08.01.2023, 19:50 cries.

htm

     
     
     
      cries
      critica si estetica
     
      Receptarea operei presupune daruirea ta, lipsirea gene-
      rala de tine intru primirea ei. Secundar si paralel ea
      iti este imbold  tot creatiei de sine! Gustam si asimi-
      lam. I te integrezi ca mai bine s-o digerezi! Loc de
      trecere spre a fi cu ea intru petrecere!
      Distantarea critica are in vedere tot apropierea nepa-
      timasa, daca se tine si...netrufasa!
      Arta ne face superiori virtualmente, ulteriori eventu-
      al realmente prin slefuirea firii.
      Sa apreciem produsul artistic pentru valorile sale, dar
      si sa-i judecam scaderile, fie ca ne iese asta subiec-
      tiv ori/si obiectiv.
      Psihanaliza exagereaza rolul non-stientei, adica sub-
      contient, nonconstient, inconstient... Si ignora resci-
      enta, adica stienta salvata a umanului! In arta si cri-
      tica lucrul aceasta presupune primatul nonsensului si
      implicit al nonvalorii?!
      Metodele interpretarii, oricare ar fi ele, trebuie sa
      ramana colaterale cumva, spre a nu impieta ansamblul de
      fel virtual al artei, si nu numai!
      Psihanaliza, sociologie, lingvistica, textualitate, etc.
      Cai ale cunoasterii, dar si fundaturi.
      Intre impresie, respectiv emotiv si expresie, adica es-
      tetic, arta si mestesug nu trebuie puse haturi, dar nici
      incuraja hibrizi!
      Arta doar ca emotie, oricat de elevata, e dementa cura-
      ta! Ca obstinare de stil, e de anarhic act...erectil!
      Critica dascal si arbitru? Desigur, dar tot dinspre par-
      teneriat!
      Ctc(control tehnic, deci tot artistic, de calitate) fratesc
      sau parintesc?         
      Nici o rivalitate nu anuleaza vreo complementaritate.
      Sa dam/lasam criticii ce e al ei.
      Teoreticienii artei nu sunt zei iar practicantii pigmei
      ori invers.
      In arena jucam cu toti, creatori, comentatori si public.
      Laude si cununi premature vor tot fi, parti-priuri si
      tot tacamul. Istoria cerne tot, da-i bun-rau si sosul
      ...local?!
      Ierarhiile - si vesnica lor relativitate. Decantarea si
      descantarea (sic) le obiectivizeaza just-suficient pana
      la urma? Cam da!
      Incurajarea tinerelor talente poate fi cu doua capete.
      Nu ambele de balaur? Muza sau...muma? Dar si pros(t)la-
      virea consacratilor mult steril aduna?!
      Intuitiei sa-i primeze totusi indrumarea, calauzirea
      intru calitativ si obiectiv, fagas creativitatii, iar
      nu cale triumfal-betonata.
      Balastul in arta e derutant si pentru specialistul es-
      tetic, pentru receptorul obisnuit poate mai degraba in-
      vizibil. Nu insa si strict negativ, ba chiar necesar,

file:///C:/Users/dan/Desktop/cries.htm 1/2
08.01.2023, 19:50 cries.htm

      si daca ulterior nu e balastat, vezi adaptarile samd.

      Feeling-ul nu doar englez-american. Sensibilitatea ca
      geniu, vezi Baudelaire. Acel nu stiu ce, dus-intors,
      omul ca tors de cosmos si haos!
      Sa nu intelegem cultura ca o evadare din civilizatie.
      Si nici evolutia ca o matrice inexorabila. Noi suntem
      si ce n-am fi! Vorba poetului Minulescu trebuie extin-
      sa. Spusa lui Hamlet incumba si raspunsul. A fi si a
      nu fi!
      Arta nu-i aparte ori superioara, ci tot unealta eului
      de salvat. Mijlocitorii avizati, criticii in arta,
      clericii in religie, samd sa nu-si atribuie sarcini
      si valori peste fire, fiind la randu-le de parte.
      Nu exista bariere in receptarea artei, oricat de ine-
      dite ca si perfecte ar fi produsele ei. Acestea ne
      pot apropia sau departa deschizand si inchizand usi
      intre noi si fiecare.    
 
 
 
      Damian Luz

file:///C:/Users/dan/Desktop/cries.htm 2/2