POLITICĂ PUBLICĂ ÎN DOMENIUL CULTURII

Prezentarea domeniului cultura

În zilele noastre, cultura este un concept destul de des întâlnit, dar cu toate acestea fără
o definiție clară. Conform Comisiei Europene (COM), cultura este printre cei mai importanți
factori în creșterea veniturilor din turism în special datorită faptului că partea culturală a
turismului este printre cele mai mari și mai apreciate la nivel european.
În România, acestui domeniu îi este asociat Ministerul Culturii și Cultelor. Câteva
instituții care se află în subordinea acestui minister sunt muzeele, teatrele naționale, biblioteca
națională, centre de cultură etc. Unele dintre instituțiile culturale aparțin și mediului privat nu
numai celui public. Spre deosebire de alte domenii, pentru cultură a fost alocat doar 0,2% din
PIB ceea ce reprezintă un procentaj extrem de mic.
Cultura apare, de cele mai multe ori, sub forma unor straturi, care prezintă anumite
particularități, unele ușor observabile, altele mai puțin vizibile sau chiar foarte greu
detectabile.
Primul dintre straturi (cel exterior) include simbolurile și produsele culturale explicite precum
limba vorbită, alimentele, băuturile, arta, arhitectura, piața.
Cel de-al doilea strat (cel de mijloc) este reprezentat de norme și de valori. Normele
statuează cum trebuie să se comporte componenții unui sistem (unei societăți) și reflectă
opinia grupului referitor la ceea ce este corect, respectiv incorect. Valorile arată, în schimb,
cum doresc să se comporte componenții sistemului (societății) și influențează comunicarea,
fiind dependente de idealurile grupului.
Cel de-al treilea strat (cel interior) cuprinde concepțiile de bază despre viată, despre
existentă. Figura 1 prezintă aceste straturi ale culturii.

Figura 1 – Straturile culturii

UNESCO (Organizația Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură) definește

cultura romana ca reprezentând în sensul cel mai larg, ansamblul trăsăturilor distinctive,
spirituale, materiale, intelectuale și afective, ce caracterizează o societatea sau un grupul
social. Ea înglobează artele și literatura, modul de viată, drepturile fundamentale ale ființei
umane, sistemul de valori, tradițiile și credințele.
 Cultura îi asigură omului capacitatea de reflecție asupra sinelui. Ea este cea care ne
transformă în ființe umane raționale, critice și angajate etic. Prin intermediul culturii ființa
umană se exprimă, are conștiința propriei evoluții, se recunoaște ca un proiect încă
nedefinitivat, aflat deci în lucru, pune sub semnul îndoielii propriile realizări, caută fără
încetare noi semnificații și creează opere care depășesc limita cunoașterii.
Cultura, ca ansamblu al valorilor și creațiilor este esențială pentru aceasta și nu poate
fi redusă la un simplu mijloc sau instrument ori accesoriu al activității sociale. Diversitatea
culturală a societăților si grupurilor sociale românești trebuie astfel considerată un factor de
echilibru și nu de divizare, deosebire sau dezbinar.
În opinia lui A. Istocescu, cultura este definită drept un univers al ideilor,
experiențelor de viată, credințelor, tradițiilor, obiceiurilor, al instituțiilor care le susțin și le
promovează, al științelor exacte, artelor, tehnologiilor, științelor umaniste.
In sens comun, ea reprezintă modalitățile concrete de a realiza lucruri care aparțin
cotidianului vieții fiecărui individ în cadrul comunității din care face parte. Cultura este un
proces complex care constă din mai multe componente independente, ea este un fenomen care
necesită în mod constant reconstrucție și evoluție (Amedeo, 2005)
M. Năstase abordează cultura ca reprezentând „totalitatea valorilor, simbolurilor,
ritualurilor, ceremoniilor, miturilor, atitudinilor, comportamentelor dominante, care sunt
transmise generațiilor următoare întrucât reprezintă modul firesc de a gândi, simți și acționa și
care au o influentă determinantă asupra rezultatelor și evoluției acesteia”(Năstase, 2004)
Este important de cunoscut faptul că accesul la cultură este garantat, iar acest fapt este
consfințit în constituție (Art.33). Din aliniatul 2 al precedentului articol reiese că ” Libertatea
persoanei de a-și dezvolta spiritualitatea și de a accede la valorile culturii naționale și
universale nu poate fi îngrădită”. Tot din articolul 33 reiese că statul este răspunzător pentru
păstrarea, conservarea, dezvoltarea și sprijinirea culturii române în lume.
Întrucât scopul Ministerului Culturii este acela de a proteja patrimoniul cultural s-au
stabilit strategii și proiecte în acest sens. Un exemplu ar fi ” Strategia pentru cultură și
patrimoniu național 2016-2022”. Dezvoltarea durabilă a patrimoniului este unul dintre
scopurile principale ale strategiei, iar în acest sens au fost elaborate 2 obiective care vizează
într-o primă fază valorizarea resurselor și ca al doilea obiectiv realizarea de colaborări mai
strânse între sectorul local-central și cel public-privat.
În momentul actual în țară o serie de programe culturale primesc finanțare din partea
ministerului ceea ce dovedește încercarea de extindere, sprijinire și încurajare a ceea ce
înseamnă cultură în România. Aceste programe pot fi identificate foarte ușor pe site-ul
ministerului, iar câteva dintre acestea sunt: Programul ACCES, Proiecte Culturale Prioritar,
tabere de creație plastică, Programul național de finanțare a cercetării arheologice sistematice
și multe altele.
Pentru o observare fină a resurselor destinate domeniului cultural al analizat rapoartele
Ministerului Culturii privind evaluarea implementării Legii nr. 544/2001 care vizează liberul
acces la informațiile de interes public. Resursele vor fi apreciate ca fiind ,,suficiente”
sau ,,insuficiente” și analizate pe cele două ramuri: resurse umane și resurse materiale. (a se
observa tabelul de mai jos)
 2016 2017 2018 2019 2020
Resurse Insuficiente Insuficiente Suficiente Suficiente Suficiente
umane
Resurse Insuficiente Insuficiente Suficiente Suficiente suficiente
materiale
Tabel 1 - Tabel privind disponibilitatea resurselor umane și materiale în 2016-2020
Se remarcă în primii 2 ani o gaură pe partea de resurse atât umane cât și materiale,
insuficiență ce este foarte periculoasă dacă ne gândim la faptul că resursele sunt
indispensabile și chiar vitale în realizarea oricărei acțiuni. Acest fapt nu este însă de durată
fiind remarcată ulterior o evoluție în ultimii 3 ani, fenomen ce aduce speranțe de mai bine.
Pe lângă disponibilitatea resurselor un factor important privitor la acestea este gradul
de competență al angajaților întrucât degeaba există resurse umane dacă acestea sunt
incapabile de soluționarea și ducerea la finalitate a activităților ce le sunt întrebuințate.
Colectând informații din aceleași documente am ajuns la următoarele date:

Numărul de solicitări fragmentate pe termenele de răspuns

2016 2017 2018 2019 2020
0 0

Nr.solicitări soluționate în 10 zile

14 8 10 17
100 52 24 51 55 72
87 500
200 145 169
300 1000
Nr. solicitări

400
500 1937 1500
600 2117
640 2000
700
800 2803 2591 2500
900 872
2689
1000 3000

Redirecționate către alte instituții în termen de 5 zile

Soluționate favorabil în termen de 30 de zile
Solicitări pentru care termenul a fost depășit
Soluționate favorabil în termen de 10 zile

Figura 2 - Număr de solicitări fragmentate pe termenele de răspuns

Cu toate că în ultimii 3 ani resursele umane cât și cele materiale au avut o evoluție prin
schimbarea condiției din insuficiente în suficiente, din punct de vedere al gradului de
competență nu mai putem vorbi în continuare de o evoluție. Deși cele mai multe solicitări au
fost soluționate într-un termen scurt ce nu depășește 10 zile, fapt din care reiese
particularitatea unor angajați capabili și pregătiți în domeniu, comparativ cu 2016 situația a
fost una fluctuantă care în final nu a fost la fel de bună ca cea din anul inițial. De-a lungul
celor 5 ani, numărul solicitărilor într-un timp scurt a crescut considerabil ajungând ca din
2016 dintr-un număr total de 1.989 solicitări, 1.937 fiind rezolvate în termen de 10 zile, iar în
2020 dintr-un număr total de 2.849 solicitări 2.591 au fost plasate în categoria celor rezolvate
în termenul menționat anterior. În ciuda faptului că în 2020 au fost mai multe solicitări
rezolvate în acest termen de 10 zile, dacă analizăm rezultatele comparativ cu numărul total de
solicitări observăm un număr mai mare în 2020 decât în 2016 de solicitări rezolvate în termen
de 30 de zile, redirecționate către alte instituții sau chiar care depășesc termenul ceea ce
înseamnă un dezechilibru la nivelul instituțiilor. Desigur că un număr mai voluminos de
solicitări înseamnă și un timp mai mare de soluționare a tuturor solicitărilor, însă ajungerea la
punctul în care 17 solicitări să depășească termenul ca in 2020 este o situație în care nu ar
trebui să se ajungă din cauză că aceste întârzieri pot duce la neîndeplinirea target-urilor.
Domeniul cultural la fel ca și celelalte domenii a trecut și încă trece printr-o perioadă
dificilă întrucât în urma pandemiei foarte multe evenimente culturale s-au realizat doar în
anumite condiții sau au fost chiar anulate. Acest fapt a putut însemna un singur lucru si anume
limitarea accesului publicului la ceea ce înseamnă cu adevărat cultura. Prima măsură luată
împotriva covid care avea repercusiuni și asupra domeniului cultural a fost în data de 8 martie
2020 când se interzicea prezența unui număr mai mare de 1.000 de persoane la orice fel de
activități, fie publice sau private, fie în spații închise sau deschise. Acesta era doar începutul
acestui virus ce mai târziu l-am putea numii metaforic chiar o ,,catastrofă a societății”.
De la limitarea numărului de oameni la încetarea totală a activităților a fost însă un pas
întrucât în data de 16 a aceleiași luni a fost instaurată starea de urgență prin decretul nr. 195
din 16 martie 2020. Nici nu e nevoie de o analiză pentru a ne da seama ce a însemnat acest
fenomen pentru toate instituțiile de cultură și nu numai. Cu toate acestea, am cercetat bilanțul
economic din anul critic al pandemiei, 2020, ale celor mai vizitate muzee din România pentru
a vedea concret care au fot pagubele.
Muzeu Încasări (lei) Cheltuieli (lei)
Muzeul Național de Istorie al României 14.922.199 15.337.977
Muzeul Național al Satului ”Dimitrie Gusti” 16.054.720 17.570.614
Muzeul Național Brukenthal 10.852.563 11.339.502
Tabel 2-Încasări și cheltuieli
Se observă clar cum situația creată de virus a afectat în mod direct muzeele din
România astfel că cheltuielile sunt mult mai mari decât încasările. Acestea ar fi putut fi si mai
mari însă unele dintre muzee au primit subvenții din partea Ministerului Culturii ceea ce au
însemnat un mare ajutor.
Odată cu apariția virusului și încetarea activităților fizice în muzee, acestea din urmă
au luat inițiativă și și-au desfășurat mult mai mult activitățile în mediul online decât în anii
precedenți. Prin urmare, mai jos este prezentată activitatea online a unui număr de 12 muzee
din capitală:

Muzeu Nr. de postări de la 15 Nr.

martie / total postări abonați
YouTube
Muzeul de Artă Recentă 28/ 33 63
Muzeul Municipiului București 65 / 244 625
Muzeul Național al Hărților și Cărții Vechi 7 / 12 51
Muzeul Național al Literaturii Române 151 / 195 304
Muzeul National al Satului „Dimitrie Gusti” - -
 Muzeul Național al Țăranului Român 26 / 54 114
Muzeul Național Cotroceni 0/7 14
Muzeul Național de Artă al României 12 / 91 139
Muzeul Național de Artă Contemporană 22 / 55 104
Muzeul Național de Istorie a României 8 / 46 42
Muzeul Național de Istorie Naturală „Grigore 4 / 34 37
Antipa”
Muzeul Național „George Enescu” 83 / 128 234
Tabel 3. Dinamica conturilor de YouTube ale muzeelor bucureștene
Sursa: Revista muzeelor, 2020
Online-ul a fost singura alternativă prin care muzeele să își continue în mare măsură
activitatea și să se promoveze. Înainte de existența virusului se remarcă o activitate scăzută a
muzeelor în mediul online, însă cel mai probabil online-ul își va face simțită prezența și după
ce acesta va dispărea, motivația fiind aceea că în zilele noastre tehnologia are un impact foarte
mare, iar promovarea online este una dintre variantele cele mai simple și cu cel mai mare
randament.
Interesul oamenilor pentru cultură a avut o evoluție vizibilă în ultimii ani conform
Institutului Național de Statistică. Vorbim astfel de un număr total de 13.051.886 de persoane
care au vizitat muzeele din România în 2015, 14.196.944 în 2016, 15.940.666 în 2017,
17.610.029 în 2018, 18.197.586 în 2019 și 7.939.266 în 2020. Scăderea bruscă și de mare
amploare din 2020 se datorează condiției pandemice actuale. Prin urmare, o problemă cu care
se confruntă țara în momentul actual în domeniul cultural este limitarea foarte mare a
accesului fizic în spațiile culturale. Din fericire, datorită evoluției tehnologiei, la o parte din
acest domeniu se poate ajunge și prin intermediul mediului online. De exemplu teatrul, opera
sau filmele văzute la cinematograf pot fi vizionate astăzi de acasă, bineînțeles fără aceleași
experiențe care pot fi trăite în momentul acestor activități în format fizic. O alternativă creată
deja sunt platformele online ca de exemplu ,,culturadeacasa.ro” care are scop informativ și
care prezintă experiențe culturale și artistice. Cu toate acestea, nu putem înlocui vizitarea
fizică a unui muzeu cu câteva poze pe net. Există în România câteva muzee în aer liber
precum Muzeul Național al Satului „Dimitrie Gusti” în care sunt mai ușor de implementat
măsuri de protecție împotriva virusului decât în cele interioare. Problematica actuală este
găsirea unor soluții pentru efectuarea accesului vizitatorilor în instituțiile de cultură.

Analiza diagnostică
Pentru o viziune clară atât a problematicilor cât și a punctelor forte din domeniul
cultural urmează a fi prezentată analiza diagnostică a acestui domeniu. Analiza diagnostică
reprezintă procesul prin care pornind de la prezentarea domeniului și a modului acestuia de
desfășurare, să evidențiem în cele din urmă care sunt punctele slabe și care sunt punctele forte
atât din mediul intern cât și din cel extern. Va fi analizat în principal domeniul cultură în
totalitatea sa și ulterior ramura acestuia referitoare la muzeele din România. Se vor realiza
concomitent două tipuri de diagnostic: pe de o parte un diagnostic general (domeniul cultură)
și pe de altă parte un diagnostic parțial (muzeele). În consecință prin utilizarea acestei analize
vor fi scoase la iveală principalele puncte atât forte cât și slabe, cele slabe reprezentând
rațiunea după care se vor propune anumite obiective pentru soluționarea principalelor
probleme de politică publică din domeniul cultural, aceste probleme reprezentând chiar
punctele slabe depistate. Atingerea punctului în care principalele probleme de politică publică
din domeniul cultural sunt rezolvate constituie scopul analizei diagnostice efectuate în cele ce
urmează.
Metodologia este o descriere a modului în care informațiile ajung să fie preluate prin
intermediul metodelor, tehnicilor si procedurilor, iar aceasta constituie un element cheie al
analizei. Metoda folosită în cazul de față este analiza documentelor. Documentele supuse
analizării au fost legi, strategi, cărți scrise de diferiți autori, bilanțuri contabile, date statistice.
Acestea au fost analizate în prima etapă, iar acum vor urma să fie interpretate în vederea
evidențierii punctelor forte și slabe ce reies din cercetarea realizată. Pentru o analiză
diagnostică cât mai riguroasă și clară documentele analizate, după cum se observă, au criterii
de analiză diferite; cuprind așadar fie factori economici, fie sociali, rapoarte privind angajații,
legislație etc.
Următorul tabel conține o parte dintre punctele forte și cele slabe care există în
domeniul cultural în România la momentul de față:

֎ PUNCTE FORTE ֎ PUNCTE SLABE

 există un sir de documente de
politici publice elaborate și aflate în
curs de implementare;
 adaptarea muzeelor într-o mare
măsură la condițiile pandemice;
 sunt modificate o serie întreagă de
acte legislative și normative menite să
protejeze patrimoniul național;
 este menținută tendința de sporire
anuală a bugetului de stat destinat
domeniului de cultură;
 existența în Romania a unui
patrimoniu cultural bogat și divers;
 este demarat procesul elaborării
unor programe naționale pentru
cercetarea, conservarea și restaurarea
monumentelor istorice;
 este fortificat sectorul instituțional
de administrare și protejare
patrimoniului național arheologic și
imaterial.
 interes sporit din partea societății
civile față de domeniul culturii și
politicile publice elaborate și promovate
de către stat;
 număr însemnat de expoziții
culturale;
 diversitatea culturală a muzeelor:
artă, arheologie, istorie, folclor,
numismatică, petrografie etc.;
 promovarea culturii române în
exterior
 existența unor strategii pentru
 insuficiența resurselor;
 lipsa domeniului culturii în documente
strategice naționale;
 integrarea slabă a strategiilor culturale în
cele sectoriale;
 insuficiența resurselor financiare pentru
acoperirea necesităților instituțiilor publice de
cultură;
 imposibilitatea instituțiilor de cultură de a-
și desfășura activitățile fizic;
 axarea în continuare pe politici de
supraviețuire a instituțiilor de cultură în
detrimentul orientării spre performanță;
 angajați insuficienți sau nepregătiți
 lipsa unui sistem eficient de măsurare a
performanțelor în domeniul culturii;
 folosirea redusă a sistemelor informatice
în administrarea culturii și a creației;
 folosirea precară a sistemelor de
monitorizare și evaluare;
 interesul scăzut al oamenilor pentru
cultură ca urmare a situației pandemice;
 deteriorare accentuată a bazei tehnico-
materiale a domeniului culturii;
 lipsa unui sistem modern de evidență și
analiză statistică în domeniul culturii;
 pregătire managerială slabă, atât a
funcționarilor publici, cat și a conducătorilor
instituțiilor de cultură;
 nivelul insuficient de transparență la luarea
deciziilor administrative, în special la
gestionarea finanțelor publice destinate
procesului cultural.
 dezvoltarea durabilă și continuitatea  Acces insuficient a populației la valorile
culturii în spațiul românesc. culturale;

Tabel 4- Puncte forte/Puncte slabe în domeniul cultural


Bibliografie

 Comisia Europeană, online la adresa

https://ec.europa.eu/regional_policy/ro/policy/themes/culture/ , ultima accesare 14.10.2021
 Constituția României, articolul 33
 Institutul Național de Statistică, templo online, online la adresa
http://statistici.insse.ro:8077/tempo-online/#/pages/tables/insse-table , ultima accesare
14.10.2021
 Istocescu, Amedeo, ,,Management comparat internațional”, București, Editura ASE,
2005
 Marian Nastase , ,,Cultura organizațională și managerială”, București, Editura ASE,
2004)
 Ministerul Culturii, ,,Strategia pentru cultură și patrimoniu național 2016-2022”
 Ministerul Culturii, rapoarte
 Muzeul Național al Satului ”Dimitrie Gusti”, bilanț, online la adresa http://muzeul-
satului.ro/wp-content/uploads/2021/01/SITUATII-FINANCIARE-LA-31-DEC-2020-Partea-
1.pdf
 Muzeul Național Brukenthal, bilanț, online la adresa
http://www.brukenthalmuseum.ro/images/buget/BILANT_trim.IV_2020.pdf
Muzeul Național de Istorie al României, bilanț, online la adresa https://www.mnir.ro/wp-
content/uploads/2021/02/Bilant-la-data-de-31.12.2020.pdf
 Revista Muzeelor, ,, Instituțiile Muzeale în Timpul Crizei Covid-19”, Nr. 1, București,
2020