III.

ELEMENTE COMPOZIȚIE PERSONAJ

Titlul este un important element paratextual de compoziție deoarece conține numele personajului
principal inspirat din biografia autorului, căci Ion Pop al Glanetașului este un flăcău sărac din satul lui
Rebreanu ce se plânge acestuia că nu are pământ și care îi inspiră subiectul romanului, aspect notat de
autor în propriul jurnal ”Mărturisiri literare”. De asemenea, „Ion” este un nume generic, reprezentativ
pentru țăranul român.

Personajul este complex, caracterizat atât în mod direct, cât și indirect. Naratorul susține că Ion era
"iute și harnic ca mă-sa", că "pământul îi era drag ca ochii din cap", iar autocaracterizarea reflectă
caracterul premeditat al faptelor: "nici eu nu sunt copil, știu bine ce am de făcut și cum să mă port".
Vasile Baciu îl face tâlhar, sărăntoc și "calic țanțoș", George îl numește "arțăgos ca un lup nemâncat", iar
preotul Belciug îl consideră "capul tuturor relelor din sat", ca ulterior, când acceptă să doneze pământuri
bisericii, să-l numească "un bun creștin". Caracterizarea indirectă ilustrează viclenia lui Ion în relație cu
Ana și Vasile Baciu, dar și ambiția de a obține cu orice preț pământ. Insensibil, agresiv, el își bate nevasta
și devine autorul moral în cazul sinuciderii ei.

În concluzie, romanul propune o imagine realistă a satului transilvănean ce depășește idilismul

sămănătorist. Despre personaje, critica emite opinii divergente: pentru E. Lovinescu, Ion este inteligent și
ambițios, iar pentru G. Călinescu este "o brută căreia viclenia instinctuală îi ține loc de inteligență".