Conţinutul principiilor managementului public este determinat de specificul sectorului

public şi adaptat la acesta, motiv pentru care cunoaşterea şi integrarea lor în managementul
public de către managerii publici şi de reprezentanţii politici în acelaşi timp devine o
necesitate care trebuie susţinută de toţi factorii de decizie.
În contextul definit de noul management public, integrarea principiilor reprezintă nu
numai o premisă esenţială dar şi o necesitate stringentă pentru realizarea unei reforme reale în
sectorul public.
1.Principiul conducerii unitare
Principiul conducerii unitare constă în definirea şi aplicarea de către toţi factorii de
decizie a conceptelor fundamentale de management public, pornind de la aceeaşi percepţie
reflectată într-o viziune comună, unitară, clară asupra sectorului public, asupra fiecărui
domeniu şi fiecărei entităţi organizaţionale distincte în parte.
Bunăstarea unui popor, funcţionalitatea unui sistem administrativ şi viabilitatea unei
instituţii publice sunt puternic influenţate de respectarea acestui principiu.
Există o logică elementară potrivit căreia un sistem nu poate să funcţioneze eficient
decât dacă părţile sunt armonios integrate şi coordinate şi în acest spirit trebuie perceput şi
implementat principiul conducerii unitare.
2.Principiul conducerii autonome
Principiul conducerii autonome, porneşte de la două premise esenţiale. Una este dată
de diversitatea domeniilor în care operează managementul public, iar cealaltă de multitudinea
variabilelor intra şi extra organizaţionale specifice, care imprimă un caracter distinct
managementului public, conferindu-le managerilor publici libertatea de decizie şi acţiune, dar
şi responsabilitatea pentru nivelul performanţelor obţinute.
Principiul conducerii autonome constă în particularizarea conţinutului
managementului public, în funcţie de domeniile în care se aplică şi de diversitatea intereselor
publice generale şi specifice identificate.
Prin urmare, principiul conducerii autonome constă în acordarea unui grad
corespunzător de autonomie managerială şi financiară instituţiilor publice, pentru satisfacerea
intereselor publice generale şi specifice.
Principiul flexibilităţii. Acest principiu funcţionează în strânsă legătură cu principiul
autonomiei. Permanentele schimbări care se petrec în societate necesită, din partea
managerilor instituţiilor administraţiei de stat, capacitatea de a se adapta cât mai repede la
transformările sociale pentru a putea răspunde noilor cerinţe ale societăţii.

4. Principiul restructurării, este unul din principiile prin care se urmăreşte crearea
unuiaparat administrativ eficient, atât din punct de vedere organizatoric cât şi funcţional
corespunzător nevoilor sociale generale. Un prim aspect al restructurării îl constituie stabilirea
structurii fiecăreicomponente a aparatului administrativ din sectorul public, a componentelor
acestora, a număruluipersonalului şi a repartizării pe domenii a acestuia, în scopul utilizării
corecte, după norme raţionale a resurselor umane. Există o restructurare internă a instituţiilor
publice în raport cu sistemul, dar şi orestructurare externă a structurii administrative în
ansamblu. Restructurarea internă a instituţiiloradministrative implică asigurarea tuturor
mijloacelor materiale şi financiare, a unei corespondenţedepline între mijloacele existente şi
obiectivele managementului public pentru sectorul administrativ. În ansamblu,
restructurarea urmăreşte eliminarea activităţilor paralele şi.a verigilor întregului aparatadminis
trativ, sporirea eficienţei de ansamblu a managementului public

 Principiul perfecţionării
Principiul perfecţionării, constă în abordarea într-o dinamică permanentă a sistemului de
management public, în funcţie de schimbările apărute în mediul intern şi internaţional dar şi în
sistemul de interese publice generale şi specifice.
Deşi acest principiu are la bază o logică absolut elementară, potrivit căreia conţinutul
managementului public trebuie îmbunătăţit în funcţie de gradul de realizare a obiectivelor
previzionate, dar şi de schimbările interne şi internaţionale apărute, practic implementarea lui
întâmpină frecvent numeroase probleme.
Principiul perfecţionării continue presupune desfăşurarea de către reprezentanţii
managementului public a unui proces amplu de analiză, care ar trebui să înceapă cu sesizarea
diferenţelor între obiectivele previzionate şi rezultatele obţinute.
 Principiul legalităţii
Principiul legalităţii constă în dimensionarea, structurarea şi combinarea proceselor şi
relaţiilor manageriale, prevederile legislative considerându-se ca o bază legală de luat în
considerare şi nu ca un scop în sine.
Fără îndoială că în managementul public influenţa factorului legislativ este semnificativ
mai mare decât în sectorul privat. Ceea ce este esenţial de înţeles şi acceptat de către
reprezentanţii conducerii din instituţiile publice, este că managementul public nu există pentru
a pune în aplicare legi, hotărâri, regulamente etc., ci pentru a satisface interesul public general
şi nevoile sociale specifice.