15.01.2023, 12:09 critart.

htm

      critica si arta

     
      Critica de fel nu tinde sa modifice, corecteze,
      perfectioneze, nu-i nici complementara ori ex-
      tensie, insertie...parinte, ori sora mai mare
      pentru arta. Asemeni stiintei si tehnicii fata de
      domeniile reale, ea asociaza si disociaza valori,
      adanceste cunoasterea celor abstract-ideale folo-
      sind nu doar materia prima a artelor ci si din
      alte domenii umanistice: lingvistica, ideologie,
      etica, filologie, filozofie, samd ca si din cele
      vecine, ale real-concretului.
      Creatorul de cultura nu e aparte prin multe fata
      de cel de civilizatie, in timp da, pe curs socio-
      istoric poate nu.
      Creativ in critica inseamna tot o viziune-sinteza
      deosebita, altfel racordata cunoasterii-simtirii
      uman-divin-universale! Fie mizand pe o latura, di-
      mensiune anume, ori manunchi ordonator-dispersiv,
      fie destul de echidistant tezist-determinist.
      Predomina totusi raportarea axio-criteriala, diso-
      cierile palpabile pe text si itemi, asocierile cro-
      no-secesionale.
      Criticul este avangarda receptorului si ariergarda
      creatorului! Dar si invers. El aproprie gandiri
      si sensibilitati producator-consumatoare. El e
      gradinar la doua flori, cea de taina...talmacitoare
      si cea de haina...dezlegatoare. Ambele de lumini si
      umbre ale firii si nefirii!
      Deschidere, dar pana unde? Independenta, cat la
      suta? Cum totul e relativ, vom tesala...tiv?
      Curentele critice de azi au  dilema...conjunctiei.
      Intre modernism si traditionalism trebuie incheia-
      ta disjunctia? nu, ci realizata jonctiunea!
      S-a mers mereu aproape-departe, e cazul a judeca  
      in virtual, nici macar paushal!
      Totul e permis, daca are dichis.
      Critica isi cere un raport de sine just intre ar-
      ta-creativ-eseistic si stiinta-axio-studiu-analiza- 
      sinteza. Rigurozitatea specializarilor isi poate
      asocia un procent improvizatoric sau nu, ori invers,
      abia aici e libertatea...inteleasa!
      Gandirea prea flexibila, v. Eco nu e abuziv permisa
      in critica, domeniu al preciziei sententionale.
      Sa nu confundam critica emotiv-esteticului cu filo-
      zofia, supusa si ea macar eideticului propriu!
      Postmodernismul e cumva ultima borna in cucerirea
      cuprinsurilor axio-artistice? Daca nu, dovada si
      el este de balbaire a metodelor, de ignorare a u-
      nicitatii sistemei critice, fie oricate...scrieri-
      le ei, condeie, bordeie.
 
      Damian Luz

file:///C:/Users/dan/Desktop/critart.htm 1/1