu sugestii. Pentru rezolvarea unor situaţii, se apelează la: diagramele Pareto,
diagramele Isikawa, sinectica, diagramele why-why, mind-mapping, analiză SWOT (puncte tari -
puncte slabe –oportunităţi - ameninţări). O altă clasificare a tehnicilor de creativitate, interesantă
din punct de vedere practic, le împarte în: tehnici de creativitate individuală, tehnici de
creativitate în grup. Din acest punct de vedere, cele mai fructuoase sunt tehnicile de creativitate
în grup. Ca argumente în favoarea folosirii lor ar fi: activitatea în grup stimulează creaţia de idei,
ideile unora sunt generate sau îmbogăţite de ideile celorlalţi; se obţine mai mult decât suma
ideilor tuturor elevilor. Condiţii necesar a fi îndeplinite: lipsa oricărei cenzuri sau autocenzuri
asupra ideilor emise; eliminarea oricărei atitudini negative sau negativiste; încercarea tuturor
elevilor de a îmbunătăţi ideile emise de ceilalţi. Dezvoltarea a gândirii critice: brainstorming-ul,
metoda celor 6 pălării gânditoare, metoda diamantului, a cubului, copacul ideilor, jocul de rol. I-
am implicat pe cât mai mulţi copii în activităţile de învăţare utilizând munca pe echipe, precum
şi o abordare Am aplicat următoarele 3 variabile: pentru dezvoltarea creativităţii elevilor am
utilizat metode active de transdisciplinaritate a învăţării. Am procedat în acest fel deoarece am
considerat că învăţarea integrată este benefică, deoarece leagă această disciplină de celelalte,
asigură o viziune globală asupra obiectivelor, o anumită înţelegere a copilului considerat ca
întreg, dar şi o maximă coordonare în diferite etape ale procesului de învăţare. Astfel, predarea şi
învăţarea sunt văzute dintr-o perspectivă holistă, reflectând lumea reală care este interactivă.
Asemenea mijloace, strategii didactice creează climatul afectiv şi intelectual propice dezvoltării
independente, originale şi, în acelaşi timp, a aptitudinilor verbale. Folosindu-le cu tact şi
măiestrie pedagogică, modelăm capacităţile intelectuale ale elevilor referitoare la receptarea unor
mesaje şi la comunicarea orală şi scrisă, precisă şi clară, condiţii ale adaptării cu succes la
exigenţele vieţii sociale