NESECRET

ROMÂNIA
MINISTERUL APĂRĂRII NAŢIONALE
Statul Major General

D.I.U. –
1
MANUAL
PENTRU INSTRUIREA MILITARILOR ÎN
DREPT INTERNAŢIONAL UMANITAR
(INDIVID, GRUPĂ, PLUTON, COMPANIE-SIMILARE)

PLOIEŞTI – 2005

Şeful colectivului de elaborare Lt. col. Dumitru Codiţă

NESECRET
1 din 134
 NESECRET
Colectivul de elaborare: Col. (just. mil.) Gheorghe Stănciulescu
Lt. col. dr. Adrian Stroea
Col. (r) Ion Didoiu
Cpt. (just. mil.) Mariana Ghibuşi
Lt. (just. mil.) Gabriela Jianu
Lt. (just. mil.) Laurenţiu Surdeanu
M.m. Ştefan Uţă
F.P. Cristina Costin
P.C.C. Carmen Codiţă
P.C.C. Alexandru Badea

NESECRET
2 din 134
 NESECRET
CUVÂNT INTRODUCTIV

Profesionalizarea serviciului militar în România reconfirmă aprecierea că există o

meserie a armelor. Continuând tradiţiile armatei, militarii români trebuie să dovedească,
şi în această nouă perspectivă, o profundă cunoaştere a principiilor luptei armate, a
prevederilor instrumentelor juridice internaţionale de drept umanitar şi a caracteristicilor
noului mediu internaţional în care trebuie să acţioneze.
Principiile şi regulile de drept internaţional umanitar sunt componente importante
ale bazei juridice de angajare internaţională a României, ale sistemului de organizare şi
funcţionare a armatei. Cunoaşterea şi aplicarea lor sunt obligaţii fundamentale ale
sistemelor de conducere şi execuţie, ale fiecărui combatant. În esenţă, normele de drept
umanitar cer menţinerea în echilibru a balanţei între principiul necesităţii militare şi cel al
umanităţii. Datoria fiecărui combatant o constituie îndeplinirea misiunii cu folosirea
legală a forţelor, mijloacelor şi metodelor de luptă.
Tocmai de aceea, dreptul internaţional umanitar este parte integrantă a pregătirii
militare generale. Valorile promovate sunt o prezenţă activă şi consistentă în cultura
militară naţională, ca îmbinare a spiritului de raţiune, voinţă, ordine şi disciplină militară,
respect pentru valorile umanitare privind fiinţa umană şi bunurile create, cu sentimentul
mândriei de apartenenţă la lumea civilizată. Toate acestea se regăsesc în acţiunile forţelor
armate române trecute, dar şi prezente, impuse de obligaţiile asumate de ţara noastră în
cadrul unor organisme internaţionale şi regionale cum ar fi: ONU, NATO, UE, OSCE etc.
Dreptul internaţional umanitar este un domeniu complex, într-o evoluţie
permanentă, ceea ce face uneori dificilă aplicarea sa.
Aceasta este raţiunea pentru care Statul Major General a creat un cadru
organizatoric adecvat care să asigure integrarea dreptului internaţional umanitar în
procesul de instruire a personalului forţelor armate şi în operaţiunile militare interne sau
internaţionale.
Răspunderea pentru cunoaşterea şi aplicarea dreptului internaţional umanitar revine
comandanţilor şi statelor majore.
Birourile juridice (şi de drept internaţional umanitar) de la nivelul Statului Major
General şi de la categoriile de forţe ale armatei, consilierii juridici şi instructorii de drept
umanitar au sarcina de a consilia comandanţii cu privire la cunoaşterea şi respectarea
normelor de drept umanitar pe timpul planificării, conducerii şi desfăşurării operaţiunilor
militare.
În acest context s-a înfiinţat şi funcţionează în subordinea Statului Major General,
Centrul de Drept Internaţional Umanitar al Armatei. Principalele sarcini ale acestei
structuri sunt organizarea, desfăşurarea, perfecţionarea şi monitorizarea activităţii de
pregătire în domeniul dreptului umanitar a comandanţilor, ofiţerilor de stat major,
consilierilor juridici şi instructorilor.
Personalul tuturor categoriilor de forţe armate – terestre, aeriene şi navale – precum
şi al altor structuri cu răspunderi, în baza prevederilor constituţionale şi a unor
reglementări specifice în care este subliniată importanţa instruirii în acest domeniu,
trebuie să cunoască regulile dreptului umanitar, pentru ca apoi să le aplice.
Cuprinderea în dispoziţiunile de pregătire ale armatei a cunoştinţelor de drept
internaţional umanitar justifică elaborarea prezentului Manual care prin grija Direcţiei
Doctrină şi Instrucţie din Statul Major General va fi introdus în instruirea personalului
forţelor armate. Totodată va reprezenta o sursă de documentare pentru instituţiile de
NESECRET
3 din 134
 NESECRET
învăţământ, pentru pregătirea individuală a fiecărui militar, pregătirea pentru cursurile de
carieră sau pentru aprofundarea cunoştinţelor personalului participant la misiuni
internaţionale.
Elaborarea Manualului este rezultatul experienţei acumulate de-a lungul anilor în
activităţile desfăşurate la Centrul de Drept Internaţional Umanitar al Armatei. La acestea
s-au adăugat învăţămintele desprinse în urma colaborării cu structuri interne de
învăţământ şi instruire din armată, de la cel mai înalt nivel până la nivelul unităţilor
militare, dar şi cu instituţii internaţionale cu preocupări în domeniu cum ar fi: Comitetul
Internaţional al Crucii Roşii – Geneva, Elveţia; Societatea Internaţională de Drept
Militar şi Drept al Războiului – Bruxelles, Belgia; Institutul Internaţional de Drept
Umanitar – Sanremo, Italia; Institutul Apărării pentru Studii de Drept Internaţional –
Newport, S.U.A. etc.
O atenţie deosebită s-a acordat valorificării învăţămintelor dobândite în urma
participării Armatei României la misiunile internaţionale, experienţe care se regăsesc în
Manual sub forma „lecţiilor învăţate”.
Având în vedere scopul urmărit – facilitarea înţelegerii şi desfăşurării procesului
de instruire în domeniul dreptului internaţional umanitar – recomand întregului
personal al forţelor armate utilizarea prezentului Manual, atât în pregătirea individuală,
cât şi a subordonaţilor pe această linie.

ŞEFUL STATULUI MAJOR GENERAL

General dr. EUGEN BĂDĂLAN

NESECRET
4 din 134
 NESECRET
CUPRINS
Pag.

CUVÂNT INTRODUCTIV. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3

CAPITOLUL I: Noţiuni introductive. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 9

SECŢIUNEA 1: Scurt istoric. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 9

SECŢIUNEA a 2-a: Necesitatea şi raţiunile respectării dreptului internaţional umanitar. . . . . 10

SECŢIUNEA a 3-a: Concepţia şi structura lucrării. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 11

CAPITOLUL II: Dreptul internaţional umanitar – noţiuni de bază. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 13

SECŢIUNEA 1: Dreptul internaţional umanitar şi forţele armate. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 13

1.1: Noţiuni generale. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 13
1.2: Situaţia juridică a statelor. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 14
1.3: Forţele armate. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 14
1.4: Principiile de bază ale dreptului internaţional umanitar. . . . . . . . . . . . . . . . . . 14

SECŢIUNEA a 2-a: Categorii de persoane şi bunuri. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 15

2.1: Persoane şi bunuri militare şi civile. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 15
2.2: Persoane şi bunuri cu protecţie specială. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 16

SECŢIUNEA a 3-a: Răspunderea privind difuzarea şi instruirea în domeniul dreptului

internaţional umanitar. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 16
3.1: Difuzare şi aplicare. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 16
3.2: Răspunderea comandanţilor. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 17
3.3: Răspunderea individuală. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 17

CAPITOLUL III: Distincţia combatanţi – necombatanţi. Reguli umanitare aplicabile

acestor categorii. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 18

SECŢIUNEA 1: Statutul combatanţilor legali. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 18

1.1: Categorii de persoane cu statut de combatant legal. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 18
1.2: Condiţii pe care trebuie să le îndeplinească. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 19
1.3: Reguli privind tratamentul combatanţilor. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 19

SECŢIUNEA a 2-a: Statutul necombatanţilor. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 20

2.1: Categorii de persoane cu statut de necombatant. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 20
2.2: Distincţia combatanţi – necombatanţi. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 20

SECŢIUNEA a 3-a: Alte categorii de participanţi la ostilităţi. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 21

3.1: Statutul militarilor care participă la operaţiuni sub egida unor
organizaţii internaţionale sau regionale. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 21
3.2: Combatanţi ilegali. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 22

CAPITOLUL IV: Categorii de persoane protejate în caz de conflict armat. . . . . . . . . . . . . . . 22

SECŢIUNEA 1: Protecţie generală. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 22

1.1: Principii fundamentale de protecţie. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 23
1.2: Reguli generale de protecţie. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 23
SECŢIUNEA a 2-a: Categorii de persoane protejate în caz de conflict armat. . . . . . . . . . . . . . . . . 23

NESECRET
5 din 134
 NESECRET
CAPITOLUL V: Statutul prizonierilor de război. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 26

SECŢIUNEA 1: Statutul prizonierilor de război. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 26

1.1: Situaţia juridică. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 26
1.2: Tratamentul prizonierilor de război în zona luptei. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 27

SECŢIUNEA a 2-a: Drepturi şi obligaţii ale prizonierilor de război. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 28

SECŢIUNEA a 3-a: Răspunderea cu privire la tratamentul prizonierilor de război. . . . . . . . . . . 29

3.1: Răspunderea. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 29
3.2: Capturarea. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 29
3.3: Percheziţia. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 29
3.4: Evacuarea. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 29

CAPITOLUL VI: Distincţia obiective militare – obiective civile. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 30

SECŢIUNEA 1: Obiective militare. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 30

SECŢIUNEA a 2-a: Bunuri civile şi zone protejate. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 31

2.1: Bunuri civile. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 31
2.2: Bunuri cu protecţie specială. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 31

SECŢIUNEA a 3-a: Distincţia obiective militare– obiective civile. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 33

CAPITOLUL VII: Mijloace şi metode de război. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 33

SECŢIUNEA 1: Principii referitoare la alegerea mijloacelor şi metodelor de război. . . . . . 33

1.1: Generalităţi. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 33

SECŢIUNEA a 2-a: Statutul unor mijloace şi metode de război. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 34

2.1: Mijloace şi metode de război interzise. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 34
2.2: Mijloace a căror folosire este permisă cu îndeplinirea unor condiţii. . . . . . . 36
2.3: Arme neletale. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 36

CAPITOLUL VIII: Reguli de drept internaţional umanitar aplicabile operaţiunilor

militare. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 37

SECŢIUNEA 1: Reguli de conduită cu caracter general. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 37

SECŢIUNEA a 2-a: Reguli de conduită cu caracter special. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 38

2.1: Reguli de conduită în atac. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 38
2.2: Reguli de conduită în apărare. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 38
2.3: Acţiuni de luptă în spaţiul neutru . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 39
2.4: Deplasarea şi staţionarea trupelor. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 39

SECŢIUNEA a 3-a: Acţiuni desfăşurate după încetarea luptelor. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 40

3.1: Căutarea victimelor. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 40
3.2: Măsuri administrative. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 40

CAPITOLUL IX: Operaţiuni militare internaţionale. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 40

SECŢIUNEA 1: Tipuri de misiuni internaţionale. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 40

1.1: Operaţiuni în sprijinul păcii. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 40
1.1.1: Tipuri de operaţiuni în sprijinul păcii. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 40
1.1.2: Generalităţi cu privire la misiunile desfăşurate sub egida ONU. . . . . . . . . . . 41
NESECRET
6 din 134
 NESECRET
1.2: Operaţiuni de asistenţă umanitară. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 42
1.3: Operaţiuni de apărare colectivă şi tip coaliţie. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 42

SECŢIUNEA a 2-a: Mandate şi reguli de angajare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 43

2.1: Mandate. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 43
2.2: Reguli de angajare (ROE) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 43

CAPITOLUL X: Răspunderea cu privire la respectarea normelor dreptului

internaţional umanitar. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 44

SECŢIUNEA 1: Răspunderea penală internaţională. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 44

1.1: Consideraţii generale. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 44
1.2: Răspunderea statelor. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 44
1.3: Implicaţii în plan militar. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 45

SECŢIUNEA a 2-a: Răspunderea militarilor pentru cunoaşterea şi aplicarea dreptului

internaţional umanitar. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 46
2.1: Răspunderea militarilor în general. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 46
2.2: Răspunderea comandanţilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 46
2.3: Obligaţiile şi răspunderile consilierului juridic
al comandantului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 47
2.4: Obligaţii la nivelul trupei. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 48

SECŢIUNEA a 3-a: Principii de drept penal internaţional. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 48

3.1: Principiul ordinului ierarhic. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 48
3.2: Legitima apărare. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 49
3.3: Principiul necesităţii militare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 49
3.4: Principiul imprescriptibilităţii. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 49

CAPITOLUL XI: Indicaţii metodologice pentru integrarea dreptului internaţional

umanitar în procesul de instruire. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 50

SECŢIUNEA 1: Scopul şi obiectivele instruirii. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 50

SECŢIUNEA a 2-a: Metode de pregătire pe probleme de drept internaţional umanitar . . . . . . . 50

2.1: Prezentare generală. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 50
2.2: Raportul teorie – practică. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 51

SECŢIUNEA a 3-a: Etapele procesului de instruire. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 52

CAPITOLUL XII: Particularităţile integrării normelor dreptului internaţional

umanitar în instruirea militarilor. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 53

SECŢIUNEA 1: Priorităţi potrivit nivelului ierarhic şi specialităţii. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 53

1.1: Generalităţi. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 53
1.2: Priorităţi potrivit nivelurilor ierarhice şi specialităţilor. . . . . . . . . . . . . . . . . . 53

SECŢIUNEA a 2-a: Instruirea trupei şi subofiţerilor. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 54

2.1: Instruirea trupei. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 54
2.2: Instruirea subofiţerilor. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 55

ANEXA Nr. 1 Abrevieri. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 56

ANEXA Nr. 2 Glosar. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 57
ANEXA Nr. 3 Extras din Statutul Curţii Penale Internaţionale. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 62
ANEXA Nr. 4 Partea practică a Capitolului II. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 65
NESECRET
7 din 134
 NESECRET
ANEXA Nr. 5 Codul O.N.U. de conduită individuală. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 69
ANEXA Nr. 6 Partea practică a Capitolului III. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 70
ANEXA Nr. 7 Semne convenţionale de protecţie internaţională. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 75
ANEXA Nr. 8 Partea practică a Capitolului IV. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 76
ANEXA Nr. 9 Formular carte poştală. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 81
ANEXA Nr. 10 Raport de captură. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 83
ANEXA Nr. 11 Partea practică a Capitolului V. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 84
ANEXA Nr. 12 Partea practică a Capitolului VI. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 90
ANEXA Nr. 13 Lista cu locurile în care se interzice plasarea minelor capcană. . . . . . . . . . . . . 96
ANEXA Nr. 14 Partea practică a Capitolului VII. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 97
ANEXA Nr. 15 Reguli de conduită în atac. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 104
ANEXA Nr. 16 Reguli de conduită în apărare. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 105
ANEXA Nr. 17 Măsuri ce se iau după încetarea luptelor. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 106
ANEXA Nr. 18 Partea practică a Capitolului VIII. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 107
ANEXA Nr. 19 Cod de conduită. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 111
ANEXA Nr. 20 Partea practică a Capitolului IX. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 112
ANEXA Nr. 21 Obligaţiile soldatului. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 116
ANEXA Nr. 22 Partea practică a Capitolului X. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 117
ANEXA Nr. 23 Partea practică a Capitolului XI. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 122
ANEXA Nr. 24 Tabel cu priorităţile potrivit nivelului ierarhic. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 125
ANEXA Nr. 25 Partea practică a Capitolului XII. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 126
ANEXA Nr. 26 Bibliografie. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 129

CAPITOLUL I
Noţiuni introductive
NESECRET
8 din 134
 NESECRET

,,Misiunea este prioritară.

Îndeplinirea ei fără luarea în
considerare a prevederilor dreptului
internaţional umanitar pune militarul în afara
legii”.

SECŢIUNEA 1
Scurt istoric

0101 Omenirea în decursul istoriei sale, care a cunoscut consecinţele dramatice ale
lungului şir de confruntări militare, a conştientizat necesitatea unui sistem de norme care
să reglementeze atât de jure cât şi de facto conflictele armate. Dezvoltarea ştiinţifică şi
tehnologică şi, ca urmare, apariţia armelor cu o mare putere de distrugere, a unor mijloace
militare tot mai sofisticate cu urmări distructive şi traumatice excesive, au amplificat
efectul inuman şi devastator al conflictelor armate.
Evoluţiile teoretice şi practice în domeniu, al căror scop a fost umanizarea
tratamentului aplicat victimelor de război, au dat naştere ulterior normelor şi regulilor
umanitare şi s-au concretizat în statuarea şi afirmarea principiilor de comportare
cavalereşti.
Secolul al XIX-lea a cunoscut progrese însemnate, deoarece a reprezentat începutul
procesului de elaborare a unor norme juridice internaţionale. Un merit incontestabil în
acest sens l-au avut unele personalităţi ale epocii, animate de spiritul umanitar, cum ar fi:
a) Florence Nightingale, din Anglia, care a pus bazele sistemului de îngrijire a
răniţilor de către surorile medicale;
b) Francis Lieber, care a redactat primul cod cu regulile de comportare în luptă
promulgat de guvernul Statelor Unite;
c) Henri Dunant martor al sângeroasei bătălii de la Solferino, care a fost iniţiatorul
Mişcării internaţionale de Cruce Roşie.
A doua jumătate a secolului XIX şi secolul XX au fost cele mai bogate în
evenimente cu semnificaţie de reper în evoluţia dreptului internaţional umanitar. S-au
adoptat Convenţiile de la Geneva din 1864 şi cele de la Haga din 1899 şi 1907.

0102 Codificând un domeniu reglementat până atunci prin cutume internaţionale,

convenţiile marcau apariţia unui drept umanitar ce viza protecţia victimelor şi a unui
drept al războiului care urmărea să reglementeze modul de comportare al combatanţilor
în caz de conflict armat. Deşi cele două ramuri au evoluat şi au câştigat în eficacitate,
primul război mondial a evidenţiat caracterul incomplet al normelor statuate şi
dificultatea aplicării lor de către state. Ca urmare, noi convenţii au fost elaborate pentru a
acoperi lipsurile constatate.
Ororile celui de-al doilea război mondial au readus în atenţie necesitatea unui
ansamblu mult mai complet de reguli, care să asigure garantarea protecţiei victimelor
conflictelor armate. Astfel, au fost elaborate cele patru Convenţii de la Geneva din 12
august 1949. Ele au reprezentat o continuare a proceselor de la Nürunberg şi Tokyo, în
care, pentru prima dată, o jurisdicţie internaţională a condamnat crimele de război.
A doua jumătate a secolului al XX-lea a însemnat o diversificare a problematicii
acoperite de dreptul internaţional umanitar. Astfel, prin normele specifice acestui
NESECRET
9 din 134
 NESECRET
domeniu s-a urmărit să se asigure protecţia bunurilor culturale, protecţia mediului
înconjurător, interzicerea participării copiilor la conflictele armate, precum şi interzicerea
unor arme care provoacă traume excesive.

0103 Apariţia unor noi tipuri de conflicte armate şi, implicit, a unor noi categorii de
combatanţi a însemnat o accelerare în timp a procesului de codificare a normelor
dreptului internaţional umanitar. Din nefericire, chiar în prezent acestea sunt frecvent
încălcate.
Îngrijorată de nerespectarea prevederilor instrumentelor de drept internaţional
umanitar, comunitatea internaţională s-a preocupat de elaborarea unor mecanisme care să
sancţioneze încălcarea lor.
Aşa se face că, în baza experienţei instanţelor internaţionale de la Nürunberg şi
Tokyo, precum şi a Tribunalelor Penale Internaţionale pentru fosta Iugoslavie şi Rwanda,
la Roma în iulie 1998, a fost adoptat Statutul Curţii Penale Internaţionale care va avea un
caracter permanent şi va eficientiza măsurile sancţionatorii în cazul încălcării normelor
dreptului internaţional umanitar.

SECŢIUNEA a 2-a
Necesitatea şi raţiunile respectării dreptului internaţional umanitar

0104 Prin ratificarea tratatelor cu privire la problematica dreptului internaţional

umanitar, statele îşi asumă obligaţia de a se conforma prevederilor acestora.
Anumite condiţii creează dificultăţi în aplicarea lor. In caz de conflict armat, când
încălcarea suveranităţii se manifestă cu cea mai mare intensitate, unele state nu ezită să
pună mai presus eficacitatea militară în raport cu regulile de drept. În acelaşi timp,
respectarea normelor dreptului internaţional umanitar trebuie să permită desfăşurarea
operaţiilor militare, limitând însă efectele distrugătoare ale războiului. Este o condiţie
indispensabilă pentru a nu escalada spirala violenţelor.

0105 Regulile de drept internaţional umanitar, oricât de imperfecte ar fi, asigură o

protecţie importantă atât pentru forţele armate, cât şi pentru populaţia civilă. Ele
facilitează rezolvarea unor situaţii dificile, complexe sau neclare ce pot apărea în caz de
conflict armat.
0106 Dreptul internaţional umanitar se aplică în orice situaţie în care sunt implicate
forţele armate: conflicte armate internaţionale, conflicte armate fără caracter internaţional
şi operaţiuni internaţionale.

Normele dreptului internaţional umanitar urmăresc să asigure protecţia

combatanţilor angajaţi într-un conflict armat. A nu se înţelege protecţia în sensul că nu
vor fi atacaţi!
Protecţia se referă la faptul că acţiunile contra lor trebuie să fie conforme legilor şi
obiceiurilor războiului. Cei care nu le respectă pot fi acuzaţi de crime de război. Pe lângă
această categorie dreptul internaţional umanitar protejează: răniţii, bolnavii şi
naufragiaţii, personalul sanitar şi religios, prizonierii de război, corespondenţii de război,
negociatorii, personalul organismelor de securitate şi al protecţiei civile, refugiaţii şi
populaţia civilă aflată în zona conflictului. În cadrul populaţiei civile, femeile şi copii
beneficiază de o protecţie specială.
NESECRET
10 din 134
 NESECRET
Atitudinea şi comportamentul militarilor români în acţiunile la care au luat parte, în
trecut, ca şi în prezent, au evidenţiat o bună cunoaştere a standardelor umanitare
internaţionale, şi au asigurat o imagine favorabilă României şi armatei noastre.

0107 Câteva raţiuni trebuie avute în vedere atunci când vorbim de respectarea dreptului
internaţional umanitar.
Raţiunile militare se află pe primul plan. Spre exemplu, principiul economiei de
forţe şi mijloace presupune recurgerea la forţa minimă necesară îndeplinirii misiunii.
Angajarea de forţe suplimentare va avea drept consecinţă risipirea muniţiei, pierderi de
vieţi omeneşti şi pagube materiale suplimentare. Totodată, revenirea la starea de pace va
fi influenţată de amploarea încălcării normelor dreptului internaţional umanitar de către
combatanţi.
Raţiunile umanitare se impun dacă avem în vedere că scopul războiului este
potrivit tratatului de la Sankt Petersburg ,,slăbirea forţelor militare ale inamicului” şi nu
nimicirea lor totală.
Atitudinea opiniei publice internaţionale, ca rezultat al faptului că ceea ce se
întâmplă în lume poate fi aflat într-un timp foarte scurt, este foarte importantă. Încălcările
flagrante ale tratatelor internaţionale vor conduce la formarea unei percepţii negative şi la
dezaprobarea acţiunii.

0108 Răspunderea respectării normelor umanitare revine tuturor forţelor armate angajate
într-o operaţiune militară. Cei vizaţi în primul rând sunt combatanţii individuali. Nici o
situaţie, mandat sau misiune nu justifică violarea prevederilor dreptului internaţional
umanitar. Situaţia este valabilă chiar şi în cazul adversarului care nu le respectă.
Structurile de comandament poartă răspunderea generală în acest domeniu.
Aceasta înseamnă că trebuie să se asigure că întregul personal cunoaşte obligaţiile ce-i
revin, cu privire la aplicarea dreptului internaţional umanitar. Altfel spus, structurile de
comandament sunt responsabile de instruirea personalului din sfera lor de
responsabilitate.
Comandanţilor de la fiecare eşalon le revine răspunderea directă în ce priveşte
cunoaşterea şi aplicarea dreptului internaţional umanitar de către subordonaţi.

SECŢIUNEA a 3-a
Concepţia şi structura lucrării

0109 Manualul este elaborat în scopul îndeplinirii sarcinilor privind integrarea

normelor dreptului internaţional umanitar în procesul de instruire, stabilite prin
„Dispoziţiunea instruirii Forţelor Armate S.M.G. I.F.A.” din 2005, „Ordinul privind
instrucţia Forţelor Armate în anul 2005, nr. SMG - S 49” şi actele normative specifice
diferitelor categorii de forţe armate care stabilesc domeniile de instruire a personalului
forţelor armate române.
Manualul cuprinde XII capitole în care s-a urmărit evidenţierea aspectelor
principale referitoare la metodologia ce trebuie urmărită în pregătirea şi desfăşurarea
activităţilor de instruire în domeniul dreptului internaţional umanitar, precum şi
prezentarea informaţiilor strict necesare cu privire la prevederile instrumentelor juridice
internaţionale pentru o situaţie dată.

NESECRET
11 din 134
 NESECRET
În prezentarea problemelor s-a avut în vedere necesitatea transformării prevederilor
abstracte ale tratatelor internaţionale, accesibile în mare parte juriştilor, în percepţii
executabile de către militarii angajaţi într-o acţiune.
Pentru înţelegerea problematicii, termenii care necesitau o explicare suplimentară
în text au fost subliniaţi şi prezentaţi în glosar. Totodată, acolo unde a fost posibil, s-a
prezentat şi denumirea lor în limbile engleză şi franceză, limbi oficiale ale NATO.
Cuvintele cheie sunt scoase în evidenţă prin scrierea în format italic.

0110 Manualul este structurat în două părţi – teoretică şi practic-aplicativă.

Partea teoretică prezintă, într-o formă accesibilă, noţiunile de bază care
interesează nivelurile pentru care Manualul a fost elaborat. S-a avut în vedere o
prezentare a regulilor esenţiale, fără a se da explicaţii detaliate, pentru a nu da amploare
prea mare acestei părţi. Aceste reguli, care trebuie reţinute şi care presupun un anumit
comportament în legătură cu problema abordată, sunt înscrise sub menţiunea „De
reţinut”. Repetarea unor reguli s-a făcut avându-se în vedere importanţa şi prezentarea
lor dintr-o perspectivă diferită.
Structura Manualului are la bază o concepţie metodologică impusă de pregătirea
individuală la nivelul trupei – soldaţi profesionişti şi instructori.
Pentru soldaţii profesionişti este obligatorie parcurgerea părţii teoretice a
capitolelor de la II la X. Realizarea obiectivului de a obţine deprinderi pentru un
comportament corect presupune ca regulile prezentate să fie transpuse în acţiune practică.
Pentru instructorii de la acest nivel este nevoie de o pregătire anterioară care
vizează conţinutul capitolelor XI şi XII, însuşirea mijloacelor şi metodelor didactice
prezentate în Manual şi parcurgerea principalelor texte juridice de drept internaţional
umanitar în conformitate cu nivelul ierarhic.
Prezentarea problemelor cuprinse Manual urmăreşte să dezvolte sentimentul
responsabilităţii pe care fiecare militar îl are pentru respectarea normelor dreptului
internaţional umanitar.

0111 Partea practic - aplicativă cuprinsă în anexe prezintă pentru fiecare capitol trei
modalităţi practice de exprimare a prevederilor dreptului internaţional umanitar. Prima
indică metodologia pregătirii unei şedinţe practice, a doua variantele unor exerciţii şi teste
de verificare, iar a treia câteva situaţii şi cazuri reale în legătură cu tema abordată,
difuzate de Comitetul Internaţional al Crucii Roşii sau comunicate colectivului de
redactare de unii dintre participanţii la misiunile internaţionale sub forma ,,lecţiilor
învăţate”. După cum se va constata, s-a avut în vedere ca exemplele folosite să reflecte
particularităţile de acţiune ale diferitelor categorii de forţe armate, arme şi specialităţi
militare.
Deoarece participarea la operaţiuni internaţionale este o misiune deosebit de
importantă, de o mare complexitate şi cu implicaţii deosebite în care este angajată, nu
doar răspunderea individuală a participanţilor ci şi răspunderea statului român, am
considerat necesar să facem loc, în partea metodică, unor scenarii care să familiarizeze
militarii cu specificul acestor misiuni.
Forma în care sunt prezentate informaţiile, oferă posibilitatea celor care
organizează şi conduc instruirea militarilor în domeniul dreptului internaţional umanitar
să imagineze alte variante a căror rezolvare să impună aplicarea unor reguli specifice.

NESECRET
12 din 134
 NESECRET
Renunţarea la serviciul militar obligatoriu şi profesionalizarea armatei sunt
reflectate prin utilizarea unor termeni specifici. Indicarea nivelului ierarhic de bază se
face prin folosirea termenului ,,trupă” care se referă la militari în termen,soldaţi şi gradaţi
profesionişti,personal civil contractual . Termenul de instructor sau comandant îi
desemnează pe subofiţerii şi ofiţerii de carieră implicaţi în procesul de instruire a trupei.

0112 Spiritul Manualului este acela al unui cod de conduită. În acest sens, militarul care
respectă ordinea şi disciplina şi care ia în considerare regulile cuprinse în Manual va avea
întotdeauna un comportament în conformitate cu normele dreptului internaţional
umanitar.

Atenţie !

0113 Manualul are doar valoare orientativ-didactică şi prin urmare nu va putea fi

considerat ca un text cu valoare juridică. În situaţia interpretării unei acţiuni din punct de
vedere juridic se va face apel la textul tratatelor de drept internaţional umanitar.
Acestea pot fi găsite în culegerile editate de Centrul de Drept Internaţional
Umanitar al Armatei sau pe site-ul www.mapn.ro/cdiua/home.htm la pagina
instrumente.

CAPITOLUL II
Dreptul internaţional umanitar - noţiuni de bază

SECŢIUNEA 1
Dreptul internaţional umanitar şi forţele armate

1.1. Noţiuni generale

0114 Definiţie: Dreptul internaţional umanitar poate fi definit ca fiind ansamblul de

norme de drept internaţional, de sorginte cutumiară sau convenţională, destinat a
reglementa în mod special problemele survenite în situaţii de conflict armat
internaţional şi neinternaţional. (Tratat de drept internaţional umanitar – Ionel Cloşcă, Ion
Suceavă, Bucureşti, 2000 p.14)
.
0115 Termeni similari: dreptul războiului, legile şi obiceiurile războiului, dreptul
conflictelor armate, drept umanitar, drept internaţional umanitar al conflictelor armate.

0116 Constrângeri juridice. Dreptul internaţional umanitar impune următoarele

constrângeri: ostilităţilor în general, conducerii luptei de către forţele armate,
comportamentului combatanţilor, comportamentului autorităţilor şi civililor în timp de
conflict armat, comportamentului faţă de persoanele şi bunurile civile, administrării şi
ordinii în teritoriul ocupat - dreptul ocupaţiei; relaţiilor dintre statele beligerante şi
statele neutre - dreptul neutralităţii, preocupărilor de a se conforma prevederilor
mandatului încredinţat în cazul misiunilor internaţionale.

0117 Tipuri de drept. În perioada de început a elaborării reglementărilor internaţionale,

se distingeau în dreptul războiului două grupuri de tratate :
NESECRET
13 din 134
 NESECRET
a) dreptul de tip Haga ce reglementează ostilităţile în general: conduită în luptă,
conceptul de ocupaţie şi conceptul de neutralitate;
b) dreptul de tip Geneva cu dispoziţii de protecţie ce privesc: victimele conflictelor
armate (răniţi, bolnavi, naufragiaţi, prizonieri de război, morţi), persoanele
civile general şi pe cei care îngrijesc victimele conflictelor armate în special.
Prin elaborarea unor tratate care se ocupă de ambele domenii, distincţia iniţială
între cele două tipuri de drept s-a micşorat treptat ceea ce a condus la acceptarea noţiunii
de ,,tip mixt”.

1.2. Situaţia juridică a statelor

0118 Statul parte la un tratat este acel stat care prin adeziune sau ratificare, l-a
acceptat. Statul care nu este semnatar al unui tratat poate accepta şi aplica prevederile
acestuia. El se poate lega printr-o declaraţie de dreptul existent, precizând că acceptă sau
nu tratatul respectiv.
Consecinţa: Organele statului, autorităţile militare şi civile, persoanele fizice
militare şi civile poartă răspunderea cunoaşterii şi aplicării prevederilor tratatelor
internaţionale la care statul este parte.

0119 Statul parte la conflict este statul angajat formal sau de fapt în ostilităţi contra
unuia sau mai multor state. Acest stat şi forţele sale armate sunt beligerante. Statul care
atacă este considerat agresor. Dacă acţiunile lui sunt considerate ilegale, poate fi
sancţionat.
Statul care nu este angajat în conflict este un stat neutru.

0120 Suveranitatea naţională se referă la teritoriul naţional - sol, ape interioare, apele
teritoriale şi spaţiul aerian aferent acestora.

1.3. Forţele armate

0121 ,,Forţele armate ale unei Părţi la conflict se compun din toate forţele, toate
grupurile şi toate unităţile armate şi organizate ce sunt puse sub comandă, care răspund
de conduita subordonaţilor săi faţă de această Parte (…). Aceste forţe armate trebuie să
fie supuse unui regim de disciplină internă care să asigure respectarea regulilor
dreptului internaţional umanitar aplicabile în conflictele armate”. (G.P I art. 43).
Toţi membrii forţelor armate sunt combatanţi.

1.4. Principiile de bază ale dreptului internaţional umanitar

Dreptul internaţional umanitar este fundamentat pe următoarele principii:

0122 Distincţia. Părţile la conflict vor face întotdeauna distincţie între combatanţi şi
obiectivele militare, pe de o parte şi populaţia civilă şi obiectivele civile, pe de altă parte.
Atacul va fi îndreptat doar asupra combatanţilor şi obiectivelor militare.
De reţinut !
1. Combatanţii care se află în afara luptei („hors de combat”) nu vor fi atacaţi.
NESECRET
14 din 134
 NESECRET
2. Civilii care iau parte la ostilităţi vor fi atacaţi.
3.
0123 Proporţionalitatea. Executarea atacurilor asupra obiectivelor militare se va face cu
luarea măsurilor de limitare la maximum a pierderilor colaterale. Folosirea excesivă a
forţei conduce la încălcarea dreptului internaţional umanitar, la irosirea timpului, muniţiei
şi vieţii oamenilor.
De reţinut !
1. Evitarea încălcărilor dreptului internaţional umanitar presupune efort şi gândire,
pregătire şi profesionalism.
2. Încălcările dreptului internaţional umanitar apar atunci când: s-a făcut o planificare
greşită, nu au existat informaţii suficiente, au existat deficienţe în actul de comandă
şi control.

0124 Necesitatea militară. Acest principiu este menţionat în preambulul Declaraţiei din
1868 de la Sankt Petersburg, în următoarea formulare: ,,singurul scop legitim al unui stat
în timp de război este de a slăbi forţele armate inamice”. În acest sens, forţa rezonabilă,
legală şi justificată în luptă, este cea minim necesară pentru a-l determina pe inamic să
capituleze.
De reţinut !
Necesitatea militară nu poate fi invocată pentru a justifica violarea normelor
dreptului internaţional umanitar.

0125 Limitarea. Părţile la conflict nu au drept nelimitat în alegerea mijloacelor şi

metodelor de război.
De reţinut !
Mijloacele de război care provoacă rău superfluu sunt interzise.

0126 Buna-credinţă – între părţile la conflict este un principiu cutumiar. Dreptul

internaţional umanitar trebuie interpretat cu bună credinţă atât în ceea ce priveşte
conducerea şi desfăşurarea operaţiunilor militare, cât şi în raporturile cu organizaţiile
umanitare sau pe timpul negocierilor cu partea opusă.

0127 Tratamentul uman şi nediscriminatoriu. Toate persoanele vor fi tratate cu

umanitate şi fără discriminări bazate pe sex, naţionalitate, rasă, religie sau convingeri
politice. De tratament umanitar vor beneficia şi persoanele din categoria celor consideraţi
„în afara luptei”.
Concluzie:
Principiile dreptului internaţional umanitar nu cer militarilor să respecte
reguli imposibile. Elaborarea normelor dreptul internaţional umanitar s-a făcut pe
baza experienţei dobândite în acţiunile militare. Aceasta le asigură credibilitatea.

SECŢIUNEA a 2-a
Categorii de persoane şi bunuri

2.1. Persoane şi bunuri militare şi civile

NESECRET
15 din 134
 NESECRET
0128 Combatanţi. Noţiunea se referă la orice membru al forţelor armate, cu excepţia
personalului sanitar şi religios (Statutul combatanţilor va fi prezentat în Capitolul III).

0129 Persoane civile. Sunt acele persoane care nu aparţin forţelor armate. (Detalii în
Capitolul IV).

De reţinut !
1. În caz de îndoială asupra statutului unei persoane, aceasta va fi considerată civilă.
2. Prezenţa în mijlocul populaţiei civile a unor combatanţi izolaţi nu privează această
populaţie de calitatea sa.
3. Jurnaliştii aflaţi în zonele de conflict sunt consideraţi persoane civile.

0130 Bunuri militare. Fac parte din această categorie:

a) stabilimentele, construcţiile şi poziţiile unde se află forţele armate şi
materialul militar (poziţii de luptă, cazărmi, depozite, raioane de staţionare
etc.).
b) alte bunuri care prin natura, amplasarea, scopul sau utilitatea lor contribuie
efectiv la acţiunea militară şi a căror distrugere totală sau parţială, captură sau
neutralizare, în împrejurările date, oferă un avantaj militar precis (G.P I, art. 52).
Bunuri civile sunt considerate acele bunuri care nu sunt obiective militare (Detalii
în Capitolul VI).
De reţinut !
1. În unele împrejurări bunurile care în mod obişnuit sunt civile (case izolate, poduri
etc.) pot deveni obiective militare, dacă servesc scopurilor tactice ale uneia din
părţile la conflict.
2. În caz de îndoială, un bun care în mod normal are o întrebuinţare civilă - loc de
cult, orice tip de locuinţă, şcoală etc. - va fi considerat civil.

2.2. Persoane şi bunuri cu protecţie specială

0131 Dreptul internaţional umanitar acordă o protecţie specială unor categorii

determinate de persoane şi bunuri. De acest statut beneficiază : personalul şi bunurile
serviciilor sanitare şi religioase, militare şi civile - vezi Capitolele IV şi VI; protecţia
civilă - vezi Capitolul IV, bunurile culturale şi locurile de cult - vezi Capitolul VI,
lucrările şi instalaţiile ce deţin forţe periculoase, precum şi zonele cu statut special - vezi
Capitolul VI, victimele de război - vezi Capitolele IV şi V.

SECŢIUNEA a 3-a
Răspunderea privind difuzarea şi instruirea
în domeniul dreptului internaţional umanitar

3.1. Difuzare şi aplicare

0132 Difuzare. Pentru a putea fi respectat dreptul internaţional umanitar trebuie

cunoscut.

NESECRET
16 din 134
 NESECRET
State părţi la tratatele de drept internaţional umanitar s-au angajat să difuzeze încă
din timp de pace, dar şi în perioada conflictului armat, conţinutul acestora în rândul
întregii populaţii şi, îndeosebi, să introducă studiul lor în programele de instrucţie militară
astfel încât ele să fie cunoscute de forţele armate şi populaţia civilă (G.P I, art. 83).

0133 Aplicare. Dreptul internaţional umanitar se aplică în relaţiile dintre statele părţi la
acelaşi tratat, între acestea şi statele care acceptă şi aplică dispoziţiile tratatului.
Primele acte de ostilitate sau de ocupaţie fără rezistenţă înseamnă începutul
aplicării dreptului internaţional umanitar şi încetează o dată cu acestea. În cazul
persoanelor deţinute aplicarea încetează la eliberare, repatriere sau stabilirea lor, iar în ce
priveşte bunurile evacuate, aplicarea încetează în momentul reîntoarcerii la locul iniţial.
În cazul forţelor armate se impune elaborarea unor reguli cu aplicabilitate generală.
Instruirea membrilor forţelor armate se va face în acelaşi fel indiferent de situaţia în
care ei s-ar putea afla: conflict armat internaţional, neinternaţional sau operaţiune de
menţinere a păcii.
Aplicarea în practică a regulilor de drept internaţional umanitar este determinată de
precizia formulării şi a gradului lor de detaliere.

0134 Totalitatea regulilor referitoare la desfăşurarea acţiunilor militare formează un cod

de conduită şi de comportament care trebuie să ghideze toate părţile beligerante şi
forţele lor armate, într-un conflict determinat.
Valabilitatea, necesitatea şi oportunitatea respectării prevederilor instrumentelor
juridice internaţionale specifice domeniului s-au demonstrat şi pe timpul operaţiunilor
internaţionale recent desfăşurate sub egida unor organisme internaţionale sau regionale.
Angajamentele asumate de România, statutul de ţară membră NATO şi implicarea
în diferite operaţiuni internaţionale, impun cunoaşterea temeinică de către personalul
forţelor armate a tratatelor la care suntem parte.
În acest sens, în cadrul Ministerului Apărării Naţionale s-a creat cadrul
organizatoric necesar integrării normelor dreptului internaţional umanitar în procesul de
instruire a personalului forţelor armate.

3.2. Răspunderea comandanţilor

0135 Principalele răspunderi ce revin comandanţilor, indiferent de treapta ierarhică pe

care se situează, se referă la:
a) instruirea personalului din subordine în dreptul internaţional umanitar;
b) legalitatea şi claritatea ordinelor date subordonaţilor;
c) asumarea răspunderii pentru deciziile dificile;
d) întreprinderea măsurilor ce se impun pentru a verifica îndeplinirea corectă a
ordinelor;
e) raportarea cazurilor în care sunt violate normele dreptului internaţional umanitar
de către trupele proprii, aliate sau inamice.
De reţinut !
Comandanţii pot răspunde personal dacă au ştiut sau trebuiau să ştie că
subordonaţii:
- comiteau sau urmau să comită crime;
NESECRET
17 din 134
 NESECRET
- au comis o crimă şi nu au luat toate măsurile de pedepsire şi raportare
autorităţilor competente.

3.3. Răspunderea individuală

0136 Membrii forţelor armate, indiferent de grad, au obligaţia de a se conforma dreptului

internaţional umanitar, de a se asigura că normele acestuia se respectă şi de a acţiona în
cazul în care constată că au loc încălcări.
De reţinut !
1. Dacă încalci normele dreptului internaţional umanitar poţi fi judecat nu numai de
tribunalele proprii, ci şi de cele internaţionale.
2. Nu poţi folosi în apărare scuza „ordinului superior”.
3. Încălcările grave ale normelor dreptului internaţional umanitar sunt considerate
crime de război (Anexa nr. 3).

0137 Modalităţi practice de instruire cu privire la problemele prezentate în acest capitol

se regăsesc în Anexa nr. 4.

CAPITOLUL III
Distincţia combatanţi – necombatanţi
Reguli umanitare aplicabile acestor categorii

SECŢIUNEA 1
Statutul combatanţilor legali

1.1. Categorii de persoane cu statut de combatant legal

0138 Combatanţii sunt persoane care participă direct la ostilităţi, au dreptul de a comite
acte de violenţă în limitele legilor şi obiceiurilor războiului, sunt expuşi actelor de
ostilitate ale inamicului şi beneficiază, în cazul capturării, de statutul de prizonier de
război.
Combatanţi sunt toţi membrii forţelor armate, bărbaţi sau femei, cu excepţia
personalului sanitar sau religios.
Au statut de combatant următoarele categorii de persoane:
a) membrii forţelor armate ale unei părţi la conflict;
b) membrii miliţiilor şi corpurilor de voluntari;
c) membrii forţelor armate care aparţin unui guvern sau autorităţi nerecunoscute
de Puterea deţinătoare;
d) membrii mişcărilor de rezistenţă organizată;
e) populaţia civilă în cazul unei „ridicări în masă”.
NESECRET
18 din 134
 NESECRET
Angajarea copiilor în conflictele armate este interzisă.
De reţinut !
Respectarea normelor dreptului internaţional umanitar de forţele armate se asigură
prin:
 fermitatea conducerii;
 întărirea disciplinei;
 exemplul personal al comandantului;
 instruire temeinică.
0139 Forţele paramilitare şi de poliţie. Statul care foloseşte forţe paramilitare este
obligat să notifice acest lucru părţii adverse. Denumite de cele mai multe ori trupe de
jandarmi, pot să participe la ostilităţi. Vor avea statut de combatant, dacă respectă
normele dreptului internaţional umanitar.
0140 Forţele speciale sau trupele de comando aflate în structura multor armate pot
îndeplini misiuni de recunoaştere, sabotaj, operaţii antiteroriste etc. Membrii lor vor fi
consideraţi combatanţi dacă poartă uniforma, semnele, insignele etc. statului/părţii de
care aparţin. Dacă săvârşesc aceste fapte având uniforme false comit infracţiunea de
perfidie. În cazul capturării, pot fi pedepsiţi după o procedură judiciară legală.
De reţinut !
Participarea combatanţilor la ostilităţi este legală.
Pot să folosească forţa în limitele legilor şi obiceiurilor războiului şi pot să fie
atacaţi la rândul lor.

1.2. Condiţii pe care trebuie să le îndeplinească

0141 Combatanţii trebuie să se deosebească de populaţia civilă pe timpul pregătirii sau

executării unui atac.
În mod normal membrii forţelor armate regulate se disting prin portul uniformei.
Ţinuta de camuflaj (pentru vară sau iarnă) este considerată uniformă.
Combatanţii care sunt membri ai forţelor armate şi nu poartă uniformă – membrii
miliţiilor, corpurile de voluntari, membrii mişcărilor de rezistenţă organizată care susţin o
parte la conflict şi acţionează în interiorul sau în afara propriului teritoriu (partizanii) –
trebuie să aibă un semn distinctiv, vizibil de la distanţă şi să poarte armele la vedere.

0142 Apartenenţa la o structură organizată pe principii militare, condusă de o persoană

responsabilă de conduita subordonaţilor şi desfăşurarea operaţiunilor în conformitate cu
normele dreptului internaţional umanitar sunt alte condiţii ce trebuie îndeplinite de
combatanţi.
Există şi situaţii când persoanele civile participă la acţiuni militare. Este cazul
„ridicării în masă” când, în mod spontan, în teritoriile ocupate, se declanşează conflicte
armate neinternaţionale. În această situaţie, distincţia dintre combatanţi şi civili este
dificilă. Membrii mişcărilor de gherilă sau grupurile înarmate pot beneficia de statutul
de combatant dacă poartă armele la vedere pe timpul angajării într-o acţiune şi fac parte
NESECRET
19 din 134
 NESECRET
dintr-o structură de comandament care asigură respectarea regulilor dreptului
internaţional umanitar.
De reţinut !
1. Membrii forţelor armate care nu respectă regulile de drept internaţional umanitar
pierd statutul de combatant.
2. Combatanţii capturaţi beneficiază de statutul de prizonier de război.

1.3. Reguli privind tratamentul combatanţilor

0143 Combatanţii care se predau, depun armele sau nu dispun de mijloace pentru a se
apăra nu vor fi ucişi sau răniţi. Cei care se predau vor fi trataţi ca prizonieri de război.

0144 Persoanele care sar cu paraşuta dintr-o aeronavă în pericol nu vor fi atacate.
Acestor persoane trebuie să li se acorde posibilitatea de a se preda înainte de a fi
atacate, cu excepţia cazului când se manifestă ostil. Membrii forţelor aeropurtate care
coboară cu paraşuta sunt ţinte militare legale.

0145 Se interzice împuşcarea sau rănirea unui inamic prin trădare. Se are în vedere
atacarea inamicului făcându-l să creadă, înşelându-i buna credinţă, că trebuie să acorde
protecţie într-o situaţie dată conform dreptului internaţional umanitar. Simularea intenţiei
de predare sau simularea statutului de necombatant sunt exemple de perfidie.

De reţinut !
1. Combatanţii sunt obligaţi să respecte normele dreptului internaţional umanitar.
2. Orice încălcare a acestor reguli angajează răspunderea pentru crime de război.
3. Un criminal de război căzut în mâna adversarului beneficiază de statutul de
prizonier de război şi de garanţii de judecată echitabilă.

SECŢIUNEA a 2-a
Statutul necombatanţilor

2.1. Categorii de persoane cu statut de necombatant

0146 Necombatanţii sunt membri ai forţelor armate, dar care, în baza reglementărilor
naţionale, nu îndeplinesc misiuni de luptă. Exemple: judecătorii, oficialii guvernamentali,
muncitorii, personalul serviciului medical şi religios (vezi Capitolul IV).
Deşi nu sunt prizonieri de război, în cazul capturării, trebuie să li se asigure aceeaşi
protecţie.
Statutul diferitelor categorii de persoane care asigură serviciile poate fi stabilit
printr-o hotărâre în conformitate cu prevederile legale internaţionale.

0147 Persoanele care însoţesc forţele armate, cum ar fi corespondenţii de război,

jurnalişti, membrii formaţiunilor de lucru şi servicii care nu poartă uniformă, personalul
civil al forţelor aeriene, nu pot fi consideraţi combatanţi. In cazul capturării sunt
NESECRET
20 din 134
 NESECRET
prizonieri de război. Ca regulă generală, persoanele care sunt susceptibile de a fi
capturate şi, în consecinţă să beneficieze de statutul de prizonier de război, trebuie să aibă
asupra lor un document eliberat de autoritatea militară de care aparţin.
De reţinut !
1. Necombatanţii au dreptul la autoapărare în cazul unor atacuri asupra lor.
2. Pot purta arme uşoare (pistoale, puşti şi arme semiautomate) în acest scop.
3. Corespondenţii de război pot fi prizonieri de război.
4. Jurnaliştii sunt asimilaţi civililor şi nu vor fi făcuţi prizonieri de război.

2.2. Distincţia combatanţi – necombatanţi

0148 Cele două categorii sunt diferenţiate în funcţie de următoarele aspecte:

Situaţia Combatanţi Necombatanţi
Statut de prizonier de război Da Da
Ţinta atacurilor Da Nu
Participare la ostilităţi Direct Indirect
Tipuri de arme folosite Toate tipurile permise Arme uşoare
Folosirea armelor Pentru atac Pentru propria apărare
Portul uniformei Da Nu
Documente de identitate Bilet de identitate Autorizaţie din partea autorităţii
militare pe care o însoţesc

SECŢIUNEA a 3-a
Alte categorii de participanţi la ostilităţi

3.1. Statutul militarilor care participă la operaţiuni sub egida unor organizaţii
internaţionale sau regionale

0149 În prezent nu există reglementări unitare care să se aplice tuturor militarilor

participanţi la o misiune internaţională. Problemele specifice, în mod deosebit cele
disciplinare se asigură în conformitate cu dreptul penal şi administrativ naţional. În
această idee ONU a elaborat un Cod de conduită individuală pentru personalul care
participă la operaţiunile de pace (Anexa nr. 5). Acest Cod oferă doar un standard moral şi
etic nefiind o autoritate statutară de sancţionare. Suveranitatea naţională are întotdeauna
prioritate în menţinerea disciplinei în cadrul unei forţe de coaliţie.
Comportamentul militarilor este foarte important într-o operaţiune de pace pentru
că participantul are datoria să contribuie la menţinerea sau restabilirea păcii şi trebuie să
fie un exemplu pentru localnici.

0150 Pentru a asigura creşterea răspunderii faţă de normele umanitare, Secretarul

General al ONU, Kofi Annan, a promulgat, la 6 august 1999, Buletinul intitulat
„Respectarea regulilor dreptului internaţional umanitar de către Forţele Naţiunilor
Unite”.
NESECRET
21 din 134
 NESECRET
Principalele aspecte cuprinse în cele 10 secţiuni ale documentului se referă la:
Domeniul de aplicare (Forţele Naţiunilor Unite angajate ca forţe combatante în acţiunile
de impunere sau de menţinere a păcii); Aplicarea dreptului naţional (personalul militar
rămâne obligat prin legile naţionale); Acordul privind statutul forţelor (încheiat între
Naţiunile Unite şi statutul pe al cărui teritoriu este desfăşurată o forţă ONU; Naţiunile
Unite îşi asumă responsabilitatea difuzării convenţiilor umanitare în rândul acestor forţe);
Violările dreptului internaţional umanitar (membrii personalului militar al unei forţe vor
fi urmăriţi, în caz de violări ale dreptului internaţional umanitar, de instanţele naţionale);
Protecţia populaţiei civile (Forţa Naţiunilor Unite va face permanent o distincţie clară
între civili şi combatanţi şi între bunurile civile şi obiectivele militare; Forţa ONU va
respecta toate normele de protecţie prevăzute în Convenţiile de la Geneva şi în
Protocoalele lor adiţionale); Mijloace şi metode de război (Forţa Naţiunilor Unite va
respecta regulile interzicerii şi limitării folosirii anumitor arme şi metode de război
prevăzute în instrumente de drept umanitar); Tratamentul civililor şi persoanelor scoase
din luptă (vor fi tratate cu umanitate, fără nici o diferenţiere defavorabilă bazată pe rasă,
sex, convingeri religioase sau orice alt pretext); Tratamentul persoanelor deţinute
(membrii forţelor armate deţinuţi şi alte persoane care nu mai iau parte la operaţiunile
militare vor fi tratate cu umanitate şi le va fi respectată demnitatea); Protecţia răniţilor,
bolnavilor şi personalului medical şi de ajutor (membrii forţelor armate şi alte persoane
aflate în puterea Forţei Naţiunilor Unite, care sunt răniţi sau bolnavi, vor fi respectaţi şi
protejaţi în toate împrejurările; Forţa Naţiunilor Unite nu va ataca unităţile medicale fixe
sau mobile; şi va trebui să protejeze în toate împrejurările personalul medical afectat în
mod exclusiv pentru căutarea, transportul şi tratamentul răniţilor şi bolnavilor, precum şi
personalul religios).
Concluzia care se impune este aceea că militarii participanţi la misiuni sub egida
ONU au o răspundere deosebită cu privire la respectarea normelor dreptului internaţional
umanitar.

3.2. Combatanţi ilegali

0151 În eforturile de război, beligeranţii angajează în afara categoriilor prezentate şi alte

categorii de persoane care nu au statut de combatant. Între acestea se evidenţiază spionii
şi mercenarii.
Spionii sunt o categorie de persoane cu o pregătire specializată, folosită în timp de
conflict armat, pentru a culege clandestin informaţii despre planurile inamicului,
potenţialului său militar, obiectivele sale militare etc. Statutul spionilor a fost dezbătut pe
larg la cele două Conferinţe de pace de la Haga din 1899 şi 1907, unde s-a convenit că
procurarea de informaţii despre inamic este o activitate licită dacă nu se acţionează sub
pretexte false sau în mod deliberat clandestin.
Sancţiunea pentru comiterea unei acţiuni de spionaj este la latitudinea fiecărui
stat. Unele prevederi cu privire la statutul spionilor se găsesc în Convenţia a IV-a de la
Geneva din 1949, cu privire la protecţia persoanelor civile în caz de conflict armat şi în
Protocolul I adiţional din 1977. În cazul capturării nu beneficiază de statutul de prizonier
de război.
De reţinut !
1. Spionul care este capturat, după ce s-a alăturat forţelor sale armate, este prizonier
de război.
NESECRET
22 din 134
 NESECRET
2. Spionii vor fi trataţi cu umanitate şi vor beneficia de un proces echitabil.
3. Sunt consideraţi spioni, persoanele care nu îndeplinesc criteriile combatantului şi
acţionează deliberat clandestin şi sub pretexte false.
4. Culegerea de informaţii de un militar în uniformă nu este considerată acţiune de
spionaj.
5. Membrul forţelor armate, care este rezident în teritoriul ocupat de Partea adversă şi
care nu acţionează sub pretexte false şi în mod deliberat clandestin, nu va fi tratat
ca spion.

0152 Mercenarii sunt persoane care, din proprie iniţiativă, se angajează în serviciul unei
puteri străine, în schimbul unei plăţi considerabile.
În cazul mercenarilor, sunt considerate ilegale atât participarea la ostilităţi, cât şi
actele de violenţă pe care le comit şi care pentru un combatant ar fi fost considerate licite.
De reţinut !
Mercenarul nu are dreptul la statutul de combatant sau de prizonier de război.

0153 În Anexa nr. 6 sunt prezentate câteva modalităţi practice de pregătire.

CAPITOLUL IV
Categorii de persoane protejate în caz de conflict armat

SECŢIUNEA 1
Protecţie generală

0154 Dreptul internaţional umanitar prevede reguli de protecţie pentru următoarele

categorii de persoane: combatanţi (ca urmare a obligaţiei de a acţiona conform
obiceiurilor războiului), populaţie civilă (cu două regimuri de protecţie, unul general
pentru ansamblul populaţiei civile şi altul special pentru anumite categorii vulnerabile –
femei, copii străini în teritoriul ocupat, refugiaţi, apatrizi, deţinuţi, internaţi civili),
victime de război (răniţi, bolnavi refugiaţi, prizonieri de război), personal sanitar şi
religios (militar sau civil).

1.1. Principii fundamentale de protecţie

0155 În caz de conflict armat se vor aplica următoarele principii:

a) drepturile fundamentale ale omului rămân în vigoare;
b) în conducerea operaţiunilor militare trebuie făcută întotdeauna distincţie între
persoanele care iau în mod activ parte la ostilităţi şi populaţia civilă;
c) se va urmări protejarea populaţiei civile de consecinţele războiului şi vor fi luate
toate precauţiile pentru a evita rănirea, pierderi sau pagube pentru populaţia
civilă;
d) nu fac obiectul operaţiilor militare:
- populaţiile civile ca atare;
- locuinţele şi alte instituţii în care se află civili;
- locurile sau zonele afectate exclusiv pentru protecţia populaţiei civile.

NESECRET
23 din 134
 NESECRET
e) populaţiile civile şi persoanele civile nu vor face obiectul represaliilor,
deplasărilor forţate sau al oricărei atingeri a integrităţii lor.

1.2. Reguli generale de protecţie

0156 La modul general vor fi avute în vedere următoarele aspecte:

a) regulile umanitare trebuie să fie respectate în toate împrejurările;
b) se interzice atacarea populaţiei şi persoanelor civile, actele sau ameninţările cu
violenţa cu scopul de a răspândi teroarea;
c) persoanele civile care iau parte la ostilităţi nu beneficiază de protecţie;
d) atacurile fără discriminare sau cu titlu de represalii sunt interzise;
e) folosirea populaţiei civile ca „scut uman” nu este permisă.
De reţinut !
Sunt interzise: folosirea înfometării ca metodă de luptă, scoaterea din uz şi
distrugerea bunurilor indispensabile supravieţuirii populaţiei civile.

SECŢIUNEA a 2-a
Categorii de persoane protejate în caz de conflict armat

0157 Dreptul internaţional umanitar cuprinde răspunderile pe care părţile implicate în

conflict, de la nivel stat până la combatantul individual, le au în vederea asigurării
protecţiei speciale unor categorii de persoane. Unele dintre ele au legătură cu acţiunile de
luptă, altele nu. Toate însă beneficiază de o anumită protecţie în caz de conflict armat.

0158 Persoanele civile sunt acele persoane care nu aparţin forţelor armate (categorie
definită în Capitolul III) şi care nu iau parte la o „ridicare în masă”.
Fiind categoria cea mai numeroasă şi cea mai expusă pericolelor pe care le
presupun conflictele armate, o atenţie deosebită se va acorda protecţiei zonelor cu
populaţie civilă şi persoanelor fizice individuale. Scopul principal îl reprezintă evitarea şi
reducerea pierderilor şi distrugerilor civile pe care le-ar putea provoca acţiunile militare.
Regula proporţionalităţii presupune că o acţiune militară nu trebuie să cauzeze
pierderi civile excesive în raport cu avantajul militar şi că excesele de orice fel nu pot fi
justificate invocându-se această regulă.
Pe timpul operaţiunilor pot fi stabilite contacte cu civilii pentru a evacua o zonă, a
împiedica accesul pe o rută folosită în scopuri militare, a avertiza asupra unui atac, a
informa despre pericolul unor câmpuri de mine, a stabili legături cu spitalele, etc.
De reţinut !
1. În caz de îndoială asupra statutului unei persoane, aceasta va fi considerată civilă.
2. Prezenţa în mijlocul populaţiei civile a persoanelor izolate care nu răspund
definiţiei de persoană civilă, nu privează această populaţie de calitatea sa.

0159 Prizonierii de război (vezi capitolul V).

0160 Răniţii, bolnavii, naufragiaţii civili şi militari. Termenii „răniţi” şi „bolnavi” se

referă la persoanele militare sau civile care datorită unui traumatism, boală sau altei

NESECRET
24 din 134
 NESECRET
incapacităţi ori tulburări psihice sau mintale au nevoie de îngrijiri medicale şi se abţin de
la orice act de ostilitate. „Naufragiaţii” se referă la persoanele aflate în pericol pe mare.
De reţinut !
1. Dreptul internaţional umanitar nu permite discriminările între răniţi decât dacă au
la bază urgenţa medicală.
2. Femeile însărcinate, lehuzele, noii născuţi şi invalizii sunt asimilaţi răniţilor şi
bolnavilor.
3. Refuzul de a îngriji răniţii şi bolnavii, este considerat crimă de război.
4. Imediat ce situaţia tactică permite, se va organiza căutarea, strângerea şi îngrijirea
răniţilor şi naufragiaţilor.
5. Combatanţii răniţi, bolnavi sau naufragiaţi sunt prizonieri de război.
6. Se interzice abandonarea răniţilor fără a le asigura îngrijirile medicale necesare.
7. În baza unei declaraţii scrise se poate refuza orice intervenţie chirurgicală.

0161 Personalul sanitar şi religios civil şi militar

De reţinut !
1. Personalul sanitar poate purta arme uşoare individuale pentru protecţia personală
sau a răniţilor şi bolnavilor aflaţi în grija sa.
2. Personalul sanitar şi religios militar inamic capturat va fi liber să-şi îndeplinească
sarcinile dacă Puterea Deţinătoare nu o poate face.
3. Evacuarea se va face pe acelaşi itinerar ca cel al răniţilor, bolnavilor şi
naufragiaţilor militari.
4. Nefiind prizonieri de război, vor fi repatriaţi, de preferinţă în ordinea cronologică a
capturării şi după starea de sănătate.

0162 Personalul protecţiei civile cuprinde personalul destinat exclusiv îndeplinirii

sarcinilor de protecţie civilă, administraţia stabilimentelor şi transporturilor protecţiei
civile.
Dreptul internaţional umanitar prevede sarcinile specifice ce revin acestor
organisme, al căror scop este de a asigura protecţia şi supravieţuirea populaţiei civile.
Combatanţii şi formaţiunile militare pot îndeplini sarcini specifice protecţiei civile,
dar statutul lor rămâne neschimbat. Capturaţi sunt prizonieri de război.
Personalul şi mijloacele protecţiei civile vor fi marcate cu semnul distinctiv
prezentat în Anexa nr. 7.

De reţinut !
1. Personalul, stabilimentele şi mijloacele de transport ale protecţiei civile sunt
organizate de autoritatea competentă a Părţii Beligerante.
2. Personalul protecţiei civile poate purta arme uşoare pentru protecţia personală sau
pentru menţinerea ordinii.
3. Protecţia încetează dacă personalul va comite acte ostile împotriva inamicului.
Acesta va avea loc după ce avertismentul transmis este ignorat în mod intenţionat.

0163 Personalul organismelor umanitare cuprinde personalul unor organizaţii

neguvernamentale internaţionale, regionale sau naţionale şi ale căror sarcini sunt
îndreptate spre ajutorarea victimelor conflictelor armate.
NESECRET
25 din 134
 NESECRET
De reţinut !
1. Personalul şi mijloacele aparţinând acestor organizaţii trebuie să fie marcate cu
embleme şi semne distinctive (vezi Anexa nr. 7).
2. Nu vor face obiectul atacurilor sau actelor de violenţă.
3. Protecţia lor presupune: limitarea detenţiei, facilitarea îndeplinirii sarcinilor şi
garantarea faptului că nu vor fi pedepsiţi pentru rezolvarea sarcinilor specifice.
4. Utilizarea semnelor cu rea credinţă este considerată perfidie şi reprezintă o crimă
de război.

0164 Negociatorii (solii) sunt persoane care au sarcina de a intermedia discuţiile între
părţile implicate în conflict. Intenţia de a negocia se exprimă prin ridicarea unui
steag alb (drapel parlamentar - vezi Anexa nr. 7). Purtătorul acestuia sau orice altă
persoană care intenţionează să intre în contact cu inamicul trebuie respectat.
Comandantul nu este obligat să-l primească şi poate să impună măsuri de securitate
sau să-l reţină temporar.
De reţinut !
Negociatorii pierd protecţia dacă vor profita de misiunea lor pentru a culege
informaţii.

0165 Persoanele private de libertate. În această categorie intră deţinuţii şi internaţii

civili, a căror libertate este restricţionată din motive legate de conflictul armat. Măsura
internării este aplicată de autorităţile militare sau administrative în baza unei hotărâri date
de autorităţile judiciare. Faptul că au fost alături de adversar nu este un motiv de tratare
discriminatorie. Locurile de internare vor fi marcate conform Anexei nr. 7.
De reţinut !
1. Internarea este o măsură de securitate pe care un stat poate să o aplice concomitent
cu reşedinţa forţată pe timp de conflict armat
2. Tratamentul aplicat internaţilor civili este asemănător celui referitor la prizonierii
de război.

0166 Populaţia unui teritoriu ocupat.

Un teritoriu este considerat ocupat dacă acesta se află sub autoritatea forţelor
armate ale inamicului chiar dacă ocupaţia s-a făcut fără rezistenţă. Locuitorii din
teritoriul ocupat nu vor fi privaţi în nici un caz şi în nici un fel de drepturile pe care le au
ca urmare a ocupării sau anexării teritoriului.
Activităţile la care populaţia poate fi obligată să ia parte sunt: rezolvarea unor
nevoi ale forţelor de ocupaţie fără caracter militar, servicii de utilitate publică, asigurarea
nevoilor alimentare, de cazare, echipare, transport şi sănătate în folosul populaţiei din
teritoriul ocupat.
De reţinut !
1. Membrii forţelor armate aparţinând Puterii Ocupante sunt obligaţi să respecte
normele dreptului internaţional umanitar.
2. Proprietatea privată a populaţiei civile trebuie respectată.
3. Locuitorii nu pot fi înrolaţi în forţele armate şi nici folosiţi la activităţi cu caracter
militar.

NESECRET
26 din 134
 NESECRET
4. Deportările sunt interzise. Evacuările au un caracter temporar şi pot fi făcute doar
din motive de securitate.
5. Persoanele mai mici de 18 ani nu pot fi obligate să participe la prestarea unor
munci.
6. Locuitorii din teritoriul ocupat pot să se organizeze în mişcări de rezistenţă care
trebuie să răspundă exigenţelor forţelor armate.

0167 Femeile şi copiii se află în fruntea listei persoanelor vulnerabile în caz de conflict
armat.
De reţinut !
Cu privire la copii:
1. Se interzice recrutarea în forţele armate a persoanelor mai mici de 15 ani.
2. Înrolarea copiilor sub 15 ani este crimă de război
3. Pe lângă protecţia specială acordată copiilor, în cazul capturării lor în calitate de
combatanţi, aceştia beneficiază de statutul de prizonier de război.
Cu privire la femei:
1. Vor trebui să facă obiectul unui respect special şi vor fi protejate mai ales contra
violului, constrângerii la prostituţie şi oricăror forme de atentat la pudoare.
2. Femeile însărcinate şi mamele cu copii de vârstă fragedă internate vor fi examinate
cu prioritate absolută.
3. Se va evita pronunţarea pedepsei cu moartea împotriva femeilor însărcinate sau a
mamelor cu copii mici.

0168 Personalul însărcinat cu protecţia bunurilor culturale se referă la persoanele care

gestionează şi asigură securitatea bunurilor culturale.
Personalul care asigură paza poate fi dotat cu arme uşoare individuale.

0169 Personalul misiunilor ONU beneficiază de o serie de privilegii şi imunităţi. Cele

mai semnificative sunt următoarele: imunitate faţă de arestare, detenţie şi declaraţiile
făcute într-un proces, excepţie de la restricţiile de imigrare pentru ei şi familii etc.

0170 Străinii, refugiaţii şi apatrizii aflaţi pe teritoriul unei părţi la conflict vor fi
trataţi ca persoane civile.

0171 Exemple practice de pregătire pe probleme tratate în acest capitol vor fi găsite în
Anexa nr. 8.

CAPITOLUL V
Statutul prizonierilor de război

SECŢIUNEA 1
Statutul prizonierilor de război

1.1. Situaţia juridică

0172 Conform dreptului internaţional umanitar, „Orice combatant care cade în puterea
părţii adverse este prizonier de război” (G.P. I, art. 44).
Noţiunea de prizonier de război se referă la:
NESECRET
27 din 134
 NESECRET
A. Situaţia juridică a combatantului care a căzut în puterea inamicului ca urmare:
a) a capturării;
b) a intenţiei exprimate de a se preda;
c) a stării de incapacitate provocată de rănire sau boală.
B. Situaţia juridică a persoanelor care în momentul capturării:
a) au urmat forţele armate, fără a face parte direct din ele, având asupra lor un
act de identitate eliberat de acestea;
b) sunt membri ai echipajelor, inclusiv comandanţii, piloţii, elevii marinei
comerciale şi echipajelor aviaţiei civile ai statului în conflict;
c) au aparţinut sau aparţin forţelor armate ale ţării ocupate dacă din cauza
acestei apartenenţe Puterea ocupantă socoteşte necesar să procedeze la
internarea lor.

0173 Beneficiază deci de statutul de prizonier de război orice combatant cu statut legal
aflat în puterea părţii adverse, chiar şi participanţii la o „ridicare în masă”, persoanele
care urmează forţele armate în calitate de necombatanţi, membrii echipajelor aviaţiei
civile şi ai marinei comerciale, membrii forţelor armate în uniformă care acţionează pe
teritoriul inamic pentru culegerea de informaţii sau sabotaj. Persoanelor cu statut neclar li
se va acorda statutul de prizonier de război până ce o autoritate competentă va clarifica
situaţia. Persoanele dovedite a fi spioni sau mercenari nu beneficiază de statut de
prizonieri de război.

1.2. Tratamentul prizonierilor de război în zona luptei

0174 Combatanţii capturaţi în zona în care se desfăşoară luptele sunt prizonieri de război,
chiar dacă s-au predat sau nu. Conform normelor dreptului internaţional umanitar, devin
persoane protejate.
Un militar profesionist va avea în vedere faptul că persoanele capturate sunt
obosite, înspăimântate, dezorientate şi în stare de şoc. În acelaşi timp, el însuşi trebuie
să-şi schimbe atitudinea. Cu puţin înainte trebuia să ucidă inamicul, iar acum trebuie să-l
trateze cu umanitate, chiar dacă acesta a ucis camaradul de lângă el. Este desigur o
situaţie dificilă, dar, pe care un militar instruit trebuie să o rezolve. Soluţia o reprezintă
încercarea de a se pune în situaţia prizonierului şi să se comporte aşa cum ar dori să fie
tratat el într-o situaţie asemănătoare.
Pot exista şi situaţii speciale cum ar fi cazul în care o patrulă de recunoaştere
capturează prizonieri de război. Evacuarea ar compromite misiunea. Legea prevede că
vor fi eliberaţi după ce s-au luat măsuri pentru asigurarea propriei securităţi şi pentru cea
a prizonierilor. Concret, vor fi dezarmaţi, percheziţionaţi pot fi legaţi şi li se va lăsa apă şi
ceva alimente. Situaţia va fi comunicată trupelor proprii pentru a fi luate măsuri de
eliberare.

0175 La modul general, combatanţii capturaţi vor fi percheziţionaţi, dezarmaţi, protejaţi

(dacă este necesar, li se acordă îngrijirile necesare) şi evacuaţi. Cum trebuie procedat se
arată în secţiunea 3 a acestui capitol.
De reţinut !
1. Personalul sanitar şi religios militar, nefiind combatant, nu devine prizonier de
război.
NESECRET
28 din 134
 NESECRET
2. Personalul militar temporar, fiind combatant, devine prizonier de război.

SECŢIUNEA a 2-a
Drepturi şi obligaţii ale prizonierilor de război

0176 Următoarele principii vor fi avute în vedere în tratamentul aplicat prizonierilor de

război pe timpul internării lor în campusuri:
a) vor fi protejaţi şi trataţi cu umanitate în toate împrejurările;
b) au dreptul la respect cu privire la persoana şi onoarea lor;
c) femeile şi copiii beneficiază de protecţie specială;
d) nu vor fi internaţi în penitenciare decât în cazuri speciale;

0177 Persoanele capturate trebuie să cunoască faptul că, puterea deţinătoare are
obligaţia de a urmări soluţionarea următoarelor probleme:
a) internarea nu se va face în regiuni cu climat dăunător sănătăţii, sau în zone
expuse pericolelor luptei;
b) la ajungerea în campusul pentru prizonierii de război se stabileşte clar
identitatea fiecărei persoane;
c) în prima săptămână de la internare într-un campus, prizonierii de război au
dreptul să trimită o carte poştală familiei şi una Asociaţiei Centrale a
Prizonierilor de Război a Comitetului Internaţional al Crucii Roşii (formular
Anexa nr. 9);
d) condiţiile de locuit vor fi asemănătoare celor ale forţelor armate ale puterii
deţinătoare aflate în regiune;
e) să fie trataţi potrivit gradului şi vârstei lor;
f) respectarea dreptului de a-şi alege liber oamenii de încredere;
g) pedepsele disciplinare aplicate nu vor fi inumane, brutale sau periculoase pentru
sănătatea prizonierilor de război;
h) hrana şi îmbrăcămintea vor fi asigurate în cantităţi suficiente;
i) prizonierii de război pot practica servicii religioase corespunzător confesiunii
lor;
j) pot practica exerciţii fizice, activităţi intelectuale educative şi recreative;
k) pot primi şi trimite corespondenţă poştală şi pachete individuale şi colective;
l) nu pot fi repatriaţi împotriva voinţei lor pe timpul ostilităţilor;
m) prizonierii de război vor fi eliberaţi şi repatriaţi imediat ce ostilităţile active au
încetat.

0178 Prizonierilor de război le revin următoarele obligaţii:

a) să poarte asupra lor documentele de identitate şi să le prezinte la cerere;
b) să nu părăsească perimetrul campusului;
c) să salute ofiţerii statului deţinător (ofiţerii prizonieri vor saluta ofiţerii de grad
superior al statului deţinător şi pe comandantul campusului indiferent de gradul
acestuia);
d) să respecte legile, regulamentele şi ordinele în vigoare ale statului deţinător;
e) să respecte ordinea şi disciplina din campus;
f) să solicite aprobarea puterii deţinătoare pentru alegerea reprezentantului
prizonierilor de război.
NESECRET
29 din 134
 NESECRET
De reţinut !
Prizonierii de război:
Trebuie să fie protejaţi şi trataţi cu umanitate.
Nu trebuie să fie atacaţi.
Nu pot fi constrânşi să participe la activităţile cu caracter militar.
Vor fi protejaţi faţă de actele de violenţă, curiozitate publică, insulte sau intimidări.
Vor primi îngrijirile medicale de care au nevoie.

SECŢIUNEA a 3-a
Răspunderea cu privire la tratamentul prizonierilor de război

3.1. Răspunderea

0179 Prizonierii de război sunt sub autoritatea Puterii inamice, şi nu a indivizilor sau
structurilor militare care i-au capturat.
Statutul de prizonier de război se aplică din momentul capturării şi încetează în
cazul unei evadări reuşite, al repatrierii sau odată cu eliberarea la încetarea ostilităţilor.

3.2. Capturarea

0180 Capturarea este faptul de a cădea, predându-se sau nu, în puterea unei instanţe
inamice (formaţie militară, persoană militară sau civilă, poliţie militară sau civilă).
Procedura cuprinde: somarea, dezarmarea şi predarea lor superiorilor.
La capturare, pentru cei suspectaţi de a fi comis crime de război, se întocmeşte un
Raport de captură conform formularului prezentat în Anexa nr. 10.
Comandantul căruia i s-au predat prizonierii de război efectuează percheziţia şi
asigură evacuarea lor spre Punctul de adunare organizat la nivelul unităţii.

3.3. Percheziţia

0181 Percheziţia se referă la retragerea materialelor şi documentelor de importanţă

militară.
De reţinut !
Cu ocazia percheziţiei persoanelor capturate:
a) Se confiscă: materialele militare, documentele cu importanţă militară, muniţia,
ordinele, materialele şi codurile de telecomunicaţii. Acestea devin captură de
război.
b) Rămân asupra lor: actele de identitate, plăcuţa şi biletul de identitate, efectele şi
obiectele de uz personal şi cele care servesc la hrănire, efectele de îmbrăcat,
alimentele, efectele destinate protecţiei (căşti metalice, măşti contra gazelor),
semnele gradului şi naţionalităţii, decoraţiile şi obiectele cu valoare sentimentală
sau personală (fotografii, ochelari etc.). Sumele de bani şi obiectele de valoare nu
pot fi luate decât la ordinul unui ofiţer, se consemnează într-un registru şi se
eliberează o chitanţă.

3.4. Evacuarea

NESECRET
30 din 134
 NESECRET
0182 În aşteptarea evacuării, combatanţii capturaţi:
a) nu vor fi expuşi inutil pericolelor luptei;
b) nu vor fi obligaţi să participe la activităţi cu caracter militar;
c) vor fi protejaţi împotriva actelor de violenţă, insultelor şi ameninţărilor;
d) vor primi îngrijirile necesare.
Evacuarea se va face imediat ce situaţia tactică o permite.
Cei bolnavi şi în stare de şoc vor fi evacuaţi pe canale medicale sau cele de
evacuare ale prizonierilor.
Îngrijirea celor răniţi se face de personalul medical din prima linie fără discriminări
în favoarea propriilor răniţi.
Pe timpul evacuării prizonierii de război vor primi hrană suficientă, apă potabilă,
hainele necesare şi îngrijiri medicale.
Interogarea pe timpul evacuării poate fi făcută doar de personalul specializat.
Prizonierii de război nu pot fi torturaţi fizic sau psihic pentru a furniza informaţii
militare.

0183 În Anexa nr. 11 se prezintă câteva exemple de concepere şi desfăşurare a unor a

unor activităţi practice de pregătire vizând aspectele menţionate mai sus .

CAPITOLUL VI
Distincţia obiective militare – obiective civile

SECŢIUNEA 1
Obiective militare

0184 Conform art. 52, G.P. I, ,,obiectivele militare sunt limitate la bunurile care, prin
natură, amplasare, destinaţie sau utilizare, contribuie efectiv la susţinerea acţiunilor
militare şi a căror distrugere totală sau parţială, captură sau neutralizare asigură în
schimb un avantaj militar cert”.
O listă a principalelor obiective militare ar cuprinde:
a) forţele armate ale inamicului, locaţiile şi bazele de dispunere, poziţiile de luptă,
armele şi echipamentele militare, vehiculele, muniţia, depozitele de carburanţi;
b) în unele cazuri zone ale terenului: înălţimi şi defileuri,puncte obligate de trecere,
drumuri, tuneluri, canale care pot influenţa comunicaţiile;
c) în circumstanţe exacte: instalaţii şi fabrici chimice, rafinării dacă sunt
folosite în scop militar.

0185 În baza acestor elemente generale şi în funcţie de capacitatea şi puterea de lovire

fiecărei categorii de forţe armate îi revin o serie de obiective specifice. Spre exemplificare
în partea practic-aplicativă a temei prezentăm o listă a obiectivelor ce pot reprezenta ţinte
pentru forţele aeriene şi alta pentru artilerie.
Operaţiunile militare pot fi îndreptate numai asupra obiectivelor militare.
Combatanţilor le revine obligaţia de a face tot ce este posibil pentru a verifica dacă ţinta
aleasă este un obiectiv militar.
De reţinut !
1. Obiectivul militar îşi păstrează caracterul chiar dacă în interior se află persoane
civile.
NESECRET
31 din 134
 NESECRET
2. Persoanele civile aflate într-un obiectiv militar sau în apropierea acestuia se expun
pericolelor la care acesta este expus.

SECŢIUNEA a 2-a
Bunuri civile şi zone protejate

2.1. Bunuri civile

0186 Bunuri civile sunt acele bunuri care nu sunt obiective militare. Fac excepţie
bunurile care, deşi în mod normal au caracter civil, devin obiective militare ca urmare a
folosirii lor de către combatanţi.

0187 Obiective indispensabile supravieţuirii populaţiei civile. Sunt cuprinse aici:

alimentele, zonele agricole, recoltele, animalele, instalaţiile de apă potabilă şi de irigaţii.
Scoaterea din uz sau distrugerea acestor obiective este interzisă. Dacă sunt folosite
doar de forţele armate sau sprijină direct acţiunile militare, pot fi atacate.
De reţinut !
În caz de îndoială, un bun care este în mod normal afectat unei întrebuinţări civile
(casă tip locuinţă, şcoală) va fi considerat civil.

2.2. Bunuri cu protecţie specială

0188 Dreptul internaţional umanitar prevede obligativitatea de a se acorda o protecţie

specială unor categorii determinate de bunuri.
Pentru domeniul civil protecţia specială urmăreşte să asigure:
a) funcţionarea normală a serviciului sanitar şi religios civil precum şi a serviciului
protecţiei civile.
b) evitarea pagubelor asupra bunurilor culturale.
c) evitarea pericolelor asupra unui număr mare de persoane pe timpul atacului
în zonele protejate şi asupra lucrărilor sau instalaţiilor ce conţin forţe periculoase.

0189 Bunuri sanitare şi religioase. Serviciul sanitar sau religios se referă atât la
domeniul militar cât şi la cel civil şi cuprinde personalul (vezi Capitolul IV) şi mijloacele
pe care acestea le folosesc pentru îndeplinirea sarcinilor.
Mijloacele şi bunurile sanitare se referă la stabilimentele afectate în acest scop,
mijloacele de transport terestru, naval sau aerian destinate exclusiv răniţilor, bolnavilor,
naufragiaţilor, personalului sanitar sau materialului sanitar (echipamente, aparatură şi
medicamente).
Semnul distinctiv al acestor servicii constă într-o cruce roşie pe fond alb sau
echivalent, o semilună roşie pe fond alb (Anexa nr. 7). Utilizarea lui se face sub
responsabilitatea Părţii Beligerante.
Bunurile religioase înseamnă lăcaşurile de cult, articolele cu caracter religios cât şi
bunurile utilizate de personalul religios.

NESECRET
32 din 134
 NESECRET
0190 Semnele de protecţie aplicate pe facilităţile sanitare terestre pot fi camuflate în cazul
operaţiunilor militare desfăşurate la nivel tactic, la ordinul unui comandant de nivel cel
puţin brigadă, în scopul eficientizării acţiunilor de mascare a dispozitivului.
Măsura va fi temporară, cu aplicabilitate locală şi va fi revocată imediat ce situaţia
tactică permite.
Marcajul facilităţilor medicale importante, fixe şi de dimensiuni mari nu poate fi
camuflat.

De reţinut !
Stabilimentele şi mijloacele de transport sanitar pot fi păzite de un pichet, de
santinele sau de o escortă, care nu au dreptul să se opună capturării acestora.

0191 Mijloacele protecţiei civile. Protecţia civilă cuprinde pe lângă persoane şi

mijloacele (stabilimente şi mijloace tehnice şi de transport afectate acestui serviciu) pe
care acestea le folosesc pentru îndeplinirea sarcinilor. Semnul distinctiv este un triunghi
echilateral albastru pe fond portocaliu (Anexa nr. 7).

0192 Bunurile culturale se referă la bunurile cu valoare culturală. În funcţie de

importanţa lor, acestea pot fi bunuri culturale cu protecţie generală şi bunuri culturale
cu protecţie specială.

0193 Bunurile culturale cu protecţie generală sunt semnalizate cu un scut alb – albastru
cu vârful în jos (Anexa nr. 7).
Exemple: monumentele de arhitectură, de artă sau istorice, locurile arheologice,
ansambluri de construcţii de interes istoric, edificii destinate conservării bunurilor
culturale – muzee, biblioteci, arhive, depozite de bunuri culturale.
Furtul, jefuirea, însuşirea fără drept, confiscarea şi vandalizarea acestor bunuri sunt
interzise.

0194 Bunurile culturale cu protecţie specială şi transporturile de bunuri culturale sunt

semnalizate cu trei scuturi (Anexa nr. 7). Exemple: bunuri culturale de importanţă
excepţională care fac parte din patrimoniul cultural şi spiritual al omenirii – centre şi
depozite de bunuri culturale.
De reţinut !
Imunitatea bunurilor culturale cu protecţie generală poate fi ridicată dacă sunt
folosite în scopuri militare.
Imunitatea bunurilor culturale cu protecţie specială poate fi ridicată în caz de
necesitate militară imperativă de comandantul unor forţe de nivel cel puţin batalion, după
ce a consultat un consilier juridic în dreptul conflictelor armate (HCP II, 6).
Personalul destinat pazei bunurilor culturale poate purta arme uşoare individuale.

0195 Obiectivele care conţin forţe periculoase sunt obiectivele asupra cărora un atac ar
provoca eliberarea unor forţe ce nu vor putea fi controlate şi care ar produce pierderi
materiale şi umane însemnate în rândul populaţiei civile. Exemple: baraje, diguri, centrale
nucleare.

NESECRET
33 din 134
 NESECRET
Semnul distinctiv constă într-un grup de trei cercuri portocalii dispuse pe aceeaşi
axă (Anexa nr. 7).
De reţinut !
Armele defensive folosite doar pentru respingerea unui atac asupra unui obiectiv ce
conţine forţe periculoase sunt autorizate.

0196 Zonele cu statut special sunt create pentru a pune la adăpost anumite categorii de
persoane şi bunuri care beneficiază de protecţie în caz de conflict armat. Fac parte din
această categorie: zona sau localitatea sanitară, zona demilitarizată, zona neutră şi
localitatea lipsită de apărare.

0197 Forţele armate vor primi instrucţiuni precise cu privire la comportarea în aceste
zone dacă:
a) părăsesc zona protejată;
b) abandonează zona fără luptă;
c) preiau zona;
d) forţele au interdicţie de a desfăşura operaţii militare în zonă;
e) desfăşoară acţiuni de luptă în vecinătate.

0198 Perimetrul unei zone va fi stabilit în aşa fel încât să fie uşor vizibil din aer şi de pe
sol (liziera unei păduri, râu, drum principal etc.). Dacă este necesar, perimetrul zonei va fi
marcat cu semne convenite între părţi, de dimensiuni şi vizibilitate corespunzătoare
(Anexa nr. 7).
De reţinut !
1. În zonele cu statut special sunt interzise staţionarea sau pătrunderea combatanţilor
sau mijloacelor de luptă mobile.
2. Desfăşurarea operaţiunilor militare în aceste zone este interzisă.
3. Zonele protejate sunt deschise ocupării de către inamic.

SECŢIUNEA a 3-a
Distincţia obiective militare– obiective civile

0199
Acţiunea Obiectiv militar Obiectiv civil
Destinaţie Bunurile care prin natură, Toate bunurile care nu sunt
amplasare, destinaţie şi obiective militare.
utilizare susţin efectiv
acţiunile militare
Pot fi atacate Da Nu
Efectul distrugerii Asigură un avantaj militar Nu asigură nici un avantaj
(neutralizării, capturării) cert. militar
Produce pagube şi suferinţe
inutile
Semne de protecţie Nu Da
Schimbarea caracterului Nu Pot deveni obiective
militare prin pierderea
protecţiei
NESECRET
34 din 134
 NESECRET

0200 Modalităţile practice de pregătire sunt prezentate în Anexa nr. 12.

CAPITOLUL VII
Mijloace şi metode de război

SECŢIUNEA 1
Principii referitoare la alegerea mijloacelor şi metodelor de război

1.1. Generalităţi

0201 Noţiunea ,,metode de război” se referă la procedeele folosite de forţele armate în

caz de conflict armat, la nivel tactic operativ sau strategic pentru a obţine victoria asupra
adversarului.

0202 Prin „mijloace de luptă” se înţeleg armele sau sistemele de arme utilizate de
combatanţi în luptă.

0203 În alegerea mijloacelor şi metodelor de luptă, dreptul internaţional umanitar a

consacrat trei principii fundamentale:
a) părţile în conflict nu au drept nelimitat în alegerea mijloacelor de război;
b) utilizarea lor va avea în vedere distincţia netă între obiectivele militare şi cele
civile şi îndreptarea atacului doar asupra celor militare;
c) să se limiteze pe cât posibil suferinţele pe care le-ar provoca combatanţilor şi
proporţiile distrugerilor.

0204 Pe baza acestor principii, sunt interzise mijloacele şi metodele de război care au
următoarele consecinţe:
a) produc „rău superfluu”;
b) au efecte nediscriminante, adică nu fac distincţia între obiectivele militare şi
populaţie şi bunurile cu caracter civil;
c) au efecte extinse, grave şi durabile asupra mediului natural.
De reţinut !
Mijloacele de luptă vor fi alese şi folosite astfel încât să evite pierderile şi
distrugerile civile şi să reducă în orice situaţie pierderile şi distrugerile inevitabile.

SECŢIUNEA a 2-a
Statutul unor mijloace şi metode de război

2.1. Mijloace şi metode de război interzise

0205 Conform criteriului „rău superfluu”este interzisă folosirea:

a) proiectilelor cu greutate mai mică de 400 g, încărcate cu explozibil, materii
fulminante sau inflamabile (Declaraţia de la Sankt Petersburg, 1868);
NESECRET
35 din 134
 NESECRET
b) gloanţelor care se dilată sau se turtesc uşor în corpul omenesc cum sunt
gloanţele cu cămaşă dură, care nu acoperă în întregime miezul sau ar fi
prevăzute cu incizii (Declaraţia de la Haga, 1899 – denumite şi gloanţe dum-dum);
c) gloanţelor explozive şi asimilate;
d) armelor al căror efect principal este de a răni prin schije care nu pot fi localizate
cu raze X în corpul omenesc (G.CW.P. I);
Totodată, sunt interzise:
a) conducerea acţiunilor militare în baza ordinului „fără supraveţuitori”;
b) uciderea inamicului care depune armele sau, nemaiavând mijloace de a se apăra
s-a predat fără condiţii (Convenţia a IV-a de la Haga din 1907);
c) folosirea otrăvii sau armelor otrăvite;
d) folosirea minelor capcană şi altor dispozitive având aspectul unui obiect
inofensiv (vezi tabelul din partea practică a temei);
e) minele antipersonal (Tratatul de la Ottawa, 1997);
f) armele cu laser care produc orbirea;
g) distrugerea bunurilor indispensabile supravieţuirii populaţiei civile;
h) orice mijloc exploziv improvizat care produce ,,rău superflu”.

0206 Conform criteriului că „produc efecte nediscriminante” sunt interzise:

a) atacurile fără discriminare adică acele atacuri în care se folosesc metode şi
mijloace de luptă care nu pot fi îndreptate asupra unui obiectiv militar concret
sau ale căror efecte lovesc fără distincţie obiective militare şi civile;
b) executarea de către aviaţie a bombardamentelor „în covor” sau „la metru
pătrat”;
c) armele chimice şi bacteriologice;
d) armele nucleare şi termonucleare.

0207 Conform criteriului că au „efecte întinse, grave şi durabile asupra mediului

natural”.
Din această categorie fac parte armele neconvenţionale – agenţi chimici, armele
nucleare, tehnicile de modificare a mediului – care au efecte distructive şi de lungă durată
asupra mediului Efectele menţionate pot fi atât rezultatul folosirii unor mijloace special
concepute cât şi al lansării unei cantităţi mari de arme convenţionale explozive sau
incendiare asupra unui obiectiv sau a unei zone.
De reţinut !
Armele nucleare, chimice, bacteriologice (biologice) şi ecologice sunt arme de
distrugere în masă şi utilizarea lor în timp de conflict armat nu este justificată de
„necesităţi militare” fiind incompatibile cu principiul proporţionalităţii.

0208 Perfidia şi şireteniile ca metode de luptă.

Normele dreptului internaţional umanitar interzic comportamentul perfid dar nu şi
şireteniile de război. Pentru definirea celor două categorii se are în vedere intenţia de a
înşela buna credinţă a adversarului în baza căreia acesta ar putea primi sau acorda
protecţie. Această intenţie caracterizează perfidia pe când şireteniile se bazează pe
perspicacitate, ingeniozitate şi stratageme.
0209 Sunt considerate perfidie următoarele acte:

NESECRET
36 din 134
 NESECRET
a) simularea intenţiei de a negocia sub acoperirea pavilionului parlamentar sau
simularea predării;
b) utilizarea abuzivă a drapelelor şi uniformelor inamice;
c) simularea unei incapacităţi datorate unor răni sau boli;
d) simularea de a avea statut de civil sau de necombatant;
e) simularea de a avea statut de protejat folosind semne, embleme sau uniforme ale
Naţiunilor Unite, ale statelor neutre sau ale altor state care nu sunt părţi la
conflict.
De reţinut !
Se interzic uciderea, rănirea sau capturarea unui adversar recurgând la perfidie.

0210 Sunt considerate şiretenii de război următoarele acte:

a) folosirea de camuflaje;
b) folosirea momelilor şi operaţiilor simulate;
c) difuzarea de informaţii false.
Exemple: declanşarea atacurilor prin surprindere, ambuscadele, operaţiunile
terestre, aeriene sau navale simulate, simularea odihnei sau inactivităţii, a condiţiilor
meteorologice nefavorabile (ceaţă, ploaie, zăpadă etc.), construirea de instalaţii care nu
sunt utilizate, instalarea de aerodroame false, tunuri şi blindate false, crearea de imitaţii
de câmpuri de mine, dispunerea unor forţe reduse în aşa fel încât să pară o grupare mare
de forţe, transmiterea prin radio sau presă de informaţii false, folosirea frecvenţelor
inamicului imitarea ordinelor comandanţilor inamici, intoxicarea cu informaţii false,
imitaţii de paraşutări sau aprovizionări simulate, deplasarea bornelor sau indicaţiilor
rutiere, scoaterea de pe uniforme a semnelor de grad, unitate, naţionalitate etc., folosirea
de semnale false pentru a înşela inamicul, recurgerea la mijloace de război psihologic etc.
De reţinut !
Rolul şiretlicurilor de război este foarte important în conflictele fără caracter
internaţional unde tactica se bazează mai ales pe surpriză, ambuscadă, înşelătorie,
incitarea adversarului la rebeliune etc.

2.2. Mijloace a căror folosire este permisă cu îndeplinirea unor condiţii

0211 Minele, cu excepţia celor plasate de la distanţă în zonele locuite, pot fi folosite
dacă:
a) sunt plasate la un obiectiv militar aflat sub controlul inamicului;
b) s-au luat măsuri pentru protejarea populaţiei civile.
Minele plasate de la distanţă se pot folosi dacă:
a) zona este obiectiv militar;
b) amplasarea lor poate fi înregistrată şi sunt dotate cu mecanisme de
autodistrugere;
c) populaţia este avertizată când situaţia tactică permite. Pentru a fi recunoscute de
civili locurile sau câmpurile de mine vor fi marcate cu semnele internaţionale
corespunzătoare (vezi Anexa nr. 7).
Plasarea minelor capcană în locurile prezentate în Anexa nr. 13 este interzisă.
Torpilele pot fi folosite dacă devin inofensive după ratarea ţintei.

NESECRET
37 din 134
 NESECRET
Minele automate de contact neancorate pot fi folosite dacă devin inofensive la o
oră după ce au ieşit de sub control.
Minele automate de contact ancorate pot fi folosite dacă devin inofensive la
ruperea ancorei şi sunt strânse sau se notifică zonele periculoase în care încetează
supravegherea minelor când situaţia tactică permite.

0212 Armele incendiare situate pe mijloace terestre pot fi folosite dacă obiectivele
militare se află la distanţă de concentrările civile şi după ce au fost luate precauţii de
limitare a efectelor incendiilor (G.CW.P.III).
De reţinut !
Recurgerea la mijloace şi metode de război interzise de convenţiile internaţionale
este considerată crimă de război.

2.3. Arme neletale

0213 Armele neletale (care nu ucid) reprezintă o categorie de arme despre care se
vorbeşte tot mai mult în mediul militar. Ele pun adversarul în incapacitate de a acţiona
pentru o perioadă de timp limitată. Exemple: bastoane din lemn sau cauciuc, gloanţe de
cauciuc, grenade lacrimogene, plase, spume lipicioase, substanţe urât mirositoare, arme
acustice sau electromagnetice.
În alegerea lor trebuie avut în vedere:
a) să nu cauzeze suferinţe inutile;
b) să poată fi direcţionate asupra obiectivelor militare;
c) să nu provoace pagube accidentale disproporţionate;
d) să nu fie interzise de unele prevederi legale specifice.
Ca urmare a acestor criterii, unele arme cum ar fi laserele ce produc orbirea, minele
antipersonal care produc invalidităţi grave sunt interzise.
De reţinut !
Militarii care folosesc aceste arme trebuie să aibă o pregătire specială.

0214 Pentru aplicaţii practice vezi Anexa nr. 14.

CAPITOLUL VIII
Reguli de drept internaţional umanitar aplicabile operaţiunilor militare

SECŢIUNEA 1
Reguli de conduită cu caracter general

0215 Principiul referitor la evitarea suferinţelor şi distrugerilor inutile interzice orice

formă de violenţă, care nu este necesară pentru obţinerea superiorităţii asupra inamicului.
În acest sens nu este permisă folosirea armelor care pot să producă un rău superfluu,
suferinţele inutile şi distrugeri întinse, durabile şi grave ale mediului înconjurător.
Bunurile indispensabile supravieţuirii populaţiei civile nu beneficiază de protecţie
dacă sunt folosite în scopuri militare.
NESECRET
38 din 134
 NESECRET
Ordinul de a nu exista supravieţuitori (pas de quartier) este ilegal.

0216 Înaintea declanşării unei operaţiuni militare în conformitate cu dreptul

internaţional umanitar, combatantul trebuie să-şi pună următoarele întrebări:
a) Obiectivul vizat este militar ?
b) În interiorul sau apropierea obiectivului sunt persoane sau bunuri
protejate ?
c) Mijloacele angajate sunt proporţionale cu efectul militar preconizat ?
Răspunsul la cele trei întrebări, pe baza informaţiilor cuprinse în acest Manual, va
avea ca rezultat un comportament în conformitate cu normele dreptului internaţional
umanitar.

0217 Înainte de a vedea care sunt regulile specifice pe care combatanţi trebuie să le
aplice în acţiunile lor, este necesar să clarificăm şi să înţelegem care este sensul atribuit
noţiunii atac de instrumentele juridice de drept internaţional umanitar. Va trebui observat
faptul că sensul acestui termen este puţin diferit decât cel privit din perspectiva formelor
luptei armate.
Astfel, „atacul reprezintă actul de violenţă îndreptat împotriva adversarului
indiferent că se execută pe timpul acţiunilor ofensive sau defensive” (G.P. I, 49).
Definiţia se aplică tuturor acţiunilor oricare ar fi teritoriul, inclusiv cel naţional,
tuturor operaţiunilor – terestre, aeriene sau navale – care pot afecta populaţia, persoanele
şi bunurile civile. La prima vedere, explicaţia pare confuză. Logic însă, dacă militarul se
află într-o poziţie defensivă şi este atacat va reacţiona violent pentru a respinge
adversarul. Termenul acoperă întreaga paletă de situaţii, de la soldatul care deschide focul
indiferent de împrejurările în care o face, până la unitatea care execută o ofensivă de
proporţii. Sunt incluse contraatacul, raidurile, acţiunea patrulelor şi toate tipurile de
acţiuni defensive.
De reţinut !
Cuvântul „atac” trebuie înţeles întotdeauna ca „acţiune de luptă” care poate
însemna în sensul comun şi în limbajul militar orice acţiune agresivă.

SECŢIUNEA a 2-a
Reguli de conduită cu caracter special

2.1. Reguli de conduită în atac

0218 Atacul trebuie să fie îndreptat doar asupra obiectivelor militare. Aceste obiective
trebuie să fie identificate şi stabilite cu precizie maximă. În fiecare atac vor fi respectate
regulile proporţionalităţii şi distincţiei.

0219 În cazul executării unui atac, combatanţii aparţinând diferitelor categorii de forţe
armate – terestre, maritime aeriene – au obligaţia de a lua toate măsurile de precauţie
pentru protecţia populaţiei şi bunurilor civile.
În acest sens le revin următoarele responsabilităţi:
a) să identifice cu exactitate obiectivele militare ce trebuie atacate;
b) să folosească doar acele tactici, armament şi muniţie, strict necesare distrugerii
obiectivului militar vizat. Spre exemplu, alegerea atacului cu infanteria sau
NESECRET
39 din 134
 NESECRET
tancurile poate oferi în unele cazuri precizie mai mare decât un bombardament
de artilerie sau aerian;
c) să nu întreprindă nici un atac în cazul în care ar ajunge la concluzia, că acesta ar
putea să producă incidental pierderi de vieţi omeneşti şi răniri în rândul
populaţiei civile;
d) să avertizeze populaţia civilă în timp util, dacă situaţia tactică permite, înainte
de declanşarea unui atac. Vor fi luate măsuri de evacuare şi adăpostire când
acest lucru este posibil;
e) între mai multe obiective militare se va alege acela care va produce pierderi şi
pagube materiale civile minime; se interzice atacul care tratează ca obiectiv
militar unic obiectivele militare distincte situate într-o zonă populată sau care
conţine bunuri protejate.
În Anexa nr. 15 se prezintă o sinteză a articolelor cuprinse în principalele tratate
internaţionale referitoare la atac.
De reţinut !
1. Direcţia şi momentul atacului vor fi alese în aşa fel încât să reducă la minimum
pierderile şi distrugerile civile. Exemple: atacul unei uzine după orele normale de
lucru, distrugerea unui pod noaptea când nu e folosit de civili etc.
2. Se interzice atacul asupra: personalului ONU sau organizaţiilor umanitare,
persoanelor aparţinând Puterilor Protectoare, statelor neutre, necombatanţilor,
personalului medical şi religios, populaţiei civile, răniţilor, bolnavilor şi
naufragiaţilor, prizonierilor de război, paraşutiştilor lansaţi dintr-o navă în pericol,
stabilimentelor medicale, protecţiei civilă, obiectivelor ce conţin forţe periculoase,
bunurilor culturale.
3. Atacul va fi anulat, întrerupt sau schimbat dacă se constată că obiectivul, scopul
sau ţinta nu sunt militare.

2.2. Reguli de conduită în apărare

0220 Pe lângă restricţiile impuse de folosirea unor arme şi tactici aplicabile în toate
operaţiunile, există şi unele aspecte particulare.
Atunci când este posibil, alegerea între poziţii care oferă un avantaj militar
echivalent, se va îndrepta asupra poziţiei care se presupune că prezintă cele mai mici
pericole pentru persoanele şi bunurile civile. Apărarea se organizează în principal în
afara zonelor locuite.
Dacă situaţia tactică permite, măsurile de apărare care vor putea să afecteze
persoanele civile vor fi anunţate printr-un avertisment în timp util.

0221 Populaţia şi bunurile civile pot fi îndepărtate temporar din zona ocupată, dacă
securitatea acestora sau alte motive imperioase o impun. CIMIC asigură alimente,
transport şi adăpost.
Nu este permisă distrugerea bunurilor civile pentru a împiedica folosirea lor de
către aceştia sau pentru a-i obliga să părăsească zona.
Distrugerea bunurilor civile este justificată pentru apărător doar atunci când nu
există alte posibilităţi pentru construirea unor poziţii sau sisteme de apărare.

NESECRET
40 din 134
 NESECRET
În Anexa nr. 16 se prezintă o sinteză a articolelor cuprinse în principalele tratate
internaţionale referitoare la apărare.
De reţinut !
1. Plasarea obiectivelor militare fixe sau mobile, în interiorul sau în apropierea
zonelor aglomerate nu este permisă.
2. Contraatacul executat dintr-o poziţie de apărare se va desfăşura avându-se în
vedere dispoziţiile privitoare la atac.
3. Alegerea poziţiei de tragere în interiorul unui obiectiv marcat cu semne de
protecţie va fi evitată. Menţinerea semnelor de protecţie reprezintă perfidie.
4. Nu este permisă folosirea populaţiei civile ca „scut uman” pentru protecţia
poziţiilor de apărare.

2.3. Acţiuni de luptă în spaţiul neutru

0222 Orice acţiune de luptă a forţelor armate beligerante într-un spaţiu neutru reprezintă
o violare a dreptului neutralităţii. Pentru a evita escaladarea violenţelor, părţile
implicate trebuie să aibă control asupra acţiunilor de luptă din spaţiul neutru.
Acţiunile de luptă ale forţelor neutre sunt compatibile cu dreptul neutralităţii şi
trebuie să fie acceptate ca măsuri de reacţie a statului neutru.
Forţele armate neutre vor reacţiona după ce avertismentul lansat nu este respectat.
Reacţia va fi proporţională cu gravitatea atacului şi va înceta când violarea
neutralităţii încetează.

2.4. Deplasarea şi staţionarea trupelor

0223 Formaţiunile militare, cu excepţia celor sanitare, vor executa deplasarea şi

staţionarea de preferinţă în exteriorul zonelor locuite deoarece, prezenţa lor chiar şi
temporară, riscă să pună în pericol persoanele şi bunurile civile.
De reţinut !
Traversarea zonelor locuite şi a celor cu statut special va fi făcută cât mai rapid.
Staţionarea de lungă durată se va face după ce s-au luat măsuri de reducere a
pericolelor pentru populaţia civilă.

SECŢIUNEA a 3-a
Acţiuni desfăşurate după încetarea luptelor

3.1. Căutarea victimelor

0224 După încetarea luptelor, forţelor angajate le revin în baza prevederilor cuprinse în
tratatele de drept internaţional umanitar anumite răspunderi (vezi Anexa nr. 17). Printre
altele, combatanţii trebuie să fie implicaţi în acţiunea de căutare şi evacuare a răniţilor şi
bolnavilor, de strângere a morţilor. Pentru aceasta, părţile la conflict pot încheia acorduri
locale care să prevadă evacuarea, schimbul şi transportul răniţilor prin asigurarea unor
culoare de trecere pentru personalul sanitar şi religios.
În cazul morţilor, când situaţia tactică permite va fi întocmit un raport cu privire la
circumstanţele morţii şi măsurile luate. Aceste măsuri se referă la: evacuarea cărţii de
NESECRET
41 din 134
 NESECRET
identitate şi a plăcii de identitate când aceasta este dublă (jumătate când este simplă) şi a
obiectelor personale.
De reţinut !
1. Răniţii, bolnavii şi naufragiaţii vor fi trataţi umanitar, îngrijiţi şi protejaţi.
2. Morţii trebuie să fie identificaţi. Jefuirea lor este interzisă.
3. Mormintele vor fi marcate, respectate şi întreţinute pentru a fi găsite cu uşurinţă.

3.2. Măsuri administrative

0225 După terminarea luptelor vor fi luate măsuri de restabilire a situaţiei anterioare cum
ar fi: ridicarea obstacolelor şi a obiectelor periculoase, a minelor, repararea locurilor de
trecere pentru populaţia civilă etc.
Sarcinile vor fi rezolvate în cooperare cu autorităţile civile.
De reţinut !
Comandanţii cu răspundere pe plan local trebuie să asigure din punct de vedere
militar operaţiile de întrajutorare, dacă situaţia tactică o permite.

0226 Exemple practice de pregătire vor fi găsite în Anexa nr. 18.

CAPITOLUL IX
Operaţiuni militare internaţionale

SECŢIUNEA 1
Tipuri de misiuni internaţionale

1.1. Operaţiuni în sprijinul păcii

1.1.1. Tipuri de operaţiuni în sprijinul păcii

0227 Operaţiunile în sprijinul păcii (PSO – peace support operation) sunt operaţiuni
multifuncţionale la care participă forţe militare şi organizaţii civile, în special umanitare.
Ele au de îndeplinit obiective umanitare sau vizează o soluţie politică pe termen lung. Ele
trebuie conduse cu imparţialitate. PSO cuprind: operaţii de susţinere a diplomaţiei
preventive, de restabilire a păcii, de menţinere a păcii, de impunere şi consolidare a păcii.

0228 Diplomaţia preventivă (PD- Preventive Diplomacy) este plasată cu precădere sub
responsabilitatea organizaţiilor civile, dar aceste organizaţii sunt susţinute prin acţiuni
militare.
Acţiuni militare specifice: demonstraţii de forţă, desfăşurarea preventivă a unor
forţe şi în unele cazuri crearea de zone demilitarizate.

0229 Restabilirea păcii (PMO – Peace Making Operation) cuprinde acţiunile

diplomatice desfăşurate după începerea conflictului pentru încetarea focului sau
încheierea unor acorduri rapide de pace. Aceste acţiuni pot să includă: bunele oficii,
medierea, concilierea şi chiar acţiuni de presiune diplomatică.
Forţele armate internaţionale pot fi implicate în acţiuni de securitate şi contacte
între militari.

NESECRET
42 din 134
 NESECRET
0230 Menţinerea păcii (PKO – Peace Keeping Operation) cuprinde operaţiuni
multinaţionale în care acţiunea forţelor militare are ca scop facilitatea aplicării unui acord
de pace.
Misiuni specifice: observare, supraveghere, monitorizare şi ocuparea unei zone
tampon sau neutre. Personalul poate fi constituit din: observatori neînarmaţi sau cu
armament uşor, unităţi militare cu armament uşor, poliţie şi tehnicieni civili.
Se desfăşoară, în general, în baza capitolului VI din Carta ONU, cu
consimţământul părţilor în conflict.

0231 Impunerea păcii (PEO – Peace Eforcement Operation) cuprinde măsuri de

constrângere, desfăşurate în baza capitolului VII din Carta ONU, când consimţământul
unei părţi la conflict este nesigur sau fragil (acceptat pe plan politic, dar neacceptat pe
teren). Sunt concepute pentru restaurarea păcii sau impunerea termenilor stabiliţi în
mandat.
Misiuni desfăşurate de militari: protecţia convoaielor umanitare, realizarea ordinii
şi stabilităţii, întărirea sancţiunilor şi supravegherea zonelor protejate, separarea
forţelor beligerante.

0232 Consolidarea păcii se referă la acţiunile de identificare şi sprijin a structurilor de

bază care pot asigura întărirea şi consolidarea păcii şi evitarea revenirii la conflict.

1.1.2. Generalităţi cu privire la misiunile desfăşurate sub egida ONU

0233 Misiunile desfăşurate sub egida Naţiunilor Unite pot pune probleme forţelor armate
participante în sensul că pot crea situaţii extreme din perspectivă militară şi politică. Ele
reprezintă o schimbare importantă pentru militari. Faţă de operaţiunile convenţionale în
care sunt instruiţi să folosească forţa pe scară largă, în aceste operaţiuni folosirea forţei
este ultima soluţie.
Cel mai important lucru pentru un comandant este să cunoască cu exactitate care
este dreptul aplicabil astfel încât, să dea ordine clare subordonaţilor. Succesul în aceste
operaţiuni depinde adesea de iniţiativa personală manifestată la cele mai mici niveluri ale
ierarhiei militare. În aceste condiţii, soldaţii onusieni (,,căştile albastre”) trebuie să
cunoască foarte bine specificul misiunii.

0234 Reguli de conduită în cazul misiunilor internaţionale:

a) Păstrarea neutralităţii şi imparţialităţii este vitală.
b) Părţile implicate nu sunt inamicii forţelor multinaţionale.
c) Misiunea soldaţilor ONU este să menţină sau să stabilească pacea.
d) Regulile cu privire la folosirea forţei doar pentru autoapărare trebuiesc explicate
foarte clar.
e) ROE trebuie să asigure siguranţa locului de dispunere şi securitatea
subordonaţilor.
f) Statele care asigură militarii pentru acest tip de operaţiuni sunt membre ONU,
beneficiază de încrederea comunităţii internaţionale şi poartă răspunderea
instruirii lor.
g) Militarii trebuie să respecte tratatele ratificate de ţara lor.
NESECRET
43 din 134
 NESECRET
h) Buletinul secretarului general cu privire la respectarea dreptului internaţional
umanitar stabileşte obligaţiile forţelor ONU implicate în operaţiuni
internaţionale.
i) Militarii vor primi indicaţii clare cu privire la tratamentul persoanelor turbulente
sau a celor înarmate capturate.
j) Militarii trebuie să cunoască drepturile şi răspunderile ce le revin când iau
contact cu organizaţiile umanitare.

1.2. Operaţiuni de asistenţă umanitară

0235 Asistenţa umanitară este o acţiune cu caracter caritabil desfăşurată în scopul

furnizării unei asistenţe sanitare sau materiale populaţiilor locale.
Forţele armate trebuie să acţioneze în aşa fel încât să nu-şi creeze imaginea unei
forţe militare de pace. Pentru aceasta, intervenţia umanitară trebuie să fie guvernată de
următoarele principii tradiţionale:
a) Umanitatea: ajutor pentru cei aflaţi în suferinţă şi respect pentru drepturile de
bază ale omului.
b) Imparţialitatea: acordarea de asistenţă fără deosebire de naţionalitate, rasă,
religie, apartenenţă politică şi ideologică, sex sau etnie.
c) Neutralitatea: acordarea de prim ajutor tuturor celor care au nevoie fără
favorizarea uneia dintre părţi.

0236 Cooperarea forţelor armate cu organizaţiile neguvernamentale (ONG’s) care

acţionează în zonă este foarte importantă. La nivelul tactic al oricărei operaţiuni (militare
sau umanitare) se întocmesc planuri care în mod real se desfăşoară concomitent. Succesul
lor este asigurat de o politică şi mecanisme coerente de aplicare. In acest sens forţele
armate trebuie să cunoască şi să se bazeze în acţiunile lor pe Codul de conduită pentru
Mişcarea Internaţională de Cruce Roşie şi Semilună Roşie şi organizaţiile
neguvernamentale pentru dezastre (Anexa nr. 19).

1.3. Operaţiuni de apărare colectivă şi tip coaliţie

0237 Apărarea colectivă se referă la acţiunile ce se desfăşoară în cadrul unor alianţe

militare. Un exemplu actual de alianţă îl reprezintă, pentru zona noastră geografică,
NATO. Cu privire la temeiul în care statele-părţi, pot fi angajate într-o operaţiune
multinaţională sub egida NATO sunt de făcut două precizări:
a) Statutul Alianţei prevede că un atac asupra uneia din părţi va fi considerat un
atac asupra tuturor şi ca urmare fiecare parte se obligă să ajute partea atacată prin orice
mijloace pe care le consideră necesare, inclusiv prin folosirea forţelor armate (Art. 5);
b) În cadrul întâlnirii de la Roma din 1991, statele membre NATO au fost de acord
să extindă misiunile alianţei, prin includerea operaţiunilor aprobate prin consens de
membrii Consiliului. Măsurile se vor adopta atunci când sunt ameninţate interesele
părţilor sau când există un risc real de escaladare a conflictelor. În aceste condiţii forţele
NATO pot fi implicate în operaţiuni care nu se regăsesc în articolul 5 („non-articol 5”) în
afara graniţelor statelor membre ale NATO.

NESECRET
44 din 134
 NESECRET
0238 Operaţiunile tip coaliţie sunt acţiuni desfăşurate în baza unor înţelegeri temporare,
cu privire la apărarea comună, încheiate între două sau mai multe state, pentru un scop
bine definit.
Lupta împotriva terorismului internaţional este o acţiune în care statele
constituite în coaliţii acţionează în prezent, în diferite teatre de operaţii.

SECŢIUNEA a 2-a
Mandate şi reguli de angajare
(Roules Of Engagement – ROE)

2.1. Mandate

0239 Mandatele sunt decizii ale instituţiilor internaţionale care legalizează acţiunea
comunităţii internaţionale într-o situaţie dată. În baza Cartei ONU, Consiliul de Securitate
este cel care stabileşte mandatul în cazul desfăşurării unei misiuni internaţionale.
Din perspectiva forţelor armate, interesează aspectul că mandatele asigură cadrul
legal în care forţele sunt angajate şi pot să acţioneze. Astfel un mandat poate să cuprindă:
rolul forţelor, misiunea organizaţiilor implicate, sarcinile îndeplinite, mărimea şi
organizarea forţelor, numirea comandantului, structura responsabilă de operaţiune,
acorduri generale pentru asigurarea financiară şi logistică, structura coaliţiei şi
responsabilităţile naţionale, timpul limită al mandatului, termenii sau condiţiile impuse de
naţiunea gazdă, drepturile şi imunităţile pentru membrii misiunii.
Înţelegerea temeinică a prevederilor mandatelor sau rezoluţiilor ONU este o
problemă care priveşte în principal comanda operaţiunii. Mandatul este baza legală a
tuturor acţiunilor din teatrul de operaţii şi va fi prezentat tuturor ofiţerilor.
Cunoaşterea termenilor mandatului constituie premisa înţelegerii şi respectării
regulilor de angajare.

2.2. Reguli de angajare (ROE)

0240 Regulile de angajare sunt instrucţiuni elaborate de autoritatea politică sau militară
competentă, cu scopul de a defini împrejurările şi limitele folosirii forţei de către forţele
sale armate pentru a iniţia şi/sau continua angajarea armată atunci când acestea se
confruntă cu alte forţe. ROE sunt mijlocul prin care autoritatea controlează folosirea
forţei armate într-un conflict politic şi militar dat.
Elaborarea ROE este de competenţa comenzii operaţiunii.
Planificatorii trebuie să aibă în vedere limitările legale internaţionale şi naţionale
ale folosirii forţei, prevederile dreptului internaţional umanitar şi exigenţele şi
constrângerile operaţionale.
O regulă de bază în elaborarea ROE este aceea că ele nu se vor interfera cu dreptul
şi responsabilitatea comandantului de a proteja personalul şi materialul său împotriva
unei ameninţări de atac real sau chiar iminent. În această idee, dreptul la legitimă
apărare individual al unităţii sau al militarilor aflaţi în misiune trebuie să fie specificat
clar în ROE.
ROE pentru o situaţie conflictuală, merg adeseori, în ceea ce priveşte folosirea
forţei, mai departe decât situaţia de legitimă apărare aşa cum este ea definită în unele
coduri penale naţionale.
NESECRET
45 din 134
 NESECRET
Pentru o operaţiune de menţinere a păcii, ROE pot să acopere, prin decizia
Consiliului de Securitate un câmp de acţiune mai larg decât strict legitima apărare.
Mandatul dat forţelor ONU va permite să se stabilească cu claritate situaţiile care
justifică folosirea forţei şi mijloacele necesare pentru îndeplinirea mandatului.
În ceea ce priveşte o operaţiune de menţinere a păcii, folosirea forţei poate, de
exemplu, să fie justificată în următoarele cazuri:
- pentru apărare personală , apărarea unor membri ai misiunii sau personalului
ONU;
- pentru împiedicarea tentativelor de a obstrucţiona trupele ONU să-şi
îndeplinească mandatul.
De reţinut !
„Nimic în ROE nu poate limita dreptul la legitimă apărare”.
Comandantul şi subordonaţii trebuie să cunoască toate împrejurările în care pot
utiliza armele şi să fie gata să o facă dacă situaţia o impune.

0241 Exemple practice pot fi găsite în Anexa nr. 20.

CAPITOLUL X
Răspunderea cu privire la respectarea normelor
dreptului internaţional umanitar

SECŢIUNEA 1
Răspunderea penală internaţională

1.1. Consideraţii generale

0242 Răspunderea pentru crimele de război, crimele împotriva umanităţii şi crima de

genocid ocupă un loc central printre instituţiile noi ale dreptului internaţional.
Semnificaţia acestei responsabilităţi este sintetizată de principalele instrumente
juridice internaţionale în următoarea formulare: „Înaltele Părţi contractante se angajează
să respecte şi să facă să fie respectată prezenta convenţie în orice împrejurare ”(G. I – IV
art. 1 şi G.P., I art.1).

1.2. Răspunderea statelor

0243 Răspunderea la nivel de stat se referă la următoarele aspecte:

(1) statul semnatar se angajează să respecte prevederile tratatelor în orice situaţie,
chiar şi atunci când adversarul nu le respectă;
(2) dispoziţiile „cu privire la protecţia persoanei umane” cuprinse în tratatele de
drept internaţional umanitar au caracter imperativ (Convenţia cu privire la dreptul tratatelor, Viena,
23 mai 1969);
(3) denunţarea aderării la Convenţiile de la Geneva şi/sau Protocolul I adiţional nu
se poate face în cursul desfăşurării unui conflict (G I – 63, G II – 62, G III – 142, G IV – 158
şi G.P. I – 99);
(4) obligaţia asumată de un stat „de a face respectat” un tratat de drept
internaţional umanitar vizează trei niveluri:
a) răspunderi dintre statele semnatare;
NESECRET
46 din 134
 NESECRET
b) răspunderi în interiorul statului (proceduri de aplicare, instrumente de
sancţionare, organizarea învăţământului şi difuzării);
c) răspunderea civilă a statului (statul semnatar îşi asumă răspunderea pentru
orice infracţiune de drept internaţional umanitar săvârşită de un membru al
forţelor sale armate).

1.3. Implicaţii în plan militar

Cu privire la obligaţiile asumate la nivel de stat pentru aplicarea dreptului

internaţional umanitar ne vom opri doar asupra acelor aspecte care au semnificaţie pentru
domeniul militar.
0244 În contextul măsurilor de aplicare naţională, militarii trebuie să cunoască faptul că
sistemul legislativ prevede modalităţi de sancţionare în faţa unor tribunale naţionale sau
internaţionale în cazul violării normelor dreptului internaţional umanitar. Statul asigură în
caz de conflict armat, funcţionarea unor organisme naţionale de îndeplinire a unor
obligaţii vizând: persoanele decedate şi dispărute, persoanele capturate, protecţia copiilor,
detenţia străinilor internaţi etc. afectarea de mijloace şi personal calificat pentru protecţia
unor categorii de bunuri cu statut special.

0245 Referitor la autorităţile militare, trebuie menţionat faptul că acţiunea de punere în

aplicare are în principal un caracter preventiv, în sensul că măsurile trebuie să se aplice
încă din timp de pace. Cu titlu informativ, prezentăm câteva măsuri:
a) stabilirea unei concepţii de aplicare a dreptului internaţional umanitar prin
elaborarea de regulamente, manuale, instrucţiuni;
b) luarea în considerare a normelor dreptului internaţional umanitar în planificarea
acţiunilor militare;
c) crearea unei structuri de consilieri juridici în forţele armate;
d) modalităţi de cooperare cu autorităţile civile (structuri CIMIC);
e) măsuri administrative cum ar fi: înfiinţarea unui Birou Naţional de Informaţii, a
Serviciului Mormintelor, elaborarea documentelor referitoare la prizonierii de
război, combatanţi, personal sanitar etc.
f) pregătirea, identificarea şi marcarea zonelor protejate.
De reţinut !
Militarii sunt consideraţi persoane fizice, organe ale statului. Prin urmare, pe lângă
răspunderea individuală ce revine fiecăruia pentru violarea normelor dreptului
internaţional umanitar, statul căruia îi aparţin îşi asumă răspunderea pentru faptele
comise.

SECŢIUNEA a 2-a
Răspunderea militarilor pentru cunoaşterea şi aplicarea
dreptului internaţional umanitar

NESECRET
47 din 134
 NESECRET
2.1. Răspunderea militarilor în general

0246 Răspunderea cu privire la dreptul internaţional umanitar

Regulamentul disciplinei militare menţionează că una dintre obligaţiile ce revin
militarilor este „să cunoască, să respecte şi să aplice prevederile dreptului internaţional
umanitar în cazul conflictelor armate” (R.G. – 3, art. 6).

0247 Răspunderea civilă

Articolul 998 din Codul civil precizează că: „Orice faptă a omului, care cauzează
altuia prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greşeală s-a ocazionat, a-l repara”.
Aceasta presupune că, chiar şi în cazul în care cel care a produs daune nu a suferit
o condamnare penală, are obligaţia de a repara prejudiciul. Daunele provocate de
persoanele fizice organe ale statului în serviciu (cum sunt militarii) care, chiar dacă nu le
săvârşesc personal, vor trece în responsabilitatea statului care are răspunderea de a le
repara.
0248 Răspunderea penală
În art. 10-(1) din Codul penal se arată că: „Legea penală se aplică infracţiunilor
săvârşite pe teritoriul României” iar la art. 10-(3): „Infracţiunea se consideră săvârşită
pe teritoriul României şi atunci când a fost comisă pe o navă sub pavilion românesc sau
aeronavă română, precum şi atunci când pe teritoriul României ori pe o navă sub
pavilion românesc s-a efectuat numai un act de executare ori s-a produs rezultatul
infracţiunii”.
La art. 11, Cod penal, se precizează „Legea penală se aplică infracţiunilor
săvârşite în afara teritoriului ţării de un cetăţean român,…, dacă fapta este prevăzută ca
infracţiune şi de legea penală a ţării unde a fost săvârşită”.
În afara răspunderii penale prevăzută de legislaţia noastră naţională, cetăţenii
români pot răspunde penal în baza Statutului Curţii Penale Internaţionale, ratificat de ţara
noastră.
Astfel în art. 25 din Statutul Curţii Penale Internaţionale se arată că: „O persoană
răspunde penal şi poate fi pedepsită pentru o crimă ce ţine de competenţa Curţii dacă a
comis individual o crimă, împreună cu o altă persoană sau prin intermediul altei
persoane, fie că aceasta este sau nu responsabilă penal”.
Iar la art. 28 din acelaşi Statut se stipulează „Un şef militar sau o persoană care
deţine funcţia de şef militar este responsabil penal pentru crimele ce ţin de competenţa
Curţii, comise de forţele plasate sub comanda şi controlul său efectiv, dacă nu a exercitat
controlul care se cuvenea asupra acestor părţi”.
Un militar răspunde pentru faptele sale suportând, dacă este cazul, o sancţiune
penală în condiţiile şi în conformitate cu prevederile legale. Acest lucru este valabil chiar
şi atunci când a acţionat pentru executarea unui ordin.

2.2. Răspunderea comandanţilor

0249 Statutul cadrelor militare (Legea nr. 80/1995) prevede între alte îndatoriri ce revin
acestora şi „respectarea…prevederilor regulamentelor militare, executarea întocmai şi la
timp a ordinelor comandanţilor şi şefilor, fiind responsabili de modul în care îndeplinesc
misiunile ce le sunt încredinţate. Cadrelor militare nu li se poate ordona şi le este interzis

NESECRET
48 din 134
 NESECRET
să execute acte contrare legii, obiceiurilor războiului şi convenţiilor internaţionale la
care România este parte” (art. 8).
În calitatea cu care este investit, comandantul, indiferent de treapta ierarhică, are
răspunderea generală de a asigura respectarea dreptului internaţional umanitar în
sfera lui de responsabilitate.

0250 În cazul comandantului răspunderea este privită sub două aspecte:

a) pentru modul personal de acţiune şi legalitatea ordinelor date;
În acest sens, comandantul este obligat „să ordone numai executarea unor acţiuni
în spiritul şi litera legilor, actelor normative specifice, convenţiilor internaţionale la care
România este parte şi cutumelor războiului” (RG-3 art.19,d ).
b) pentru faptele comise de subordonaţii săi.
De reţinut !
Un comandant nu poate folosi scuza „Nu am ştiut”. A comanda înseamnă a
controla şi a răspunde permanent pentru ceea ce se întâmplă în sfera ta de
responsabilitate.

2.3. Obligaţiile şi răspunderile consilierului juridic al comandantului

0251 ,,Înaltele Părţi contractante, tot timpul, şi Părţile la conflict, în perioada

conflictului armat, vor veghea ca consilierii juridici să fie disponibili, atunci când este
cazul, pentru a-i sfătui pe comandanţii militari, la eşaloanele corespunzătoare, în ceea
ce priveşte aplicarea Convenţiiilor şi a prezentului Protocol şi în ceea ce priveşte
instruirea corespunzătoare a forţelor armate în această privinţă” (G.P I, art. 82).

În raport cu eşalonul în care activează, consilierilor juridic le revin şi atribuţii

specifice, cum ar fi:
0252 Consiliază comandanţii/şefii în aplicaţii şi antrenamente de stat major, prezentând
date, concluzii şi propuneri privitoare la respectarea şi aplicarea legilor şi obiceiurilor
războiului în procesul elaborării hotărârilor.

0253 Asigură asistenţă de specialitate comandanţilor/şefilor pentru respectarea

prevederilor actelor normative în vigoare ce reglementează modul de intervenţie a
armatei în situaţiile de criză, îndeosebi în cazurile de exercitare a dreptului de folosire a
forţei.

0254 Consiliază comandanţii/şefii şi contribuie la pregătirea efectivelor de militari

participante la misiuni internaţionale, în cadrul operaţiunilor de menţinere a păcii sau în
scopuri umanitare.

0255 Are un rol esenţial în domeniul educaţional, al instrucţiei. Sarcina principală a

consilierului juridic este de a sublinia importanţa respectării dreptului internaţional
umanitar, inclusiv datoria comandantului de a semnala violările acestuia şi a încerca să
explice în ansamblu raţionamentele care fundamentează regulile acestui drept. Trebuie
făcute cunoscute sancţiunile existente pentru infracţiunile contre regulilor de drept şi mai
ales trebuie subliniat faptul că războiul poate fi condus de o manieră cu atât mai eficace
cu cât regulile de drpet sunt respectate.
NESECRET
49 din 134
 NESECRET
0256 Furnizează informaţii şi sfaturi membrilor individuali ai forţelor armate în legătură
cu activitatea lor în cadrul acestora.

2.4. Obligaţii la nivelul trupei

0257 Indiferent de rangul pe care îl au, militarii răspund personal pentru încălcarea
normelor dreptului internaţional umanitar.
Particularitatea modului în care sunt respectate normele dreptului internaţional
umanitar de către soldaţi este aceea că aceasta se exprimă în acţiune. Prin urmare,
soldatul trebuie să acţioneze cu deprinderi ca şi atunci când mânuieşte armamentul.
Modul de acţiune trebuie să fie corect în toate împrejurările. Este însă cu atât mai
necesar atunci când militarul izolat în situaţie de luptă se găseşte într-un mediu ostil,
datorat prezenţei inamicului sau ambianţei naturale necunoscute, cu nervii încordaţi la
maximum pentru că a văzut căzând în agonie camarazii, că a fost prins într-o ambuscadă
organizată de adversar sau pentru că suferă din cauza intemperiilor, a frigului sau
dimpotrivă a căldurii.
Un alt aspect ce trebuie avut în vedere este acela că fiecare militar va fi instruit în
raport cu arma din care face parte şi cu specificul misiunilor pe care le are de îndeplinit.
La modul general, un militar trebuie să acţioneze respectând obligaţiile prezentate
în Anexa nr. 21.

SECŢIUNEA a 3-a
Principii de drept penal internaţional

3.1. Principiul ordinului ierarhic

0258 În dreptul penal naţional ordinul (comanda) superiorului sau ordinul ierarhic
constituie o cauză justificativă (legitimă apărare), în sensul că, în anumite condiţii,
persoana care a acţionat la ordinul dat de superiorul său ierarhic poate fi scutit de
răspunderea penală.
„Ordinele comandanţilor (şefilor) nu trebuie să contravină legilor, actelor
normative specifice,convenţiilor internaţionale la care România este parte şi normelor de
drept internaţional umanitar” (RG-3,art.1). Referindu-se la aceste ordine, în Statutul
cadrelor militare se face precizarea că „neexecutarea ordinelor în aceste condiţii nu
atrage răspunderea penală şi civilă a subordonaţilor” (Art. 8).
Este de fapt o reflectare a prevederilor art. 24 Cod penal care menţionează „Nu
constituie o infracţiune fapta prevăzută de legea penală săvârşită pentru îndeplinirea
unui ordin dat de către autoritatea legitimă, în forma prevăzută de lege, dacă aceasta nu
este în mod vădit ilegală”.
Statutul Curţii Penale Internaţionale stipulează „Faptul că o crimă care ţine de
competenţa Curţii, a fost comisă la ordinul unui guvern, al unui superior, militar sau
civil, nu exonerează persoana care a comis-o de responsabilitatea sa penală, decât dacă:
a) această persoană nu a avut obligaţia legală de a se supune ordinelor guvernului
sau superiorului în cauză;
b) această persoană nu a ştiut că ordinul este ilegal; şi
NESECRET
50 din 134
 NESECRET
c) ordinul nu a fost vădit ilegal”. (Statutul CPI art. 33).
Executarea necondiţionată a ordinelor care este o problemă de disciplină a fiecărei
armate nu se referă la ordinele cu caracter criminal.
De reţinut !
Ordinul criminal nu suprimă caracterul criminal al faptei comise în executarea lui.

3.2. Legitima apărare

0259 Legitima apărare este definită în dreptul românesc la art. 22 din Codul Penal care
dispune că: „Este în stare de legitimă apărare acela care săvârşeşte fapte pentru a
înlătura un atac material, direct, imediat şi injust îndreptat împotriva sa, a altuia sau
împotriva unui interes general şi care pune în pericol grav persoana sau drepturile celui
atacat ori interesul general”.
Este vorba despre situaţia justificată de a permite să se riposteze cu forţa la o
agresiune imediată, reală, injustă şi ilegală îndreptată asupra persoanelor şi în anumite
cazuri asupra bunurilor. Reacţia trebuie să fie proporţională. Legitima apărare nu
autorizează uciderea voluntară pentru apărarea unor bunuri.
De reţinut !
În cazul legitimei apărări răspunderea penală este înlăturată pentru că vinovăţia
celui care se apără încetează când apare constrângerea directă a agresorului.

3.3. Principiul necesităţii militare

0260 „Necesitatea militarăeste un principiu în virtutea căruia un beligerant îşi exercită

dreptul de a lua toate măsurile care sunt necesare pentru a conduce mai bine o operaţie
şi care nu sunt interzise de legile războiului” (AAP, Glosar NATO de termeni şi definiţii de folosinţă
militară).
Deşi nu există o definiţie juridică universală a necesităţii militare, ea se referă la o
urgenţă care se impune unui comandant, de a lua imediat măsuri indispensabile pentru a
îndeplini misiunea cât mai repede posibil, recurgând la mijloace de violenţă controlată şi
care nu cad sub incidenţa dreptului internaţional umanitar.
Necesitatea militară răspunde la patru comandamente: urgenţă, măsuri limitate şi
indispensabile, controlul (în spaţiu şi timp) forţelor şi recurgerea la mijloace şi metode
legale.
De reţinut !
1. Aprecierea cu privire la existenţa unei necesităţi militare nu este de competenţa
eşaloanelor de execuţie ale ierarhiei militare.
2. Nu se poate deroga de la o regulă de drept internaţional umanitar prin invocarea
unei necesităţi militare, atunci când această posibilitate este expres prevăzută de
regula respectivă.

3.4. Principiul imprescriptibilităţii

0261 Particularitatea infracţiunilor la normele dreptului internaţional care sunt de

competenţa Curţii Penale Internaţionale este că ele sunt imprescriptibile. Între acestea se
află şi crimele de război (Anexa nr. 3) ca fapte ce pot fi săvârşite de către militari.
NESECRET
51 din 134
 NESECRET
Imprescriptibilitatea pentru crimele de drept internaţional este prevăzută şi în
majoritatea legislaţiilor penale internaţionale.

0262 Anexa nr. 22 conţine câteva modalităţi de exprimare practică a problemelor

abordate în acest capitol.

CAPITOLUL XI
Indicaţii metodologice pentru integrarea dreptului internaţional
umanitar in procesul de instruire

SECŢIUNEA 1
Scopul şi obiectivele instruirii

0263 Scopul instruirii forţelor armate în domeniul dreptului internaţional umanitar este
de a asigura cunoştinţele necesare îndeplinirii misiunilor, în conformitate cu regulile
esenţiale privitoare la conduita participanţilor la un conflict armat. Dreptul internaţional
umanitar se bazează pe distincţia permanentă ce trebuie făcută pe timpul operaţiunilor
militare între combatanţi şi obiectivele militare pe de o parte şi populaţia şi bunurile
civile pe de altă parte. O instruire temeinică a tuturor militarilor are ca rezultat asigurarea
unei protecţii eficiente şi efective populaţiei şi bunurilor civile indiferent de situaţia,
momentul sau circumstanţele în care se află.

0264 Cunoaşterea dreptului internaţional umanitar trebuie făcută în cadrul procesului

normal de instruire a militarilor, pentru a nu se crea falsa impresie a unor cunoştinţe fără
legătură cu pregătirea pentru luptă. Instructorul care conduce activitatea trebuie să fie
comandantul direct al subunităţii vizate. Rolul acestuia în asigurarea credibilităţii este
primordial. Angajarea personală şi convingerea sa în necesitatea reglementării
conflictelor armate sunt elemente indispensabile pentru integrarea dreptului internaţional
umanitar în instruirea militarilor. Alături de aceste aspecte instructorul trebuie să aibă în
atenţie o serie de principii didactice care sunt prezentate în Capitolul XI.

0265 Metodele de instruire folosite şi problemele de învăţat se aleg în funcţie

despecificul acţiunilor desfăşurate şi categoriile de militari vizate. Instruirea trebuie să
conducă la formarea de deprinderi pentru un comportament corect în luptă. Acestea se
obţin prin exerciţii practice la nivelul individului şi dirijarea procesului de analiză şi luare
a deciziilor la nivelul celor care iau hotărâri. Accentul se va pune de fiecare dată pe
aspectele practice ale instruirii şi mai puţin pe cele teoretice.

SECŢIUNEA a 2-a
Metode de pregătire pe probleme de drept internaţional umanitar

2.1. Prezentare generală

Metodele pe care le vom prezenta în continuare se aplică tuturor categoriilor de
militari – trupă, subofiţeri şi ofiţeri de carieră. Conţinutul expunerilor, tipul
demonstraţiilor şi al exerciţiilor vor fi alese în funcţie de nivelul celor cărora li se
adresează.
NESECRET
52 din 134
 NESECRET

0266 Expunerea constituie o modalitate eficientă de prezentare a unui program de

instruire. Expunerea oferă posibilitatea participării simultane a unui număr mare de
participanţi. Impactul este în raport direct cu calităţile oratorice, de captare şi menţinere a
atenţiei participanţilor.
De reţinut !
1. Expunerea trebuie să fie simplă şi clară.
2. Atenţia este invers proporţională cu numărul auditorilor şi timpul destinat
expunerii.
3. Se impune prezentarea unor exemple practice de tipul „lecţiilor învăţate”,
folosirea mijloacelor audiovizuale şi a întrebărilor de control.

0267 Demonstraţia este o metodă deosebit de eficace deoarece foloseşte capacităţile

vizuale ale participanţilor. Demonstraţia permite, totodată, asigurarea cunoaşterii
obiectivelor de comportament dorite a fi obţinute de instructor.
De reţinut !
1. Chiar dacă necesită timp, demonstraţia trebuie pregătită temeinic pentru a fi
eficientă.
2. Numărul celor care urmăresc demonstraţia nu trebuie să fie prea mare, pentru a se
obţine impactul şi atenţia dorită.

0268 Exerciţiul practic. Această metodă permite executantului să aibă convingerea că

face ceea ce i se cere. Mecanismul de învăţare presupune gândire şi creativitate.
Neregulile constatate pe timpul exerciţiului vor fi reluate treptat şi soluţionate în detaliu,
pe timpul instruirii integrate în situaţii tactice apropiate de realitate.
De reţinut !
1. Pentru a fi eficiente, exerciţiile trebuie să fie simple, dar nu simpliste.
2. Trebuie fixate obiective precise şi verificabile. Aceasta va permite comentarea
obiectivelor şi descoperirea neregulilor.

0269 Evaluarea cunoştinţelor reprezintă ultima etapă a instruirii. Verificarea poate avea
forma unui test grilă, răspunsuri la întrebări sau exerciţii în teren.
De reţinut !
Testul sau examenul sunt metode didactice deosebit de eficiente în procesul
cunoaşterii.
Verificarea deprinderilor se va face prin exerciţii practice.

2.2. Raportul teorie – practică

0270 Pregătirea iniţială (cea pe care participanţii o au deja în urma pregătirii şi

experienţei anterioare) şi nivelul ierarhic al destinatarilor vor determina ponderea teoriei
în raport cu practica pe timpul şedinţelor de instruire. La nivelul trupei, unde este nevoie
de reacţie imediată în acţiune, ponderea în cadrul programelor de pregătire trebuie să o
aibă exerciţiile practice.
De reţinut !

NESECRET
53 din 134
 NESECRET
În funcţie de metoda folosită este asigurat următorul procent de reţinere a
informaţiilor: expuneri simple – 20%, folosirea mijloacelor audiovizuale – 50%, întrebări
de control cu răspunsuri corecte – 70%, exerciţii practice – 90%.

SECŢIUNEA a 3-a
Etapele procesului de instruire

0271 Scopul principal al instruirii la nivelul subunităţilor este acela de a asigura un

comportament individual şi o reacţie automată corectă, în raport cu normele dreptului
internaţional umanitar. Problemele teoretice trebuie să se limiteze la ceea ce este strict
necesar pentru înţelegerea domeniului.

0272 Realizarea obiectivelor presupune parcurgerea următoarelor etape:

Antrenamentul. Scopul acestei etape îl reprezintă executarea fără greşeală a
operaţiunilor (reacţie, comportament de învăţat).
Tema aleasă va fi prezentată printr-o expunere scurtă şi va fi însoţită, dacă este
posibil, de prezentarea unor filme, imagini pe folie transparentă sau slide-uri.
Activitatea va consta în definirea câtorva subiecte simple referitoare la tema
generală. Fiecare subiect va fi prezentat printr-o scurtă expunere, folosind informaţiile
găsite la temele cuprinse în acest Manual.
Instructorul va verifica dacă mesajul a fost înţeles, adresând întrebări
participanţilor. Va continua apoi cu prezentarea demonstrativă a unei situaţii şi va cere
participanţilor să execute individual exerciţiul.
La început, operaţiunea va fi executată sub supravegherea instructorului. Ulterior,
fiecare va repeta individual.
De reţinut !
1. În această fază se impune separarea diferitelor subiecte abordate (prizonieri, răniţi,
civili, personal sanitar, bunuri protejate etc.) pentru a evita confuziile.
2. Controlul va urmări exactitatea şi precizia execuţiei.

0273 Consolidarea. În această etapă, accentul se va pune pe siguranţă şi automatism în

execuţie. Exerciţiul trebuie făcut în timp. Frecvenţa repetărilor şi presiunea încadrării în
timp permite crearea de automatisme.
De reţinut !
1. Exerciţiile individuale sau de grup în raport cu tema aleasă vor fi integrate în
programul general de instruire.
2. Controlul va urmări exactitatea, precizia şi rapiditatea execuţiei.

0274 Integrarea. În această etapă se va urmări integrarea diferitelor situaţii învăţate, în

contextul real al câmpului tactic în care acţionează formaţiunile mici de luptă
(subunităţile). Acum se are în vedere obţinerea comportamentului dorit. Prin urmare este
necesar să se integreze problemele în situaţii mai complexe, vizând spre exemplu: răniţii
NESECRET
54 din 134
 NESECRET
inamici, aliaţii, civilii, morţii, prizonierii de război etc. Controalele vor permite
verificarea integrării corecte a problemelor de drept internaţional umanitar, în
comportarea pe timpul luptei şi influenţa pe care acestea o au asupra îndeplinirii misiunii.
Treptat, exerciţiile tactice la nivelul grupei sau plutonului vor cuprinde probleme în
raport cu specificul categoriilor prezentate mai sus.
De reţinut !
Scopul instruirii este de a se asigura îndeplinirea misiunii primite în condiţiile
respectării regulilor de comportare în luptă.

0275 Verificarea. Pentru evaluarea corectă a performanţelor este necesar ca exerciţiile să

fie urmărite şi apreciate de arbitri. Controlul final are scopul de a stabili dacă nivelul
exigenţelor stabilite a fost atins. Controlul poate fi şi parţial având scopuri diferite pentru
fiecare fază de instruire. Astfel, în faza învăţării se urmăreşte evitarea greşelilor, în faza
consolidării se verifică modul în care cunoştinţele acumulate se folosesc pe timpul
exerciţiilor practice complexe.

0276 În Anexa nr. 23 este prezentat sub formă de model o variantă de organizare şi
desfăşurare a unui exerciţiu practic de pregătire.

CAPITOLUL XII
Particularităţile integrării normelor dreptului internaţional umanitar în
instruirea militarilor

SECŢIUNEA 1
Priorităţi potrivit nivelului ierarhic şi specialităţii

1.1. Generalităţi

0277 Dreptul internaţional umanitar conţine prevederi generale în privinţa opţiunilor de

urmat şi a priorităţilor de ales în instruirea militarilor. In funcţie de problematica la care
se referă, tratatele în domeniu indică într-o formă generală, „difuzarea cât mai larg cu
putinţă, atât în timp de pace cât şi în caz de conflict” a conţinutului acestora. Unele se
adresează însă tuturor militarilor, altele vizează anumite niveluri ierarhice sau specialităţi
militare.
0278 O precizare importantă, valabilă pentru toate nivelurile şi specialităţile, este
eliminarea caracterului marginal al instruirii în dreptul internaţional umanitar.
Introducerea unor teme în programele de instruire nu este suficientă dacă fiecare
militar nu va aplica prevederile acestui drept potrivit funcţiei sale.

0279 Pentru ca normele dreptului internaţional umanitar să fie respectate trebuie ca

instruirea să fie credibilă. Este astfel nevoie să se părăsească domeniul abstractului şi să
se facă o legătură permanentă a prevederilor cuprinse în tratate cu situaţiile reale în care
acţionează forţele armate. Nu este suficient să se spună militarilor că un combatant care
se predă beneficiază de statutul de prizonier de război. Militarul trebuie instruit corect şi
realist asupra a ce are de făcut cu acest adversar, unde trebuie să-l ducă, cum trebuie să-l
protejeze, unde să-l păzească până la evacuare, ce face cu armamentul găsit asupra
NESECRET
55 din 134
 NESECRET
prizonierului etc. O astfel de situaţie nu trebuie judecată izolat ci în contextul în care
subunitatea acţionează: apărare,atac, misiune de recunoaştere, culegere de informaţii,
acţiune în zona controlată de inamic etc.

1.2. Priorităţi potrivit nivelurilor ierarhice şi specialităţilor

0280 Instruirea în funcţie de aceste criterii este determinată de faptul că nu toţi militarii
trebuie să cunoască ansamblul prevederilor în materie de drept internaţional umanitar. În
acest sens un grup de experţi militari au schiţat, în cadrul unui seminar organizat la
Varşovia în 1977, sub forma unui tabel o variantă a priorităţilor în funcţie de nivelurile
ierarhice pe care o prezentăm în Anexa nr. 24.

SECŢIUNEA a 2-a
Instruirea trupei şi subofiţerilor

0281 La acest nivel, aplicarea regulilor esenţiale de comportare în luptă este o problemă
de ordine şi disciplină. Acesta este şi argumentul pentru care dreptul internaţional
umanitar este considerat ca făcând parte din pregătirea militară generală alături de
instrucţia de front, instrucţia tragerii, pregătirea fizică etc.

2.1. Instruirea trupei

0282 Instruirea la nivelul trupei (militari în termen, soldaţi şi gradaţi profesionişti,

personal civil contractual) nu se face pornind de la zero. Ea trebuie să aibă la bază
principiile morale, referitoare la respectul persoanei dobândite de aceştia în familie,
şcoală şi societate, înaintea intrării în viaţa militară.
Trupa reprezintă categoria cea mai numeroasă în cadrul forţelor armate care se
confruntă direct cu realităţile luptei. Respectarea sau nerespectarea normelor dreptului
internaţional umanitar la acest nivel are o influenţă directă asupra consecinţelor luptei.
Cu cât încălcările vor fi mai numeroase şi mai grave, cu atât numărul pierderilor de
vieţi şi proporţia distrugerilor materiale vor fi mai mari. Prin urmare această categorie
trebuie instruită în primul rând. Obligaţiile militarilor de la acest nivel sunt prezentate în
Capitolul X şi în Anexa nr. 21.

0283 Pentru instruirea unui militar este necesar să se ia în considerare situaţia cea mai
nefavorabilă, aşa cum ar fi de exemplu situaţia în care este angajat în luptă, izolat sau
aproape izolat, când un adversar se predă, un rănit se află în calea sa, un civil îi apare în
faţă tocmai când vrea să deschidă focul, un obiectiv de pe direcţia de atac este marcat cu
un semn de protecţie etc.
În aceste situaţii, militarul trebuie nu numai să reacţioneze imediat, dar să o facă şi
corect. De aceea, obţinerea de deprinderi reprezintă un obiectiv al instruirii la nivelul
trupei. Deprinderile nu pot fi obţinute decât în urma unei pregătiri permanente, de
calitate, desfăşurată prin efort personal. Exerciţiile repetate nu pot fi înlocuite de nici o
altă formă de pregătire. În ce priveşte dreptul internaţional umanitar situaţia este
NESECRET
56 din 134
 NESECRET
asemănătoare cu cea în care doreşti să conduci o maşină sau să tragi cu arma. Nu vei reuşi
decât conducând maşina sau trăgând cu arma. Pregătirea teoretică are un caracter auxiliar
şi va fi folosită doar pentru informarea generală.

0284 Exerciţiile practice au ca scop antrenarea militarilor pentru a reacţiona în luptă în

conformitate cu regulile dreptului internaţional umanitar referitoare la tratamentul
inamicilor capturaţi, a răniţilor, morţilor, civililor sau capturilor de război. Exerciţiile nu
vor fi desfăşurate sub forma unor şedinţe speciale de instruire. Ele trebuie să fie integrate
în sistemul instruirii de bază a combatantului, în situaţiile dure şi reale cu care el se
confruntă.
De reţinut !
Răspunsul corect la orice situaţie cu care militarul se confruntă pe timpul
îndeplinirii unei misiuni este o chestiune de bun simţ, ordine şi disciplină.

2.2. Instruirea subofiţerilor

0285 Subofiţerii care îndeplinesc funcţia de comandant de subunitate participă direct la

operaţiile militare.
În calitate de comandanţi de grupe, patrule sau şefi de sectoare se pot găsi în
situaţia militarului care acţionează izolat, ceea ce reclamă reacţii imediate conforme
conduitei corecte în luptă. De aceea instruirea subofiţerilor va parcurge aceleaşi etape şi
se va respecta aceleaşi cerinţe ca la nivelul trupei.
În plus, în calitatea lor de mici comandanţi, ce desfăşoară instrucţia cu soldaţii, este
necesar să cunoască o parte din problemele dreptului internaţional umanitar destinate
comandanţilor de pluton aşa cum se indică şi în tabelul priorităţilor (Anexa nr. 24),
precum şi un set minim de cunoştinţe metodice.

0286 Pentru desfăşurarea instrucţiei la eşaloanele mici la fel ca şi în cazul soldaţilor, se

impune aplicarea metodelor simple. Esenţiale sunt exerciţiul repetat şi demonstraţia.
Pentru informarea generală pot fi folosite broşurile de format mic (pentru buzunar),
cardul cu informaţiile esenţiale privind modul de conduită şi filmele documentare care se
adresează unui număr nedeterminat de persoane.
De reţinut !
Capacitatea şefului de a-şi impune voinţa asupra subordonaţilor garantează
rezolvarea corectă a problemelor dreptului internaţional umanitar.
Pentru aceasta, regulile trebuie să fie clare, iar mesajul să fie motivat şi credibil.

0287 Concretizarea în practică a problemelor cuprinse în acest capitol se prezintă în

Anexa nr. 25.
0288 Prezentul Manual intră în vigoare la data aprobării.
0289 Anexele nr. 1 la 26 fac parte integrantă din prezenta lucrare.

ŞEFUL CENTRULUI DE DREPT INTERNAŢIONAL UMANITAR

NESECRET
57 din 134
 NESECRET
AL ARMATEI

Locotenent-colonel Dumitru CODIŢĂ

Anexa nr. 1

ABREVIERI

 Art. - Articol
 CICR - Comitetul Internaţional al Crucii Roşii
 CIMIC - Cooperarea civili – militari
 CPI - Curtea Penală Internaţională
 FMN – I - Forţa Multinaţională – Irak
 G. I - Convenţia cu privire la îmbunătăţirea sorţii răniţilor şi bolnavilor din
forţele armate în campanie, Geneva, 12 august 1949
 G. II - Convenţia cu privire la îmbunătăţirea sorţii răniţilor, bolnavilor şi
naufragiaţilor forţelor armate pe mare, Geneva, 12 august 1949
 G. III - Convenţia cu privire la tratamentul prizonierilor de război, Geneva,
12 august 1949
 G. IV - Convenţia cu privire la protecţia persoanelor civile în timp de război,
Geneva, 12 august 1949
 G.CW.P.I - Protocol referitor la schijele nelocalizabile, (Protocolul I), Geneva,
10 octombrie 1980
 G.CW.P.II - Protocolul cu privire la interzicerea sau limitarea folosirii de mine
capcană şi alte dispozitive, (Protocolul II), Geneva, 10 octombrie
1980
 G.CW.P.III - Protocol cu privire la interzicerea sau limitarea folosirii de arme
incendiare, (Protocolul III), Geneva, 10 octombrie 1980
 G.P. I - Protocol adiţional la Convenţiile de la Geneva din 12 august 1949
privind protecţia victimelor conflictelor armate internaţionale
(Protocolul I), Geneva 8 iunie 1977

NESECRET
58 din 134
 NESECRET
 H. IV - Convenţia referitoare la legile şi obiceiurile războiului terestru, Haga,
18 octombrie 1907
 H. IV.R - Regulamentul privitor la legile şi obiceiurile războiului terestru, Haga,
18 octombrie 1907
 H.CP - Convenţie pentru protecţia bunurilor culturale în caz de conflict armat,
Haga, 14 mai 1954
 H.CP. II - Al doilea protocol la Convenţia de la Haga cu privire la protecţia
bunurilor culturale în situaţii de conflict armat, 26 mai 1999
 ONG’s - Organizaţii non-guvernamentale
 p. - Pagina
 PCO - Punct Comandă Observare
 PT - Poziţie de tragere
 PW - Prizonieri de război
 ROE - Reguli de angajare în luptă
 St. Petersburg - Declaraţia având ca efect interzicerea utilizării anumitor proiectile în
timp de război, Sankt Petersburg, 29 noiembrie / 11 decembrie 1868
 UNPROFOR - Forţa de protecţie a Naţiunilor Unite (FORPRONU)

Anexa nr. 2

GLOSAR

Acorduri locale (accords locaux, local agreements)- sunt înţelegeri de scurtă durată şi
urgente încheiate verbal între părţile la conflict. Exemple: acord local pentru căutarea
răniţilor după o acţiune de luptă, survolul unei zone mici controlate de inamic de a
aeronavă sanitară izolată etc.
Act ostil (act hostile, hostile act) - este un act de agresiune împotriva personalului sau
echipamentului forţelor de menţinere a păcii şi / sau contra personalului şi bunurilor
aflate în responsabilitatea lor. Dacă s-a luat o decizie referitoare la o reacţie adecvată de
către forţele de menţinere a păcii trebuie să se ţină cont că folosirea forţei armate nu este
permisă decât în cazul unui atac sau a unui atac iminent.
Adeziune (adhesion, fr. şi eng.)- acţiune prin care un stat îşi exprimă consimţământul de a
deveni parte la un tratat internaţional la încheierea căruia nu a participat.
Arme incendiare (arme incendiaire, incendiary weapons)- reprezintă orice armă sau
muniţie special concepută pentru a da foc obiectelor sau pentru a produce arsuri persoanelor
prin acţiunea flăcărilor, a căldurii sau printr-o combinaţie de flăcări şi căldură, care degajă o
reacţie chimică a unei substanţe lansate spre ţintă (G.CW.P. III, 1).
Atac (attaque, attack)- reprezintă actele de violenţă împotriva adversarului, fie că aceste
acte sunt ofensive sau defensive (G.P I, 49).
Atac fără discriminare (attaque sans discrimination, attack without discrimination)
- atacuri care nu sînt îndreptate împotriva unui obiectiv militar determinat;
- atacuri în care se folosesc metode şi mijloace de luptă care nu pot fi îndreptate împotriva
unui obiectiv militar determinat, sau
- atacuri în care se folosesc metode sau mijloace de luptă ale căror efecte nu pot fi limitate
după cum le prescrie prezentul protocol, şi care sînt în consecinţă, în fiecare din aceste
NESECRET
59 din 134
 NESECRET
cazuri, capabile să lovească, fără deosebire, obiective militare şi persoane sau bunuri cu
caracter civil (G.P I, 51).
Concentrări civile (concentrations de civiles, civil concentrations)- concentrări de oameni,
fie permanente sau temporare, aşa cum există în zonele locuite ale oraşelor, în târguri şi în sate
sau ca cele pe care le constituie taberele şi coloanele de refugiaţi şi evacuaţi sau grupurile de
nomazi (G.CW.P.III, 1).
Conflict armat internaţional (conflit armée internationale, international armed conflicts)
sunt conflictele armate dintre entităţi statale. Sunt considerate conflicte armate
internaţionale războaiele de eliberare naţională în care popoarele luptă contra democraţiei
coloniale, ocupaţiei străine (care întâmpină sau nu rezistenţă) sau regimurilor rasiste şi în
general războaiele care pot să apară atunci când popoarele vor să-şi exercite dreptul la
autodeterminare (G. I – IV- 2 comun, G.P I – 1).
Conflict armat neinternaţional (conflit armée non internationale, non international
armed conflict) orice conflict armat care se desfăşoară pe teritoriul unui stat între forţele
armate şi forţele dizidente sau grupuri armate organizate care, sub conducerea unui
comandant responsabil, exercită pe o parte a teritoriului un control care îi permite să ducă
operaţii militare continue şi susţinute şi aplică dreptul internaţional umanitar.

Cooperarea cu civilii (cooperation avec les civils, cooperation with civilians) se

stabileşte atunci când situaţia tactică permite în vederea restabilirii condiţiilor normale
pentru populaţia civilă. Poate să fie spontană şi organizată local la nivelurile cele mai
joase, în situaţii de urgenţă.
Crime de drept internaţional (crimes de droit international, international law crimes)
sunt infracţiuni care prezintă un pericol social grav prin faptul că ating bazele coexistenţei
naţiunilor şi statelor, dezvoltarea lor paşnică. Exemple: crimele împotriva păcii, crimele
de război şi crimele contra umanităţii.
Crime de genocid (crimes de génocide, genocide crimes)- fapte săvârşite cu intenţia de a
distruge, în întregime sau în parte, un grup naţional, etnic, rasial sau religios (Statutul
CPI, 6).
Crimele împotriva umanităţii (crimes contre l’humanité, crimes against humanity)- fapte
grave de violenţă, comise pe scară largă de persoane care sunt sau nu agenţi ai statului şi
sunt îndreptate împotriva altor persoane din motive politice, ideologice, rasiale, naţionale,
etnice sau religioase.
Crime de război (crime de guerre, war crime)- infracţiunile grave la Convenţiile de la
Geneva din 12 august 1949, dacă ele se referă la persoane sau bunuri protejate (Statutul
CPI, 8).
Dreptul neutralităţii (droit de neutralité, law of neutrality) cuprinde răspunderile pe care
statul neutru le are pentru apărarea neutralităţii şi obligaţiile pe care statele beligerante le
au cu privire la respectarea statutului de neutralitate.
Dreptul ocupaţiei (droit de l’occupation, law of occupation)- un teritoriu este considerat
ocupat dacă se găseşte în fapt sub autoritatea armatei inamice. Ocupaţia nu se întinde
decât asupra teritoriilor unde această autoritate este stabilită şi în măsură de a o exercita.
Situaţia este valabilă şi în cazul în care ocupantul nu întâmpină rezistenţă. Ocupantul va
lua toate măsurile care depind de el în vederea restabilirii şi asigurării, pe cât posibil, a
condiţiilor de viaţă şi ordine publică.

NESECRET
60 din 134
 NESECRET
„Fără supravieţuitori” (pas de quartier, quarter)- este interzis a ordona să nu existe
supraveţuitori, de ameninţa adversarul şi de a conduce operaţiunile funcţie de această
decizie (H. IV R. 40).
Imprescriptibilitate (imprescriptibilité, indefeasible)- principiu de drept internaţional în
baza căruia cei ce comit crime de drept internaţional nu pot beneficia de prescripţie.
Intenţie ostilă (intention hostile, hostile intention) reprezintă acţiunea care are aparenţa
pregătirii unui act de agresiune împotriva personalului sau echipamentului forţelor de
menţinere a păcii şi / sau contra personalului şi bunurilor aflate în responsabilitatea lor.
Internaţi civili (internes civils, civils internees)- persoane civile internate în caz de
conflict armat din motive care au legătură cu conflictul. Situaţia lor este reglementată de
Convenţia a IV-a de la Geneva din 1969.
Laseri (laser fr. şi eng.)- armele laser special concepute astfel încât unica lor funcţie de
luptă sau una dintre funcţiile lor de luptă este provocarea orbirii permanente persoanelor
cu vedere neprotejată, adică celor care privesc cu ochiul liber sau care poartă lentile de
corecţie (G.CW.P.IV, 1).
Localitate lipsită de apărare (localité non defendué, non-defended locality)- orice loc
populat care se află în apropierea sau în interiorul unei zone în care forţele armate sînt în
contact şi care este deschis ocupaţiei de către o parte adversă. O astfel de localitate trebuie să
îndeplinească următoarele condiţii:
- toţi combatanţii, precum şi armamentul şi materialele militare mobile vor trebui să fi fost
evacuate;
- să nu se dea o întrebuinţare ostilă instalaţiilor sau obiectivelor militare fixe;
- autorităţile şi populaţia nu vor comite acte de ostilitate;
- să nu se întreprindă nici o activitate în sprijinul operaţiunilor militare (G.P I, 59).
Material sanitar (matériel sanitaire, sanitary material)- cuprinde echipamentul sau
ansamblurile sanitare, cât şi resursele destinate exclusiv prestaţiilor sanitare şi la
îngrijirea răniţilor şi bolnavilor (G. I, 33, G.P I, 44).
Mijloc de transport sanitar (moyen de transport sanitaire, sanitary transportation
vehicle)- orice mijloc de transport afectat exclusiv transportului terestru naval sau aerian
al răniţilor, bolnavilor, naufragiaţilor, personalului sanitar şi religios sau materialului
sanitar (G. I, 35, G. II, 27, G.P I, 8).
Mine (mines, fr. şi eng.) semnifică un instrument oarecare plasat sub sol sau pe sol, pe o
altă suprafaţă sau în apropiere, conceput pentru a exploda ori a se sparge din cauza
prezenţei, apropierii sau contactului unei persoane sau autovehicul (G.CW.P.II, 2).
Mine capcană (piège, booby-trap)- obiecte care au un aspect inofensiv, concepute şi
construite pentru a conţine o încărcătură explozivă şi care produc o detonaţie când sunt
deplasate sau se apropie cineva de locul de plasare (G.CW.P.II, 6).
Mişcare de gherilă (mouvement de guerilla, guerrilla movement)- acţiune de luptă
condusă în principiu în teritoriul ocupat de inamic, în special de forţele sale militare sau
paramilitare (AAP 6, glosar NATO cu termeni şi definiţii de folosinţă militară).
Navă spital (navire-hpital, hospital ship) reprezintă o navă construită sau amenajată
special şi exclusiv pentru a da ajutor răniţilor, bolnavilor şi naufragiaţilor, de a-i îngriji
şi de a-i transporta (G. II, 22, 24, 26).
Necesitatea militară imperioasă (nécessité militaire impérieuse, imperious military
necessity) Dreptul internaţional umanitar permite explicit derogările de la dispoziţiunile
de protecţie în cazul necesităţii militare imperioase. Derogările admit când este posibil, să

NESECRET
61 din 134
 NESECRET
se reducă, modifice sau abandoneze statutul de protecţie, dacă îndeplinirea misiunii o
impune. Sunt justificate numai măsurile indispensabile îndeplinirii misiunii.
Negociator (sol) (parlementaire, fr. şi eng.) reprezintă persoana autorizată de către
autorităţile militare de a purta negocieri cu inamicul, de obicei pentru a încheia o
convenţie. (H. IV R., 32-34).
Perfidia (perfidie, perfidy)- constituie perfidie actele care fac apel, cu intenţia de înşelare,
la buna-credinţă a unui adversar pentru a-l face să creadă că are dreptul să primească sau
obligaţia să acorde protecţia prevăzută în regulile dreptului internaţional aplicabil la
conflictele armate. (G.P I, 37).
Personalul protecţiei civile (personnel de la protection civile, civil protection personnel)
desemnează personalul afectat exclusiv sarcinilor de protecţie civilă, administraţia
stabilimentului şi transporturilor protecţiei civile (G.P I, 61).
Personal sanitar (personnel sanitaire, sanitary personnel) desemnează personalul afectat
exclusiv la activităţi sanitare, la administrarea stabilimentelor şi transportului sanitar. (G.
I, 24, G. II, 36, 37, G.P I, 8).
Personal sanitar temporar (personnel sanitaire temporaire, temporary sanitary
personnel) se referă la combatanţii instruiţi pentru a fi folosiţi, în caz de nevoie, ca
infirmieri, infirmiere sau brancardieri auxiliari (G. I, 25, G.P I, 8).
Pierderi colaterale (domages collatéraux, collateral damages)- pagubele produse
persoanelor şi bunurilor situate în apropierea unei ţinte legale fără a face parte din ea.
Ratificare (ratification, fr. şi eng.)- acţiune prin care un stat, prin organele sale
competente, îşi exprimă consimţământul de a fi parte la un tratat semnat de
plenipotenţiarii săi.
Rău superflu (maux superflu, superfluous harm)- de prisos, inutil.
,,Recurgerea la forţă” (emploi de la force, resort to force) reprezintă o acţiune ce poate
fi analizată la două niveluri. La nivelul statelor, conform Cartei ONU, art. 2 interzice
,,recurgerea la forţă şi ameninţarea cu forţa” în relaţiile internaţionale. Conform art. 51
însă se recunoaşte ,,dreptul material la legitima apărare, individuală sau colectivă, în
cazul în care un membru ONU este ţinta unei agresiuni armate, până ce Consiliul de
Securitate va lua măsurile necesare”. Recurgerea la forţă a combatanţilor individuali este
guvernată de o serie de principii dintre care pe cele mai importante le prezentăm în
Capitolul X. Pentru detalii vezi Statutul CPI, art. 22-23.
Represalii (représailles, reprisals) pe timp de conflict sunt măsuri excepţionale, în esenţă
ilicite, la care un beligerant recurge pentru a constrânge adversarul să respecte dreptul
internaţional umanitar. Actualele norme umanitare interzic represaliile îndreptate
împotriva unor categorii de persoane şi bunuri determinate.
,,Ridicare în masă” (levee en masse)- populaţia unui teritoriu neocupat care la
apropierea inamicului ia spontan armele pentru a combate trupele de invazie fără să fi
avut timp să se constituie în forţe armate regulate, dacă ea poartă armele la vedere şi dacă
respectă normele dreptului internaţional umanitar (G. III, 4).
Sabotor (saboteur, fr. şi eng.) reprezintă o persoană ce duce la îndeplinire un act de
sabotaj, în numele unei părţi şi împotriva părţii adverse. În conflictele armate
internaţionale se foloseşte termenul de ,,comando”.
Scut uman (bouclier humain, human shield)- prezenţa sau mişcările populaţiei civile sau
ale unor persoane civile nu pot fi utilizate pentru a se pune anumite puncte sau anumite
zone la adăpost de acţiunile de luptă, a acoperi, a favoriza sau a desfăşura operaţiuni
militare. Părţile la conflict nu trebuie să dirijeze mişcările populaţiei civile sau ale
NESECRET
62 din 134
 NESECRET
persoanelor civile pentru a încerca să pună obiectivele militare la adăpost de atacuri sau
să acopere operaţiunile militare (G.P I, 51).
Stabiliment sanitar (établissement sanitaire, sanitary establishment)- reprezintă toate
stabilimentele afectate exclusiv scopurilor sanitare. Termenul cuprinde, în particular,
spitalele, unităţile analoge de toate dimensiunile, centrele de transfuzie sanguină, centrele
şi institutele de medicină preventivă, instalaţiile de transport sanitar, antrepozitele
sanitare, cât şi depozitele sanitare şi farmaceutice aparţinând acestor stabilimente (G. I,
19, G. II, 23, G.P I, 8).
Şiretenii de război (ruse de guerre, ruse at war)- actele care au drept scop să inducă în
eroare un adversar sau de a-l face să comită imprudenţe, dar care nu încalcă nici o regulă
de drept internaţional aplicabil în conflictele armate şi care, nefăcînd apel la buna-
credinţă a adversarului în ceea ce priveşte protecţia prevăzută de acest drept nu sunt
perfide (G.P I, 37).
Terorism (terrorisme, terrorism)- folosirea ilegală a forţei sau violenţei împotriva
persoanelor şi bunurilor, cu scopul de a constrânge sau intimida guvernele în scopul
atingerii unor obiective politice, religioase sau ideologice (AAP 6, glosar NATO cu
termeni şi definiţii de folosinţă militară).
Zonă demilitarizată (zone démilitariseé, demilitarized zone)- este zona în care:
- toţi combatanţii, armele mobile şi celelalte materiale mobile militare au fost evacuate;
- instalaţiile sau stabilimentele militare fixe nu vor fi folosite în acte ostile;
- nici un act de ostilitate nu va fi comis de autorităţi sau populaţie;
- orice activitate legată de efortul militar a fost întreruptă (G.P I, 60).
Zonă neutră (zone neutralisée, neutral zone) este creată printr-un acord scris între
beligeranţi pentru a pune la adăpost de efectele războiului răniţii bolnavii şi întreaga
populaţie aflată în zonă.
Zonă sau localitate sanitară (zone et localites sanitaires, sanitary zone or locality) este
realizată printr-un acord între beligeranţi în scopul punerii la adăpost de efectele
războiului răniţii, bolnavii, infirmii, persoanele în vârstă,copii şi femeile însărcinate şi
mamele cu copii mai mici de 7 ani (G. III, Anexa 1).

Anexa nr. 3
(art. 0136)
NESECRET
63 din 134
 NESECRET

EXTRAS DIN STATUTUL CURŢII PENALE INTERNAŢIONALE

Art. 8 Crime de război

1. Curtea are competenţă în ceea ce priveşte crimele de război, îndeosebi când aceste crime se înscriu într-
un plan sau o politică ori când ele fac parte dintr-o serie de crime analoage comise pe scară largă.
2. În scopurile statutului, prin crime de război se înţelege:
a) infracţiunile grave la convenţiile de la Geneva din 12 august 1949, şi anume oricare dintre faptele
menţionate mai jos, dacă ele se referă la persoane sau bunuri protejate de dispoziţiile convenţiilor de la
Geneva:
(i) omuciderea intenţionată;
(ii) tortura şi tratamentele inumane, inclusiv experienţele biologice;
(iii) fapta de a cauza cu intenţie suferinţe mari sau de a vătăma grav integritatea fizică ori sănătatea;
(iv) distrugerea şi însuşirea de bunuri, nejustificate de necesităţi militare şi executate pe scară largă într-un
mod ilicit şi arbitrar;
(v) fapta de a constrânge un prizonier de război sau o persoană protejată să servească în forţele unei puteri
inamice;
(vi) fapta de a priva cu intenţie un prizonier de război sau oricare altă persoană protejată de dreptul său de a
fi judecată regulamentar şi imparţial;
(vii) deportarea sau transferul ilegal ori detenţia ilegală;
(viii) luarea de ostatici;
b) celelalte violări grave ale legilor şi cutumelor aplicabile conflictelor armate internaţionale în cadrul
stabilit al dreptului internaţional, şi anume una dintre faptele ce urmează:
(i) fapta de a lansa intenţionat atacuri împotriva populaţiei civile în general sau împotriva civililor care nu
participă direct la ostilităţi;
(ii) fapta de a lansa intenţionat atacuri împotriva bunurilor cu caracter civil, adică a celor care nu sunt
obiective militare;
(iii) fapta de a lansa intenţionat atacuri împotriva personalului, instalaţiilor, materialului, unităţilor sau
vehiculelor folosite în cadrul unei misiuni de ajutor umanitar sau de menţinere a păcii conform Cartei
Naţiunilor Unite, cu condiţia ca acestea să aibă dreptul la protecţia pe care dreptul internaţional al conflictelor
armate o garantează civililor şi bunurilor cu caracter civil;
(iv) fapta de a lansa intenţionat un atac ştiind că el va cauza în mod incidental pierderi de vieţi omeneşti în
rândul populaţiei civile, răniri ale persoanelor civile, pagube bunurilor cu caracter civil sau daune extinse, de
durată şi grave, mediului înconjurător care ar fi vădit excesive în raport cu ansamblul avantajului militar
concret şi direct aşteptat;
(v) fapta de a ataca sau bombarda, prin orice mijloace, oraşe, sate, locuinţe sau construcţii care nu sunt
apărate şi care nu sunt obiective militare;
(vi) fapta de a omorî sau de a răni un combatant care, după ce a depus armele sau nemaiavând mijloace de
a se apăra, s-a predat fără condiţii;
(vii) fapta de a utiliza pe nedrept pavilionul parlamentar, drapelul sau insignele militare şi uniforma
inamicului sau ale Organizaţiei Naţiunilor Unite, precum şi semnele distinctive prevăzute de convenţiile de la
Geneva şi, făcând aceasta, de a cauza pierderi de vieţi omeneşti sau răniri grave;
(viii) transferarea, direct sau indirect, de către o putere ocupantă, a unei părţi a populaţiei sale civile,
în teritoriul pe care ea îl ocupă, sau deportarea ori transferarea în interiorul sau în afara teritoriului
ocupat a totalităţii sau a unei părţi a populaţiei din acest teritoriu;
(ix) fapta de a lansa intenţionat atacuri împotriva clădirilor consacrate religiei, învăţământului, artei, ştiinţei
sau acţiunii caritabile, monumentelor istorice, spitalelor şi locurilor unde bolnavii sau răniţii sunt adunaţi, cu
condiţia ca aceste construcţii să nu fie obiective militare;
(x) fapta de a supune persoanele unei părţi adverse căzute în puterea sa la mutilări ori la experienţe
medicale sau ştiinţifice de orice fel, care nu sunt motivate de un tratament medical, dentar sau spitalicesc, nici
efectuate în interesul acestor persoane, ci care atrag moartea acestora sau le pun grav sănătatea în pericol;
(xi) fapta de a omorî sau răni prin trădare indivizi aparţinând naţiunii sau armatei inamice;
(xii) fapta de a declara că nu va fi îndurare pentru învinşi;

NESECRET
64 din 134
 NESECRET
(xiii) fapta de a distruge sau de a confisca bunurile inamicului, în afară de cazurile în care aceste distrugeri
sau confiscări ar fi imperios ordonate de necesităţile războiului;
(xiv) fapta de a declara stinse, suspendate sau inadmisibile în justiţie drepturile şi acţiunile cetăţenilor părţii
adverse;
(xv) fapta unui beligerant de a constrânge cetăţenii părţii adverse să ia parte la operaţiunile de război
îndreptate împotriva ţării lor, chiar dacă ei erau în serviciul acestui beligerant înainte de începerea războiului;
(xvi) jefuirea unui oraş sau a unei localităţi, chiar luate cu asalt;
(xvii) fapta de a utiliza otravă sau arme otrăvitoare;
(xviii) fapta de a utiliza gaze asfixiante, toxice sau asimilate şi orice lichide, materii sau procedee analoage;
(xix) fapta de a utiliza gloanţe care se dilată sau se aplatizează cu uşurinţă în corpul uman, cum sunt
gloanţele al căror înveliş dur nu acoperă în întregime mijlocul sau sunt perforate de tăieturi;
(xx) fapte de a folosi arme, proiectile, materiale şi metode de luptă de natură să cauzeze daune de prisos
sau suferinţe inutile ori de a acţiona fără discriminare cu violarea dreptului internaţional al conflictelor
armate, cu condiţia ca aceste arme, proiectile, materiale şi metode de luptă să facă obiectul unei interdicţii
generale şi ca ele să fie înscrise într-o anexă a prezentului statut, pe cale de amendament adoptat potrivit
dispoziţiilor art. 121 şi 123;
(xxi) atingerile aduse demnităţii persoanei, îndeosebi tratamentele umilitoare şi degradante;
(xxii) violul, sclavajul sexual, prostituţia forţată, graviditatea forţată, astfel cum aceasta a fost definită la
art. 7 paragraful 2 lit. f), sterilizarea forţată sau orice altă formă de violenţă sexuală constituind o infracţiune
gravă la convenţiile de la Geneva;
(xxiii) fapta de a utiliza prezenţa unui civil sau a unei alte persoane protejate pentru a evita ca anumite
puncte, zone sau forţe militare să nu fie ţinta operaţiunilor militare;
(xxiv) fapta de a lansa intenţionat atacuri împotriva clădirilor, materialului, unităţilor şi mijloacelor de
transport sanitar şi a personalului care foloseşte, conform dreptului internaţional, semnele distinctive
prevăzute de convenţiile de la Geneva;
(xxv) fapta de a înfometa în mod deliberat civili, ca metodă de război, privându-i de bunurile
indispensabile supravieţuirii, inclusiv împiedicându-i intenţionat să primească ajutoarele prevăzute de
convenţiile de la Geneva;
(xxvi) fapta de a proceda la recrutarea şi înrolarea copiilor de vârstă mai mică de 15 ani în forţele armate
naţionale sau de a-i face să participe activ la ostilităţi;
c) în caz de conflict armat care nu prezintă un caracter internaţional, violările grave ale art. 3, comun
celor 4 Convenţii de la Geneva din 12 august 1949, şi anume oricare dintre faptele menţionate mai jos,
comise împotriva persoanelor care nu participă direct la ostilităţi, inclusiv membrii forţelor armate care au
depus armele şi persoanele care au fost scoase în afara luptei din cauza bolii, rănirii, detenţiei sau din orice
altă cauză:
(i) atentatele la viaţa şi la integritatea corporală, mai ales omorul sub toate formele sale, mutilările,
tratamentele cu cruzime şi tortura;
(ii) atingerile aduse demnităţii persoanei, mai ales tratamentele umilitoare şi degradante;
(iii) luările de ostatici;
(iv) condamnările pronunţate şi execuţiile efectuate fără o judecată prealabilă, date de un tribunal legal
constituit şi cu respectarea garanţiilor judiciare general recunoscute ca indispensabile;
d) lit. c) a paragrafului 2 se aplică conflictelor armate care nu prezintă un caracter internaţional şi nu se
aplică deci situaţiilor de tulburări sau tensiuni interne, cum sunt insurecţia, actele izolate şi sporadice de
violenţă şi actele de natură similară;
e) celelalte violări grave ale legilor şi cutumelor aplicabile conflictelor armate care nu prezintă un caracter
internaţional, în cadrul stabilit de dreptul internaţional, şi anume oricare dintre următoarele fapte:
(i) fapta de a lansa intenţionat atacuri împotriva populaţiei civile în general sau împotriva persoanelor
civile care nu participă direct la ostilităţi;
(ii) fapta de a lansa intenţionat atacuri împotriva clădirilor, materialelor, unităţilor şi mijloacelor de
transport sanitar şi a personalului care utilizează, conform dreptului internaţional, însemnele distinctive
prevăzute de convenţiile de la Geneva;
(iii) fapta de a lansa atacuri deliberate împotriva personalului, instalaţiilor, materialului, unităţilor sau
vehiculelor folosite în cadrul unei misiuni de ajutor umanitar sau de menţinere a păcii, conform Cartei
Naţiunilor Unite, cu condiţia ca acestea să aibă dreptul la protecţia pe care dreptul internaţional al conflictelor
armate îl garantează civililor şi bunurilor cu caracter civil;
NESECRET
65 din 134
 NESECRET
(iv) fapta de a lansa atacuri deliberate împotriva construcţiilor consacrate religiei, învăţământului, artei,
ştiinţei sau acţiunii caritabile, monumentelor istorice, spitalelor şi locurilor unde sunt adunaţi bolnavi şi răniţi,
cu condiţia ca aceste clădiri să nu fie obiective militare;
(v) jefuirea unui oraş sau a unei localităţi, chiar luate cu asalt;
(vi) violul, sclavajul sexual, prostituţia forţată, graviditatea forţată, astfel este definită la art. 7 paragraful 2
lit. f), sterilizarea forţată sau orice altă formă de violenţă sexuală constituind o violare gravă a art. 3 comun
celor 4 convenţii de la Geneva;
(vii) fapta de a proceda la recrutarea şi înrolarea copiilor în vârstă mai mică de 15 ani în forţele armate sau
în grupări armate ori de a-i face să participe activ la ostilităţi;
(viii) fapta de a ordona deplasarea populaţiei civile pentru considerente având legătură cu conflictul, în
afara cazurilor în care securitatea civililor sau imperativele militare o cer;
(ix) fapta de a ucide sau a răni prin trădare un adversar combatant;
(x) fapta de a declara că nu va exista îndurare pentru învinşi;
(xi) fapta de a supune persoanele care sunt împotriva unei alte părţi la conflict, căzute în puterea sa, la
mutilări sau experienţe medicale ori ştiinţifice care nu sunt nici motivate de un tratament medical dentar sau
spitalicesc, nici efectuate în interesul acestor persoane şi care atrag moartea acestora sau le pun în mod serios
sănătatea în pericol;
(xii) fapta de a distruge sau de confisca bunurile unui adversar, în afară de cazul în care aceste distrugeri
sau confiscări sunt imperios ordonate de necesităţile conflictului;
f) lit. e) a paragrafului 2 se aplică conflictelor armate care nu prezintă un caracter internaţional şi nu se
aplică deci situaţiilor de tulburări şi de tensiuni interne, cum sunt insurecţiile, actele izolate sau sporadice de
violenţă sau alte acte de natură similară. Lit. e) a paragrafului 2 se aplică conflictelor armate care opun în
mod prelungit, pe teritoriul unui stat, autorităţile guvernului acestui stat şi grupuri armate organizate sau
grupuri armate organizate între ele.
3. Nici o prevedere din paragraful 2 lit. c) şi e) nu afectează responsabilitatea unui guvern de a menţine sau
restabili ordinea publică în stat ori de a apăra unitatea şi integritatea teritorială a statului prin toate mijloacele
legitime.

NESECRET
66 din 134
 NESECRET

Anexa nr. 4
(art. 0137)
PARTEA PRACTICĂ A CAPITOLULUI II
1. Metodică

1. Demonstraţie practică pentru explicarea principiului proporţionalităţii.

Obiecte necesare:
2 ghivece de flori cât mai mari;
2 ciocane – unul foarte mic, unul cât mai mare (un baros);
2 nuci, alune.
Prezentare generală:
Cele două ghivece reprezintă două sate. În ele se află civili, un templu sau o
biserică, o şcoală, un spital etc. În localităţi se află şi forţe armate adverse reprezentate de
cele două nuci.
Comandantul brigăzii decide că trebuie să se ocupe de forţele inamice din cele
două sate. Dă ordin la doi din subordonaţii săi, maiorul Strălucire şi căpitanul Rambo, să
distrugă sau să neutralizeze inamicul din cele două sate în dimineaţa zilei următoare.
Scenariul:
Să presupunem că mr. Strălucire fiind un ofiţer profesionist şi inteligent îşi
pregăteşte cu grijă planul şi ordinele ce le va da. Ia în considerare principiile dreptului
internaţional umanitar, în special distincţia şi proporţionalitatea. Îşi instruieşte cu grijă
plutonul asupra deschiderii focului, respectarea civililor şi a proprietăţii lor etc.
Cpt. Rambo, pe de altă parte nu prea e preocupat de respectarea legilor. El are o misiune
de îndeplinit – distrugerea satului până în zori. Le spune subordonaţilor: ,,Ne vom întâlni
mâine dimineaţă la ora 05.00 şi vom îndeplini misiunea”.
Demonstraţia:
Revenim la ghivece. Le întoarcem cu gura în jos în faţa trupei pentru a reprezenta
cele două sate. Punem câte o nucă pe fiecare ghiveci pentru a reprezenta inamicul.
Interpretaţi rolul maiorului Strălucire. Luaţi primul ghiveci şi cu ciocanul mic spargeţi
nuca. Mr. Strălucire şi-a îndeplinit misiunea cu succes. Inamicul a fost înfrânt cu pierderi
colaterale mici sau fără. A aplicat principiul proporţionalităţii.
Interpretaţi rolul căpitanului Rambo. Luaţi al doilea ghiveci. Cu barosul aplicaţi o
lovitură puternică. Rezultatul este evident. Inamicul este zdrobit dar satul, civilii şi
proprietăţile lor au fost distruse în totalitate. Distincţia şi proporţionalitatea au fost total
ignorate. În cele mai multe cazuri nuca zboară de pe ghiveci. Înseamnă că inamicul poate
scăpa iar dreptul internaţional umanitar a fost ignorat. Misiunea a fost un eşec total.
Această aplicaţie este uşor de pus în practică. Demonstrează principiul
proporţionalităţii şi poate fi folosită şi pentru a evidenţia puncte cheie ale responsabilităţii
de comandă.

2. Aplicarea principiilor dreptului internaţional umanitar pe timpul

respingerii manifestanţilor care atacă un Cantonament ONU.
Situaţia Descrierea faptelor Principii
Un sector de apărat - Apropierea manifestanţilor Folosirea forţei fără arme
NESECRET
67 din 134
 NESECRET
- Închiderea porţilor şi plasarea în dreptul lor
a unui vehicul blindat în poziţie de protecţie
Misiunea:
Controlarea persoanelor şi - Comandantul companiei se află la faţa Negociere prealabilă
vehiculelor care intră în locului pentru a negocia
cantonament şi - x, y – asigură protecţia comandantului de
supravegherea companie şi a translatorului
împrejmuirilor

Cazul nr. 1
Manifestanţi la intrarea în - Se aruncă cu pietre (fără pericol mortal
cantonament pentru personalul ONU) Principiul
x – rănit uşor proporţionalităţii
y – TRAGE DA NU
- Comandantul de companie ordonă să se
adăpostească în spatele grilajului.
Cazul nr. 2
- Foc în aer din mulţime în direcţia
personalului ONU
Principiul
proporţionalităţii (foc la
întâmplare asupra
personalului şi
- Mulţimea se împrăştie, trăgătorul este instalaţiilor ONU)
identificat dar se amestecă în mulţime
Principiul discriminării
(evitarea producerii de
pierderi colaterale)
VARIANTE
Situaţii Reacţii Principii
1. Pe timpul negocierii, - Foc al personalului ONU fără somaţie Legitimă apărare
un manifestant aruncă încercând să evite pierderile colaterale;
o grenadă sau un - Focul se va executa pe cât posibil fără a
cocktail MOLOTOV produce moartea, evitând organele vitale.
spre grupul de
negociere.
2. Un anumit număr de - Încercarea personalului ONU de a se Principiul
manifestanţi armaţi cu îndepărta folosind forţa dar fără arme proporţionalităţii
bâte împiedică cu (folosirea armei în scopul împrăştierii
agresivitate grupul de mulţimii);
negociatori care
încearcă să se
îndepărteze şi să se
pună la adăpost

3. Manifestanţii care au - Dacă este necesar foc din partea grupei de

trecut de sârmă negociatori sau a personalului ONU din
încearcă să linşeze spatele grilajului.
grupa de negociatori
cu bâte şi pietre - Foc din partea personalului ONU fără Legitimă apărare
4. Manifestanţii care au somaţie în direcţia grupului de manifestanţi
trecut gardul de sârmă violenţi;
încep să linşeze - Focul se va executa pe cât posibil fără a

NESECRET
68 din 134
 NESECRET
interpretul tratându-l produce moartea, evitând organele vitale.
ca pe un La fel ca varianta 3 Legitimă apărare
„colaboraţionist”
5. Grupa de negociatori
fiind retrasă în spatele
grilajului şi unul sau
mai mulţi manifestanţi
trag în direcţia - Riposta personalului ONU, luând toate Legitimă apărare
personalului ONU măsurile de evitare a pierderilor colaterale;
- Focul se va executa pe cât posibil fără a Principiul discriminării
produce moartea, evitând organele vitale

2. Probleme, teste, întrebări

1. Test pentru verificarea însuşirii noţiunilor de bază.

Întrebarea nr. 1
D.I.U. se aplică
a) în caz de conflict armat internaţional
b) în orice situaţie de violenţă
c) în caz de conflict armat internaţional sau neinternaţional
Răspuns: c)
Întrebarea nr. 2
Convenţia nr. 1 de la Geneva din 1949 se referă la:
a) îmbunătăţirea soartei răniţilor şi bolnavilor din forţele armate în
campanie;
b) îmbunătăţirea soartei răniţilor, bolnavilor şi naufragiaţilor din forţele
armate pe mare;
c) protecţia persoanelor civile în caz de război.
Răspuns: a)
Întrebarea nr. 3
Indicaţi numărul (convenţional) după care sunt cunoscute următoarele convenţii
a) Convenţia pentru îmbunătăţirea soartei răniţilor, bolnavilor şi
naufragiaţilor din forţele armate pe mare;
b) Convenţia pentru îmbunătăţirea soartei răniţilor şi bolnavilor din forţele
armate în campanie
c) Convenţia cu privire la protecţia persoanelor civile în caz de război;
d) Convenţia cu privire la tratamentul prizonierilor de război.
Răspuns: a) – G II ; b) – G I ; c) – G IV ; d) – G III

3. Situaţii, fapte

1. Aplicarea principiului proporţionalităţii.

Irak, 1945. Batalionul din care făcea parte J. Masters încheiase cu succes o
misiune de asalt asupra unei poziţii cunoscute sub numele de Bid House. La un moment
dat au văzut nişte ambarcaţiuni uşoare lansate la apă pentru a părăsi zona. O parte din
personalul batalionului a solicitat comandantului să ceară sprijinul de foc al artileriei
pentru a lovi ambarcaţiunile. Comandantul a hotărât să mai aştepte deoarece în acele
ambarcaţiuni puteau fi copii şi femei. Pentru că ambarcaţiunile veneau dintr-un sat acest
NESECRET
69 din 134
 NESECRET
lucru era foarte posibil. Masters protestează spunând că chiar dacă au copii şi femei în
mod sigur au şi soldaţi inamici. Cu toate acestea comandantul dă ordin să nu se tragă.
Deşi a fost deranjat la acel moment de atitudinea comandantului său, Masters şi-a dat
seama că din punct de vedere legal comandantul a acţionat corect. El a ajuns la concluzia
că uciderea acelor civili nu era conformă cu principiul proporţionalităţii şi nu s-ar fi
câştigat un avantaj militar prin uciderea soldaţilor inamici care nu ameninţau unitatea sa.
Sursa: J. Masters, Drumul peste Mandalay, Michael Joseph, 1961, p. 35; Dreptul pe câmpul de luptă, A.P.V.
Rogers, p. 14.

2. Aplicarea principiului distincţiei.

Al doilea Război Mondial. Folosirea aviaţiei pentru lovirea unor obiective de pe
teritoriul Germaniei era necesară. Precizia raidurilor americane producea pierderi
însemnate forţelor armate. Aliaţii şi-au dat însă seama, că bombardarea ţintelor pe timp
de zi creează mari pericole pentru aviaţia proprie. Ca urmare raidurile au fost mutate
noaptea. Aceasta a creat dificultăţi pentru identificarea ţintelor. Atacarea lor de la mare
înălţime pentru a diminua pierderile atacatorului au avut ca rezultat o scădere a preciziei.
In consecinţă pierderile civile au fost foarte mari (aprox. 42.000 civilii ucişi în Hamburg
în august 1943).
Sursa: A.P.V. Rogers, Dreptul pe câmpul de luptă, Manchester University Press, Manchester, 1996, p. 12

3. Misiune de pază, aeroportul Kandahar.

O persoană necunoscută, vizibil înarmată a încercat să pătrundă în obiectiv, fiind
aproape de zona gardului de protecţie. Problema pe care trebuie să o rezolve militarul din
pază viza legalitatea folosirii forţei pentru respingerea acestei persoane.
Procedurile standard precizau:
Împotriva persoanelor care comit acte ostile se răspunde cu forţa gradual, prin
somaţii verbale, foc în aer, foc la picioare până în momentul îndepărtării (stopării)
ameninţării. Dacă pericolul se menţine se foloseşte forţa mortală, concomitent cu
îndeplinirea misiunii principale şi raportarea situaţiei la ofiţerul de serviciu.
Concluzia:
Se putea folosi forţa în condiţiile respectării procedurilor stabilite.
Informaţie comunicată de cpt. Valentin Achim, consilier juridic, Misiunea Enduring Freedom, martie 2004.

NESECRET
70 din 134
 NESECRET

Anexa nr. 5
(art. 0149)

CODUL O.N.U. DE CONDUITĂ INDIVIDUALĂ

1. Ţinuta, modul de gândire, conversaţie, acţiune şi comportamentul să fie de o

manieră corespunzătoare demnităţii unui militar disciplinat, atent, hotărât,
matur, respectat şi de încredere, caracterizat prin integritate maximă şi
imparţialitate. Participantul la misiunile de menţinere a păc ii trebuie să fie
mândru de poziţia sa şi să nu abuzeze sau să-şi folosească autoritatea în mod
incorect.

2. Respectaţi dreptul naţional sau al ţării gazde, cultura, tradiţiile, legile vamale şi
obiceiurile locale.

3. Trataţi cu respect, curtoazie şi consideraţie locuitorii ţării gazdă. Sunteţi acolo cu

statutul de oaspete, pentru a-i ajuta. Procedând aşa veţi fi primiţi cu admiraţie.
Nu solicitaţi şi nu acceptaţi recompensă materială, onorariu sau cadou.

4. Nu vă implicaţi în acte imorale de abuz sexual, fizic sau psihologic sau de

exploatare a populaţiei locale sau a personalului O.N.U., în special a femeilor şi
copiilor.

5. Respectaţi şi ţineţi cont de Drepturile Omului. Sprijiniţi şi acordaţi ajutor

infirmilor şi bolnavilor. Nu acţionaţi din răzbunare şi răutate, în special când
aveţi de a face cu prizonieri, persoane arestate sau aflate în custodia
dumneavoastră.

6. Acordaţi grijă şi atenţie banilor, vehiculelor, echipamentelor şi proprietăţilor

O.N.U. care vă sunt alocate şi nu comercializaţi sau nu faceţi schimb în natură cu
acestea în scopul obţinerii beneficiilor personale.

7. Daţi dovadă de curtoazie militară şi faceţi complimente adecvate tuturor

membrilor misiunii, inclusiv altor contingente O.N.U., indiferent de religie, sex,
grad sau origine.

8. Manifestaţi sprijin şi respect faţă de mediul înconjurător, inclusiv faţă de flora şi

fauna ţării gazde.

9. Nu vă angajaţi în consumul excesiv de alcool sau traficul de droguri.

10. Manifestaţi discreţie maximă în manipularea datelor confidenţiale şi problemelor

oficiale care pot pune în pericol sau submina imaginea Naţiunilor Unite.
NESECRET
71 din 134
 NESECRET

NOTĂ: Reguli de conduită stabilite de ONU pentru ,,căştile albastre” (militarii ONU).

Anexa nr. 6
(art. 0153)
PARTEA PRACTICĂ A CAPITOLULUI III
1. Metodică

1. Exerciţiu practic: Acţiunea membrilor unei patrule pe timpul participării la o

misiune sub egida ONU.
Situaţia Descrierea faptelor Principii

Sector de patrulat pe Cazul nr. 1

jos-pe vehicule
- Sosirea patrulei pe vehicul în localitate; Principiul proporţionalităţii
- Ofiţerul consultă harta pe capota vehiculului
grup de persoane în jurul vehiculului
- Sacul cu articole personale în vehicul;
- Furtul sacului şi persoana fuge

TRAG

DA NU

- Încercare de a reţine hoţul fără folosirea

armelor.
Cazul nr. 2
- Situaţie la fel ca cea de mai sus dar,
Patrula – pe jos – - Este furată o armă
într-o localitate şi pe Motiv legitim
vehicule în afara TRAG Principiul proporţionalităţii
localităţii (terenul şi situaţia permit să
DA NU se execute somaţiile)

- După somaţiile legale, foc de avertisment;

- Dezarmarea hoţului
Cazul nr. 3
- Patrula pe jos în localitate;
- Foc executat în direcţia patrulei, un soldat
ONU este rănit;
- Riposta patrulei fără somaţie

DE ACORD Legitimă apărare

DA NU

- O persoană rănită – primul ajutor; Dreptul umanitar

- O persoană se predă – fără represalii Represalii interzise
VARIANTE
1. Persoana care a - Personalul ONU va putea face uz de armă Motiv legal
NESECRET
72 din 134
 NESECRET
furat arma nu se (foc ochit) dacă nu există altă modalitate de a-l
opreşte la focul reţine;
de avertisment - Focul se va executa pe cât posibil fără a
ucide, evitând organele vitale.

2. Persoana care a - Riposta personalului ONU, fără somaţie; Legitimă apărare

furat arma face - Focul se va executa fără a ucide, evitând
uz de aceasta organele vitale.

3. Trăgând în - Personalul ONU nu poate trage în această Principiul discriminării

direcţia hoţului situaţie (evitarea pierderilor
de arme, colaterale)
personalul ONU
riscă să lovească
alte persoane
care nu sunt
implicate în
incident

4. O persoană, se - Încercarea de a îndepărta persoana; Motiv legal

aşază pe direcţia - Mai întâi recurgând la forţă dar fără armă (împiedică executarea
hoţului pentru a-l (Folosirea armei pentru a alunga persoana) misiunii)
proteja - Dacă este necesar aplicarea procedurii de Principiul proporţionalităţii
somare (somaţii verbale, foc de avertisment)
- Doar în acest caz se poate efectua focul ochit
în direcţia persoanei; pierderile colaterale vor fi
imputabile doar victimelor însăşi.

5. Alte persoane trag - Riposta personalului ONU fără somaţie; Legitimă apărare
în direcţia - Focul se va executa fără a ucide, evitând
personalului ONU organele vitale.
pentru a acoperi
hoţul.

6. Tratamente rele - Intervenţia şefului de sector pentru a înceta Dreptul umanitar (propuneri
aplicate prizonierilor această situaţie. de război)
pentru ca au rănit un
militar ONU.

7. Refuzul îngrijirii - Ordin din partea şefului de sector pentru Drept umanitar (ajutor fără
rănitului ca represalii acordarea primului ajutor. discriminare)
pentru rănirea
militarilor ONU

2. Probleme, teste, întrebări

1. Portul uniformei inamicului.

Întrebare: Porţi uniforma inamicului, te-ai infiltrat în poziţiile acestuia pentru a
culege informaţii. Eşti capturat. Care este statutul tău?
Răspuns: S-a pierdut dreptul de a beneficia de statutul PW. Voi fi tratat ca spion şi
judecat în consecinţă.

NESECRET
73 din 134
 NESECRET
2. Distincţia combatanţi – civili.
Conform dreptului internaţional umanitar:
a) civilii nu trebuie în nici o împrejurare să fie răniţi sau ucişi;
b) operaţiunile militare trebuie îndreptate doar împotriva combatanţilor şi
obiectivelor militare;
c) populaţia civilă şi bunurile civile nu vor face obiectul atacului.
Care sunt situaţiile corecte?
Răspuns b) şi c).

3. Combatanţi
Întrebare: Pentru ca unităţile de gherilă să fie considerate mişcări de rezistenţă
organizate legal trebuie să acţioneze conform dreptului conflictelor armate, să poarte
arme la vedere, să acţioneze sub comanda unui lider responsabil şi:
a) să difuzeze un manifest al rezistenţei;
b) să organizeze un guvern în zonele controlate;
c) să se abţină de la atacarea transporturilor destinate civililor;
d) să poarte semne distinctive, recunoscute de la distanţă.
Răspuns d)

4. Probleme de drept internaţional umanitar ce pot fi rezolvate pe

timpul aplicaţiilor tactice.
Nr. Data şi Probleme de învăţat Activitatea conducătorului Mod de
crt. ora (rezolvat) (probleme de cunoscut) rezolvare a
situaţiei create
1. 2. 3. 4. 5.
1. În retragere precipitată multe - ambulanţele şi unităţile - nu vor
elemente de asigurare sanitare nu-şi pierd această constitui ţinta
logistică ale adversarului sunt calitate dacă: atacurilor.
capturate. Printre acestea şi a) personalul este înarmat şi
câteva ambulanţe sanitare al uzează de arme pentru propria
căror personal este înarmat apărare sau pentru apărarea
iar în ambulanţe sunt găsite bolnavilor şi răniţilor;
arme portative şi muniţii b) sunt păzite de un pichet de
retrase de la răniţi. santinele sau de escorte;
Ambulanţele sunt însoţite de c) în ambulanţe se găsesc arme
santinele. şi muniţii retrase de la răniţi şi
care nu au fost încă predate
autorităţilor competente.
2. Trupele noastre se află în - combatanţii legali răniţi vor fi - va fi anunţat
ofensivă. Se ordonă adunaţi şi li se vor acorda serviciul sanitar
schimbarea poziţiilor de îngrijirile medicale fără să le acorde
tragere. În noul raion de unde deosebire de: sex, religie, îngrijirile
inamicul s-a retras în grabă naţionalitate etc.; necesare.
sunt descoperiţi 3 militari - personalul şi materialul sanitar
răniţi foarte grav. se bucură de protecţie.

3. Situaţii, fapte

1. Folosirea forţei/arme/proporţionalitate/necesitate.

NESECRET
74 din 134
 NESECRET
Cazul Stewart v. Marea Britanie (Cazul nr. 10044/82, Decizia Comisiei Europene a Drepturilor
Omului, 1984). Se referă la acţiunile unui soldat pentru îndeplinirea unei misiuni pe timpul
unei revolte, în Irlanda de Nord, în 1976. Cazul a fost adus în faţa Comisiei Europene a
Drepturilor Omului de către mama unui copil de 13 ani, Brian Stewart. Copilul fusese
ucis de un glonte de cauciuc tras de către Armata Britanică. Doamna Stewart a înaintat
petiţia pentru violarea art. 2 a Convenţiei Europene a Drepturilor Omului. Comisia a aflat
că băiatul a fost prezent pe timpul revoltei alături de 150 de oameni care aruncau pietre şi
alte obiecte spre o patrulă formată din opt militari. Unul dintre soldaţi a tras un glonte de
cauciuc spre mulţime. Soldatul era bine instruit şi avea experienţă în folosirea gloanţelor
de cauciuc. Mai mult decât atât el a ţintit spre picioarele celor din faţa lui. În momentul
tragerii a fost incomodat de obiectele aruncate de mulţime.
Puncte de discuţie:
1. Se justifica tragerea de către soldat a gloanţelor de cauciuc? Da. Un răspuns pe
măsura situaţiei dificile.
2. Era corect să tragă la nivelul picioarelor mulţimii? Da. Un risc minim de rănire.
3. Este posibil să fi fost incomodat în momentul tragerii?
4. Acţiunea a fost necesară şi proporţională circumstanţelor?
Aprecierea Comisiei:
Comisia a considerat că în ciuda faptului că gloanţele de cauciuc ,,sunt periculoase
şi ocazional pot provoca rănirea sau moartea, mai ales dacă lovesc capul” totuşi ,,sunt mai
puţin periculoase decât alte muniţii”. Acest fapt este demonstrat de raportul dintre
numărul cazurilor soldate cu moartea persoanelor ,,comparativ cu numărul gloanţelor
trase”. Comisia a găsit plângerea inadmisibilă. A acceptat că moartea a fost accidentală,
că soldatul a fost incomodat de obiectele aruncate de mulţime şi nu a putut ţinti corect.
Acţiunea a fost proporţională cu ameninţarea şi soldatul a fost convins că foloseşte forţa
minimă necesară în circumstanţele date.
Sursa: Hotărârea nr. 10044-82,Decizia Comisiei Europeană Drepturilor Omului (1984) publicată în The law of the
armed conflict, CICR, iunie 2002,p. 35-12.

2. Folosirea forţei.
Forţele armate canadiene, august 1990. O subunitate a primit misiunea de a
participa la rezolvarea unei situaţii de drept intern, determinată de pretenţiile indienilor
Mohawk asupra unor terenuri. O companie trebuia să înlăture baricadele ridicate de
indieni care împiedicau accesul spre anumite zone ale terenului. Comandantul
companiei a desemnat un pluton înarmat cu arme uşoare ca forţă de sprijin şi reacţie
rapidă. Misiunea plutonului era de a interveni imediat la orice ameninţare la adresa
securităţii companiei.
Soldaţii erau în misiune de mai mult timp şi erau obosiţi. Acest lucru a fost remarcat de
un grup de femei Mohawk. Ele au profitat de prezenţa mass-mediei în zonă şi au avansat
spre pluton. Au izolat comandantul plutonului şi l-au agresat. Ceilalţi membri ai
plutonului nu au reuşit să reacţioneze rapid şi eficient pentru salvarea ofiţerului şi pentru
preluarea controlului.
Puncte de discuţie:
1. De ce consideraţi că plutonul nu a intervenit în ajutorul ofiţerului aflat într-o
situaţie dificilă? În cazul soldaţilor aflaţi în misiuni pentru menţinerea ordinii
interne pot apărea confuzii în interpretarea legilor. Astfel îşi pot pierde încrederea
şi prin urmare pot aprecia că este mai bine să nu facă nimic, decât să rişte o
NESECRET
75 din 134
 NESECRET
condamnare din partea unui tribunal în caz că greşesc. Cum poate fi depăşită
problema? Antrenamentul este deosebit de important şi reprezintă soluţia.
Instruirea trebuie să se concentreze pe controlul agresiunii şi nu pe înlăturarea ei. O
bună cunoaştere a legilor şi o bună instruire pe baza unor scenarii posibile pot ajuta
şi pot da militarilor o mai mare încredere.
2. Ce forme de intervenţie permiteau legile? Intervenţia era permisă. Forţa poate fi
folosită în legitimă apărare şi pentru a-i proteja pe ceilalţi. Acţiunea trebuie să fie
proporţională cu ameninţarea (forţa letală nu era necesară în acest caz, dar un
răspuns bine proporţionat trebuia încercat).
Concluzie:
Un motiv pentru eşecul intervenţiei plutonului pentru salvarea ofiţerului a fost
neînţelegerea clară a legilor ce permiteau folosirea forţei pentru apărarea acestuia.
Membrii plutonului nu au ştiut ce fel de forţă şi în ce măsură să o folosească.
The law of armed conflict, CICR, iunie 2002, p. 36-12

NESECRET
76 din 134
 NESECRET

Anexa nr. 7
(art. 0162)

SEMNE CONVENŢIONALE DE PROTECŢIE INTERNAŢIONALĂ

Prezentare Semnificaţie Baza legală

Serviciul sanitar şi G.I, 38
religios militar şi civil, G.II, 41
sau
organizaţii umanitare. G.P.I, 18

Protecţie civilă G.P.I, 66

Protecţie generală bunuri

H.CP, 16,17
culturale

Protecţie specială bunuri

H.CP, 16,17
culturale
Locuri de cult,
monumente istorice,
H.IX, 5
muzee etc.: război
maritim
L 84/1998;
Monument istoric
L 422/2001
Monument istoric înscris Convenţia
în Lista patrimoniului Internaţională
mondial (culori: maron UNESCO
pe fond alb) 1978
Prizonieri de război, G.III, 23
internaţi civili. G.IV, 83
Lucrări şi instalaţii
conţinând forţe G.P.I, 56
periculoase

Mine antipersonal G.CW.P.II, 3

Zonă şi localitate sanitară G.IV,

şi de securitate Anexa I

NESECRET
77 din 134
 NESECRET
Drapelul alb (drapelul
parlamentar folosit
H.IV.R,32
pentru negocieri şi
predare)

Anexa nr. 8
(art. 0171)
PARTEA PRACTICĂ A CAPITOLULUI IV
1. Metodică

1. Scenariu: Acţiunile personalului unui post de observaţie situat la linia de

separaţie dintre două părţi aflate în conflict.
Situaţia Descrierea faptelor Principii
Un sector Cazul nr. 1
Misiunea; Focuri din partea A dar nu asupra personalului
Semnalarea oricărei ONU (persoane nervoase);
violări a încetării
focului sau a altui - Personalul ONU la Post: x, y Principiul proporţionalităţii
incident şi - x comunică şefului de Post: Focuri de (fără pericol iminent)
împiedicarea oricărei avertisment pentru a opri aceste tiruri. Negociere
incursiuni militare de
o parte (A) sau alta DE ACORD
(B) traversându-se
linia de separaţie. DA NU

- Şeful de post trimite o patrulă.

- Postul de observaţie Cazul nr. 2
Motiv legal (îndeplinirea
în apropierea poziţiei - Încercarea de a trece o patrulă din partea B;
misiunii)
militarilor A. - Informarea şefului de post; Procedura de somare
- Anunţare cu un cartuş de semnalizare;
- Patrula traversează totuşi linia de separaţie
y – foc de avertisment
DE ACORD

DA NU Încetarea tirului s-a produs

încă de la început (sfârşitul
- Patrula părţii B se retrage în spatele liniei de ameninţării)
separaţie
DE ACORD

DA NU

VARIANTE
Situaţii Reacţii Principii
1. Persoana care a Folosirea forţei fără arme în scopul reţinerii Principiul proporţionalităţii
fost reţinută cu o persoanei
bâtă loveşte un
soldat ONU.

2. Mai multe - Foc de avertisment; Legitimă apărare

persoane încearcă - Dacă este necesar, personalul ONU poate
să dezarmeze un executa foc ochit asupra acestor persoane;
NESECRET
78 din 134
 NESECRET
soldat ONU. - Focul se va executa pe cât posibil fără a
produce moartea, evitând organele vitale.

3. Convoiul - Riposta personalului ONU fără somaţie. Legitimă apărare

umanitar este
prins într-o
ambuscadă.
4. Mai multe - Încercarea de a reţine persoanele fără a folosi Principiul proporţionalităţii
persoane încearcă armele
să fure alimente şi
sunt prinse în
camion.

2. Probleme, teste, întrebări

1. Statutul persoanelor civile.

Care sunt variantele corecte ?
Un civil
a) nu va fi niciodată atacat indiferent de circumstanţe.
b) este o persoană ce nu aparţine forţelor armate .
c) nu trebuie să participe la ostilităţi.
d) poate fi atacat dacă participă la ostilităţi.
Răspuns: b), c) şi d)

2. Tratamentul populaţiei civile în teritoriile ocupate.

Situaţia:
Un pluton a ocupat un sat din teritoriile inamice. În localitate nu a fost găsit nici un
soldat al părţii adverse. Populaţiei i s-a cerut să predea armele dar nu a fost predată nici
una şi nici nu au fost găsite arme asupra locuitorilor. Ulterior, s-au tras focuri asupra unei
patrule, iar comandantul acesteia a fost împuşcat în spate. Membrii plutonului au trecut
imediat la o cercetare amănunţită a fiecărei case şi au adunat într-un loc mai mulţi civili.
Era sigur că nimeni nu a putut scăpa înainte sau în timpul cercetărilor.
Mai mulţi soldaţi au cerut comandantului plutonului să ordone civililor să
identifice atacatorul. În acelaşi timp au ameninţat civilii cu execuţia dacă refuză. O parte
din militari au cerut ca trei civili să fie ucişi ca răzbunare iar casa de unde s-a tras să fie
arsă.
Întrebare:
Sunt legale cerinţele lor? Ce trebuie să facă comandantul plutonului?
Discuţii:
Chiar dacă cel care a ucis comandantul patrulei se afla între săteni aplicarea unei
pedepse colective şi recurgerea la represalii pentru a obţine informaţii sunt practici
interzise de dreptul internaţional umanitar. Executarea celor trei civili şi arderea casei de
unde s-a tras ca răzbunare pentru uciderea comandantului patrulei este o măsură ilegală.
Represaliile sunt interzise împotriva civililor şi proprietăţilor lor în teritoriile ocupate.
Comandantul plutonului trebuie să refuze toate aceste cereri şi să predea organelor în
drept toate persoanele suspecte de comiterea sau participarea la uciderea comandantului
patrulei. Pentru aceasta va întocmi un raport detaliat al incidentului.

NESECRET
79 din 134
 NESECRET
3. Probleme de drept internaţional umanitar ce pot fi rezolvate pe timpul
aplicaţiei.
Nr. Data şi Probleme de învăţat Activitatea conducătorului Mod de rezolvare a
crt. ora (rezolvat) (probleme de cunoscut) situaţiei create
1. 2. 3. 4. 5.
1. La ora….transmisionistul - itinerariile de deplasare - se va hotărî
bateriei consemnează pentru civili şi militari vor fi executarea focului
comanda de executare a distincte; într-un loc în care
focului asupra unei - în cazul folosirii în comun a pierderile din rândul
coloane de maşini inamice aceloraşi itinerarii se va evita populaţiei civile să fie
în retragere. Din P.C.O. al pe cât posibil intercalarea minime.
bateriei se constată că obiectivelor civile cu cele
printre maşinile inamice militare;
sunt intercalate - mişcările populaţiei civile nu
autovehicule cu civilii care vor fi folosite pentru a pune la
se refugiază. adăpost obiective militare.

2. În P.T. (PCO) se prezintă - ziariştii ce îndeplinesc - vor fi legitimaţi;

şi cere permisiunea să misiuni profesionale în zonele - se va raporta la
filmeze în vederea de conflict armat vor fi eşalonul superior şi se
difuzării unui reportaj cu consideraţi persoane civile; vor cere indicaţiile
acţiunile de luptă duse de - nici direct nici indirect nu au necesare;
trupele noastre: dreptul să participe la ostilităţi; - vor fi sprijiniţi în
a) un grup de ziarişti - se vor legitima cu o carte de îndeplinirea misiunii
români; identitate eliberată de cu respectarea
b) un grup de ziarişti autorităţile militare,care le restricţiilor impuse de
străini. atestă calitatea de ziarist. desfăşurarea
operaţiunilor militare
şi situaţia tactică.

3. Situaţii, fapte

1. Atacarea unei ambulanţe.

Pe 21 decembrie 1987, în timpul operaţiunilor militare de lângă Nabatiyeh, în
sudul Libanului, două ambulanţe, una a Crucii Roşii Libaneze şi alta a Mişcării Risali, au
fost lovite de focul deschis de un elicopter. Vehiculele erau clar marcate cu semnul Crucii
Roşii şi Semilunii Roşii. Un lucrător al Crucii Roşii a fost rănit şi doi cercetaşi şi un
pacient din cealaltă ambulanţă au fost ucişi. Delegaţia CICR din Liban a făcut apel la
părţi să respecte oriunde şi oricând emblemele Crucii Roşii şi Semilunii Roşii, ,,care
protejează pe cei ce asigură asistenţă victimelor conflictului libanez”.
Sursa: ICRC press release, 23 decembrie 1987

2. Statutul populaţiei din teritoriile ocupate.

Ocuparea Kuweitului de către Irak, 1990. Conform lui C. Murphy al cărui raport
din 1990 referitor la ocuparea Kuweitului de către Irak a câştigat premiul Pulitzer, Irak a
încălcat numeroase prevederi ale celor patru Convenţii de la Geneva. ,,Sute de kuweitieni
au fost arestaţi pe timpul ocupaţiei şi transferaţi în închisori din Irak. În ultimele zile ale
ocupaţiei sute de bărbaţi au fost adunaţi şi duşi în Irak, se presupune ca prizonieri de
război. Numeroşi civili au fost torturaţi în timpul interogatoriilor. Aceste acţiuni au violat
mai multe prevederi ale Convenţiilor care interzic deportarea civililor din teritoriile
ocupate, luarea lor ca ostatici, violenţele fizice şi psihice în special pentru a obţine
NESECRET
80 din 134
 NESECRET
informaţii. Irakul a încurajat cetăţenii săi să se stabilească în Kuweit. Deşi aceasta nu s-a
întâmplat pe scară largă, s-au încălcat Convenţiile, care prevăd ca statul ocupant să nu-şi
transfere propria populaţie în teritoriul ocupat. Alte încălcări ale Convenţiilor se referă la
împiedicarea kuweitienilor să beneficieze de ajutoarele umanitare şi la facilităţile puse la
dispoziţie de CICR, la împiedicarea acordării asistenţei în spitale pentru kuweitieni, la
furturile din proprietatea statului şi proprietatea privată, inclusiv transferarea a mii de
automobile din garaje şi magazine în Irak şi jefuirea bibliotecilor universitare şi
ştiinţifice.
Sursa: C. Murphy, Crime de război: ce trebuie să cunoască publicul, R. Gutman & D. Rieff, W.W. Norton & Co.,
New York/Londra, p. 264

3. Paza unui obiectiv în zona Kandahar.

Situaţia:
De zona „turnului de pază” a campusului s-a apropiat un copil care a încearcat să
intre în discuţie cu militarii aflaţi în post. Când s-a apropie mai mult a început să arunce
cu pietre spre turn şi santinelă.
ROE în vigoare menţionau că nu este autorizată folosirea forţei în campus.

Procedurile standard precizau:

Rămâneţi concentraţi pe misiunea prezentă aceea de a asigura paza obiectivului.
Ţineţi copilul sub observaţie fără a angaja discuţii, fără a-i arunca mâncare, apă sau
alte obiecte.
Chemaţi patrula de traseu dacă acel copil nu părăseşte zona.

NOTĂ: Persoanele care erau protejate de normele dreptului internaţional umanitar

(copii şi femei gravide) erau trimişi spre militarii aflaţi în posturi de pază şi observaţi
pentru a le distrage atenţia.
Pentru a evita astfel de situaţii care ar fi pus în pericol obiectivele păzite a fost
luată măsura de a instala în posturi câte doi şi apoi chiar trei militari.
Informaţie comunicată de cpt. Valentin Achim, consilier juridic, Misiunea Enduring Freedom, 2004

4. Prezentare de caz, operaţiunea ENDURING FREEDOM, 2002 – protecţia

persoanelor civile.
Expunere de motive:
Distincţia între persoanele care participă direct la ostilităţi şi cele care nu iau parte
la acesta constituie unul din principiile de bază al dreptului internaţional umanitar.
Acest principiu este cât se poate de clar şi aplicarea lui pare să nu pună nici un fel
de probleme.
Nimic mai neadevărat atunci când te afli într-un teatru de operaţii în care se
derulează un conflict asimetric precum teritoriul Afganistanului în vara anului 2002. Din
experienţa anterioară, se cunoştea faptul că orice membru al comunităţii civile putea fi
exponentul unui atac ostil sau orice grup de civili paşnici în aparenţă, se putea transforma
într-o forţă ostilă capabilă oricând să pună în pericol misiunea, viaţa ta şi a camarazilor
tăi.
Cu toate acestea statutul de combatant, de militar instruit, de apărător al valorilor
democraţiei nu admitea nici o greşeală care să transforme în victime civilii nevinovaţi
care aveau nevoie de protecţia noastră.

NESECRET
81 din 134
 NESECRET
Grija aceasta ne-a însoţit în permanenţă pe durata îndeplinirii misiunilor şi a dus în
cele din urmă la crearea unor bune relaţii cu populaţia locală.
Prezentarea cazului:
Orăşel de provincie, Afganistan. O echipă mixtă româno-americană a primit ordin
de a cerceta un perimetru de mărimea unui orăşel de provincie undeva la 200 km de bază
cu misiunea de a captura sau nimici eventualele elemente talibane sau forţe ostile care se
presupunea că s-ar afla în acea zonă, în interiorul unor grote.
Cunoscând de la bun început că aceste elemente se pot disimula cu uşurinţă printre
populaţia civilă, s-a luat măsura de a încercui zona şi a verifica toate persoanele pe care le
vom găsi în interiorul perimetrului cercetat. La un moment dat, la un punct obligat de
trecere controlat de o echipă mixtă româno-americană s-a apropiat în viteză o motocicletă
pe care se aflau doi civili.
Mod de rezolvare: Urmând procedurile standard militarii au reuşit să oprească
motocicleta şi au constatat că cei doi civili, un bărbat şi o femeie păreau nu speriaţi ci mai
degrabă neliniştiţi. S-a trecut la verificarea mai amănunţită a motocicletei şi s-a constatat
ca cei doi transportau o sumă foarte mare de bani. Aceasta a creat suspiciuni asupra lor şi
s-a trecut la percheziţia corporală, avându-se grijă ca femeia să fie percheziţionată tot de
o femeie. Comandantul echipei a solicitat imediat sprijinul interpretului pentru că se
impunea şi interogarea celor doi pentru a se stabili de unde provin banii.
Până la sosirea acestuia, persoanele reţinute au fost invitate sub un umbrar
improvizat la câteva sute de metri de punctul obligat de trecere, fiind în permanenţă ţinuţi
sub o supraveghere discretă care să nu le creeze o stare de nelinişte. Militarii au adoptat o
atitudine fermă dar prietenoasă faţă de cei doi, i-au servit cu răcoritoare şi chiar mâncare
din raţiile special pregătite pentru asemenea situaţii. In urma interogatoriului şi a
verificărilor efectuate s-a ajuns la concluzia că persoanele reţinute sunt reprezentanţii
unei comunităţi din zonă şi că banii găsiţi asupra lor reprezentau economiile acestei
comunităţi pe care, în urma reformei monetare, trebuiau să le schimbe în noua monedă la
o bancă. Odată situaţia lămurită, li s-a permis să meargă mai departe. Faptul că militarii
noştri au aplicat procedurile standard învăţate a dus la rezolvarea fericită a acestei situaţii
în condiţiile stresului unui asemenea teatru de operaţii.
Informaţie transmisă de cpt. Marian Popa, consilier juridic, Enduring Freedom, septembrie 2002

NESECRET
82 din 134
NESECRET

Anexa nr. 9
(art. 0177)

FAŢĂ

NESECRET
83 din 134
NESECRET

VERSO

NESECRET
84 din 134
 NESECRET

Anexa nr. 10
(art. 0180)
ROMÂNIA
MINISTERUL APĂRĂRII NAŢIONALE
UNITATEA _________________________
SUBUNITATEA _____________________
DATA ______________________________

DOMNULUI COMANDANT,
RAPORTEAZĂ: Persoana care a capturat prizonierul.

SUBIECTUL: Raport asupra unui incident în care persoana capturată este suspectată de a fi
încălcat normele dreptului internaţional umanitar.

1. Descrierea incidentului/bănuielii de încălcare a legii (cine a raportat şi de ce s-a întâmplat):

2. Determinarea aşezării (reţeaua de coordonate sau aproape de ce poziţie):

3. Ora la care s-a întâmplat şi s-a descoperit:

4. Cine l-a cauzat (dacă se cunoaşte), nominalizarea unităţilor operaţionale, prietene sau inamice, din
zona aflată în imediata lui apropiere (dacă se cunosc):

5. Numele martorilor (incluzând unitatea sau adresa):

NESECRET
85 din 134
 NESECRET

6. Punctul de contact al unităţii:

CONFIRMAREA PRIMIRII:

Anexa nr. 11
(art. 0183)
PARTEA PRACTICĂ A CAPITOLULUI V
1. Metodică

1. Program de instruire: Tratamentul persoanelor capturate pe timpul acţiunilor

de luptă.
1. Destinatari: personalul unui pluton
2. Obiective:
A. Pentru comandanţii de grupe:
- formarea deprinderilor de a acţiona în acord cu prevederile
dreptului internaţional umanitar.
B. Pentru soldaţi:
- să formeze deprinderi cu privire la tratamentul persoanelor inamice după capturare.
C. Pentru toţi:
- să fie în măsură să precizeze principiile după care sunt tratate persoanele capturate;
- să cultive încrederea în necesitatea unui comportament în acord cu normele umanitare
internaţionale.

NOTĂ: Situaţiile vor fi create şi rezolvate pe timpul activităţilor practice de instruire.

Vor fi folosiţi militari din cadrul altor subunităţi în rolul inamicului.

3. Indicaţii metodice pentru comandantul de pluton

Regula:
Să cunoască problemele de drept internaţional umanitar care sunt importante pentru el şi
subordonaţii săi.
Cerinţă:
Nu sunt necesare cunoştinţe juridice speciale.
Niveluri:
A. individ
- Obţinerea deprinderilor. Se obţin prin:
a) Instruire individuală şi practică;
b) Exerciţii de control la nivelul grupei şi plutonului.
B. grupă, pluton
- Antrenament pentru ca fiecare să acţioneze conform cerinţelor impuse de funcţia
sa într-o situaţie dată.

4. Cunoştinţe minime necesare la nivelul trupei cu privire la tratamentul prizonierilor de război

Regula:
Statutul de prizonier de război începe în momentul capturării;
Beneficiază de statut cei care se abţin de la acte ostile şi nu încearcă să evadeze.
NESECRET
86 din 134
 NESECRET
Se predau comandantului.

G. III, 5, 13; G.P. I, 44

Tratament specific:
Combatanţii capturaţi vor fi:
a) Percheziţionaţi şi dezarmaţi;
b) Protejaţi şi dacă e nevoie îngrijiţi;
c) Evacuaţi.
G. III, 13
Percheziţie, dezarmare:
Materialele şi documentele militare devin captură de război.
G. III, 18
Rămân asupra prizonierilor de război:
a) Documentele pentru identificare personală;
b) Îmbrăcămintea, alimentele şi obiectele de uz personal;
c) Obiectele de protecţie personală.
G. III, 18
Evacuarea:
Aşteptând evacuarea ce se va face imediat ce situaţia tactică o va permite:
a) Nu vor fi expuşi pericolelor luptei;
b) Nu vor fi constrânşi să participe la activităţi cu caracter sau scop militar;
c) Vor fi protejaţi de acte de violenţă inutile şi intimidări;
d) Vor beneficia de primul ajutor dacă este nevoie;
e) Şederea în punctele de tranzit va fi scurtă.
G. III, 13, 19, 20, 50

Statut neclar:
În caz de îndoială asupra statutului unei persoane ce a luat parte la ostilităţi, ea va fi tratată ca
prizonier de război;
Statutul se va determina pe baza unui raport de captură, în care se va prezenta situaţia în care
adversarul a fost capturat.
G. III, 5; G.P. I, 45 – 47

Tratamentul răniţilor şi bolnavilor capturaţi:

a. Trataţi uman, îngrijiţi şi protejaţi;
G. I, 12; G. II, 12
b. Nu vor fi atacaţi. Excepţie: participare la ostilităţi;
G. I, 12; G. II, 12; G.P. I, 8
c. Represalii interzise.
G. I, 46; G. II, 47
Evacuare:
Imediat ce situaţia tactică permite.
G. I, 12; G. II, 12; G. II, 19
Înregistrare:
Când situaţia tactică permite, vor fi furnizate date ce uşurează identificarea.

G. I, 16; G. II, 19

Infracţiuni cu privire la tratamentul persoanelor capturate

Regula:
- crimele de război sunt infracţiuni grave şi se reprimă prin sancţiuni penale.
- abuzurile sunt violări ale normelor d.i.u. şi se reprimă prin sancţiuni disciplinare sau penale.
G. P. I, 85

Infracţiuni grave:
NESECRET
87 din 134
 NESECRET
A. Atingerile aduse vieţii, sănătăţii şi integrităţii fizice sau mintale;
1. omorul;
2. tortura fizică sau psihică;
3. pedepsele corporale;
4. mutilările.
B. Atingerile îndreptate împotriva demnităţii persoanei:
1. tratamentele umilitoare şi degradante;
2. prostituţia forţată şi orice formă de atentat la pudoare.
C. Luarea de ostateci;
D. Pedepsele colective;
E. Ameninţările de orice natură;
F. Atacarea unei persoane în afara luptei;
G. Perfidie în folosirea unor semne şi semnale protectoare (emblema Crucii Roşii sau protecţiei
civile, drapelul parlamentar, etc.)

G. I, 50; G. II, 51, G. II,130; G. IV, 147; G.P. I, 85

2. Exerciţiu practic: Tratamentul persoanelor capturate

Cazul : conflict armat internaţional, combatanţi inamici capturaţi.
Situaţia generală:
Conflictele dintre statul A şi statul B continuă de câteva săptămâni.
Cele două state părţi la Convenţiile de la Geneva şi ale altor tratate din dreptul
internaţional umanitar. Frecvent au fost semnalate la nivelul eşaloanelor inferioare şi ale
indivizilor acţiuni contrare legilor şi obiceiurilor războiului.
Situaţia iniţială:
Ducând acţiuni ofensive, luptătorii unui pluton dotat cu maşini de luptă, din forţele
armate ale statului A, au capturat şapte persoane, dintre care trei rănite. Inamicul a lăsat
în urma sa cinci morţi. Persoanele capturate nu purtau toate uniformă, dar erau înarmate.
Ele solicită să fie tratate ca prizonieri de război.
Informaţii despre persoanele capturate:
Any: femeie, aproximativ 30 ani, fără uniformă.
Un membru al plutonului declară că este cea care a deschis focul cu arma
automată găsită în geanta aflată asupra sa. În schimbul de focuri a ucis doi luptători.
Yang: persoană mai mică de 20 ani, fără uniformă.
A participat activ la lupte.
Vasy: bărbat, 45 ani. Poartă uniformă. Este probabil comandantul celor capturaţi.
Este bănuit că a deschis focul asupra răniţilor noştri, dar el neagă acest lucru.
Are asupra sa documente militare.
Sandy: bărbat, 40 ani. Are asupra sa o sumă mare de bani. Poartă pe braţ brasarda Crucii
Roşii. Declară că este responsabilul serviciului sanitar militar din unitatea sa.
Situaţia particulară:
Faceţi parte din plutonul care a capturat aceste persoane. Ele vor trebui predate la
punctul de strângere.
1. În calitate de comandant de grupă indicaţi măsurile ce se impun.
2. Sunteţi persoana care i-a capturat. Cum acţionaţi ?
3. Aţi fost desemnat să conduceţi prizonierii de război până la punctul de adunare.
Ce trebuie să cunoaşteţi ?

NESECRET
88 din 134
 NESECRET
3. Tabelul cu intrări multiple: Antrenament în vederea formării deprinderilor
necesare militarilor cu privire la tratamentul persoanelor capturate.
Indicaţii generale .
După ce au fost parcurse problemele de la punctul anterior, în cadrul şedinţelor de
pregătire zilnică se va introduce un exerciţiu pe această temă. Schimbarea condiţiilor
(categoria de persoane capturate, atitudinea, caracteristica persoanelor, situaţia în care
se află grupa sau plutonul) va înlătura monotonia şi va face şedinţele de pregătire mai
atractive.
Oferim în continuare un tabel cu intrări multiple din care instructorul va alege
diferite variante cu situaţiile posibile în care militarii vor trebui să adopte un anume
comportament. Alegerea se va face şi în funcţie de categoria de pregătire căreia să-i
corespundă situaţia. Spre exemplu nu se va crea situaţia când grupa (plutonul)
acţionează pe vehicule când de fapt militarii participă la o şedinţă de pregătire fără
vehicule.
Categoria de Caracteristica
persoane capturate Atitudine persoanelor Situaţia tactică a plutonului
Membrii ai forţelor
armate = combatanţi În acord cu Număr Atac
Necombatanţi normele Cu vehicule
d.i.u . Vârstă, sex Apărare
Spioni, sabotori,
mercenari Mişcare
Persoane civile Încalcă
normelor Răniţi, bolnavi, Acţionează izolat Fără
Personal sanitar şi d.i.u.. decedaţi vehicule
religios

2. Probleme, teste, întrebări

1. Statutul prizonierilor de război (întrebare).

Următoarele categorii de persoane capturate se află la un punct de adunare în
spatele frontului:
a) 40 soldaţi în uniformă ;
b) 10 ofiţeri de poliţie încorporaţi în forţele armatei inamice;
c) 2 piloţi şi 5 paraşutişti care s-au paraşutat după ce avionul a fost lovit de o
rachetă;
d) 4 lucrători la calea ferată, civili care nu au participat la ostilităţi;
Care este statutul acestor persoane?
Răspuns:
a) cei 40 soldaţi sunt membri ai forţelor armate şi au dreptul la statutul PW;
b) cei 10 poliţişti – statutul PW deoarece fac parte din forţele armate;
c) vor fi trataţi ca PW;
d) lucrătorii de la calea ferată sunt civili şi vor fi eliberaţi.

2. Problemă de drept internaţional umanitar ce poate fi rezolvată pe timpul

aplicaţiei.
Nr. Data şi Probleme de învăţat Activitatea Mod de rezolvare a
NESECRET
89 din 134
 NESECRET
crt. ora (rezolvat) conducătorului situaţiei create
(probleme de cunoscut)
1. 2. 3. 4. 5.
În raionul poziţiei de tragere - militarii nedeghizaţi, care - vor fi escortaţi la
al bateriei au fost capturaţi: îndeplinesc misiunea de punctul de adunare al
a) 4 membri ai unui grup de procurare de informaţii, prizonierilor de război
cercetare/diversiune, vor fi consideraţi de unde, în cel mai
îmbrăcaţi în uniforma prizonieri de război; scurt timp, vor fi scoşi
inamicului. - vor fi trataţi cu omenie; din zona operaţiunilor.
Asupra lor au fost găsite - se află sub autoritatea - predarea
documente cu caracter puterii deţinătoare şi nu a prizonierilor de război
militar. Surprinşi în indivizilor sau corpurilor şi a documentelor de
momentul când încercau să de armată care i-au evacuare la toate
transmită informaţii trupelor capturat; eşaloanele, se face pe
proprii, s-au predat fără să - nu pot fi constrânşi să bază de proces-verbal
riposteze. declare alte date decât cele întocmit în dublu
referitoare la identitate. exemplar.

3. Tratamentul persoanelor capturate în circumstanţe deosebite.

Situaţia:
O patrulă a unităţii tale a capturat un soldat inamic. Luarea lui alături de patrulă ar
pune în pericol misiunea şi siguranţa patrulei. Dacă ar fi abandonat ar putea da alarma.
Şeful patrulei ucide prizonierul.
Întrebare:
A acţionat legal?
Răspuns:
Este absolut interzis de dreptul conflictului armat să ucizi un prizonier de război.
O astfel de crimă nu poate fi justificată niciodată de necesitatea militară. Şeful
patrulei a comis o crimă de război. Mai mult, dacă nu raportezi incidentul sau nu iniţiezi
procesul legal de raportare a incidentului şi tu eşti responsabil penal de violarea dreptului.
Acţiunea corectă este eliberarea prizonierului.

3. Situaţii, fapte

1. Indicaţii cu privire la tratamentul prizonierilor de război

Scrisoare prin care S. Washdurin trimite secretarului de stat american un memoriu
detaliat asupra situaţiei României în război, 7 septembrie 1917.
Declaraţia regelui Ferdinand al României. Motivele pentru intrarea în război.
„[…] În pofida sălbaticiei cu care inamicul ne atacă şi a cruzimii cu care masacrează femei fără
apărare şi copilaşi nevinovaţi guvernul se va strădui să împiedice ca resentimentele să domine
acţiunile noastre sub forma represaliilor împotriva prizonierilor sau necombatanţilor lipsiţi de
apărare; în acest scop, au fost emise ordine către trupele noastre în sensul că, indiferent de
provocările anterioare cei ce vor cădea în mâinile noastre să fie trataţi cu blândeţe, căci nu soldaţii
de rând şi nici oamenii nevinovaţi nu trebuie consideraţi răspunzători pentru politica adoptată de
guvernele inamice.
Guvernul român crede că acţiunile întreprinse în prezent trebuie să fie aprobate de aşa natură
încât să fie aprobate de generaţia care urmează şi care ne va judeca dintr-o perspectivă neinfluenţată de
resentimentele şi haosul momentului. Tocmai în acest spirit doreşte guvernul să ducă războiul, cu toate
că politica inamicului face din ce în ce mai greu de menţinut moderaţia în rândul trupelor şi al poporului
nostru.[…]”.
NESECRET
90 din 134
 NESECRET
Sursa: 1918 la români, vol. II, 1983, p. 983, informaţie preluată în lucrarea „Prevederile d.i.u. şi comportamentul
militarilor români pe timp de conflict armat”, col. Ion Didoiu, lt.col. Dumitru Codiţă, c-dor (r) Dumitru Toma,
Ed. Fundaţiei Andrei Şaguna ,Constanţa,1999, p. 187

2. Eliberarea prizonierilor de război

Ordin al comandamentului Corpului 5 teritorial către lagărul de prizonieri nr. 14
Predeal prin care cere să fie eliberaţi prizonierii americani, olandezi şi iugoslavi,24
august 1944

,,Cu onoare vi se face cunoscut următoarele:

De la primirea prezentului ordin toţi ofiţerii, subofiţerii şi trupa din aviaţia americană şi din
armatele olandeză şi igoslavă deţinuţi în lagărul d-voastră vor fi puşi în completă stare de libertate.
Pentru a nu putea fi atacaţi de către trupele germane, le veţi pune la dispoziţie tot armamentul
portativ şi disponibil aflat în lagăr.
Cazarea şi hrana prizonierilor se va face după latitudinea fiecăruia, adică fie mai departe în lagăr,
fie la anumite gazde din oraşul sau comunele rurale (judeţul Braşov)”.
Sursa: Arhiva M.Ap.N., fond 351, dosar nr. 31, f. 31., informaţie preluată în lucrarea „Prevederile d.i.u. şi
comportamentul militarilor români pe timp de conflict armat”, col. Ion Didoiu, lt.col. Dumitru Codiţă,
c-dor (r) Dumitru Toma, Ed. Fundaţiei Andrei Şaguna ,Constanţa,1999, p. 193,

3. Asigurarea drepturilor de hrană prizonierilor de război capturaţi

Ordin al comandantului Grupării general Nasta către trupele din subordine, 28
august 1944.
„…2. Soldaţii germani dezarmaţi vor fi făcuţi prizonieri şi ţinuţi sub pază severă până la noi ordine.
Hrana prizonierilor va fi asigurată de unităţi, ca şi pentru trupele române, folosindu-se în
primul rând hrana lor proprie aflată la căruţe.
Imediat ce se produce o ciocnire sau o dezarmare a trupelor germane se va raporta telefonic la
postul de comandă al grupării (Pogoanele)…”.
Sursa: Arhiva M.Ap.N.., fond 3,dosar nr. 103, fila 180 informaţie preluată în lucrarea „Prevederile d.i.u. şi
comportamentul militarilor români pe timp de conflict armat”, col. Ion Didoiu, lt.col. Dumitru Codiţă,
c-dor (r) Dumitru Toma, Ed. Fundaţiei Andrei Şaguna , Constanţa,1999, p. 220.

NESECRET
91 din 134
 NESECRET

Anexa nr. 12
(art. 0200)
PARTEA PRACTICĂ A CAPITOLULUI VI
1. Metodică

1. Acţiunile personalului ONU în cadrul unui post de control (scenariu)

Situaţia Descrierea faptelor Principii
Post de control Cazul nr. 1
- Trecerea unui vehicul – controlat fără incident; Reguli de comportare
- Trecerea a două femei pe jos – controale fără
incident.
Cazul nr. 2
Misiunea: - Apropierea unui vehicul suspect – personalul
Controlarea oricărui ONU agitat;
vehicul şi a persoanelor - În apropierea postului, vehiculul încearcă să Legitimă apărare
în scopul împiedicării forţeze trecerea riscând să lovească personalul Motivul legal
de a pătrunde în zonă ONU; (îndeplinirea misiunii)
cu armament şi muniţii. - Vehiculul forţează trecerea în ciuda opoziţiei;
Ordinul şefului de post de a trage în roţi

DE ACORD

DA NU
VARIANTE
Situaţii Reacţii Principii
1. O persoană Personalul ONU încearcă să explice că are această Negociere prealabilă
înarmată nu acceptă misiune şi să oprească această persoană
să fie controlată şi
nici să lase arma la
postul de control
2 Persoana în cauză Reţinerea persoanei fără a folosi armele Principiul
începe să insulte proporţionalităţii
personalul ONU şi
loveşte o persoană
din pază.
3. Un grup de - Închiderea barierelor; Convingere
persoane înarmate, - Alarmarea militarilor din postul de control; Negociere
pe jos, încearcă să - Alarmarea personalului şi plecarea lor pe poziţie
NESECRET
92 din 134
 NESECRET
forţeze trecerea fără pentru a împiedica trecerea;
a folosi armele - Negociere.
4. Situaţia se - Folosirea forţei fără arme (folosirea armei în Motiv legal
degradează şi ei scopul împrăştierii mulţimii); Principiul
încep să distrugă - Dacă este necesar, aplicarea procedurilor de proporţionalităţii
barierele postului somare;
- Dacă este în pericol sau de a fi depăşit postul şi de
5. Situaţia continuă să a fi distrus, permisiunea de a se trage.
se degradeze şi ei - Focul se va executa pe cât posibil fără a produce
încearcă să ia moartea evitând organele vitale.
ostatec o persoană - Personalul ONU poate folosi armele dacă acesta
ONU este singurul mijloc de a împiedica luarea de
ostateci;
- Focul se va executa pe cât posibil fără a produce
moartea, evitând organele vitale
VARIANTE
Situaţii Reacţii Principii
1. Focuri ochite în - Riposta personalului din turn fără somaţie; Legitimă apărare
direcţia turnului de - Focul se va executa pe cât posibil fără a produce
observaţie moartea, evitând organele vitale;
Stare de alertă pentru restul personalului.
2. Foc în direcţia - Riposta postului şi a personalului din turn; Legitimă apărare
patrulei ONU din - Focul se va executa pe cât posibil fără a produce
partea B moartea, evitând organele vitale.

3. După focul de - Foc ochit în direcţia patrulei; Motiv legal

avertisment patrula - Focul se va executa pe cât posibil fără a produce
din partea A moartea, evitând organele vitale.
continuă să
înainteze în partea
B

4. După focurile de - Riposta personalului din turn; Legitimă apărare

avertisment, patrula - Focul se va executa pe cât posibil fără a produce
din partea A, se moartea, evitând organele vitale
aşează în dispozitiv - Stare de alertă pentru restul personalului.
şi trage în direcţia
Postului.

2. Probleme, teste, întrebări

1. Problemă de drept internaţional umanitar ce poate fi rezolvată pe timpul unei

aplicaţii
Nr. Data Probleme de învăţat Activitatea conducătorului Mod de rezolvare a
crt. şi ora (rezolvat) (probleme de cunoscut) situaţiei create
1. 2. 3. 4. 5.
In raionul punctului de - biserica este un lăcaş de cult; - comandantul ce
comandă observare la se află printre obiectivele cu acţionează pe
comandantul bateriei se protecţie generală; va fi marcat direcţia respectivă
prezintă un cetăţean care cu un scut alb albastru, cu poate trimite un grup
pretinde că este din vârful în jos; de asalt care să
localitatea din apropiere. - distrugerea obiectivelor care neutralizeze
Informează apoi comandantul beneficiază de protecţie este inamicul;
bateriei că în curtea bisericii interzisă (ca şi transformarea - se va neutraliza
NESECRET
93 din 134

din localitate sunt staţionate
două piese de artilerie. Focul
acestora împiedică înaintarea
trupelor noastre.
Comandantul companiei de
infanterie căruia îi este dată în
sprijin bateria, solicită
executarea focului asupra
acestei poziţii de tragere ce
îngreunează înaintarea
trupelor noastre.
NESECRET
lor în obiective militare);
- se va evita executarea
atacului asupra unor obiective
marcate cu semne de protecţie;
- transformate în obiective
militare, obiectivele aflate sub
protecţie nu mai beneficiază de
aceasta, dacă avertismentul
primit nu este respectat.
inamicul luându-se
toate măsurile ca
distrugerile să fie cât
mai reduse;
- misiunile de foc se
exercită pe baza
ordinului de luptă (a
comenzilor primite şi
consemnate în
jurnalul acţiunilor de
luptă).

2. Test pentru verificarea cunoştinţelor.

Întrebarea nr. 1
Atacul care nu este îndreptat împotriva populaţiei civile sau bunurilor civile dar nu vizează nici
un obiectiv militar concret:
a) este legal. adevărat/fals
b) este un atac nediscriminatoriu. adevărat/fals
Răspuns: a - fals;b – adevărat

Întrebarea nr. 2
Părţile în conflict,
a) pot utiliza orice mijloc de luptă. adevărat/fals
b) nu trebuie să utilizeze arme care
nu pot fi îndreptate împotriva
unui obiectiv militar concret. adevărat/fals
Răspuns: a – fals; b – adevărat.

Întrebarea nr. 3
Părţile în conflict,
a) nu trebuie să-şi îndrepte atacurile
decât împotriva obiectivelor militare. adevăratIfals
b) nu trebuie să atace o centrală nucleară
chiar dacă aceasta constituie un obiectiv militar. adevărat/fals
Răspuns: a – adevărat; b – adevărat.

3. Exemple de obiective militare legale în baza dreptului internaţional umanitar

pentru forţele aeriene.
(1) Obiectivele aeriene ale adversarului:
a) toate mijloacele care aparţin forţelor aeriene inamice;
- aeronavele militare şi echipajele lor;
- unităţile de apărare antiaeriană;
- unităţile de detectare şi control (radare,staţii de radiolocaţie etc.);
- unităţile de administraţie şi logistice pentru forţele aeriene;
- instalaţii şi reţele de telecomunicaţie;
- orice infrastructură (piste, clădiri, hangare, etc.).
b) orice aeronavă care comite un act de ostilitate;
c) aeronavele civile, comerciale şi private, care sunt folosite în scopuri militare.
NESECRET
94 din 134
 NESECRET
Nu sunt obiective militare:
a) aeronavele sanitare în condiţiile stabilite de Protocolul I (art. 24 la 31);
b) aeronavele statelor neutre sau care nu sunt parte la conflict (dacă acestea nu vor
c) încălca spaţiul aerian al operaţiilor militare).

(2) Obiectivele terestre ale adversarului:

Pot fi atacate obiectivele militare terestre (G.P. I, art. 52).
Sunt protejate:
a) populaţia şi bunurile civile (G.P. I, art. 51 şi 52);
b) bunurile culturale şi lăcaşurile de cult (G.P. I, art. 53);
c) bunurile indispensabile supravieţuirii populaţiei civile (G.P. I, art. 54);
d) mediul înconjurător (G.P. I, art. 35 şi 55);
e) lucrări şi instalaţii ce conţin forţe periculoase (G.P. I, art. 56);
f) unităţile şi transporturile sanitare (G.P. I, art. 12 la 3);
g) unităţile de protecţie civilă (G.P. I, art. 61 la 67);
h) zonele special protejate create prin acord între beligeranţi (zonele sanitare G.I., art. 23);
zonele sanitare şi de securitate (G.IV, art. 14); zonele neutre (G.IV, art. 15); zonele
demilitarizate (G.P. I, art. 60) şi localităţile lipsite de apărare ( G.P.I, art. 59, paragraf 19 d).

(3) Obiectivele maritime ale adversarului

Forţele navale cuprind:
a) navele de război de suprafaţă precum şi submarinele;
b) navele comerciale transformate în nave de război conform Regulamentului celei de-a VIII-a
convenţii de la Haga;
c) navele din rezervă sau ale marinei auxiliare;
d) navele comerciale înarmate pentru autoapărare (cutuma le recunoaşte acest drept);
e) navele corsar
Sunt protejate:
a) navele sanitare (navele spital, etc.);
b) navele comerciale (uneori pot fi sechestrate sau chiar distruse cu condiţia de a fi evacuate în
prealabil);
c) navele statelor neutre sau ale celor care nu sunt parte la conflict.

4. Exemple de obiective militare ce pot fi lovite cu focul artileriei

a) forţele armate ale adversarului;
b) instalaţiile sau construcţiile cu caracter militar: sediile centrale şi locaţiile organelor de
conducere şi administraţie militară etc.;
c) instalaţiile sau construcţiile ocupate de forţele armate: cazărmi, fortificaţii etc.;
d) armele şi materialul de război: armament, muniţii, vehicule, avioane de război, nave de
război;
e) depozite de arme şi material de război;
f) aeroporturile militare, rampele de lansare şi instalaţiile bazelor navale militare;
g) mijloacele de transport de interes militar: convoaiele militare de aprovizionare;
h) industriile de interes esenţial pentru conducerea ostilităţilor: unităţi destinate producţiei de
armament şi material de război;
i) linii şi mijloace de comunicaţie cum ar fi: liniile ferate sau drumurile, care prezintă un interes
militar deosebit.

3. Situaţii, fapte

1. Alegerea obiectivelor militare.

Războiul din Golf, 1991. Pe 13 februarie bunkerul ,,al firdus” din Bagdad, Irak a
fost atacat. Distrugerea s-a soldat cu însemnate pierderi de vieţi civile. Bunkerul fusese
NESECRET
95 din 134
 NESECRET
construit ca adăpost în timpul războiului dintre Irak şi Iran. Ulterior a fost transformat
într-un centru de comandă şi control (C2). Era situat în mijlocul unei zone populate. În
mod normal intrarea într-un bunker trebuie să permită intrarea şi ieşirea rapidă. Acesta
era însă înconjurat de sârmă ghimpată, avea intrarea securizată şi pază înarmată. A fost
considerat obiectiv militar. Ştiind că raidurile aeriene ale Coaliţiei au loc la adăpostul
întunericului, autorităţile irakiene au permis unor civili – familiile ofiţerilor ce lucrau în
bunker – să intre noaptea şi să folosească partea din bunker situată deasupra centrului de
comandă şi control. Coaliţia nu ştia de prezenţa civililor în bunker. Atacul asupra
bunkerului ca obiectiv militar legitim – a dus la moartea a 300 civili ce se adăposteau
acolo.
Sursa: „SUA/M.B. – Raport asupra conducerii Războiului din Golful Persic”, vol. 31(3), 1992, pag. 612-
644.

2. Obiective cu dublă utilizare (civilă - militară)

Războiul din Golf, 1991. Coaliţia a atacat toate componentele sistemului de
comunicaţie Irakian şi pentru a distruge sistemul C2. Acesta era vital pentru apărarea
antiaeriană irakiană. Distrugerea sistemului C2 făcea armata irakiană incapabilă să
răspundă rapid la atacurile coaliţiei.
Pe podurile de peste râul Eufrat erau fixate cabluri cu fibre optice pentru asigurarea
legăturii cu forţele din sud. Atacul acestor poduri a limitat mişcările forţelor armate
irakiene prin distrugerea legăturilor. Civili ce foloseau podurile la momentul atacului s-au
aflat în mare pericol.
Pierderi civile provocate:
- Nasiriah – 100 persoane
- Falluja – 130 persoane ucise într-o piaţă aflată la capătul unui pod. Forţele
aeriene britanice şi-au cerut scuze publice pentru aceste pierderi dar au susţinut
că ţinta a fost legitimă. Au confirmat că trei bombe ghidate laser nu au
funcţionat corect.
- Samava – peste 100 persoane ucise într-o piaţă la capătul podului.
Sursa „SUA/M.B – Raport asupra conducerii Războiului din Golful Persic”, vol. 31(3), 1992 pag. 612-
644.

3. Proprietăţi protejate/bunuri culturale.

Războiul din fosta Iugoslavie. Dubrovnik a fost unul din cele mai frumoase şi bine
păstrate oraşe din Europa făcând parte din patrimoniul cultural al umanităţii. Pe 6
decembrie 1991 a fost lovit de peste 500 de rachete care au distrus total 10 % şi au produs
avarii la 45 % dintre clădiri. Între acestea Palatul Rectorilor din sec. XV şi biserica
St. Saviour au suferit avarii grave.
Sursa: A.P.V. Rogers, Dreptul pe câmpul de luptă, Manchester University Press, Manchester, 1996, p. 84

4. Protecţia bunurilor culturale.

Sudul Libanului 1997. Forţele de ocupaţie Israeliene din sudul Libanului au ridicat
pe ruinele cetăţii din Karkum şi peste un vechi templu grecesc din vârful dealului
Karkum, construite în Evul Mediu, o fortăreaţă modernă de beton, pentru necesităţile
proprii.
NESECRET
96 din 134
 NESECRET
Sursa: P. Cokburn, The Independent, 10 decembrie 1997, p. 10

5. Protecţia populaţiei civile.

Zona Kandahar, autostrada A4,Operaţiunea ENDURING FREEDOM. Se primeşte
misiunea de a organiza un Punct Control Trafic. Este o acţiune comună a militarilor
români cu cei americani. Scopul acţiunii era de a verifica autovehiculele pentru
descoperirea armamentului greu şi uşor cu care a fost atacată baza coaliţiei cu o noapte
înainte.
Situaţia: Este oprit un autobuz în care se aflau mai multe persoane afgane. Militarii
coaliţiei au remarcat gesturi de enervare şi au hotărât verificarea autobuzului şi
percheziţionarea persoanelor. (Percheziţionarea era permisă pentru că era prevăzută în
misiune, pentru a descoperi în special pe cei care deţineau droguri).
La control au fost descoperite arme sub podeaua autobuzului pe care nu le-au
declarat. (Portul armelor de către civili era permis dacă liderul local cunoştea acest lucru).
Mod de rezolvare: Armele au fost reţinute pentru că nu au fost declarate.
Persoanelor li s-au reţinut datele de identificare, li s-a atras atenţia că militarii
coaliţiei îi ajută doar dacă nu sunt ameninţaţi la rândul lor, şi au fost eliberate.
Informaţie comunicată de cpt. Valentin Achim, consilier juridic, Misiunea Enduring Freedom, februarie 2004.

NESECRET
97 din 134
 NESECRET

Anexa nr. 13
(art. 0211)

LISTA CU LOCURILE ÎN CARE SE INTERZICE PLASAREA

MINELOR CAPCANĂ

Se interzice folosirea minelor capcană care sunt ataşate sau asociate într-o formă
oarecare cu persoanele şi bunurile următoare (G.CW. P II, 6 ):

1. la embleme, semne ori semnale de protecţie recunoscute internaţional;

2. la bolnavi, răniţi sau morţi;
3. la locurile de înhumare, sau de incinerare sau de cădere;
4. la instalaţii, materiale, furnituri ori transporturi sanitare;
5. la jucăriile copiilor sau alte obiecte portabile, la produsele special destinate
alimentării, salvării, igienei, locuirii ori educării copiilor;
6. la alimente ori băuturi;
7. la ustensile de bucătărie sau aparate de menajerie, cu excepţia stabilimentelor
militare, poziţiilor militare şi depozitelor de aprovizionare militare;
8. la obiectele cu caracter vădit religios;
9. la monumentele istorice, lucrări de artă ori lăcaşuri de cult care constituie
patrimoniul cultural sau spiritual al popoarelor;
10. la animale sau carcase de animale.
NESECRET
98 din 134
 NESECRET

Bază: G.CW.P.II,6

Anexa nr. 14
(art. 0214)
PARTEA PRACTICĂ A CAPITOLULUI VII
1. Metodică

1. Sinteza răspunderilor ce revin comandantului unităţii (subunităţii) în

domeniul dreptului internaţional umanitar.
Domeniul de
Nr. referinţă şi Sediul Răspunderile comandantului unităţii
Observaţii
crt. conţinutul esenţial al materiei (subunităţii)
normelor
1. 2. 3. 4. 5.
1. A. Obligaţii generale
Regula
G.I, I Comandantul poartă răspunderea
G.II, I privitoare la respectarea d.i.u. în sfera sa
G.III, I de responsabilitate.
G.IV, I La fel ca ordinea şi disciplina, legile
H.Cp., IV şi obiceiurile războiului trebuie
C.P.I, I respectate şi aplicate în toate
împrejurările.
2. Măsuri preventive G.P. I, 87 Comandantul trebuie să se asigure că:
a) subordonaţii cunosc obligaţiile ce le
revin din d.i.u.;
b) sunt luate măsurile necesare pentru
prevenirea încălcării normelor d.i.u..
3. Control G.P. I, 87 - Comandantul are obligaţia să se
asigure că subordonaţii respectă d.i.u.
4. Violări ale dreptului G.P. I, 87 În cazul unor infracţiuni trebuie să se
războiului asigure:
a) că infracţiunea a încetat;
b) că s-au luat măsuri disciplinare sau
penale.
5. Omisiuni G.P. I, 86 - Poartă răspunderea unor infracţiuni
rezultate din omiterea unor îndatoriri.
6. B. Instruirea în
domeniul d.i.u. G. I, 47 Încorporează d.i.u. în programele de
G. II, 48 instruire a militarilor:
Responsabilitate G.III, 127 - instruirea în acest domeniu este o

NESECRET
99 din 134
 NESECRET
G.IV, 144 parte importantă a activităţii
H.Cp., 25 comandantului.
G.P. I, 83,
87

7. Instruirea integrată - - problemele vor fi integrate în Vezi

exerciţiile de pregătire obişnuite; precizările
- instruirea integrată nu cere de la făcute în
participanţi eforturi permanente. capitolele I
şi II.
8. Cerinţe în luptă - - realităţile luptei presupun formarea
unor deprinderi rezultate dintr-un
comportament compatibil normelor
d.i.u.
9. Instruirea - - pentru instruirea subordonaţilor în
subordonaţilor dreptul războiului nu sunt necesare
cunoştinţe juridice speciale;
- principiile ordinei şi disciplinei,
bunul simţ, economia de mijloace
conduc la luarea unor decizii de
acţiune şi adoptarea unor
comportamente corecte.
10. Combatanţi - - instruirea individuală este prioritară;
individuali - deprinderile se obţin:
a) prin instruirea individuală şi
practică;
b) prin controlarea lor în exerciţii la
nivelul grupei şi plutonului.
11. Grupă, pluton, - - la aceste nivele instruirea se
companie - similare desfăşoară la fel ca în cazul
combatanţilor individuali;
- fiecare membru al subunităţii va fi
antrenat în a şti şi a reacţiona
conform exigenţelor funcţiei în
situaţia dată;
- subofiţerii şi ofiţerii se instruiesc
separat în luarea unor decizii
corecte.
12. Situaţii particulare G.P. I, 48 Comandantul ordonă şi organizează
instruirea funcţie de împrejurările
speciale in care s-ar putea acţiona;
a) forţe speciale şi alte formaţiuni mici
cu misiune independentă;
b) lupta într-un mediu ostil;
c) lupta între forţe inegale (forţe
dotate cu mijloace tehnice moderne,
confruntări cu luptători dotaţi cu
mijloace improvizate etc.).
13. C. Aspecte
organizatorice.

Reguli G.P. I, 57, Comandantul trebuie să deosebească şi

58 să rezolve două genuri de probleme
privind organizarea:

NESECRET
100 din 134
 NESECRET
a) măsurile luate de comandamentele
militare;
b) măsurile luate în cooperare (ori
exclusiv) cu autorităţile civile şi
(sau) persoane civile.
14. Context operaţional: H. IV. R, - în conducerea operaţiunilor şi
23, 25 comportamentul în timpul acţiunilor,
Regula
G.P. I, 48 comandanţii şi luptătorii trebuie să facă
distincţie între combatanţi şi obiective
militare, pe de o parte şi persoane şi
bunuri civile pe de altă parte.
15. Persoane şi bunuri - - comportamentul faţă de persoanele,
protejate: stabilimentele şi mijloacele de transport
protejate trebuie să fie stabilit în
Regulă
prealabil, în special pentru cazurile când
se ating sau se suspendă imunitatea
acordată bunurilor culturale semnalizate
în caz de necesitate militară.
16. Servicii sanitare G I, 19, 25, - identificarea este pregătită şi
militare: 28, 29 coordonată:
G II, 36, 37 a) semne distinctive: dimensiuni şi
Identificarea
G III, 33 vizibilitate, exigenţe de camuflaj
mai ales în zonele înaintate şi pentru
transporturile militare trebuie să fie
luate în considerare;
b) semnele distinctive şi de radio-
comunicaţii: aprobare restricţii şi
(sau) interdicţii pentru motive
tactice, legătura cu forţele
luptătoare.
17. Servicii militare G I, 22 - pentru a evita confundarea
sanitare: G II, 35 personalului sanitar şi a santinelelor
G.P I, 28 cu luptătorii (combatanţii) proporţia
Folosirea armelor
personalului înarmat va fi în funcţie
de importanţa obiectivului sau
transportului sanitar;
- se au în vedere restricţiile vizând
dotarea cu armament.
18. Cooperarea cu G.P. I, 58 - în vederea reducerii riscurilor pentru
autorităţile civile. populaţia civilă şi bunurile culturale, de
efectele operaţiunilor militare, ori de
Regulă
prezenţa formaţiunilor militare,
comandantul va coopera cu autorităţile
civile în funcţie de situaţia tactică.
19. Servicii sanitare G I, 22, 38 Cooperarea va fi organizată în detaliu şi
civile: G II, 35, 41 va viza:
G.P I, 18, a) utilizarea semnelor şi semnalelor
Măsuri detaliate
28 distinctive;
b) utilizarea armamentelor;
c) aspectele specific militare (ex:
prizonierii de război);
d) disciplina.
20. Bunuri culturale H.C.P. – - cooperarea între comandanţi şi
1954 autorităţile civile este importantă în

NESECRET
101 din 134
 NESECRET
H.C.P.R. asigurarea protecţiei bunurilor
H.C.P.P. culturale şi civile;
G.P. I, 52 - reguli generale:
- pentru bunurile culturale sub protecţie
generală;
- pentru bunurile culturale cu protecţie
specială;
- comandanţii locali competenţi şi
autorităţile civile, vor căuta soluţii
practice pentru protecţia bunurilor
civile expuse la primejdii datorită
amplasărilor (ex: dispunerea lor în
imediata apropiere a obiectivelor
militare).
21. Obiective ce conţin G.P. I, 56 - cooperarea cu autorităţile civile
forţe periculoase responsabile de baraje, diguri ori
centrale nucleare urmărind reducerea
riscurilor pentru populaţia civilă
(sisteme de alarmă, coborârea nivelului
apei din baraje şi diguri, măsuri de
îndepărtare a persoanelor civile etc.).
22. Alegerea mijloacelor G. III, 23 - folosirea acelor mijloace şi metode
şi metodelor de luptă G. IV, 28 care sunt legale din punct de vedere al
Declaraţia dreptului internaţional umanitar.
Sankt
Petersburg
H. IV – R.
23
H. IV – R.
12, 23
G.B.C
G.CW.P.
III, 1,2
G.P. I, 12,
37 la 39, 51,
54, 55, 57,
58
23. Evacuarea inamicului G.P. I, 41 - Formaţiile mici (grupă, pluton) care
capturat acţionează izolat pentru evacuarea
combatanţilor inamici capturaţi au
posibilităţi reduse şi de aceea se impun
instrucţiuni precise (ex: posibilitatea de
a apela la mijloace şi personal pentru
evacuare, să fie asigurate condiţiile de
detenţie până la evacuare, eliberarea cu
precauţiuni pentru propria lor securitate
şi cele ale prizonierilor de război sau
persoanelor capturate).

2. Probleme, teste, întrebări

1. Probleme de drept internaţional umanitar ce pot fi rezolvate pe timpul

aplicaţiei.
Nr. crt. Data şi Probleme de învăţat Activitatea Mod de
NESECRET
102 din 134
 NESECRET
ora (rezolvat) conducătorului rezolvare a
(probleme de cunoscut) situaţiei
create
1. 2. 3. 4. 5.
1. În poziţia de tragere a bateriei ce Pe baza precizărilor făcute - se va
acţionează în cadrul divizionului la în secţiunea a doua din raporta
începutul zilei de….pentru ofensiva partea teoretică proiectilele eşalonului
din….se primeşte muniţia cerută de la punctele a) la e) sunt superior
(cantitativ). Din aceasta, jumătate interzise situaţia ivită;
sunt proiectile ruptură beton, iar - va da ordine
cealaltă jumătate sunt: de
a) proiectile explozive cu fragmente transportare a
din sticlă; proiectilelor
b) proiectile explozive cu o greutate ce nu vor
de 390 grame; putea fi
c) proiectile cu fragmente folosite în
nedetectabile; locul indicat
d) proiectile încărcate cu substanţe de eşalonul
chimice foarte puternice (dioxină); superior
e) totodată se face şi completarea pentru a fi
stocului de muniţie de infanterie. distruse.
Printre cartuşele cu glonţ obişnuit se
află şi o anumită cantitate de cartuşe
cu glonţ ce se turteşte şi se lăţeşte în
corpul uman.
2. În seara zilei de …când trupele - procedeul se numeşte - va executa
proprii acţionează pentru ocuparea perfidie. Este interzis de foc asupra
unui nou aliniament din P.C.O. se dreptul internaţional blindatelor.
descoperă o coloană de aproximativ umanitar;
5-6 tancuri în retragere pe care sunt - sunt încălcate legile şi
puse însemnele Crucii Roşii. obiceiurile războiului.

2. Probleme cu privire la alegerea mijloacelor de luptă.

Problema nr. 1
Un subofiţer şi grupa sa execută o misiune de patrulare. Ajung la un mic pârâu care
trece prin zona ocupată de inamic. Toate încercările de a ocupa această zonă au eşuat.
După analiza tuturor alternativelor subofiţerul decide să arunce otravă în apa pârâului
pentru a produce rău adversarului,
a) această acţiune este permisă, deoarece uciderea inamicului îi oferă un avantaj
militar;
b) legea necesităţi militare permite folosirea otrăvii în orice situaţie;
c) otrava poate fi folosită dacă inamicul a fost avertizat în prealabil;
d) nici una.
Răspuns: d) Folosirea otrăvii este interzisă în toate situaţiile.

Problema nr. 2
Un soldat primeşte un aruncător de flăcări (armă incendiară). Plutonul din care face
parte duce lupte pentru ocuparea oraşului. Se urmăreşte neutralizarea inamicului aflat în
localitate. Un grup de combatanţi s-a ascuns în pivniţa unei locuinţe. Civilii s-au adăpostit
pe unde au găsit. Soldatul aude zgomote la intrarea în pivniţă şi trage cu aruncătorul de
flăcări prin uşa întredeschisă. Zgomotele încetează.
NESECRET
103 din 134
 NESECRET
a) acţiunea a fost justificată în circumstanţele date?
b) acţiunea a fost greşită deoarece încalcă regulile de folosire a unor astfel de
arme.
Răspuns: b) folosirea armelor incendiare este interzisă dacă nu există o delimitare
clară între civili şi obiectivele militare. În acest caz în pivniţă se puteau ascunde civili.

Problema nr. 3
Eşti comandantul unei echipe CIMIC. Şeful unei organizaţii umanitare ce
acţionează în zonă face o vizită la punctul de comandă al unităţi şi cere informaţi despre
minele plasate în zonă.
a) refuzaţi să-i daţi aceste informaţii pe motiv că poate duce la insecuritatea
unităţii;
b) refuzaţi să-i daţi informaţii, dar îi oferiţi escortă şi ajutor când membrii
organizaţiei umanitare acţionează în zonele minate;
c) îi puneţi la dispoziţie informaţiile pe baza confidenţialităţii.
Răspuns: Unele organizaţii preferă b). Altele, ca CICR, care urmăresc să se
delimiteze de operaţiunile militare, pentru a-şi păstra neutralitatea şi independenţa
preferă c).

3. Situaţii, fapte

1. Perfidie sau nu?

Războiul din Golf, 1991. Conform Raportului Final al Pentagonului „Tancurile
irakiene au intrat în Al-Khafji cu turelele îndreptate în sens opus şi le-au întors spre
forţele coaliţiei în momentul atacului. Mass-media a prezentat situaţia ca fiind un act de
perfidie. Din punct de vedere militar, o turelă inversată nu indică însă intenţia de a se
preda A fost o eroare tactică. Coaliţia care se afla pe poziţii defensive s-ar fi angajat în
luptă în momentul unei indicaţi clare a unei intenţii ostile sau act ostil.
Sursa – Raportul final al Pentagonului către Congres asupra Conducerii Războiului din Golful Persic,
Aprilie 1992 pagina 293.

2. Protecţia mediului înconjurător.

Războiul din Golf, 1991. Preocupările pentru protejarea mediului înconjurător au
influenţat planurile de luptă ale aliaţilor. Ei au decis să nu atace patru tancuri petroliere
irakiene aflate în Golf pentru că aceasta contravenea Rezoluţiei nr. 665 a Consiliului de
Securitate. Lovirea lor ar fi avut consecinţe grave asupra mediului.
În ianuarie 1991 Irakul a decis să deschidă valvele la terminalul de petrol din
Kuweit şi terminalul Mina Al-Bakr din Irak cauzând masive scurgeri de petrol în Golful
Persic. În februarie 1991 Irakul a aprins peste 500 de puţuri petroliere în Kuweit cauzând
emisii masive de dioxid de sulf, oxid de azot şi dioxid de carbon. Atât de mult fum a
rezultat încât oraşul Kuweit a fost în întuneric câteva săptămâni după aceea. Fumul a
ajuns până în India, o ploaie neagră a căzut la 600 de mile distanţă în Turcia iar în
Himalaya a căzut o zăpadă neagră. UNESCO a descris acest incident ca cel mai mare
după Cernobâl.
Sursa: A.P.V. Rogers, Dreptul pe câmpul de luptă, Manchester University Press, Manchester, 1996, p. 120-121

3. Respectarea regulilor privind folosirea forţei

TEATRUL DE OPERAŢII: IRAK
NESECRET
104 din 134
 NESECRET
Situaţia militară: perioada postconflict
Situaţia politică: perioada de ocupaţie
Instrument juridic internaţional care reglementează situaţia: Rezoluţia Consiliului de
Securitate al ONU nr. 1483/22.05.2003
Statele care au statut de puteri ocupante sub comandă unificată: SUA şi Regatul Unit al
Marii Britanii şi Irlandei de Nord („Autoritatea”)
Misiunea desfăşurată de militarii români: se interzicea accesul persoanelor înarmate
(prezumtivi membri ai armatei Mahdi) pe comunicaţia APPI dinspre SUQ ASH
SHUYUKH spre AN NASIRIYAH la aproximativ 2 km NV de AL FUDLIAH.
EVENIMENTUL 1: apropierea de Punctul de Control Trafic a unei ambulanţe care se
deplasa cu mare viteză.
Precizări suplimentare: folosirea autovehiculelor pentru producerea unor atacuri
sinucigaşe era tactica folosită frecvent de către elementele ostile „Autorităţii”
recunoscute în teatrul de operaţii din Irak.
Folosirea forţei de către militarii români: militarii români au executat foc de
avertisment, fapt care a dus la atenţionarea şoferului şi în final la oprirea şi verificarea
personalului din ambulanţă, în Punctul de Control Trafic.
EVENIMENTUL 2: executarea de atacuri cu armament uşor de infanterie asupra
militarilor români din Punctul de Control, fapt ce a pus în pericol viaţa şi integritatea
corporală a acestora.
Precizări suplimentare: elementele ostile „Autorităţii” recunoscute în teatrul de
operaţii din Irak încercau să ia sub control localităţi importante din zona de operaţii în
vederea distrugerii credibilităţii „Autorităţii”, cu privire la posibilitatea asigurării de către
aceasta a unui climat de stabilitate şi siguranţă.
Folosirea forţei de către militarii români: militarii români au executat foc ochit asupra
elementelor ostile, în virtutea dreptului inerent la autoapărare prezent în ROE pentru
misiune respectivă.
Informaţiile au fost furnizate de mr. Ion Grigorie, consilier juridic, Irak,2004

NESECRET
105 din 134
NESECRET

NESECRET
106 din 134
NESECRET

NESECRET
107 din 134
NESECRET

NESECRET
108 din 134
 NESECRET
Anexa nr. 17
(art. 0224)

MĂSURI
CE SE IAU DUPĂ ÎNCETAREA LUPTELOR

1. CĂUTAREA RĂNIŢILOR ŞI MORŢILOR G.I, 15, 18

- Fără deosebire de apartenenţă G.I, 12
- Acordarea primului ajutor
- Evacuarea dacă este posibil G.I, 12
- Tratament funcţie de urgenţe G.I, 16, 17

2. CĂUTAREA MORŢILOR G.I, 16, 17

- Ridicarea unei jumătăţi a plăcii de identitate
- Înhumarea sau incinerarea
- Marcarea locului pe hartă
- Informarea Biroului Naţional de Informaţii
sau a Serviciului Mormintelor

3. EVACUAREA PERSOANELOR CAPTURATE G.III, 5

(Campus de tranzit) G.P.I, 45, 47
- Tribunal pentru soluţionarea cazurilor neclare

4. DEMINARE (DACĂ SE JUSTIFICĂ TACTIC)

5. CONTACT CU AUTORITĂŢILE CIVILE G.I, 18; G.IV, 16

6. INFORMAREA TRUPELOR, DREPTURI ŞI

OBLIGAŢII ÎN TIMP OPERATIV

7. INFORMAREA POPULAŢIEI CIVILE G.P.I, 70

- Aplicarea G.IV G.IV
(poliţie, justiţie, munci, îngrijiri medicale)

8. CAPTURI DE RĂZBOI: ADUNARE, DISTRIBUIRE, EVACUARE G.III, 18

- Material medical şi echipamente medicale G.I, 33, 35
- Vehicule sanitare G.P.I, 22, 23, 30

9. ÎNTOARCEREA POPULAŢIEI ÎN LOCURILE G.IV, 49

DE UNDE A FOST EVACUATĂ (DACĂ
SITUAŢIA O JUSTIFICĂ)

10. ÎNCEPEREA ANCHETELOR ŞI PROCEDURILOR G.IV, 49;G.III,129

JUDICIARE CU PRIVIRE LA INFRACŢIUNILE G.IV,146;
LA NORMELE DREPTULUI INTERNAŢIONAL UMANITAR G.P.I,87

NESECRET
109 din 134
 NESECRET
Anexa nr. 18
(art. 0226)
PARTEA PRACTICĂ A CAPITOLULUI VIII
1. Metodică

1. Acţiunile personalului care asigură paza unui depozit (scenariu)

Situaţia Descrierea faptelor Principii
Cazul nr. 1
- un sector de apărat  Persoană înarmată pătrunde în perimetrul păzit
Sunteţi santinelă Procedura de somare
TRAG (nu este un pericol
iminent)
DA NU

Misiunea
- Executarea pazei X somează prin voce
la un depozit şi oprirea Y anunţă comandantul gărzii
oricărei persoane  mai multe persoane pătrund în depozit
neautorizate să X 2 – 3 somaţii prin voce motiv legal
pătrundă în incintă - foc de avertisment (îndeplinirea misiunii)

DE ACORD

DA NU
Oprirea persoanelor înarmate cu mâinile ridicate
 Tratamentul prizonierilor drept umanitar
Cazul nr. 2
 Un copil neînarmat pătrunde în perimetrul păzit
- sunteţi santinelă: Principiul
TRAG proporţionalităţii
(copiii nu reprezintă
DA NU dinainte nici un
pericol)
VARIANTE
Situaţii Reacţii Principii
1. Persoana nu se Santinela va putea face uz de armă (foc ochit) dacă motiv legal
opreşte la focul de nu există altă modalitate de a-l opri.
avertisment Focul se va executa pe cât posibil fără a ucide
evitând organele vitale

2. Persoana care a - Încercarea de a-l opri FĂRĂ violenţă;

pătruns în perimetru - În funcţie de împrejurări aplicarea procedurilor
nu este înarmată legale de somaţie;
- Conform atitudinii persoanei şi în funcţie de situaţie
(noaptea) santinela va putea face uz de armă (foc
ochit) în ultimă instanţă;
- Focul se va executa pe cât posibil fără a ucide
evitând organele vitale.

3. Nu există - Aplicarea procedurii de somare; Principiul

posibilitatea de a - Conform atitudinii persoanei şi în funcţie de proporţionalităţii
stabili dacă situaţie, santinela va putea să facă uz de armă (foc
persoana care a ochit) în ultimă instanţă;
NESECRET
110 din 134
 NESECRET
intrat în perimetru - Focul se va executa pe cât posibil fără a ucide
este sau nu evitând organele vitale.
înarmată (noaptea)

4. Persoana înarmată - Santinela poate face uz de armă fără somaţie; Legitimă apărare
foloseşte sau - Conform atitudinii persoanei şi în funcţie de situaţie
încearcă să focul se va executa pe cât posibil fără a ucide şi nu
folosească arma pe asupra organelor vitale.
timpul acţiunii de
reţinere sau pe
timpul
percheziţionării

5. Persoana a reuşit să Încercarea de a-l opri fără a se trage şi fără violenţă Principiul
părăsească proporţionalităţii
perimetrul (în (persoana nu pune în
exteriorul pericol securitatea
depozitului) fără să altor persoane sau
fure sau să sustragă îndeplinirea misiunilor
materiale de pace)
periculoase
(alimente)

6. Persoana a părăsit Aplicarea procedurii de somaţie Principiul

perimetrul - Santinela poate face uz de armă (foc ochit) ca proporţionalităţii
sustrăgând arme şi ultimă soluţie; (armele sustrase pot
muniţii. - Conform atitudinii persoanei şi în funcţie de situaţie pune în pericol viaţa
focul se va executa pe cât posibil fără a ucide şi nu altor persoane sau
asupra organelor vitale. îndeplinirea misiunilor
de pace)

7. Copilul a părăsit Aceeaşi reacţie ca mai sus Motiv legitim

perimetrul cu armă

2. Scenariu de luptă: Operaţiile plutonului în lupta ofensivă.

Unul dintre plutoanele companiei……se află în atac.
Misiunea plutonului este să deschidă comunicaţia ce traversează pădurea…..pentru a asigura
condiţii companiei să cucerească podul BRAVO.
Contactul vizual cu grupele nu este posibil şi nici comunicarea prin voce.
Un proiectil explodează la dreapta fiind urmat de focuri de armă automată izolate. Unul dintre
subordonaţi calcă pe o mină antipersonal, copacii din jur sunt carbonizaţi. Trebuie să înaintaţi încet dar
totodată să vă încadraţi în timp. Mai mult subordonaţii devin nervoşi şi iritaţi, atmosfera devine
apăsătoare şi vă daţi seama că teama şi frica încep să se instaleze.
O nouă explozie zguduie atmosfera. Trei subordonaţi sunt răniţi grav, o mitralieră trage asupra
grupelor. Un sergent reuşeşte să cucerească poziţia împuşcând un inamic, şi rănindu-l pe al doilea. Al
treilea se predă.
Doi subordonaţi care au văzut moartea camarazilor mitraliază adversarul care s-a predat. Alţi trei
se ocupă de sergent care este rănit la picior, în timp ce inamicul rănit aflat într-o baltă de sânge are
intestinele scoase din abdomen.
Încercaţi să daţi ordine în această situaţie dar intervenţia dumneavoastră provoacă o izbucnire de
furie în cadrul plutonului.
Oamenii sunt agitaţi şi vă arată că au descoperit o mină cursă (încărcătură explozivă introdusă
într-o pâine) care fiind ridicată a explodat rănind doi oameni. Un caporal propune să folosiţi inamicul
capturat pentru a deschide un drum prin zona minată.
NESECRET
111 din 134
 NESECRET
Sarcini de rezolvat:
Citiţi cu atenţie textul. Indicaţi şi comentaţi problemele. Indicaţi sursa juridică a
comentariului.
Ce măsuri sunteţi îndreptăţiţi să luaţi în aceste situaţii şi care ar fi comportamentul
corect al subordonaţilor?
Indicaţii: vezi Sinteza prevederilor cu privire la desfăşurarea atacului (Anexa nr.15).

3. Scenariu de luptă: Operaţiile plutonului în lupta de apărare.

Plutonul…… din batalionul……..brigăzii….. se află în apărare. În sectorul caselor izolate din
nordul localităţii…..
Un tir de mortiere se declanşează şi vedeţi în apropiere vehicule de luptă şi tancuri care se
îndreaptă spre poziţia apărată. Ceva mai târziu o lovitură este trasă de tunul unui tanc şi casa cea mai
apropiată este lovită. Unda de şoc se simte în tot sectorul.
Ştiţi că veţi pierde una dintre cele mai bune echipe antitanc.
Speriaţi civilii aflaţi în casă au fost evacuaţi. Inamicul a ajuns în raza bătăii armamentului şi
puteţi riposta. Un tanc este lovit şi este în flăcări, scoţând nori de fum prin turelă. O echipă de mitraliere
îndreaptă focul asupra echipajului tancului care încearcă să iasă din carcasa în flăcări.
Puterea focului inamic vă depăşeşte şi atacanţii debarcă din vehicule. Începe lupta corp la corp.
Vedeţi un subordonat care ameninţă o femeie cu un cuţit folosind-o ca scut pentru a se proteja de focul
inamicului. Alţi doi ridică mâinile deasupra capului fluturând o batistă albă. Altul aleargă spre plutonul
din stânga. Este lovit din spate de o rafală trasă de un alt subordonat.
Sarcini de rezolvat:
Citiţi cu atenţie textul. Indicaţi şi comentaţi problemele din perspectiva normelor
dreptului internaţional umanitar. Indicaţi sursa juridică a comentariului.
Ce măsuri sunteţi îndreptăţiţi să luaţi în aceste situaţii şi care ar fi comportamentul
corect al subordonaţilor?
Indicaţii: vezi Sinteza prevederilor cu privire la desfăşurarea acţiunilor în lupta de
apărare (Anexa nr. 16).

2. Probleme, teste, întrebări

1. Problemă de drept internaţional umanitar ce poate fi rezolvată pe timpul unei

aplicaţii.
Nr. Data şi Probleme de învăţat
crt. ora (rezolvat)
1. 2. 3.
Comandantului bateriei la
primirea misiunii i se indică
faptul că în raionul poziţiei
de tragere (P.T.) pentru
ofensiva(apărarea) din ….se
află la
imediat…localitatea…..(să
fie o localitate fără de
apărare). Comandantul
bateriei trimite grupul de
recunoaştere pentru a alege
locul poziţiei de tragere.
Activitatea conducătorului
(probleme de cunoscut)
4.
- alegerea P.T. în locuri cu
aglomerări de persoane este
interzisă;
- se va respecta principiul:
obiective militare mici pot fi
dispuse în apropierea
obiectivelor civile mari şi
obiectivele militare mari vor
fi dispuse în apropierea
obiectivelor civile mici;
- alegerea P.T. într-o
localitate lipsită de apărare
determină ridicarea acestui
statut.
Mod de rezolvare a
situaţiei create
5.
- P.T. va fi aleasă într-
un loc ce corespunde
cerinţelor la o depărtare
care să asigure spaţiul
de siguranţă pentru
obiectivele fără caracter
militar;
- în localitate se va
alege P.T. în partea cea
mai puţin populată.

NESECRET
112 din 134
 NESECRET
2. Întrebare adresată de instructor subordonaţilor.
Situaţia:
Un convoi umanitar cu şoferi civili care trece printr-un teritoriu neutru este
suspectat de către una din părţi că transportă armament. Tu comanzi un Punct Control
Trafic prin care va trece convoiul. Ce acţiuni trebuie să întreprinzi în momentul sosirii
acestuia?
Răspuns: Ca regulă, acestui convoi i se va permite libera trecere prin teritoriul
neutru. El trebuie să fie destinat doar pentru populaţia civilă care are nevoie de ajutoare
umanitare. În calitate de comandant al punctului de control şi pe baza informaţiilor ai
datoria de a controla convoiul. În orice situaţie de acest fel statul neutru are datoria de
inspecta convoiul pentru a-şi păstra neutralitatea. Dacă nu se găseşte nimic suspect, se va
informa prin lanţul de comandă şi convoiului i se va permite trecerea. Dacă se găsesc
arme problema se va trata conform reglementărilor. Convoiul şi bunurile transportate pot
fi confiscate conform dreptului intern. Şoferii civili pot fi arestaţi şi trimişi în judecată la
tribunalele civile.

3. Situaţii, fapte
1. Scuturi umane.
Războiul din Golf,1991. În august 1990 Irak a deportat 101 civili care lucrau în
Kuweit în teritoriile proprii. Aceştia au fost plasaţi ca ostatici la obiectivele strategice din
Irak pentru a împiedica atacarea acestor obiective. Pe 6 decembrie 1990 ostaticii au fost
eliberaţi.
Sursa: The law of armed conflict, CICR, iunie 2002,p. 22-3.

2. Drapelul parlamentar.
Incidentul Falkland / Malvine. Pe 28 mai 1982 în timpul bătăliei de la Goose Green
în Inslulele Falkland / Malvine se pare că un steag alb a fost ridicat de un detaşament
argentinian aflat în clădirea şcolii. Comandantul unui pluton englez şi doi subofiţeri au
înaintat pentru a negocia predarea, dar au constatat că nu aceasta era intenţia apărătorilor.
Când s-au întors, o altă subunitate britanică din apropiere a deschis focul către cei care se
aflau în şcoală. În schimbul de focuri cei trei militari britanici au fost ucişi. Membrii
plutonului britanic au asaltat clădirea şi au ucis toţi ocupanţii.
Sursa: G. Best, ,,Război şi Lege”, p. 292, L. Freedman & V. Gamba-Stonehouse, Semnale de război, Londra,
1990, p. 374

3. Protecţia bunurilor culturale şi a lăcaşurilor de cult

Operaţiunea ENDURING FREEDOM,2002. Bunurile culturale şi lăcaşurile de cult
au suferit întotdeauna daune în timpul conflictelor armate nu numai din cauza
operaţiunilor militare, ci şi a abuzurilor săvârşite de puterile de ocupaţie. Pe timpul
misiunii din Afganistan comanda unităţii făcând o analiză a modului în care
detaşamentul Batalionului 26 I. „Neagoe Basarab” putea să optimizeze relaţiile cu
populaţia civilă din zona de responsabilitate a ajuns la concluzia că trebuie identificate
locaţiile lăcaşurilor de cult din localităţile din aria de responsabilitate şi s-a luat hotărârea
ca, pe cât posibil, fără a prejudicia îndeplinirea misiunilor, aceste zone să nu fie prea des
ţinta unor observaţii sau cercetări pe timpul misiunilor de patrulare. Acest lucru a fost
apreciat de populaţia locală şi a contribuit la buna îndeplinire a misiunii „Scorpionilor
Roşii”.
Informaţie transmisă de cpt. Marian Popa, consilier juridic, Enduring Freedom, 2002
NESECRET
113 din 134
 NESECRET
Anexa nr. 19
(art. 0236)

COD DE CONDUITĂ

1. Acţiunea este determinată de o necesitate umanitară. Nu este imperativă

sau partizană.

2. Ajutorul se acordă tuturor indiferent de rasă, credinţă, naţionalitate, dar

numai în funcţie de nevoi.

3. Ajutorul nu va fi condiţionat de obiective politice sau religioase.

4. Noi nu acţionăm ca instrumente ale politicii unui guvern străin.

5. Noi vom respecta cultura şi obiceiurile.

6. Noi vom milita pentru a se construi facilităţi locale.

7. Îndeplinirea sarcinilor o reprezintă implementarea programelor de

binefacere pentru managementul ajutorului umanitar.

8. Ajutorul trebuie să reducă vulnerabilitatea la dezastre şi să răspundă

nevoilor de bază.

9. Noi vom asigura resursele de la cei care considerăm că pot să ne ajute şi de

la cei ale căror resurse le acceptăm.

10. În informaţiile noastre, publicaţii şi afişe noi vom recunoaşte victimele

dezastrelor ca fiinţe umane demne, nu ca victime ale neşansei.

Codul de conduită pentru Mişcarea Internaţională de Cruce Roşie şi Semilună Roşie şi organizaţiile
neguvernamentale pentru dezastre.

NESECRET
114 din 134
 NESECRET
Anexa nr. 20
(art. 0241)
PARTEA PRACTICĂ A CAPITOLULUI IX
1. Metodică

1. Varianta unor reguli de angajare în conflict (pentru forţele de menţinere a

păcii – peace keeping)
REGULA Nr. 1: Autorizarea portului armelor
OPŢIUNEA A: Fără autorizaţie.
OPŢIUNEA B: Autorizarea portului armei din datoare.

REGULA Nr. 2: Starea armelor

OPŢIUNEA A: Armele vor fi purtate cu încărcătorul în portîncărcător
OPŢIUNEA B: Armele vor fi purtate încărcate cu siguranţa pusă.

REGULA Nr. 3: Reacţia la intenţiile ostile (fără deschiderea focului)

OPŢIUNEA A: Se observă şi se face raport, se retrage pentru conservarea forţelor.
OPŢIUNEA B: Se observă şi se face raport, se rămâne pe loc. Se ia contact şi se stabileşte legătura cu Forţele
(Forţa) şi/sau autorităţile locale interesate.
OPŢIUNEA C: Se observă şi se face raport, se avertizează agresorul de intenţia utilizării forţei, recurgându-se la
mijloace adecvate fără deschiderea focului (ex: armarea armelor, deplasarea trupelor etc.)

REGULA Nr. 4: Reacţia la actele ostile (cu deschiderea focului)

OPŢIUNEA A: Luarea măsurilor de protecţie imediată, se observă şi se face raport. Avertizarea agresorului de
intenţia utilizării forţei şi recurgerea la mijloace adecvate. Focurile de avertisment sunt premise. Se face
raport despre acţiunea întreprinsă. Dacă actele ostile nu încetează şi viaţa este în pericol, se poate da ordin
de aplicare a OPŢIUNII B de către Comandantul trupelor.
OPŢIUNEA B: Despre ordinul de deschidere a focului: În caz de necesitate, la deschiderea focului se vor aplica
următoarele principii:
a) acţiunea care poate produce distrugeri colaterale este interzisă;
b) focul va înceta imediat ce agresorul încetează tragerea;
c) represaliile sunt interzise;
d) se va recurge la minimum de forţe în orice împrejurare.
Se face raport despre acţiunea întreprinsă.
NOTĂ: În cazul celor două opţiuni, manevrele următoare sunt autorizate (în funcţie de situaţie, ordinele şi
rapoartele vor fi date de Comandantul trupelor):
(1) Retragerea în scopul protejării trupelor;
(2) Rămânerea pe loc şi apărarea;
(3) Forţarea trecerii în scopul evitării contactului şi protejării propriilor forţe.

REGULA Nr. 5: Reacţia la actele ostile (autoapărare)

În situaţii de autoapărare se iau măsuri de protecţie imediată şi/sau ripostă fără somaţie. Se face raport
despre acţiunea întreprinsă.

REGULA Nr. 6: Dezarmarea forţelor paramilitare, civililor şi soldaţilor

OPŢIUNEA A: Nu se acordă autorizaţia.
OPŢIUNEA B: Autorizarea se acordă dacă acestea împiedică UNPROFOR să-şi îndeplinească sarcinile. Aceasta
se face recurgându-se la forţe minime şi proporţionale, inclusiv utilizarea focului dacă intenţiile ostile o
justifică sau dacă sunt comise acte ostile. Predarea armelor autorităţilor interesate, imediat ce este posibil.

REGULA Nr. 7: Controlul sistemelor de arme

OPŢIUNEA A: Este interzis de a pune servanţi la piese, de a pregăti, deplasa şi folosi armele pentru tragere în
prezenţa forţelor în conflict.
OPŢIUNEA B: O activitate specificată (vezi nota) este autorizată în prezenţa forţelor în conflict.
NOTĂ: Activităţile specificate sunt cuprinse în lista de mai jos, utilizând prefixul cifrat:
(1) punerea servanţilor în mod ostentativ la posturile de luptă;
(2) deplasarea mijloacelor de luptă;
(3) trageri;
NESECRET
115 din 134
 NESECRET
(4) alte activităţi (se vor preciza).

EXEMPLU DE APLICARE: Într-o situaţie normală şi cotidiană, următoarele reguli de angajare la conflict sunt
aplicate:
Regula nr. 1: OPŢIUNEA B
Regula nr. 2: OPŢIUNEA A
Regula nr. 3: OPŢIUNEA B
Regula nr. 4: OPŢIUNEA A
Regula nr. 5: PERMANENT
Regula nr. 6: OPŢIUNEA A
Regula nr. 7: OPŢIUNEA A

Sursa: Directiva Permanentă nr. 13 a Comandamentului FORPRONU din 24 martie 1992 (modificată la 19 iulie
1993).

2. Acţiunile unui pluton de transport pentru asigurarea unui convoi umanitar

(scenariu)
Situaţia Descrierea faptelor Principii
Cazul nr. 1
Un pluton transport - O mulţime de femei, copii şi bătrâni
împiedică trecerea convoiului.

Misiunea: - Propunerea şefului de convoi (maşina din

Transportarea capul coloanei): Forţarea trecerii. Principiul proporţionalităţii (fără
ajutoarelor umanitare ameninţări directe)
dintr-un depozit DE ACORD
UNHCR spre un
depozit de distribuire DA NU

- Convoi blocat într-o Şeful de convoi:

localitate - oprirea convoiului
- anunţarea echipelor suplimentare
- ordin (să se rămână în vehicule)
- ordin să se încuie vehiculele
- Doar şeful de convoi coboară pentru a
negocia.

Cazul nr. 2
- Pe timpul negocierilor, mulţimea se
apropie şi încearcă să se urce în vehicule;
- Locţiitorul şefului de convoi dă ordine de
debarcare (cu căşti - arme)
- Cu misiunea de a împiedica mulţimea să se Principiul proporţionalităţii
apropie şi să urce în vehicule folosind forţa
fără arme (folosirea armei pentru a împrăştia
mulţimea)

DE ACORD

DA NU

Cazul nr. 3
- Situaţia se degradează: şeful de convoi
contactează eşalonul superior pentru a Legitimă apărare
trimite elementele de intervenţie. O persoană

NESECRET
116 din 134
 NESECRET
care a fost respinsă încearcă să folosească
arma şi un câine asupra unui soldat ONU.
- Soldatul ONU încearcă să tragă

TRAGE

DA NU

- Ca urmare a focului executat de soldatul

ONU o persoană este rănită şi mulţimea se Drept umanitar
împrăştie;
- Între timp poliţia locală soseşte la faţa
locului şi situaţia devine calmă;
- Personalul ONU asigură îngrijirea rănitului

2. Probleme, teste, întrebări

1. Întrebări adresate de instructor subordonaţilor:

Întrebarea nr. 1
Luptători înarmaţi ai opoziţiei sunt înconjuraţi de subunitatea din care faci parte
într-o clădire părăsită. După lupte violente, în care trei oameni din subunitatea ta sunt
ucişi, la fereastra clădirii apare un steag alb. Auzi pe unul din comandanţii de grupă
strigând: ,,Ignoraţi steagul alb, aceştia sunt trădători, continuaţi focul!”
Eşti de acord cu îndemnul comandantului de grupă?
Răspuns: Trebuie să nu fii de acord. Steagul alb trebuie respectat şi în timpul
conflictelor neinternaţionale. Cei care îl ridică trebuie trataţi ca şi cei din cazul
conflictelor armate internaţionale. Atacul trebuie să înceteze pentru a permite celor ce au
ridicat steagul alb să vină spre poziţia ta. Ei trebuie protejaţi.

Întrebarea nr. 2
CICR nu are dreptul să se implice în situaţii de conflict armat neinternaţional, care
ţine de problemele interne ale statului. Adevărat sau fals?
Răspuns: Deşi CICR nu are aceleaşi drepturi de a interveni ca în cazul conflictului
armat internaţional, poate oferi ajutorul său părţilor la conflict. Dacă acestea sunt
de acord, CICR poate oferi ajutor începând de la vizitarea celor aflaţi în detenţie şi
până la operaţiuni de acordare de ajutoare.

3. Situaţii, fapte

1. Scuturi umane.
Fosta Iugoslavie. În faţa ameninţărilor cu bombardamentul de către forţele NATO,
sârbii bosniaci au luat ostatici un număr de soldaţi ai NU şi i-au folosit ca scuturi umane.
Televiziunile au arătat soldaţi canadieni înlănţuiţi la uşile fabricilor de muniţie. Un ofiţer
polonez a fost încătuşat lângă un radar. În alt caz un ofiţer spaniol a petrecut 10 zile în
mijlocul unei piste de aterizare la principala bază aeriană a sârbilor bosniaci. În acest fel
se urmărea împiedicarea aviaţiei NATO să atace aceste obiective. Următoarea campanie
de bombardament a forţelor NATO a avut loc în momentul când soldaţii NU nu au mai

NESECRET
117 din 134
 NESECRET
fost vulnerabili capturării. Rezultatul operaţiunilor aeriene a fost încheierea Acordului de
la Dayton.
Sursa: The law of armed conflict, CICR, iunie,2002, p. 22-3.

2. ROE pentru folosirea forţei

Operaţiunea “SCREAMING EAGLE”, Irak 2004.
Misiunea detaşamentului: interzicerea afluirii spre AL NASIRYAH a persoanelor
care deţin în mod ilegal armament şi muniţie prin organizarea unui punct de control
trafic.
Situaţia: Pe timpul deplasării spre locul ordonat, de pe partea stângă a direcţiei de
deplasare a detaşamentului, dintr-o zonă cu câteva case şi palmieri, asupra detaşamentului
s-a tras foc intens cu armament uşor şi cu lovituri de AG – 7.
Mod de rezolvare: Militarii detaşamentului au ripostat în conformitate cu ROE în
vigoare, executând foc asupra grupului de persoane mărind concomitent viteza de
deplasare.
După ieşirea din ambuscadă s-a raportat că un transportor a fost lovit uşor.
Comandantul plutonului a apreciat că misiunea poate continua.
Sursa: Raportul comandantului Batalionului 26 Infanterie cu privire la misiunea din Irak 19.01 – 01.08.2004
pagina 8.

3. Principiul proporţionalităţii în folosirea forţei

Teatrul de operaţii: Irak
Situaţia militară: perioada postconflict
Situaţia politică: perioada de ocupaţie
Instrument juridic internaţional care reglementează situaţia: Rezoluţia Consiliului de
Securitate al ONU nr. 1483/22.05.2003.
Statele care au statut de puteri ocupante sub comandă unificată: SUA şi Regatul Unit al
Marii Britanii şi Irlandei de Nord („Autoritatea”).
Misiunea desfăşurată de militarii români: patrulare pe comunicaţiile din zona de
responsabilitate în vederea asigurării stabilităţii şi siguranţei.
EVENIMENTUL: executarea de atacuri cu pietre asupra militarilor români îmbarcaţi
pe T.A.B.-uri, fapt care le-a produs unele stricăciuni (faruri, reflectoare şi lămpi de
semnalizare sparte).
Precizări suplimentare: copii cu vârste de până la 15 ani, instigaţi probabil de anumite
elemente ostile „Autorităţii” recunoscute în teatrul de operaţii din Irak, aruncau cu
diferite obiecte în mijloacele de transport în timp ce acestea se aflau în deplasare (facem
precizarea că în Codul Penal Irakian o persoană este considerată responsabilă de actele şi
faptele sale la împlinirea vârstei de 7 ani).
Folosirea forţei de către militarii români: militarii români nu au folosit forţa armelor
aplicând principiul proporţionalităţii. Totodată, acţiunea copiilor nu le punea viaţa într-un
pericol grav.
Informaţiile au fost furnizate de mr. Ion Grigorie, consilier juridic, Irak,2004

NESECRET
118 din 134
 NESECRET
Anexa nr. 21
(art. 0257)

OBLIGAŢIILE SOLDATULUI

1. Comportă-te ca un militar disciplinat !

2. Nu lupta decât cu adversarii tăi şi nu ataca decât obiectivele militare !

3. Nu produce mai multe distrugeri decât o impune misiunea ta !

4. Nu lupta cu adversarii scoşi din luptă sau care se predau !

5. Îngrijeşte răniţii şi bolnavii !

6. Tratează cu umanism toate persoanele !

7. Prizonierii de război trebuie să fie trataţi cu umanism !

8. Nu lua ostateci !

9. Abţine-te de la orice act de răzbunare !

10. Respectă persoanele şi bunurile marcate !

11. Jefuirea este interzisă !

12. Acţionează pentru a împiedica orice violare a prezentelor obligaţii.

Raportează superiorilor tăi violările comise. Orice violare a legilor războiului va
fi pedepsită.

NOTĂ: Aceste obligaţii au fost stabilite de un grup de experţi militari la ,,Seminarul european al Crucii
Roşii cu privire la difuzarea Convenţiilor de la Geneva” desfăşurat la Varşovia în martie 1977.

NESECRET
119 din 134
 NESECRET
Anexa nr. 22
(art. 0262)
PARTEA PRACTICĂ A CAPITOLULUI X
1. Metodică

1. EXERCIŢIU METODIC CU TEMA: Activitatea comandantului pentru

integrarea normelor dreptului internaţional umanitar în procesul de luare a hotărârii
şi dare a misiunii la subordonaţi
SCOPUL EXERCIŢIULUI
În acest exerciţiu vor fi prezentate aspectele semnificative din perspectiva
dreptului internaţional umanitar pe care un comandant trebuie să le aibă în vedere în
procesul de luare a hotărârii şi dare a misiunilor la subordonaţi.
ETAPA 1. Analiza misiunii.
La primirea unei misiuni, comandantul va proceda la analiza acesteia. Vor fi luate
în considerare următoarele elemente:
A. Informaţiile care reprezintă elementul esenţial pentru luarea hotărârii şi
îndeplinirea misiunii. Pe baza lor comandantul trebuie să fie în măsură:
a) să facă o evaluare corectă şi precisă a situaţiei sau misiunii pe care urmează să o
îndeplinească – zona este expusă luptelor sau nu, categorii de forţe cu care se
confruntă: infanterie sau mecanizate, direcţia loviturii principale şi itinerariile
de deplasare etc.
b) să stabilească cu precizie locul de dispunere a inamicului sau obiectivului
militar pe care urmează să-l atace.
c) să determine poziţia bunurilor şi instalaţiilor protejate sau a concentrărilor de
civili.
Informaţiile semnificative din perspectiva dreptului internaţional umanitar care
interesează într-o zonă de acţiune trebuie să se refere la următoarele aspecte:
a) despre localităţi: numărul locuitorilor (copii, femei, bătrâni), forţe de ordine şi
poliţie, protecţia civilă, prezenţa Crucii Roşii – organisme umanitare –
posibilităţi de adăpostire (tipul locuinţelor, adăposturi), electricitate şi apă
potabilă, aprovizionarea cu alimente şi carburant, distanţa spre alte localităţi,
şcoli şi edificii religioase, clădiri izolate.
b) despre serviciul sanitar: prezenţa spitalelor (personalul medical, capacităţi,
mijloace de transport sanitar, echipamente chirurgicale şi depozite de
medicamente).
c) obiective protejate: bunuri cu protecţie generală sau specială (bunuri culturale,
opere de artă – clădiri, poduri etc., obiective care deţin forţe periculoase,
obiective de importanţă ştiinţifică, lăcaşuri de cult, bunuri destinate
supravieţuirii populaţiei – apă, recolte, animale etc.,zone protejate.
d) alte informaţii: prezenţa pădurilor, infrastructură (starea, natura şi tipul),
climatul, natura terenului, atitudinea populaţiei.
De reţinut!
Culegerea informaţiilor se va face în uniformă fără disimularea statutului de
combatant. Culegerea de informaţii în zonele dominate de inamic, sub pretexte false sau
NESECRET
120 din 134
 NESECRET
în mod deliberat clandestin, este considerată spionaj şi combatantul capturat în aceste
condiţii, pierde statutul de prizonier de război.
B. Precauţiile impuse de dreptul internaţional umanitar care se referă la evitarea
pierderilor şi distrugerilor civile iar atunci când nu există altă posibilitate, să fie
reduse cât mai mult cu putinţă („pierderi colaterale”). Precauţiile vor fi luate
în raport cu operaţiunile militare ce se desfăşoară la un moment dat, mişcările
trupelor şi amplasarea acestora în teren.
De reţinut!
Obiectivele militare se vor distinge de zonele civile.
Se va menţine o distanţă suficientă între obiectivele militare şi bunurile civile.
Direcţiile de atac vor fi planificate pentru a evita concentrările de civili.
C. Analiza situaţiei tactice în timpul căreia comandantul trebuie să ia în
considerare toate circumstanţele specifice momentului, atât cele de ordin militar
cât şi cele de ordin umanitar.
De reţinut !
Necesitatea militară nu este un principiu absolut, care să permită infracţiunile la
normele dreptului internaţional. Ea autorizează doar acţiunile indispensabile îndeplinirii
misiunii şi care nu sunt interzise de dreptul internaţional umanitar.
ETAPA 2. Decizia.
Decizia finală va fi luată de comandant după ce va întreprinde o evaluare a
posibilităţilor recomandate de aprecierea sa. Această evaluare va ţine cont de:
- constrângerile impuse de misiune, în particular de o eventuală necesitate
militară;
- precauţiile impuse de prevederile dreptului internaţional umanitar ;
- pierderile probabile pentru îndeplinirea misiunii (în rândul trupelor proprii,
pierderile colaterale etc.).
De reţinut !
Decizia este luată de comandant după efectuarea analizei finale. El va alege
varianta care va prezenta cele mai puţine pericole pentru populaţie şi bunurile civile.
ETAPA 3: Darea misiunii la subordonaţi.
Comandanţii au obligaţia de a transmite subordonaţilor doar acele misiuni care sunt
conforme cu normele dreptului internaţional umanitar. Misiunile vor cuprinde detaliile
necesare care să asigure respectarea normelor umanitare.
Dacă situaţia tactică impune, misiunile date subordonaţilor vor fi însoţite de reguli
de angajare (ROE) şi/sau de reguli de comportare compatibile cu dreptul internaţional
umanitar. Acestea vor cuprinde precizări ale eşaloanelor superioare (ordine permanente)
dar şi precizări suplimentare specifice (sectorului, formaţiunii vizate sau misiunii
îndeplinite).
ETAPA 4: Controlul executării misiunii.
Scopul controlului, ca ultimă fază a îndeplinirii misiunii, este de a asigura
executarea ordinelor date subordonaţilor în conformitate cu intenţiile comandantului.
Prin control, comandantul se asigură că subordonaţii respectă şi asigură respectarea
normelor dreptului internaţional umanitar în operaţiunile desfăşurate. Controlul permite
comandanţilor să intervină dacă este nevoie pentru corectarea desfăşurării unei acţiuni
sau să ia măsurile ce se impun.

NESECRET
121 din 134
 NESECRET
De reţinut !
Controlul contribuie la întărirea ordinei şi disciplinei.
În urma controlului poate fi făcută orice adaptare posibilă, care să însemne o mai
bună respectare a prevederilor dreptului internaţional umanitar.

2. Probleme, teste, întrebări

1. Răspunderi la nivel companie pentru pregătirea unei acţiuni:

Situaţie:
Eşti comandantul unei companii ce are sarcina de a îndeplini misiunea de cercetare
a satului X, mâine dimineaţă în zorii zilei. Se presupune că în sat s-ar afla un grup de opt
oameni care folosesc armament. Satul este locuit de aproximativ 50 de persoane.
Ignorând aspectele tactice ale situaţiei, ce considerente administrative şi logistice trebuie
să ai în vedere la planificarea operaţiunii?
Răspuns:
- Nevoile populaţiei civile trebuie să ocupe un loc important în planul tău.
- Sunt acolo 50 de locuitori. Unii sunt bătrâni, alţii bolnavi, sunt femei însărcinate şi
femei cu copii. Nevoile lor trebui avute în vedere pe timpul operaţiunii.
Comandantul companiei poate avea nevoie să:
- găsească şi să vorbească cu bătrânii satului în momentul operaţiunii de cercetare
pentru a le explica şi calma situaţia;
- asigure corturi şi adăposturi dacă este foarte cald, frig sau plouă;
- asigure asistenţă medicală;
- asigure raţii de alimente şi apă (e posibil ca oamenii să nu poată ajunge la casele
lor pentru o perioadă de timp);
- aibă la îndemână formulare pe care să semneze proprietarii caselor în momentul
terminării cercetării, care să stipuleze faptul că nu a fost luat nici un obiect din
acele case.

2. Problemă de drept internaţional umanitare ce poate fi rezolvată pe timpul

unei aplicaţiei tactice.
Nr. Data şi Probleme de învăţat Activitatea conducătorului Mod de rezolvare a
crt. ora (rezolvat) (probleme de cunoscut) situaţiei create
1. 2. 3. 4. 5.
În raionul P.T. al bateriei - pentru a fi legal ordinal - ordinele se dau pe
se află în trecere către trebuie să îndeplinească linie de subordonare;
spatele frontului următoarele condiţii: - în acest caz ordinal
reprezentanţi ai C.I.C.R. a) să fie dat de un militar nu se execută.
(ONU). Conducătorul superior în grad sau organul
delegaţiei cere şefului de competent;
stat major al bateriei b) să se adreseze clar şi expres
(comandantului bateriei de unui militar subordonat;
tragere) să execute foc c) să fie dat în conformitate cu
asupra unei concentrări de legile şi regulamentele în
trupe inamice aflate în vigoare;
pădurea…. d) ordinal să nu aibă caracter
ilegal.

NESECRET
122 din 134
 NESECRET
3. Situaţii, fapte

1. Dezbatere de caz: Răspunderea comandantului

Întrebare:
Comandanţii pot fi judecaţi pentru crime de război chiar dacă nu le-au comis
personal, condus s-au ordonat ?
Răspuns : DA (Statutul CPI, art. 28)
Exemplu:
Judecarea generalului Yamashita. La sfârşitul celui de al II–lea război mondial
generalul japonez Yamashita a fost judecat, condamnat şi spânzurat pentru că, în mod
ilegal, nu a luat în considerare şi nu şi-a exercitat atribuţiile de comandant pentru a
controla operaţiunile subordonaţilor, permiţând comiterea unor atrocităţi (…. ) şi (….)
violând dreptul războiului.
Nu a existat nici o dovadă că generalul Yamashita a comis, condus sau ordonat
comiterea unor crime de război. Totuşi a fost găsit vinovat pentru că nu a oprit comiterea
atrocităţilor şi nu a pedepsit pe făptuitori. Prin natura poziţiei şi răspunderilor sale,
comandantul trebuie să aibă control şi responsabilitate asupra trupelor şi capacitatea de a
influenţa acţiunile subordonaţilor.
Sursa : Curtea Supremă a S.U.A 327 U.S 1 (1946)
Gl. Duglas MacArthur completa astfel situaţia: ,,Acest ofiţer cu merite deosebite
căruia i s-a încredinţat comanda supremă a trupelor ceea ce implică autoritate şi
responsabilitate a eşuat în acţiunile sale, a eşuat în datoria sa faţă de trupele comandate,
faţă de ţara sa , faţă de umanitate, a înşelat total credinţa soldaţilor săi”.
Preluare din The Law of armed conflict, CICR, june 2002, p. 16-6

2. Dezbatere de caz: Folosirea forţei.

Cazul soldatului Clegg. Fost soldat în Regimentul Britanic de Paraşutişti în Irlanda
de Nord, pe 30 septembrie 1990 în Belfast, capitala Irlandei de Nord a făcut parte dintr-o
patrulă mixtă, poliţie şi armată.
Patrula era comandată de un locotenent de poliţie . Oameni erau împărţiţi pe trei
maşini care au organizat trei puncte de control. O maşină civilă condusă de un bărbat
însoţit de o femeie ignoră somaţiile şi trece în viteză de prima maşină a patrulei.
Personalul celui de-al doilea punct de control încearcă să oprească maşina. Şoferul refuză
şi se îndreaptă în viteză către al treilea punct de control unde se afla şi soldatul Clegg.
Clegg şi ceilalţi membri ai patrulei aud strigându-se ,,Opreşte maşina” şi apoi
deschid focul. Şoferul şi femeia sunt ucişi. S-a dovedit imediat după aceea, că cele două
persoane nu erau terorişti. Cazul a ajuns la tribunal. S-a stabilit că soldatul Clegg a tras
focul care a ucis femeia. De fapt a tras 4 focuri. Primele trei focuri le-a tras când maşina
se apropia de punctul de control, iar al patrulea, care a ucis femeia, după ce maşina
trecuse de Clegg şi camarazii săi.
Întrebări:
1. Trebuia Clegg să acţioneze în acest fel?
2. Ce lege se aplică în această situaţie?
3. Care ar fi verdictul tău?
Discuţii:
Soldatul Clegg trebuia să decidă într-o fracţiune de secundă: era maşina o
ameninţare?
NESECRET
123 din 134
 NESECRET
Era acoperit de lege să tragă? Era, deoarece maşina nu a oprit la somaţia lor. După
ce maşina a trecut însă de punctul de control nu mai reprezenta un pericol pentru el sau
colegi. În acest caz nu s-au respectat regulile prevăzute pentru situaţiile în care forţele
armate angajate în misiuni de menţinere a ordinii interne.
Aceste reguli diferă de cele aplicabile într-un conflict armat.
Soldaţii nu vor folosi armele asupra persoanelor cu excepţia următoarelor situaţii:
- se află în legitimă apărare sau trebuie să apere membrii echipei în faţa
unei ameninţări iminente cu moartea sau rănirea;
- pentru a preveni comiterea unor crime;
- pentru a aresta o persoană care prezintă pericol dacă ar rămâne în
libertate sau pentru a preveni evadarea.
Întotdeauna focul se va deschide doar dacă alte măsuri mai puţin radicale nu sunt
eficiente.
Nu mai era necesar să tragă ultimul foc, care a ucis femeia.
Verdict:
Soldatul Clegg – vinovat – închisoare.
Sursa: The Law of armed conflict, CICR, june 2002, p. 16-6

3. Cooperarea civili – militari

Forţa Multinaţională - Irak (FMN-I), 2004. Respectarea cu stricteţe a mandatelor
încredinţate şi a particularităţilor culturale şi religioase ale populaţiei din aria de
responsabilitate a făcut ca militarii români participanţi la operaţiunile de reconstrucţie a
Irakului să fie priviţi cu respect nu numai de partenerii de coaliţie dar şi de populaţia
locală.
Semnificativă în acest sens este aprecierea unui lider local: „Voi (românii n.n.) v-
aţi câştigat respectul irakienilor fără a investi fonduri băneşti în activitatea de
reconstrucţie, faţă de alte contingente care deşi au investit aici, prin comportamentul lor
nu s-au ridicat la nivelul vostru. Sunteţi în acest moment printre cele mai respectate
contingente din Irak”.
Raportul comandantului Batalionului 26 Infanterie / Irak, pentru perioada 19.01-01.08.2004, p. 8.

NESECRET
124 din 134
 NESECRET
Anexa nr. 23
(art. 0276)
PARTEA PRACTICĂ A CAPITOLULUI XI
1. Metodică

1. Pregătirea şi desfăşurarea unui exerciţiu practic la nivelul grupei/ plutonului.

Pentru a fi eficiente, exerciţiile practice cu privire la pregătirea în dreptul
internaţional umanitar trebuie să fie simple şi realiste. Ele vor fi concepute în raport cu
scopurile instrucţiei. Conducătorul exerciţiului va fi comandantul eşalonului superior al
subunităţii ce desfăşoară exerciţiul.
Pregătirea exerciţiului.
Instructorul va stabili, în această etapă. următoarele:
- scopul instruirii (comportamentul urmărit); tema exerciţiului; nivelul de pregătire;
locul; mijloacele necesare; personalul auxiliar; situaţia iniţială (generală şi specială);
misiunea; desfăşurarea exerciţiului (scenariul); problemele de controlat; durata
exerciţiului; locul, durata şi metoda de evaluare finală.
Desfăşurarea exerciţiului.
Subunitatea echipată şi gata de acţiune primeşte de la conducătorul exerciţiului
informaţii cu privire la: tema exerciţiului; obiectivele urmărite; situaţia iniţială (generală
şi specială); misiunea; criteriile de evaluare.
Comandantul subunităţii analizează misiunea şi ia o decizie. El dă ordine
subordonaţilor şi conduce subunitatea. Conducătorul exerciţiului nu are voie să intervină.
El poate influenţa desfăşurarea exerciţiului numai prin angajarea marcatorilor.
La sfârşitul exerciţiului, conducătorul adună subunitatea şi face observaţiile cu
privire la următoarele aspecte:
- dacă instrucţia şi-a atins scopul (dacă nu, exerciţiul se va repeta).
- dacă misiunea a fost îndeplinită;
- aspectele pozitive;
- greşeli ce trebuie corectate (identifică greşelile şi arată comportamentul corect).

2. Varianta unui exerciţiu practic.

Tema exerciţiului: Acţiunea grupei în lupta de apărare
Scopul instruirii : înţelegerea de către subordonaţi a semnificaţiei
steagului alb şi respectarea celui care îl utilizează.
Conducătorul exerciţiului : comandantul de pluton;
Metoda : exclusiv practică;
Locul : poligonul de instrucţie;
Când se execută : pe timpul pregătirii la instrucţia tactică;
Materiale : ţinuta de instrucţie şi armamentul din dotare;
Muniţie : muniţie de exerciţiu pentru armele de infanterie,
petarde fumigene, cartuşe de semnalizare etc.
Personal ajutător : 5 militari de la o altă grupă.
Scenariul de luptă
I. Situaţia generală.
Acţiunile de luptă se desfăşoară pe teritoriul naţional.
Plutonul nostru acţionează în forţele din zona principală de luptă a batalionului şi a
primit ordin să organizeze un punct de sprijin la marginea localităţii.
NESECRET
125 din 134
 NESECRET

II. Situaţia specială.

Grupa voastră se află în flancul drept al plutonului. Treceţi la apărare în afara
contactului cu inamicul în raionul casei izolate de pe direcţia (se indică direcţia).

III. Succesiunea evenimentelor

Observaţiile
Evenimente Acţiunea/Comportamentul
Instructorului
Comandantul grupei
se deplasează cu
subordonaţii spre zona
indicată.
La ocuparea casei se Comandantul grupei cere civililor să Respectarea populaţiei civile,
constată că în aceasta părăsească temporar casa pentru că va în special a celei expusă
sunt trei civili şi un instala o mitralieră la etajul superior.pericolelor luptei.
rănit. Civilii spun că Rănitul este transportat la punctul Pentru propria lor securitate,
este un rănit al părţii medical. pot fi deplasaţi în afara zonelor
adverse. Civilii sunt escortaţi cu o parte din de operaţii.
bunuri la comandantul de pluton care va Răniţii vor fi adunaţi, îngrijiţi
urmări să fie adăpostiţi într-un loc sigur.
şi predaţi superiorilor sau
personalului sanitar.
Grupa se instalează în Bunurile şi obiectele de mobilier sunt Distrugerea bunurilor civile
casă şi în zona din folosite pentru a proteja luptătorii trebuie evitată. Vor fi folosite
apropiere. instalaţi în casă prin plasarea lor la doar cele care sunt
ferestre. indispensabile îndeplinirii
misiunii. Furtul este interzis.
Câteva proiectile de
artilerie explodează în
apropiere. După câteva
minute
bombardamentul
încetează.
Din faţă, două Comandantul de grupă informează Drapelul alb indică intenţia de
persoane, în uniforma comandantul de pluton de apropierea a negocia sau a se preda.
inamicului, purtând un celor doi combatanţi inamici. Ordonă
drapel alb se apropie de subordonaţilor să nu tragă asupra lor.
poziţia ocupată de
grupă.
Cele două persoane Comandantul de pluton ordonă Negocierea poate avea loc ca
se opresc la 200 m de comandantului de grupă să reţină, să urmare a încetării temporare a
casă şi solicită să percheziţioneze pe cei doi şi să-i conducă focului, pentru a transporta
ajungă la comandantul în interiorul poziţiei de apărare. civilii într-un loc sigur, a aduna
companiei pentru a sau a face schimb de răniţi sau
negocia. morţi etc.
El ordonă să fie acoperiţi la ochi. Purtătorul drapelului
În acest timp, restul militarilor din parlamentar care a primit ordin
grupă supraveghează împrejurimile. să intre în contact cu inamicul
Cei doi sunt conduşi la comandantul de trebuie respectat.
pluton, apoi la comandantul de companie. Aceste persoane nu trebuie să
profite de misiune pentru a
spiona.
Comandantul nu este obligat să
primească purtătorul unui drapel
NESECRET
126 din 134
 NESECRET
parlamentar.
El poate lua măsuri de
securitate (acoperirea ochilor cu
un bandaj) sau să-i reţină
temporar.

Întocmit: comandantul subunităţii.

NESECRET
127 din 134
 NESECRET
Anexa nr. 24
(art. 0280)

TABEL
CU PRIORITĂŢILE POTRIVIT NIVELULUI IERARHIC
(variantă)

Nivelul ierarhic Sediul materiei Domeniul la care se referă

Înaintea serviciului militar principii generale
Trupă „obligaţiile soldatului” (Anexa nr. 21)
Subofiţeri Idem, plus, dacă este posibil, ansamblul sau parte
din articolele destinate locotenenţilor şi căpitanilor
Locotenenţi şi căpitani Idem, plus
H.IV.R:22-28 comportamentul în luptă,
H.IV.R:32 negociatori (respectare),
G. I-IV:3 reguli minime în favoarea persoanelor care nu
(mai) participă la ostilităţi,
G. I: 15 – 18 îngrijirea răniţilor,
G. I: 24, 25 personalul sanitar şi preoţii militari,
G. III: 4 statutul prizonierilor de război,
G. III: 5 prizonieri cu statut îndoielnic,
G. III: 12 – 20 protecţia şi evacuarea PR,
G. IV: 27 – 34 protecţia civililor,
H. CP: 8,9 bunurile culturale (protecţie specială),
G. I: 49, 50
G. II: 50, 51
G. III: 129, 130 sancţiuni penale (generalităţi,
G. IV: 146, 147 infracţiuni grave).
H. CP: 28
Maiori până la comandanţi de Idem, plus
brigadă H. CP: 33, 34 negociatori (tratament),
G. I: 19, 21, 22 instalaţii sanitare militare,
G. IV: 15, 17 zone neutre, aranjamente locale,
G. IV: 18, 19 spitale civile.
Comandanţi de Idem, plus
divizie şi peste G. I: 23 zone cu statut special,
G. I: 28, 29 personal sanitar capturat (statut),
G. IV: 14 bunuri culturale (protecţie specială,
H. CP: 11 ridicarea imunităţii).
Nivelul comandantului suprem toate Convenţiile

NOTĂ. În funcţie de nevoile de instruire pentru situaţiile de luptă şi de categoriile de forţe tabelul
poate fi modificat sau completat.
Conţinutul tabelului trebuie să reflecte specificul misiunii. Pot fi concepute astfel de tabele
pentru participanţi la operaţiuni internaţionale sau pentru nevoile interne ale unor servicii cum ar fi:
serviciul sanitar (de la unităţile combatante până la structura centrală), poliţia militară, serviciul
prizonierilor (puncte de adunare, centre de strângere, campusuri) sau funcţie de arma din care militarii
fac parte: artilerie, transmisiuni, geniu etc.
Tabelul este publicat în lucrarea „Dreptul războiului şi forţele armate”, autor F. de Mulinen.

NESECRET
128 din 134
 NESECRET
Anexa nr. 25
(art. 0287)
PARTEA PRACTICĂ A CAPITOLULUI XII
1. Metodică

1. Principii didactice pentru instructorii în domeniul dreptului internaţional

umanitar.
a) Instruirea trebuie să fie motivată. Întregul personal trebuie să fie convins de necesitatea
respectării regulilor umanitare. Participarea este un mijloc de a asigura un nivel înalt al
motivaţiei.
b) Instruirea trebuie condusă de fiecare comandant. Cea mai potrivită persoană şi cea care asigură
cea mai mare eficacitate instruirii în domeniul dreptului internaţional umanitar este comandantul
direct (comandant grupă, pluton, companie etc.)
c) Instruirea trebuie să fie parte a pregătirii militare generale. Respectarea regulilor umanitare este
determinată atât de gradul de cunoaştere şi asimilare a problemelor de drept internaţional
umanitar cât şi de gradul de disciplină a trupei. În nici un caz la nivelul trupei nu trebuie să se
lase impresia că dreptul internaţional umanitar este ceva special care poate fi abordat separat de
pregătirea militară.
d) Instruirea trebuie să fie adaptată. Nu este posibil de a învăţa tot pe toată lumea. Instruirea trebuie
să se limiteze la ceea ce este necesar să fie cunoscut. Priorităţile vor fi impuse de grade şi funcţii.
e) Instruirea trebuie să fie simplă. Însuşirea unor reguli simple şi respectarea acestora în diferite
situaţii asigură formarea de deprinderi.
f) Instruirea trebuie să fie practică şi integrată. Instruirea nu se poate limita la expunerea teoretică
a diferitelor reguli. Ea trebuie să fie practică şi concretă. Exerciţiile în teren, pe timpul cărora
militarul se confruntă cu situaţii cât mai aproape de realitate sunt cele mai eficiente. La niveluri
mai înalte se va avea în vedere ca pe timpul aplicaţiilor tactice să se prevadă rezolvarea unor
incidente referitoare la aplicarea normelor dreptului internaţional umanitar.
g) Instruirea trebuie să fie continuă iar antrenamentul să se facă permanent. Instruirea nu se poate
limita la perioadele care preced activităţi de verificare. Deprinderile nu se pot obţine decât prin
repetare.
h) Instruirea trebuie să fie credibilă şi realistă. Respectarea dreptului internaţional umanitar ar
putea fi percepută ca fiind în contradicţie cu necesitatea militară. Este dilema cu care se
confruntă fiecare militar. Faptul că aceste reguli sunt elaborate ca rezultat al activităţilor militare
este o garanţie că respectarea lor nu este imposibilă.
i) Instruirea trebuie să fie specializată. Dacă tot personalul forţelor armate trebuie să aibă un minim
de cunoştinţe de drept internaţional umanitar, sunt anumite categorii care au nevoie de o instruire
specializată în unele privinţe, cum ar fi: personalul medical, personalul navigant al Forţelor
Aeriene, personalul navigant al Forţelor Navale, personalul CIMIC, personalul unităţilor speciale
(cercetare, paraşutişti etc.), personalul Poliţiei Militare, personalul destinat să îndeplinească
misiuni internaţionale (corpuri expediţionare, forţe ONU, Poliţie Militară internaţională etc.).
j) Instruirea şi antrenamentul trebuie să fie controlate. Controlul cunoştinţelor în domeniul
dreptului internaţional umanitar trebuie să facă parte integrantă din procesul global de evaluare
militară pe timpul îndeplinirii misiunii.

2. Exerciţiul practic în teren: Instruirea comandanţilor de grupe cu privire

tratamentul persoanelor şi bunurilor capturate.
Prezentare generală.
Exerciţiul pe care îl prezentăm în continuare a fost desfăşurat în august 1977 la cel de-al XI-lea
curs organizat la Centrul de Drept Internaţional Umanitar al Armatei, în cooperare cu Comitetul
Internaţional al Crucii Roşii.
A urmărit instruirea comandanţilor de grupe după un scenariu cu aspect modular. Exerciţiul este
condus de comandantul de pluton.

NESECRET
129 din 134
 NESECRET
Complexitatea exerciţiului va progresa pe măsură ce militarii acumulează experienţă şi stăpânesc
mai bine problemele. Acest lucru se va realiza prin creşterea numărului de răniţi sau prizonieri capturaţi,
calitatea materialului capturat pentru a determina comandanţii de grupe să ia decizii mai complexe.
În esenţă, îndeplinirea misiunii rămâne prioritatea comandanţilor de grupe. Când situaţia tactică
permite, vor fi avute în vedere şi problemele de drept internaţional umanitar.
Acest exerciţiu trebuie luat ca model, concretizarea lui făcându-se prin completarea spaţiilor
libere. Folosirea este determinată de cadrul geografic, mijloacele de care se dispune, timpul, imaginaţia
şi creativitatea conducătorului.

CONŢINUT
I. Situaţia generală şi particulară.
O mişcare de rezistenţă a cărei origine şi amploare sunt necunoscute, acţionează în
ultimul timp în regiune.
Plutonul nostru are misiunea să intercepteze liniile de aprovizionare ale rezistenţei.
Plutonul acţionează cu grupa 1 infanterie, punct control trafic-mobil.
II. Misiunea grupei din prima linie.
- Neutralizarea rezistenţei din punctul…..
- Bararea comunicaţiei dintre localităţile….
- Observarea sectorului între……………………şi……………………
III. Scenariul.

IV. Detalii.

FORŢE PROPRII ADVERSAR

1…………răniţi 1……….răniţi
2…………morţi 2……….morţi
3……….prizonieri
4……….capturi de război

V. Probleme de rezolvat (după desfăşurarea luptelor).

1. Misiunea - instalarea unui post de control
- organizarea unui post de observare a
sectorului stabilit.
2. Dreptul internaţional umanitar
1. Răniţi - Punctul de prim ajutor
NESECRET
130 din 134
 NESECRET
2. P.G. - Punctul de adunare
3. Capturi de război - Serviciul logistic
4. Morţi - Serviciul Monumentelor

3. Mod de tratare(soluţii)
1. Răniţi - acordarea primului ajutor
- evacuarea
2. Prizonieri - percheziţie
- verificare
- separare
- evacuare
3. Capturi de război - strângere
- verificare
- evacuare
4. Morţi - identificare
- evacuare
- înmormântare
- notificare

NESECRET
131 din 134
 NESECRET
Anexa nr. 26
BIBLIOGRAFIE

1. ACTE NORMATIVE INTERNE:

- Dispoziţiunea instruirii Forţelor Armate S.M.G. I.F.A., 2005;
- Ordinul privind instrucţia Forţelor Armate în anul 2005, nr. S.M.G. – S49;
- Constituţia României, 2003;
- Codul Penal;
- Regulamentul privind elaborarea actelor normative specifice, doctrinelor şi
manualelor militare în armata României, A.N.S. – 1, 2004.

2. TRATATE INTERNAŢIONALE:
- Convenţia referitoare la legile şi obiceiurile războiului terestru, Haga, 18 octombrie
1907 (H IV);
- Regulamentul privitor la legile şi obiceiurile războiului pe pământ, Haga, 18 octombrie
1907 (H IVR);
- Convenţie pentru protecţia bunurilor culturale în caz de conflict armat, Haga, 14 mai
1954 (HCP);
- Al doilea protocol la Convenţia de la Haga cu privire la protecţia bunurilor
culturale în situaţii de conflict armat, 26 mai 1999 (HCP II).
- Statutul CPI

NOTĂ: Convenţiile menţionate mai sus au fost publicate sub egida Centrului de Drept
Internaţional Umanitar al Armatei, în lucrarea ,,Dreptul internaţional cu privire la
conducerea operaţiunilor şi statutul unor arme şi sisteme de arme”, Centrul
Tehnic-Editorial al Armatei, Bucureşti, 2004.

- Convenţia de la Geneva pentru îmbunătăţirea sorţii răniţilor şi bolnavilor din forţele

armate în campanie, din 12 august 1949 (G I);
- Convenţia de la Geneva pentru îmbunătăţirea sorţii răniţilor, bolnavilor şi
naufragiaţilor forţelor armate pe mare, din 12 august 1949 (G II);
- Convenţia de la Geneva privitoare la tratamentul prizonierilor de război din
12 august 1949 (G III);
- Convenţia de la Geneva privitoare la protecţia persoanelor civile în timp de război
din 12 august 1949 (G IV);
- Protocolul adiţional I la Convenţiile de la Geneva din 12 august 1949 privind
protecţia victimelor conflictelor armate internaţionale (GP I);
- Protocol referitor la schijele nelocalizabile, Geneva, 10 octombrie 1980
(G.CW.P.I);
- Protocolul asupra interzicerii sau limitării folosirii de mine capcană şi alte
dispozitive, Geneva, 10 octombrie 1980 (G.CW.P.II);
- Protocol asupra interzicerii sau limitării folosirii de arme incendiare, Geneva, 10
octombrie 1980 (G.CW.P.III).

NESECRET
132 din 134
 NESECRET

3. MANUALE ŞI ALTE LUCRĂRI:

- Dreptul internaţional umanitar, dr. Ionel Cloşcă, dr. Ion Suceavă, Editura „Şansa” –
S.R.L., Bucureşti, 1992;
- Manual de drept al războiului pentru forţele armate, Frederic de Mulinen,
(traducere lt. col. Codiţă Dumitru), S.C. LUMINA TIPO S.R.L., Bucureşti;
- Humanitarian Law in Armed Conficts – manual edited by The Federal Ministry of
Defence of the Federal Republic of Germany, August 1992 (DSK VV 207320067);
- Manuel de droit des conflits armés, Direction des Affaires Juridiques du Ministere
de la Défence, France, 2000 (TTA 925);
- Candian Forces, Law of Armed Conflict, manual;
- Tratat de drept internaţional umanitar, Ionel Cloşcă, Ion Suceavă, Editura V.I.S.
PRINT S.R.L., Bucureşti, 2000;
- La protection des biens culturels en Roumanie, Carmen Grigore, dr. Ionel Cloşcă,
Gheorghe Bădescu, Editura NOU AGRA, Bucureşti, 1994;
- Droit des conflits armés, Confédération Interallié des officiers de Réserve,
Bruxelles, 1999;
- Dictionary of the international law of armed conflict, Pietro Verri, CICR, Geneva,
1992;
- Prevederile dreptului internaţional umanitar şi comportamentul militarilor români
pe timp de conflict armat – 1877 – 1945 – documente – lt. col. Codiţă Dumitru,
col. Ion Didoiu, cdor. (r ) Toma Dumitru, Editura Andrei Şaguna, Constanţa, 1999.

NESECRET
133 din 134
 NESECRET

LUCRĂRI
ELABORATE, TRADUSE DE C.D.I.U.A. ŞI
NIVELURILE IERARHICE VIZATE

Pentru nivelul trupei

Cod de conduită pentru combatanţi (traducere, 2 ediţii).

NOTĂ: Codul este elaborat de C.I.C.R. Conţine două părţi. Prima cuprinde regulile esenţiale ce trebuiesc
respectate de trupe pe timpul conflictelor armate. Ce-a de-a doua conţine informaţii pentru acordarea
primului ajutor în caz de accidente. Lucrarea format mic poate fi purtată în buzunar alături de biletul de
identitate şi cardul cu regulile de angajare.
Manual pentru instruirea militarilor în drept internaţional umanitar.

Pentru subofiţeri, comandanţi pluton şi companie (similare)

Cele de mai sus, plus

Regulile esenţiate de drept al războiului (traducere, 3 ediţii).
NOTĂ: Lucrarea este elaborată de C.I.C.R. Se adresează în principal comandanţilor de la eşaloanele mici.
Conţine un rezumat pentru comandanţi, reguli de comportare în luptă şi câteva indicaţii pentru desfăşurarea
unor şedinţe de pregătire.

Pentru comandanţi batalion (similare) şi mai sus

Cele de mai sus, plus

Convenţiile de la Geneva şi Protocoalele lor adiţionale (culegere convenţii).
Drept Internaţional Umanitar în conducerea operaţiunilor militare şi statutul unor arme şi sisteme de
arme (culegere convenţii).
Manual de drept al războiului pentru forţele armate – Frederic de Mullinen (traducere).
Drept Internaţional Umanitar şi comportamentul militarilor români (culegere documente – 1877 -1945).
NOTĂ: Din prima culegere vor fi avute în vedere articolele referitoare la protecţia victimelor conflictelor
armate. În cea de-a doua culegere se vor urmări articolele referitoare la limitele şi interdicţiile cu privire la
mijloacele folosite pentru evitarea suferinţelor şi limitarea pagubelor materiale excesive. Cea de-a treia
lucrare este un Manual de învăţământ folosit la cursurile organizate de Institutul Internaţional de Drept
Umanitar – San Remo, Italia şi Comitetul Internaţional al Crucii Roşii – Geneva, Elveţia. Lucrarea se
adresează structurilor de comandă de la nivel tactic, operativ şi strategic. Cea de-a patra lucrare este o
culegere de documente în care sunt prezentate aspectele de drept internaţional umanitar cuprinse în ordinele
date de comandanţi subordonaţilor lor, precum şi misiunile de ordin umanitar pe care le-au întreprins în trei
momente importante ale istoriei naţionale – războiul de independenţă, primul şi al doilea război mondial.
Lucrarea trebuie privită atât ca sursă de inspiraţie pentru conceperea unor exerciţii cât şi sub aspectul său
educativ-patriotic.

Pentru obţinerea unor informaţii suplimentare consultaţi site-ul www.mapn.ro/cdiua/home.htm

NESECRET
134 din 134