Aventură, călătorie

Călătoria ca mod de ați petrece timpul liber este minunată.

Această activitate te face să își deschizi mintea. Să privești
lucrurile dintr-o perspectiva nouă și să te bucuri de lumea
exterioară.
De fiecare dată când mă gândesc la cuvântul „călătorie” mă
gândesc la cărțile mele favorite. Una dintre aceste cărți este
”Balta-Albă” de Vasile Alecsandri. Acest text literar, o proză
ca să fiu mai precisă, povestește despre istoria voiajului de 24
de ceasuri al unui zugrav „franțez”, la Balta-Albă, în Valahia,
la mijlocul secolului al XIX-lea, într-un ținut plin de contraste
originale. „Aventura” are două părți: drumul parcurs până la
Balta-Albă și descrierea societății pe care personajul o
descoperă acolo. O povestire plină de întâmplări și comedie.
Un alt text literar ar fi „Toate pânzele sus” de Radu Tudoran.
În această proză se povestește despre goeleta „Speranța”,
aflată sub comanda căpitanului Anton Lupan. „Speranța”
navighează pe Mediterană, îndreptându-se spre Atena, unde
spera căpitanul să regăsească un vechi prieten, inițial
considerat mort, dar care aflase că ar mai fi șanse ca acesta să
fie încă în viață. Camarazii echipajului sunt Gherasim,
Ieremia, bucătarul Ismail, Haralamb, Busuioc și Mihu, un
adolescent de 16 ani însoțit de Negrilă, câinele său. Pe corabie
se mai află un bogat negustor armean, numit Agop, și un
călugăr de la muntele Athos ce se îndreaptă spre insula
Skyros. Romanul acesta este foarte interesant și chiar
amuzant, prezentând foarte frumos călătoria echipajului. Cel
mai mult mi-a plăcut când s-a descoperit de către echipaj
faptul că acest așa-zis „călugăr” era de fapt un pirat, iar
Negrilă, câinele lui Mihu, a ajutat în prinderea „spânului”.
Fiecare din aceste două opere literare reprezintă descrierea
lumii exterioare, un loc străin în care ai merge ori de nevoie,
cum s-a întâmplat în cazul lui Anton Lupan, ori din pură
curiozitate, fără să vrei, un loc te-a atras pur și simplu, ca în
cazul zugravului „franțez”.