Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
TEMA 6.
APARATELE DE UMEZIRE ALE GRUPURILOR DE IMPRIMARE
OBIECTIVE EDUCAȚIONALE
În urma parcurgerii acestei teme veți ști:
Ce prezintă soluția de umezire.
Proprietățile soluției de umezire.
Procesul de pregătire a apei pentru soluția de umezire.
CUVINTE CHEIE
Soluție de umezire, pH, duritatea apei, conductivitatea, temperatura soluției de umezire.
CUPRINS
6.3. Soluția de umezire. Proprietăți.
6.4. Pregătirea apei pentru soluţia de umezire.
suprafaţa plăcii care asigură aderenţa. Acidul ortofosforic provoacă corozia pieselor metalice ale
maşinii şi poate conduce la emulsionarea cernelii, astfel pH-ul soluţiei devenind instabil. Din acest
motiv, în compoziţia soluţiei de umezire se introduc săruri, care asigură abilitatea de tampon a soluţiei.
Existenţa unui sistem tampon permite menţinerea unei acidităţi necesare pe durata imprimării
întregului tiraj, iniferent de solicitările externe. Cu cât capacitatea soluţiei tampon este mai mare, cu
atât mai mult va lucra aceasta. Evaluarea capacităţii tampon a soluţiei se face în condiții de laborator.
O deosebită importanţă asupra acesteia o are duritatea apei şi conductivitatea.
Duritatea apei reprezintă existenţa compuşilor de calciu şi magneziu în apă. Funcţie de concentraţie
se deosebesc diferite durităţi ale apei (CaO, g/dm3):
– duritate foarte mică — 0 ÷ 1,5;
– duritate mică — 1,5 ÷ 3;
– duritate medie — 3 ÷ 4;
– duritate pronunţată — 1 ÷ 6,5;
– duritate înaltă — 6,5 ÷ 11;
– duritate foarte înaltă > 11 mg/dm3.
Conţinutul diferitelor cantităţi de săruri în soluţiile de umezire poate fi determinat nu doar de
compoziţia apei, ci şi de interacţiunea dintre hârtie şi soluţia de umezire acidă. Spre exemplu hârtiile
alcaline cedează carbonatul de calciu în soluţia de umezire, iar acesta se transformă în alte săruri
ajungând în sistemul de umezire. Duritatea variabilă a soluţiei poate conduce la formarea depunerilor
pe suprafaţa cauciucului offset, pe piesele şi cilindrii maşinii, pe elementele imprimabile şi
neimprimabile ale formei. În rezultat, se poate remarca apariția și manifestarea defectului de “umbrire”
a cernelii pe suprafaţa elementelor neimprimabile.
Studiile anterioare au denota că, apa cu duritatea medie de 3-3,6gr/dm3 nu dăunează procesului de
imprimare. Dacă în rezultatul măsurărilor se constată că, apa este prea dură, se recomandă dedurizarea
ei. În diferite ţări unităţile de măsură ce caracterizează duritatea apei sunt diferite:
- Marea Britanie – CaCO3 g /galon;
- Franţa – CaCO3 g /100litri;
- SUA – CaCO3 g /10litri.
Duritatea apei sau a soluţiei de umezire se poate determina cu ajutorul unor aparate speciale.
Controlul durităţii generale a apei poate fi realizat prin intermediul titrării.
La fel este necesară verificarea conductivității soluţiei de umezire, deoarece soluţia de umezire,
datorită prezenţei ionilor este un electrolit. Aditivii tampon nu reprezintă indicatorii universali pentru
evaluarea conductivității. Asupra valorii conductivității influenţează calitatea apei, temperatura,
conţinutul de alcooli şi a altor substanţe. Particulile solubile în apă, existente în cerneală şi hârtie pot
mări electroconductibilitatea, iar soluţiile de spălare şi pulberea de hârtie o reduc. În vederea obţinerii
unei soluţii de calitatea necesară, concentraţia ionilor de CaO- trebuie să fie de 2–2,6mg/dm3. Alcoolul
izopropilic nu disociază în ioni ca sărurile şi de aceea mărirea concentraţiei acestuia cu 2% reduce
conductivitatea cu 8%. Concentraţia recomandată a alcoolului izopropilic este de 8-10%, până la 14%
(pentru imprimarea pe hârtii metalizate).
Temperatura soluţiei de umezire influenţează semnificativ conductiitatea, cu cât mai mare
temperatura este cu atât mai mare va fi conductivitatea. Modificarea temperaturii cu 1ºС determină
modificarea conductivităţii cu 3%. Formele pentru tipar uzate îşi pot pierde hidrofilitatea elementelor,
în aceste cazuri în soluţia de umezire se adaugă SSA.
SSA (substanţele superficial active) nu pot fi păstrate timp îndelungat, de aceea în soluţie sunt
introduse substanţe conservante, pentru a preveni apariţia sedimentului şi mirosului neplăcut. Condiția
UNIVERSITATEA TEHNICĂ A MOLDOVEI Lector universitar ADASCALIȚA Lucia 41
TEMA 6. Aparatele de umezire IMPRIMARE OFFSET
obligatorie a bunei desfăşurări a procesului de imprimare este formarea emulsiei inverse şi distrugerea
emulsiei directe, adică asigurarea instabilității acesteia. Cu cât mai repede se produce separarea
emulsiei, cu atât mai bine se va comporta cerneala în procesul de imprimare.
Soluţia de umezire nu trebuie să se evapore, în special în timpul staționărilor de scurtă durată,
deoarece sectoarele uscate ale elementelor imprimabile vor fi acoperite imediat cu cerneală. Din acest
motiv, în compoziţia soluţiei de umezire se introduc retardanţi, în timp ce introducerea alcoolului
izopropilic accelerează procesul de evaporare. Alcoolul introdus în soluţia de umezire permite
activitatea cu pelicule mai subţiri de lichid, fapt ce facilitează reglarea aparatului de umezire,
obţinându-se mai uşor echilibrul apă-ulei. Unul dintre dezavantajele alcoolului izopropilic ține de
poluarea mediului, fiind actuală problema reducerii conţinutului de izopropanol sau excluderii lui
definitive din compoziţia soluţiei de umezire.
Aparatele de umezire fără contact nu au utilizare frecventă din cauza că, aplică soluţia de umezire
pe suprafață mai puţin uniform, provoacă oxidarea pieselor maşinii şi apariţia petelor pe imprimate.
Actualmente, se lucrează asupra elaborării modelelor de construcţii combinate-hibride.