Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
O rețetă de succes
1
povesti o poveste altfel decât cu mijlocele tipice ale povestirii, în cazul în speță
substitutul propus fiind ”pașii de dans”, ca să folosim clișeul cel mai frecvent
folosit de presa ”culturală” de pe la noi. Așa cum esența picturii nu stă în
ilustrarea poveștilor Fraților Grimm ( decât dacă vrem să reducem harul
indicibil al picturii la ilustrativism) nici dansul, artă non-narativă, n-ar trebui
să-și supună mijloacele expresive, ce țin mai mult de restituirea în forme
specifice a inavuabilului, a profunzimilor sufletului uman, la chinul de a
concura, fără șanse sigure de izbândă, cu ceea ce îi este propriu și firesc
povestirii. Privind lucrurile în perspectivă simetrică, povestirii i-ar fi la fel de ne
la îndemână, iar rezultatul final ar fi la fel de pernicios, dacă, prin absurd, s-ar
hazarda să povestească un balet. Și atunci, se impune de la sine întrebarea: de ce
dacă un balet nu se povestește (fără ca demersul să fie ridicol) o poveste se
”baletează”, totuși? Adică de ce am ”baleta” povești? Să fi devenit oare ambiția
de a demonstra că orice conținut este translabil în orice limbaj o formă de
”artă”? Da, traducerea pretinde o doză de creativitate ( mai ales în zonele
intraductibilului) dar...”Traduttore-traditore” ne vorbește despre limita acestei
”creativități” care este la ani lumină de lumina creației originale.
Opera colectivă
Vorbind despre Don Juan-ul trio-ului Johan Inger, (coregraf), Marc Alvarez
(muzica) și Gregor Acuha-Pohl ( care, bizar nu apare pe frontispiciul afișului
deși - credem noi - dramaturgia lui a dat axul valoric principal al spectacolului)
analizăm o interpretare a ”mitului” născut la intersecția piesei lui Tirso de
Molina cu diversele variante și adaptări ale poveștii care, diluându-și progresiv
fibra moralnicească, adică trecând prin pana mai ”ușoară” a unui Lorenzo da
Ponte până la adaptări mai recente, absoarbe indefinit cam toate mijloacele
strategiilor de reîmprospătare a unui subiect favorit, un arsenal de mijloace în
care intră la grămadă avatarul, adaptarea, versiunea, actualizarea, parafraza,
recroiala, citatul și terminând cu moda – paradoxal, singura constantă – a
vânătorii de titluri rezonante. Don Juan-ul ”recent”, cel pe care mizează
spectacolul triumvirilor amintiți, trebuia astfel să fie necesarmente mai ”fluid”
în opțiunile lui erotice, autorii inserând un ”nediscriminatoriu” episod
homosexual în seria escapadelor eroului nostru și, subsecvent dar în aceeași
linie ”corectă”, figura ”patriarhală” (citește rigidă moral și religios-vindicativă)
a Comandorului-Arhetip-Patern-Supra-Eu, trebuia înmuiată și împinsă în zona
psihologizant feminină cu accente freudiene a unui act oedipian sacrificial
asumat de mama eroului și administrat fiului ei rătăcit, ca ”leac de pofte”
2
automatului sexual în care s-a transformat ”îngerul căzut” din sufletul lui Don
Juan, personaj finalmente disolut moral. Că inițial textele dedicate subiectului
conțineau chiar în titlu o didascalie morală o dovedește acel ”il dissoluto
punito” din titlul operei Don Giovani de Mozart, subtitlu volatilizat în adaptările
moderne...
3
finalul unui spectacol care este o excepție la adevărul că arta coregrafică este un
pește pe uscat atunci când este scoasă din non-narativ și aruncată în poveste:
chiar dacă peștele este de aur.
Johan Inger, (n. Stockholm 1967) este de formație dansator. A studiat dansul în
cadrul Royal Swedish Ballet School și la National Ballet School în Canada. A
lucrat în cadrul companiei Nederlands Dans Theatre 1 din 1991 până în 2002. În
1995 debutează în calitate de coregraf cu lucrarea Mellantid care se bucură
imediat de aprecierea criticii. De la debutul său și până în prezent Johan Inger a
creat mai multe lucrări pentru Nederlands Dans Theater cum ar fi, Sammanfall,
Couple of Moments, Round Corners, Out of breath). Pentru lucrarea sa Dream
Play și Walking Mad coregraful a primit premiul Lucas Hoving Production
Award în 2001. A primit o nominalizare pentru Golden Theatre Dance Prize în
anul 2000 de către VSCD Dance Panel și Merit Award 2002 din partea
Stichting Dansersfonds ’79. În 2013, Johan Inger primește prestigiosul premiu
Carina Ari Award în Stockholm ”Pentru promovarea mondială a artei și
dansului din Suedia.” Începând cu anul 2003 și până în 2008 JInger este director
artistic al Cullberg Ballet structură pentru care creează mai multe lucrări. Între
2009 și 2016 J.Inger a deținut poziția de coregraf asociat al Nederlands Dans
Theater.În luna mai a anului 2016 Johan Inger primește premiul Benois de la
Danse pentru lucrarea sa One on One creată pentru Nederlands Dans Theater în
2015.