UNIVERSITATEA DIN PITESTI

Facultatea de Teologie, Litere, Istorie si Arte

ANUL I

REFERAT

Filmul ”Anonymus”
 Cine a creat, în realitate, operele atribuite lui William Shakespeare?

Aceasta este întrebarea din deschiderea acestui referat dedicat unui film
apreciat. Și tocmai această întrebare a creat la rândul ei numeroase alte întrebări și
s-a constituit pentru unii chiar obiective de vioață. Gândurile și cercetările unora s-
au cumulate în cărți plecând de la această întrebare. Mulți specialiștii au intrat în
ample dezbateri, au fost scrise nenumărate cărți, unii savanti și-au dedicat viața
apărării sau respingerii ideii ca Shakespeare nu ar fi autorul operelor ce îi poarta
iscălitura.
În anul 2011 la baza acestei contraziceri, la festivalul internațional de film de
la Toronto, din 11 septembrie 2011 apare premiera filmului ”Anonymous”.
Filmul prezentat de Columbia Pictures în colaborare cu Relativity Media și
Centropolis Entertaiment începe cu imjagini moderne ilustrate, în format HD, cu
faimoasele clădiri ale New York-ului văzut de sus în ideea regizorala de a
surprinde agitatia orașului și implicit viața locuitorilor. Imaginea este oprita și se
trece la secvența următoare cu un personaj coborând dintr-un taxi. Și cum nimic nu
este întâmplător imaginea filmata cu drona surprinde foarte multe mașini de
culoare galbenă. O altă idee regizorală este modul în care ne este prezentat numele
filmului și anume printr-un panou cu o reclamă iluminată.
Fiind introduși în lumea filmului, regizorul ne aruncă și în acțiunea filmului.
Prin replica ”Doamne, în sfârșit!” se înțelege că personajul întârziase, iar cadrul
surprins dezvăluie ca este vorba de culisele unei săli de spectacol.
Cu ajutorul cortinei și prezenta omului de la sunet, cel care dă semnalul când
actorul trebuie să intre în scenă, este introdus în scenă actorul. Cum se deschide
cortina, privirea actorului îndreptată în sus (în viitor), întorcând apoi privirea spre
public și prin cuvintele rostite ”Sufletul epocii”, ”Minunea scenei noastre”, par să
aducă gravitatea, curiozitatea a ceea ce actorul vrea să spună.
 ”Al nostru Shakespeare, arată-te” o putem considera o întrebare retorica prin
repetarea sintagmei ”al nostru”. ”Căci e al nostru, adevărat?”, ”Cel mai jucat actor
al tuturor timpurilor”, mimica și atitudinea simpla, dar și sincera a naratorului și
cuvintele spuse pregătesc spectatorul pentru ceea ce urmează: o controversă la ceea
ce oamenii cred despre William Shakespeare. Ideea de controversa se
concretizează după ce face o descriere a celui mai jucat scritor în numai șase
propoziții, dar în care spune aproape totul, odată cu repetarea cuvântului ”totusi”.
Apoi ni se face cunoscută problema: ”Timp de patru sute de ani niciun singur
manuscris nu a fost găsit scris de mâna lui Shakespeare.”
Firul acțiunii se continuă, iar din momentul în care începe să intre mai amplu
în viața lui Shakespeare, încep și mișcările în spate și pe lângă scenă. Avem
imaginile soldaților în culise, care par a fi dispuși să intre pe scenă, apariția în
culise a lui Benjamin Jonson - dramaturgul, deschiderea umbrelei, modul cum este
realizat, efectul de ploaie. Toate aceste elemente fac o legătura, o trecere directă de
la teatru la film, dovedindu-se din punct de vedere regizoral existanța multor
elemente comune intre teatru și film.
Părerea mea, ca simplu privitor, este ca trecerea este în linii simple, dar
gândite într-o structură genial. Pot spune că Roland Emmerich a încadrat în această
trecere ceea ce Nikolai Mihailovici Garceakar numea că regizorii trebuie să fie
geniali, ”dar el prefera să fie muncitori simpli, normal”. Filmul este gândit pe baza
unor motive credibile. Să ne amintim imaginile când Jonson este alergat, prins și
intervievat, acestea denotă cât de controversati și câtă influența aveau scriitorii la
acea vreme.
Interesant este că subiectul filmului nu este William Shakespeare, ci Edward
de Vere, conte de Oxford, iar în cadrul urmatoarelor imagini ni se face cunoștința
cu ambii: Shakespeare este prezentat ca actor, iar contele vine să vadă un
spectacol, este defapt spectacolul pentru care Jonson este obligat să răspundă la
niște întrebări pentru această comedie înțepătoare și de aceea este declarată
revoltatoare de cel la care se referă lord William Cecil, deși spectacolul place
publicului, fapt ce starneste nemulțumiri. Și asta pentru că arată că regatele se pot
câștiga și altfel, nu numai cu sabia.
Referitor la motivele politice ale acelor vremuri, ei bine acestea reies din
dialogul dintre Henry și fiul reginei. Intriga politică este chiar tronul Angliei,
ocupat de regina Elisabetha și ce urmează a fi lăsat moștenire.