Anglia în perioada interbelica

Pentru Anglia primul război mondial a avut consecințe mai puțin dramatice în comparație cu Franța. În
perioada interbelică Anglia ramane un mare imperiu mondial. Ca și Franța, Anglia era o țară debitoare față de
SUA. Duă Înfrângerea Germaniei , Anglia a preluat o parte din colonii și continuă să rămână cel mai mare
imperiu din lume.

Sistemul politic din Anglia este cel mai stabil din Europa. Forma de guvernare este monarhia parlamentara
(tara este condusă de monarh, dar puterea lui e limitată de parlament). Monarhul în Anglia are rol de mediator
și arbitru în viața politică. Regimul politic în Anglia era unul democratic, populatia dispune de drepturi și
libertati în special dreptul la vot, care este unul liber exprimat. Anglia este țara cu pluralism politic (mai multe
partide). Principalele partide sunt : Partidul Conservator și
Partidul Laburist și Partidul Liberal. În perioada interbelică
Partidul Laburist, partid ce reprezenta clasa muncitoare atrăcea o
mare atenție problemelor sociale, a fost de mai multe ori la
guvernare. Dreptul de vot pentru bărbați este universal de la
vârsta de 21 de ani. În 1921 apare Partidul Comunist – partid de
stânga, dar și mișcarea fascistă, dar acestea nu aveau sprijin în
societatea engleză.

În 1924 pentru prima data în istorie Partidul Laburist (pardidul

muncitorilor) constituie propriul guvern, punand accent pe
problemele sociale.

În anii '20 femeile încep o mișcare pentru a obține dreptul al

vot, numita Miscarea sufrageta. În urma acestei mișcări, în
1928 femeile capata dreptul la vot de la 30 de ani.

În anul 1926 în Anglia are loc o grevă generală provocată de mineri, care erau nemulțumiți că guvernul
britanic importa cărbune din alte țări la prețuri mai mici.

În 1936 are loc o criza dinastica .Eduard al VIII- lea abdica de la

tron în favoarea unei relații personale.

În Anglia exista o veche problema între Anglia ca metropola și

Irlanda ca colonie. În 1921 se semneaza acordul Anglo-Irlandez
prin care Anglia ofera Irlandei independenta, dar relațiile rămân
tensionate, deoarece partea de sud a Irlandei devine stat liber iar
partea de Nord, care era o regiune industrializată numita Ulster
ramane în componenta Angliei.