SISTEMUL ENDOCRIN 1

MD I 2020-2021
GLANDE PARATIROIDE

METABOLISMUL
FOSFO-CALCIC

2
 FIZIOLOGIA OSULUI
Componentele din structura osului sunt:

1. Sistemul noncelular osos:

 Componenta organică (30%):

- substanţa fundamentală (acid hialuronic + condroitinsulfaţi)

- fibre de colagen → de-a lungul linilor de tensiune

 Componenta anorganică (70%):

- cristale de hidroxiapatită – legate puternic de fibrele de

colagen ⇒ dau rezistenţa osului
3
- Mg++, Na+, K+, HCO3 -
 FIZIOLOGIA OSULUI

2. Sistemul celular osos :

a) osteoblaste - derivă din celule stem mezenchimale (MSC)
- în stare activă sau de repaus
- rol in formarea permanentă a osului
- plasate pe suprafaţa externă + cavităţile osoase
b) osteoclaste - derivă din monocite + celule stem hematopoietice
- celule mari, multinucleate, cu rol de fagocite
- eliberează: enzime (digestia matricei organice); acizi (distrugere
cristale si eliberare ioni)
- rol in reabsorbţia ciclică a osului ⇒ remodelare osoasă ⇒ ↑ rezistenţa
+ reînnoirea osului (turnover)
- active în formarea calusului (după fracturi)
c) osteocite ⇒ bogate în săruri de Ca++, controlează schimburile de Ca++
cu mediul extracelular
4
 CALCIFICAREA OSOASA
Osteoblastele secretă:
- colagen
- substanţă fundamentală
Prin polimerizare:
- colagen → fibre colagen ⇒ formează osteoidul (“cartilage like”)
Transformarea osteoblastelor captate în interior → în
osteocite; precipitarea sărurilor de Ca++ la suprafaţa fibrelor
colagen; sărurile amorfe de Ca++ →cristale de hidroxiapatită
(zile -săptămâni)

5
6
REABSORBTIA OSOASA MEDIATA DE
OSTEOCLASTE

7
REABSORBTIA OSOASA MEDIATA DE
OSTEOCLASTE

8
REABSORBTIA OSOASA MEDIATA DE
OSTEOCLASTE

9
 ECHILIBRUL FOSFO-CALCIC
Echilibrul fosfo calcic = Balanţa între absorbţia
şi excreţia ionilor ⇒ menţine constantă [ionilor] pl
- Aportul zilnic Ca şi fosfat: 1g/zi
- Absorbţia intestinală:
= Ca -35% absorbit prin transport activ, controlat de
vitamina D şi parathormon; restul eliminat în fecale
= fosfat: absorbit uşor
- Renal:
= din Ca filtrat (numai Ca ionic şi cel legat de anioni)
→ ↑ reabsorbţie (95%), controlată de parathormon şi
vit. D
= fosfat: excesul este excretat în urină, controlat de10
parathormon
 ECHILIBRUL FOSFO-CALCIC
Calciul
99% în os şi dinţi ⇒ rezervor de Ca+rol în
menţinerea [Ca] pl constant
 componenta fixă (cristale de hidroxiapatită) –
eliberată numai prin osteoliză
 componenta liberă – participă la schimburi cu
mediul extracelular
0,1% în plasmă(10 ±1 mg%)
 40 % Ca legat de proteine (albumine) - nedifuzibil
 50 % Ca ionizat (↑ în acidoză) ⇒ rol în coagulare,
contracţia musculară, excitabilitate
 10 % Ca neionizat - legat de anioni (fosfat, citrat)11
1% intracelular reticul endoplasmic, mitocondrii
 ECHILIBRUL FOSFO-CALCIC

Fosfatul total 4 mg%

 85% în os

 1% în lichidul extracelular

- în plasmă: sistem tampon fosfat alcalin / fosfat acid (1,3

mM/l)
 14% intracelular

12
MECANISME DE MENTINERE A
ECHILIBRULUI FOSFO-CALCIC
Schimburile între os şi mediul extracelular sunt
controlate hormonal:
 PTH şi vit. D → ↑ ieşirea Ca++ din os ⇒ ↑[Ca++]pl

 Calcitonina şi CTL → ↓ ieşirea Ca++ din os ⇒↓[Ca++]pl

 Patologic:

 ↑PTH ⇒ ↑[Ca++]pl, hipoexcitabilitate neuro-musculară,

litiază renală, tulburări cardio-vasculare şi digestive
 ↓PTH ⇒↓[Ca++]pl, hiperexcitabilitate neuro-musculară ⇒
tetanie (dacă Ca++< 6 mg%)
 Semn Chwosteck +, semn Trousseau +

 EMG: dublete,triplete în repaus.

13
 MECANISME DE MENTINERE A
ECHILIBRULUI FOSFO-CALCIC
Rahitismul: la copii cu deficit de aport de Ca şi fosfat ⇒↓
mineralizarea osoasă
 Cauza: deficit de vitamină D

Osteoporoza: ⇒↑ osteoliza
 Cauza: ↑PTH, ↑cortizol, menopauza, vârstnici

Osteoscleroza: ⇒↑↑ osteogeneza

 Cauza: ↓PTH, intoxicaţie cu metale grele

14
ROLUL PTH, CTL, CALCITONINEI

15
 PARATHORMONUL (PTH)
Sinteză
 La nivelul glandelor paratiroide (în număr de 4,
situate retrotiroidian)
 Structură polipeptidică

Efect major ↑ [Ca] pl prin 4 mecanisme:

- La nivel osos
= ↑mobilizarea Ca++ şi fosfatului
- Renal
= ↑ reabsorbţia Ca++, Mg++ şi H+
= ↑ excreţia fosfatului
- La nivel intestinal
= ↑ absorbţia Ca++ (absorbţia activă + calcitriolul) 16

= ↑ sinteza activă de vit. D (calcitriol)

 REGLAREA SECRETIEI DE PTH
↓ [Ca] ⇒ ↑ PTH ⇒ normalizarea calcemiei
↑ [Ca] ⇒ ↓ PTH
Acelaşi proces se realizează şi în cazul ionilor de Mg++.

Patologic
↑PTH → demineralizare osoasă; ↑Calciurie ⇒ risc de litiază
↓PTH → ↓[Ca]pl; ↑[fosfatemiei]; Hiperexcitabilitate (semnele
Chwosteck şi Trousseau+); ↑Calciurie; EMG ⇒ spasmofilie

17
 CALCITONINA
Polipetid secretat de catre celulele C ale glandei
tiroide
Efect major →↓ [Ca]pl; ↑osteogeneza se opune
osteolizei

Importanţă sporită
 La copii unde osteogeneza este ↑calcitonina exercită
un efect favorabil
 În sarcină şi lactaţie ⇒ protejază împotriva
osteolizei

 Poate fi administrată:
- Persoanelor în vârstă cu osteoporoză
18
- În neoplazii asociate cu osteoliză (metastaze)
 REGLAREA SECRETIEI DE CALCITONINA

1. Calcemia: feedback negativ

- ↑[Ca] ⇒↑ Calcitonina
- ↓[Ca] ⇒↓ Calcitonina
2. Catecolaminele ⇒↑ Calcitonina
3. Gastrina ⇒↑ Calcitonina (feed-back negativ)

19
 VITAMINA D

Forma activa a vitaminei D

20
 VITAMINA D (CTL)
Roluri majore
- Menţine valorile calcemiei (↑Ca++)
- Favorizează osteogeneza
Intestinal
- ↑ absorbţia Ca++ prin transport activ controlată de către
calcitriol + PTH
Renal
- ↑absorbţia Ca++ + fosfat
Osos = activare dependentă de calcemie:
Când ↓[Ca] ⇒ CTL acţionează similar PTH pentru refacerea
calcemiei
 ↑Ca++ eliberat din osteocite
 ↑activitatea osteoclastelor ⇒dislocare de Ca++ şi P
21
 Când [Ca] N/↑⇒CTL acţionează favorizând mineralizarea
osoasă
REGLAREA CTL
PTH rol major
 [Ca] - prin influenţa asupra PTH

Feed- back-ul negativ

 ↑CTL inhibă propria activare ⇒↑ sinteza formei
inactive

22
ALTI HORMONI CU ROL IN
METABOLISMUL FOSFO-CALCIC
GH
- ↑ sinteza proteică (oase + cartilajele de creştere)
- ↑ absorbţia Ca++ prin transport activ controlată de
către
↑ [Ca]
Hormonii tiroidieni ⇒ ↑ condrogeneza + ↑ refacerea
osoasă
Insulina ⇒ osteogeneza
Estrogenii + testosteronul
- ↑ ⇒ anabolismul ⇒ maturare osoasă+ închiderea
cartilajelor de creştere
- ↓⇒ osteoliză 23
Cortizolul ⇒ mobilizarea Ca++osos ⇒ osteoporoză +
osteoliză
24
 PANCREASUL
ENDOCRIN
25 Reglarea metabolismului glucozei
 Este alcătuit din cca. 100 de insule ale lui Langerhans (1-2%
din masa totală a ţesutului pancreatic)
 diametru de 30-250 mm

 cuprind aprox. 1000 de celule endocrine fiecare, diseminate

printre celulele acinare şi ducturile ce alcătuiesc pancreasul
exocrin. Există mai multe tipuri de celule şi anume:
 celule A sau a (20%), situate la periferia insulelor şi care secretă
glucagon
 celulele B sau ß (60-70%), ce sunt unicele surse de insulină
 celulele D (10%), dispersate prin masa insulară, ce secretă
somatostatin
 celule F, ce secretă polipeptidul pancreatic.
 formează un sinciţiu, prezentând joncţiuni strânse, ceea ce
permite o comunicare eficientă între celule (efecte paracrine);
 glucagonul şi somatostatinul sunt de asemeni sintetizate şi
de celulele endocrine ale intestinului. 26
 INSULINA, " HORMONUL ANABOLIC"

 Molecula de
insulină include
două lanţuri
separate, legate
prin punţi
disulfidice.
 Aceste lanţuri sunt
iniţial secretate
sub forma unui
lanţ polipeptidic
unic –
preproinsulina – ce
este apoi procesată
la proinsulină şi
apoi la insulină

27
 Cele două lanţuri sunt conectate printr-o porţiune numită peptidul
C
 Peptidul C se eliberează împreună cu insulina şi este apoi lent
eliminat de către rinichi.
 Peptidul C este folosit în clinică pentru diagnosticarea lipsei de
insulină prin deficit secretor, mai ales în cazul afecţiunilor 28
pancreatice autoimune.
ELIBERAREA INSULINEI
 Eliberarea de insulină este
iniţiată mai ales de glucoză, ca
un semnal al unui aport
crescut de glucide.
 Cel mai important reglator
fiziologic al secreţiei de
insulină este concentraţia
plasmatică a glucozei.
 Răspunsul secretor al
insulinei este bifazic,
 fază iniţială sau
imediată
 începe la un minut după
creşterea glicemiei
 durează cca. 5-10
minute
 urmată de o fază
prelungită, mai lentă,
 se va opri curând după
îndepărtarea glucozei în
exces.
 Aceste două faze
secretorii reflectă
 diversele rezerve
intracelulare de
insulină, una ce se află
la suprafaţa membranei
celulei insulare, gata de
eliberare
 cealaltă rezervă ce se
află la distanţă de 29
membrană.
ELIBERAREA ŞI
SECREŢIA INSULINEI

 Creşterea G intracelulare
creşte sinteza de ATP

 ATP creşte activitatea Na/K-

ATPazei

 Excesul intracelular de ATP

inhibă canalul K+,
depolarizând celula

 Depolarizarea deschide
canalele de Ca2+ voltaj-
dependente

30
ELIBERAREA ŞI
SECREŢIA INSULINEI
 Creşterea AMPc eliberează
Ca2+ stocat intracelular
 Ca2+ produce fuziunea
granulelor secretorii cu
membrana celulară
 Eliberarea de insulină din
vezicule
 Calciul se cuplează de asemeni
cu calmodulina
 activează protein-kinaza
calmodulin-dependentă (CaM-
PK), ceea ce va stimula
biosinteza de insulină
 Pe de altă parte DAG,
împreună cu calciul activează
protein-kinaza C (PKC), ceea
ce creşte şi ea sinteza de
insulină

31
EFECTELE INSULINEI

 Metabolism glucidic prin:

 Cresterea cons tisular de glucoza prin oxidarea
acesteia (mai ales in ficat si muschi)
 Stimularea sintezei de trigliceride din glucoza
 Stimul sint de glicogen din gluc
 Inhibarea neo-gluconeogenezei (formarea de glucoza
din produsi neglucidici)
 Metabolism lipidic:- o treime din glucidele alimentare
sunt transformate in lipide sub control insulinic
 Metabolism proteic:- activeaza patrunderea aa in
celula formand oxidarea lor in scop energetic si avand
rol in cresterea organismului (sinergic cu STH-
hipofizar) 32
 FUNCŢIE DE SUBSTRAT
 Promovează stocarea energiei
 glucogeneza (+)
 glicoliza (+)
 glicogenoliza (-)
 gluconeogeneza (-)
 De ce se activează glicoliza?
 Substratele şi metaboliţii glicolizei şi ale ciclului Krebs sunt materii
prime importante pentru acizii graşi, trigliceride, şi VLDL, astfel
crescând capacitatea de a stoca energia suplimentară sub formă de
lipide
 Metabolism Proteic
 facilitates intrarea în celulă a AA
 Stimulează sinteza de proteine
 Lipide
 Stiumulează sinteza de acizi graşi, trigliceride, şi VLDL 33

 Inhibă lipaza ţesutului gras, care are în mod normal o activitate

bazală
 Localizare
 Ţesuturi dependente de insulină –
 muşchi, ţesut adipos
 Ţesuturi independente de insulină
 Creier, rinichi, hematii, ficat)
 Cantităţi normale de insulina generează un program
anabolic
 ficat: glicogeneză, sinteză de VLDL
 muşchi: glicogenză, sinteză de proteine
 Ţesut adipos: sinteză de trigliceride
 Absenţa insulinei activează un program catabolic
 ficat: glicogenoliză, gluconeogeneză, ß-oxidare, cetogeneză
 muşchi: degradarea proteinelor şi a AA pentru
gluconeogeneză în ficat
 Ţesut adipos: activarea lipazei hormon-senzitive, eliberarea de
acizi graşi şi glicerină pentru gluconeogeneză
34
 CONTRA-REGLAREA GLICEMIEI

 Metabolismul anabolic este în principiu controlat de insulină

 Hipoglicemia este însă controlată de mai mulţi hormoni
 Metabolismul catabolic este controlat de scăderea
concentraţiei insulinei şi de 5 hormoni contra-reglatori:
 glucagon, adrenalină (primari)
 cortisol, STH (secondari)
 Hormonul lactogen placentar (protecţie fetală)
 somatostatina, hormonii tiroidieni, estrogeni, progesteron
 Există receptori pentru glucoză în hipotalamus
 a) activare simpatică (noradrenalină), stimularea celuleor a,
eliberarea de glucagon release, reducând hipoglicemia
 b) hipofiză, secreţie de STH & ACTH, cortisol (glucocorticoid)
 gluconeogeneză
 Efectul contrareglator este şi el compromis la pacientul
diabetic (dispariţia efectului paracrin al celulelor ß asupra
celulelor a şi d) 35
MECANISM DE ACTIUNE-INSULINA
 Fav cresterea permeabilitatii membranelor
celulare la glucoza prin stimularea transportului
activ transmembranar al acesteia. Este necesara
cuplarea in prealabil a Insulinei pe receptori
specifici membranari pentru dezvoltarea acestei
actiuni
 Insulina davorizeaza de asemenea transportul aa
in celule si sinteza de proteine, fie prin activarea
sintezei de ARNm nuclear spre citoplasma,fie
prin activarea sintezei de ARNm dupa deblocarea
prealabila a unui represor.
36
REGLAREA SECRETIEI DE INSULINA
 Umoral:
 Actiunea directa a glucozei asupra celulelor beta
(hiperglicemia stimuleaza celulele beta)
 Act directa a aa si acizilor grasi de stimlare a
secretiei de insulina
 Prin niv insulinemiei (cresterea ins in sg inhiba
elib de ins)

37
REGLAREA SECRETIEI DE INSULINA
 Reflex
 Vag + secretia de insulina

 Simpaticul – secr de ins

 Nervoasa superioara

 Hipotalamusul (nucleul ventro-lateral stimuleaza

secr de ins.)

38
PATOLOGIA METABOLISMULUI GLUCOZEI
 Insuficienţa secretorie a insulinei
 DZ tip I sau juvenil, sau insulino-dependent
 Creşterea glicemiei produce glicozilarea
intraeritrocitară a hemoglobinei cu scăderea
capacităţii de transport a O2
 Ischemie cronică periferică
 Microangiopatie organe ţintă
 Macroangiopatie – complicaţii

 Deplasarea metabolismului energetic către surse

alternative
 Sinteza de metaboliţi toxici – efecte neurologice
 Alterarea echilibrului hidroelectrolitic
 Rezistenţa la insulină (deficit de receptori,
diabet zaharat de tip II, de batrâneţe)
 Acelaşi tablou, mai moderat
 Beneficiază de hipoglicemiante orale 39
GLUCAGON
 Elib de celulele alfa insulare pancreatice

Act biologice:
 Glicogenoliza urmata de hiperglicem.

 Activarea gluconeogenezei

 Activ lipolizei

 Stimularea elib de ins. (prin hiperglic)

40
 Glucagon
 ficat (exclusiv)
 glicogenoliză (+), gluconeogeneză (+), ß-oxidare (+)
 glicoliză (-), glicogeneză (-), sinteza acizilor graşi (-)
41
GLUCAGON-MECANISM DE ACTIUNE

 Activare adenil-ciclaza mbr formatoare de AMPc;

acesta transf fosforilaza “b”inactiva in fosforilaza
“a”activa care fav fosforilarea glicogenului in
ester glucozo1 fosfat din care prin defosforilare se
obt glucoza.

42
GLUCAGON - REGLARE
 Umoral- prin niv glicemiei: hipoglic stimul secr;
hiperglic inhiba secr de glucagon
 Nervoasa – N. vag- inhiba secr; simpaticul-
glucagono-secretor
 Hipotalamusul- prin centrii foamei si satietatii; si
prin infl vegetative hipotal anterior
parasimpatice inhibitorii iar hipotal posterior
simpatice stimulatorii asupra secr de glucagon

43
GLANDELE SUPRARENALE

44
GLANDE SUPRARENALE
- Din punct de
vedere anatomic
a fost descrisă
prima oară în
1563.
- Localizată
deasupra şi
ataşată de polul
superior al
rinichilor, formă
piramidală şi
cântăreşte 4
grame. 45
HORMONII SUPRARENALIENI

46
GLANDA CORTICOSUPRARENALA
Are 3 zone la adult:
 zona Glomerulosa (2),

 zona Fasciculata (3),

 zona Reticularis (4).

47
HORMONII
CORTICOSUPRARENALIENI
- Sunt hormoni steroizi
- Sintetizaţi din colesterol

48
EFECTELE GLUCOCORTICOIZILOR
- Sinteza: în cortexul glandei suprarenale (z. fasciculata)
- Hormoni steroizi: cortizol (hidrocortizon) –95%;
corticosteron.

49
EFECTELE GLUCOCORTICOIZILOR
Principalele acţiuni:
- adaptarea la stresul cronic – asigură
suportul endocrin;
- controlul metabolismului celular.
Efectele glucocorticoizilor:

1. Metabolice
2. Pe organe şi sisteme
3. Farmacologice
50
 1. EFECTE METABOLICE ALE
GLUCOCORTICOIZILOR
a) Metabolismul proteic:
- Glucocorticoizii în doze crescute ⇒ sinteza
proteică prin:
 ↑ catabolismul
 ↓ anabolismul
 bilanţ azotat –
-↑ mobilizarea AA din ţesuturile extrahepatice
- excepţie: ficatul unde ↑ captarea aminoacizilor
folosiţi pentru:
 neoglucogeneză
 sinteza de proteine plasm
51
1. EFECTE METABOLICE ALE
GLUCOCORTICOIZILOR
b) Metabolismul glucidic:
- Glucocorticoizii cresc glicemia prin:
↑ absorbţia intestinală a glucozei;
↑ neoglucogeneza hepatică ⇒ ↑ glucoza ⇒ ↑ depozitelor
de glicogen
↑ glicogenoliza produsă de adrenalină şi glucagon
↓ utilizarea intracelulara a glucozei (↓ afinitatea
receptorilor pentru insulină)
- secundar ↑ glicemiei ⇒ ↑ ins⇒ refacerea gluc plasm
- În timp ⇒↓ sensibilităţii ţesuturilor la insulină (în
special muşchi şi adipocit) ⇒ DZ secundar (adrenal)
52
1. EFECTE METABOLICE ALE
GLUCOCORTICOIZILOR
c) Metabolismul lipidic:
- glucocort cresc lipoliza:
 lipide → AGL→ corpi cetonici → energie
- ↑ cetogeneza hepatică
- lipoliza însoţită de ↑ depunerii lipidelor în alte
zone:
 lipoliză pe membre
 depunere pe faţă (“faţă de lună plină”), torace,
abd

Important: în inaniţie sau stres

53
1. EFECTE METABOLICE ALE
GLUCOCORTICOIZILOR
d) Metabolismul
hidromineral:
- Glucocorticoizii cresc
retenţia de NaCl şi apă
(funcţie mineralo-
corticoidă) ⇒ ↑ volemia;
⇒producerea edemului
în corticoterapie (efect
advers)
- ↑demineralizarea
osoasă (efect advers) 54
2. EFECTE PE ORGANE SI
SISTEME ALE
GLUCOCORTICOIZILOR
Glucocorticoizii asigură buna funcţionare a:
- tuturor tipurilor de muşchi
- activitatea cardiovasculară – susţinerea volemiei
- ↑ reactivităţii neuropsihice
- ↑ capacitatea funcţională ⇒ adaptarea la stress.

55
3. EFECTE FARMACOLOGICE ALE
GLUCOCORTICOIZILOR
1. Antiinflamator - previne dezvoltarea
inflamaţiei prin:
- Stabilizarea membranei lizozomale
- ↓ permeabilităţii capilare
- ↓ migrării leucocitelor
- Supresia sistemului imun
- Rezoluţia inflamaţiei ⇒ utilitatea
glucocorticoizilor în tratamentul bolilor
inflamatorii.
2. Antialergic - reduce procesul alergic ⇒ 56
previne moartea prin şoc anafilactic.
3. EFECTE FARMACOLOGICE ALE
GLUCOCORTICOIZILOR
3. Sanguin: ↑eritrocitele, ↓eozinofilele,
↓limfocitele
4. Supresia sistemului imun ⇒ ↑susceptibilităţii
la infecţii (efect advers)
5. ↑aciditatea sucului gastric ⇒ risc de ulcer.
6. ↑Volemia ⇒ ↑TA
7. Redistribuţia tesutului adipos
8. Modificări neuropsihice până la psihoză
maniacală
9. Demineralizare osoasă ⇒ risc de osteoporoză
10. ↑glicemiei ⇒ in timp risc de DZ secundar
11. Modificări cutanate: hirsutism + acnee
12. În doze crescute la copii ⇒↓rata creşterii si
↓funcţia testiculară 57
REGLAREA SECRETIEI DE
GLUCOCORTICOIZI
1. Axul hipotalamo-hipofizo-corticosuprarenalian cu tripla
retroacţiune: rol major ⇒ menţine concentratia normala
de glucocorticoizi.
- secreţia ACTH are ritm circadian (maxim dimineaţa şi
minim seara) ⇒ concentraţia glucorticoizilor este
maximă dimineaţa.
2. Stresul psiho-emoţional, durere, traumatism, Δto,
hemoragie, intervenţii chirurgicale ⇒ ↑ stimularea
hipotalamică ⇒ ↑CRH ⇒ ↑ACTH ⇒ ↑glucocorticoizii⇒
hiperfuncţie CSR:
- în stres prelungit se blochează bucla de feedback ⇒ ↑GC
 continuă în stresul cronic
 periodică, cu mai multe exacerbări / zi.
58
- rezultat: ↑GC ⇒ iniţiază răspunsul metabolic
compensator faţă de agentul nociv.
59
ACTH
- Sinteză: în hipofiza anterioară - ritm circadian
- Efecte majore: pe corticosuprarenală:
 Zona fasciculată ⇒ rol major:
= iniţial: ↑ eliberarea de glucocorticoizi din
depozite;
= în timp: hiperplazia zonei + ↑ sintezei
glucocorticoizi.
 Zona reticulată ⇒ rol mai redus:
= iniţial: ↑ eliberarea de androgeni din depozite;
= în timp: hiperplazia zonei + ↑ sintezei
androgenilor.
 Zona glomerulară ⇒ rol minor: ↑ eliberarea de
aldosteron 60
ACTH
- Alte efecte: lipoliză, pigmentare a tegumentelor şi
mucoaselor (↑ melanina)
Reglarea secreţiei de ACTH:
- Ritm circadian maxim dimineaţa (ora 8) şi minim
seara (ora 24) ⇒ secreţia gluco-corticoizilor urmează
acelaşi pattern ⇒ concentraţia lor este maximă
dimineaţa.
- Modificarea ritmului veghe somn ⇒ modificarea
ciclului glucocorticoizilor.

61
HORMONII MINERALOCORTICOIZI
Sinteza: csr – z. glomerul
h steroizi - repr major este aldosteronul.

Acţiuni principale:
- ech hidro-electrolitic ⇒ contr volemiei, TA, ech
Na+-K+ ⇒ rol în menţ fct vitale (life-saving
hormone).
- lipsa aldosteronului ⇒ moarte prin şoc în 3 zile
-2 săptămâni.
Efecte:
1. la nivel renal
2. extrarenal
3. muşchi şi nervi 62
EFECTELE HORMONILOR
MINERALOCORTICOIZI
1. Efecte renale: acţ pe ultima parte a tubului
renal (1/3 terminală TCD):
- ↑reabsorbţia de Na+ şi secreţia de K+:
= la polul apical: ↑ permeabilitatea pentru Na+ şi
K+
= la polul bazal: ↑ activitatea pompei Na+/K+
- ↑reabsorbţia pasivă de Cl- şi HCO3-
- secundar ↑ reabsorbţia de apă
- ↑secreţia de H+,NH4+, Ca2+, Mg2+ ⇒
aldosteronul intervine în menţinerea :
= TA, volemiei, echilibrului hidro-electrolitic
= echilibrul acido-bazic 63
64
EFECTELE HORMONILOR
MINERALOCORTICOIZI
2. Efecte extrarenale:
- ↑ reabsorbţia de Na+şi secreţia de K+la nivelul:
- glandelor sudoripare: economisirea NaCl pentru
menţinerea volemiei ⇒ sudaţie ↑ cu NaCl↓ ⇒ rol în
adaptarea la cald.

3. Efecte pe muşchi şi nervi: ↑ activitatea pompei

Na+/K+ ⇒↓ Na+ şi ↑K+ intracelular

65
EFECTELE ALDOSTERONULUI
ASUPRA ECHILIBRULUI HIDRO-
ELECTROLITIC

66
REGLAREA SECRETIEI DE
ALDOSTERON
1) ↑[K+]plasmatic ⇒ ↑ secreţia aldosteron ⇒↑ excreţia K+
2) ↓[Na+] plasmatic ⇒ ↑secreţia aldosteron ⇒ ↑
reabsorbţia Na+
- ex.: diareea severă, transpiraţii intense, aport ↓Na+

3) Sistemul renină-angiotensină-aldosteron
- ↑ eliberării RENINEI la nivelul AJG este stimulată de:
= ↓TA, ↓Volemiei, ↓[Na+] plasmatic, ↓[Na+] urinar
= activarea SNVS
= ↑ eliberării de aldosteron este stimulată Ang II şi Ang
III
= inhibarea SRAA: aldosteron + ANP ⇒ feedback negativ
67
4) ACTH-efect minor
SISTEMUL RENINA ANGIOTENSINA
ALDOSTERON

68
 HORMONII SEXUALI
Secreţie: zona reticulată a corticosuprarenalei, sub
acţiunea ACTH
- debutul secreţiei: la pubertate, ↑la băieţi (adrenarha)
Rol:
- anabolic şi trofic: ↑sinteza proteine; ↑osteogeneza şi masa
musculară; determină caracterele sexuale secundare
masculine (numai în prezenţa hormonilor gonadici);
acneea juvenilă
- ↑ lor excesivă determină:
= la sexul masculin accentuarea caracterelor sexuale
secundare
= prepuberal: apariţia precoce a caracterelor sexuale
secundare
= la sexul feminin: masculinizare (sindrom adreno-genital) 69
 HORMONII MEDULOSUPRARENALIENI

Catecolaminele: adrenalina (A), noradrenalina (NA),

dopamina
 Sinteza şi stocarea: în celulele cromafine (feocromocite)

- sintetizaţi din tirozină, stimulată de SNVS Metabolizate

de 2 sisteme enzimatice:
- COMT ⇒ metenefrina şi normetenefrina
- MAO ⇒ acid vanilmandelic ⇒ eliminat renal ⇒ dă
informaţii despre funcţia MSR
 Efect: prin acţiunea pe receptori specifici

70
 ACTIUNEA CATECOLAMINELOR

Noradrenalina (NA)
- Acţiune dominantă pe aparatul cardio-vascular
- Afinitate ↑pe receptorii adrenergici α şi β1 + β3 (↓β2 )
Adrenalina (A)
- Acţiune dominantă pe musculatura netedă şi
metabolism
- Afinitate ↑ pe receptorii adrenergici α şi β1 + β2 (↓β3 )
Dopamina
- Acţiune dominantă pe aparatul cardio-vascular: inotrop
+
- Tipuri de receptori: DA1 (excitatori) şi DA2 (inhibitori)
71
72
 RECEPTORII Α1-ADRENERGICI
Efecte:
-contracţia musculaturii netede: vase, uter, pupilă
(muşchi radiari), muşchi fir de păr
-celule hepatice ⇒↑glicemia
Mecanism de acţiune: receptorii α1 sunt cuplaţi
cu proteina Gq ⇒ activarea fosfolipazei C (PLC)
⇒ transformă IP2 în:
= inozitol-1,4,5-trisfosfat (IP3) ⇒ creşterea Ca++
citosolic prin mobilizarea lui din reticulul
endoplasmic
= diacilglicerol (DAG) ⇒ stimulează protein kinaza
C (PKC) ⇒ determină fosforilarea proteinelor
ţintă
73
- au afinitate pentru ambele catecolamine NA şi A
- α1-blocant: PRAZOSIN
RECEPTORII Α2-ADRENERGICI

Efecte:
- contracţia musculaturii netede: vase, intestin
- pe glandele sudoripare ⇒ ↑ secretia
Mecanism de acţiune: α2 receptorii sunt cuplaţi cu
Proteina Gi ⇒ inhibă adenilat ciclaza ⇒↓ AMPc
intracelular ⇒ efecte opuse β-receptorilor.
- au afinitate pentru ambele catecolamine NA şi A
- α2-blocant: YOHIMBIN

74
RECEPTORII Β1-ADRENERGICI
Efecte:
- predomină în miocard ⇒ + pe proprietăţile inimii
- hepatocit ⇒ glicogenoliza+ neoglucogeneza ⇒
↑glicemia
- ţesut adipos ⇒↑ lipoliza
Mecanism de acţiune: receptorii β1sunt cuplaţi cu
Proteina Gs ⇒ stimulează adenilat ciclaza ⇒
↑AMPc.
- au afinitate pentru ambele catecolamine NA + A
- β1-blocant: METOPROLOL
- β-blocant neselectiv: PROPRANOLOL
75
RECEPTORII Β2-ADRENERGICI
Efecte:
- predomină în musculatura netedă ⇒ relaxare
= vase coronare, din muşchi scheletici, cerebrale
⇒ vasodilatatie
= bronşii ⇒ bronhodilatie
= uter
= intestin
Mecanism de acţiune: receptorii β2 sunt
cuplaţi cu Proteina Gs ⇒ stimulează adenil
ciclaza ⇒↑ AMPc.
- au afinitate mare pentru A, în timp ce NA se
leagă foarte slab
- β2-blocant: BUTOXAMINA
76
RECEPTORII Β3-ADRENERGICI

- recent caracterizaţi, localizaţi în ţesutul adipos (în

special în ţesutul adipos brun)
Efecte:
- termogenic,
- anti-obezitate,
- antidiabetic.
- au afinitate mare pentru NA, în timp ce A se leagă
foarte slab (opus β2-receptorilor).

77
Glandele sexuale

78
HORMONII SEXUALI

1. Testosteronul – hormonul masculinităţii

2. Estrogenii – hormonii feminităţii
3. Progesteronul – hormonul maternităţii
4. Hormonii gonadotropi hipofizari (FSH, LH)

79
TESTOSTERONUL

Testiculele produc: hormoni androgeni (celulele

Leydig)
- Testosteronul – cel mai important
- Dihidrotestosteronul – cel mai activ
- Androstendiona
- Estrogeni↓↓ - celulele Sertoli (rol în spermatogeneză)

Testosteronul – hormonul sexual principal, secreţia

sa:
- începe în perioada intrauterină (săpt. 7) → naştere
(câteva luni) , stimulată de gonadotropina corionică
umana (HCG) (hormon placentar)
80
- aproape inexistent în copilărie (până la 10-13 ani)
TESTOSTERONUL

- ↑↑la pubertate (stimulat de hormonii gonadotropi din

hipofiza anterioara)
- ↓apoi la bătrâni (la 80 ani e 20-50%) –climaxul
masculin
Roluri principale
- dezvoltarea organelor sexuale masculine în viaţa
intrauterină
- dezvoltarea şi menţinerea caracterelor sexuale
primare şi secundare
Mecanism de acţiune: pe receptori intracelulari

81
MECANISM DE ACTIUNE AL
TESTOSTERONULUI

82
ROLURILE TESTOSTERONULUI
 Intrauterin:
1. dezvoltarea organelor sexuale masculine:
penisul şi scrotul, prostata, veziculele şi
ductele seminale
2. Supresia dezvoltării organelor sexuale
feminine
3. produce coborârea testiculelor în scrot
(ultimele 2-3 luni)
 După pubertate, toată viaţa: dezvoltarea şi
menţinerea caracterelor sexuale masculine
primare şi secundare
a. Caractere sexuale primare: dezvoltarea
organelor sexuale, stimularea primelor etape 83
ale spermatogenezei (+FSH)
ROLURILE TESTOSTERONULUI
b. Caractere sexuale secundare:
- Creşterea osoasă: ↑grosimea + ↑depozitarea Ca
⇒ ↑ rezistenţa oaselor (aplicabil în
tratamentul osteoporozei la bătrâni):
= dezvoltarea matricei osoase (↑ sinteza
proteică)
= forma specifică a pelvisului masculin
= închiderea cartilajelor de creştere ⇒oprirea
creşterii în înălţime
- Dezvoltarea muşchilor ⇒bărbatii au 50% mai
multă masă musculară + ↑sinteza proteică în
toate ţesuturile (dopajul la sportivi)
- Vocea masculină (bas), comportamentul
masculin
- Distribuţia masculină a pilozităţii (+ tendinţa 84
la cădere a părului)
ROLURILE TESTOSTERONULUI

c. Metabolic:
- ↑sinteza proteică + metabolismul (15%)
- ↑retenţia hidrosalină (≈cu aldosteronul)
d. ↑Hematopoieza

85
REGLAREA SECRETIEI DE
TESTOSTERON
 Axul hipotalamo-hipofizo-gonadal+ triplul
feed-backnegativ ⇒ menţin concentratia
testosteronului la nivel normal
 Influenţe modulatoare:

- Stressul ⇒ inhibă secretia hipofizară ⇒↓GnRH

- Stimuli olfactivi, vizuali, genitali ⇒ +/-hipofiza
⇒ ↑/↓GnRH
 Influenţa altor hormoni:

- ↑↑cortizol şi ↑↑PRL ⇒ inhibitor

- hormonii epifizari pot determina efect:
86
= + ⇒↑fertilităţii sezonier (la animale)
87
ANOMALII ALE SECRETIEI DE
TESTOSTERON

 Fetal: dacă testiculele nu secretă testosteron ⇒ nu se

dezvoltă caracterele sexuale masculine ⇒se formează
organe sexuale feminine
 Prepubertar: inactivitatea testiculară ⇒ aspecte unucoid
(înalt, slab, voce feminină, piele moale,organe sexuale
infantile)
 Adult: absenţa testiculelor (castrare) ⇒ unele caractere
sexuale involuează, altele rămân:
- pierderea pilozităţii masculine, ↓grosimii oase + muşchi
- organele sexuale involuează mai rar, vocea devine mai
înaltă, ↓libidoului
 Genetic: afectarea hipotalamusului ⇒ sindrom adipozo-
genital (sindr. Fröhlich) ⇒ obezitate ↑↑ + ↓↓GnRH 88
ESTROGENII
 Hormoni steroizi, secreţia începe la pubertate,
↑↑↑ la adult, ↓↓ la menopauză
 Sintetizaţi în 2 faze ale ciclului menstrual:
- Preovulator – de foliculul ovarian ⇒
↑↑↑estrogenii
- Postovulator – corpul luteal ⇒ ↑estrogenii (mai
puţin)
 Rolul principal – dezvoltarea caracterelor
sexuale feminine primare şi secundare
 Roluri:
1. Dezvoltarea uterului şi organelor genitale
externe (OGE) feminine (după pubertate) ⇒↑
dimensiunile uter + ovare + trompe uterine + 89
vagin + OGE
ROLUL ESTROGENILOR

 Uter: modificări proliferative ale endometrului

(prima parte a ciclului) –proliferarea stromei, ↑
glandelor (nutriţia oului),
 Trompe uterine: modificări proliferative + ↑
activităţii cililor ⇒ ↑ mişcarea spre uter ⇒
propulsarea ovulului fertilizat spre uter
 Vagin: modificări în structura epiteliului
(cuboidal → stratificat – mai rezistent)
2. Dezvoltarea sânilor ⇒ iniţierea creşterii
⇒până la aspectul final (dezvoltarea stromei +
sistemul ductal + depozite adipoase)
 Dezvoltarea finală ca organe producătoare de
lapte: progesteron + PRL
3. Piele: moale, fină, ↑vascularizaţia ,
↓pilozitatea 90
ROLUL ESTROGENILOR
4. Schelet:
- ↑↑↑ activitatea osteoblaste ⇒ creştere mai
rapidă în primii ani după pubertate, dar
totodată închiderea mai rapidă a cartilajelor de
creştere ⇒ talia finală e mai mică decât în cazul
băieţilor;
- aspectul pelvisului feminin
5. Efecte metabolice:
- ↑sintezele proteice (mai redus ca testosteronul)
- ↑metabolismul (mai redus ca testosteronul)
- depozite adipoase subcutanate, fesier
(adipozitate feminina) 91

- ↓retenţia hidrosalină(≈aldosteron)
PROGESTERONUL
 “hormonul maternităţii”
 Structură steroidică, este sintetizat:
- în a doua parte a ciclului menstrual
(postovulator), de către corpul luteal (corpul
galben)
- la gravide, de către placentă ⇒ ↑ 10 ori
Roluri:
1. Uter:
- modificări secretorii (în a doua parte a ciclului)
ale endometrului ⇒ pregăteşte uterul pentru
implantarea ovulului fertilizat ⇒ ↑depozitele
de nutrienţi = “laptele uterin”
- ↓↓contractilitatea şi excitabilitatea
musculaturii netede uterine ⇒ previne 92
expulzarea zigotului
 ROLURILE PROGESTERONULUI
2. Trompe uterine: modificări secretorii (pentru
nutriţia ovulului fertilizat)
3. Glande mamare:
- Progesteron + PRL produc dezvoltarea finală a
sânilor ca organe producătoare de lapte ⇒
progesteronul induce ↑ lobulilor şi acinilor, iar
PRL creşterea secreţiei glandulare de lapte
- Progesteronul produce mărirea de volum a
sânilor
Obs.: în sarcină sunt necesari ambii hormoni
feminini:
- Estrogenii: ↑uter şi sâni; relaxarea ligamentelor
pelvice ⇒ pasajul mai uşor al fătului la naştere
- Progest: rol în nutriţia ovulului fertilizat,
↓↓contractilitatea uterină, pregăteşte sânii
pentru producţia de lapte. 93
94
SECRETIA PROGESTERONULUI IN
SARCINA

95
HORMONII GONADOTROPI

 FSHşi LH – structură glicoproteică

 Sinteză: hipofiza anterioara

- începe la 8-12 ani fetite, 9-13 ani baieti

- ↑↑ la pubertate
Acţiune: mesager II –AMPc
Efectele hormonilor gonadotropi:
- Femeie: debutul primului ciclu menstrual
(menarha); controlul ciclului lunar normal
- Barbat: debutul sintezei hormonilor sexuali de
la pubertate → toată viaţa adultă
96
 EFECTELE FSH
FSH, la femei: FSH, la bărbaţi:
- Secreţia: Secreţie constantă
= Faza foliculară: iniţial ↑, apoi Rol:
↓(FSH>LH) -Stimuleaza
= Preovulator: ↑↑2-3xLH » FSH dezvoltarea
= Postovulator: ↓lent testiculelor ⇒ ↑ tubii
Rol: seminiferi
-Stimulează dezvoltarea ovarelor -Iniţiază
spermatogene-za
- stimulează dezvoltarea foliculilor
ovarieni (1 folicul /lună) în prima ½ -stimulează cel.
a ciclului (faza foliculară) Sertoli ⇒ feedback
negativ – inhibarea
-Stimulează dezvoltarea cel. secretiei FSH
granuloase ⇒ ↑↑↑ secretia
estrogeni
97
 EFECTELE LH

LH, la femei: LH, la bărbaţi:

-Controlează secreţia -Secreţie constantă
foliculară – după FSH (dar Rol:
FSH>LH) stimulează celulele
-Preovulator – ↑↑2-3x (LH»FSH) interstiţiale Leydig ⇒
-Postovulator: ↓ lent secreţia de testosteron
Rol:
-Dezvoltarea finală şi maturarea
foliculară ⇒ovulaţia (ziua a 14-a),
după acţiunea FSH
-Dezvoltarea corpului galben ⇒
↑↑↑ secreţia progesteron,
↑estrogenii 98
REGLAREA SECRETIEI FSH SI LH
 Axul hipotalamo-hipofizo-gonadal + triplul
feedback
- Hipotalamus ⇒ GnRH
= diferenţe în funcţie de sex:
Bărbat – centru → nucleii arcuaţi
Femeie –centri → nucleii arcuaţi si
paraventricular
= diferenţe în ritmul şi secreţia hormonală
 Influenţe modulatoare:
- Stress → sistemul limbic →inhibarea hipofiza
⇒ ↓GnRH
- Stimuli olfactivi, vizuali, genitali ⇒+/-hipofiza
⇒↑/↓GnRH 99
REGLAREA SECRETIEI FSH SI LH
 Influenţa altor hormoni:
- ↑↑cortizol şi ↑↑PRL ⇒ inhibitor
 Hormoni epifizari: unii au rol stimulator, alţii
rol inhibitor (ex. melatonina)
 Patologic:
- ↓↓ hormonilor gonadotropi:
= copii ⇒ eunucism, pubertate tardivă
= femei ⇒ oprirea ciclului menstrual, atrofie
genitală, ştergerea caracterelor sexuale
secundare
= bărbaţi ⇒ aspermie + involuţia caracterelor
sexuale primare si secundare 100
REGLAREA CICLULUI MENSTRUAL

101