ncxc.
Tipologia Interesele Economice: - Interese personale
(ale individului); - Interese naționale - Interese colective
(ale grupului); - Interese generale (ale societății); -
Interesele private și publice; - Interese curente și de
perspectivă; - Interese periodice (cu frecvență diferite); -
Interese accidentale; - Interese pasive (fără a fi însoțite de
acțiune); - Interese active (dublate de acțiune); - Interese
regionale; - Interese naționale
proprietatea privată care poate fi: - proprietatea
privata individuală se manifesta atunci cand
proprietetarii nu sunt producatori, dar angajeaza
producatori directi in calitate de salariati;
- proprietatea privată asociativă factorii de productie
utilizati intr-o unitate de productie, apartin mai multor
proprietari individuali, care pot fi salariati in acea unitate;
proprietatea publică apartinand statului, este prezenta
in sectoarele cu riscuri mai mari pentru intreprinzatori, pe
care proprietarii particulari le suporta mai greu
proprietatea mixtă apartinand atat proprietarilor privati
individuali sau in asociatie, cat si statului (administratiei
publice)
Cererea - dorinţa şi posibilitatea cumpărătorilor de a
procura bunuri existente pe piaţă la un moment dat, în
funcție de nivelul prețului. Qd=a-b.p
Oferta reprezintă cantitatea de produse pe care
producătorii, vânzătorii sunt dispuşi să o vândă, într-o
perioadă de timp, la un anumit nivel al preţului.
Qs=a plus b.p
Elasticitatea ofertei - măsura în care cantitatea oferită se
modifică în funcţie de modificarea unuia dintre factorii de
influență.
Reacția cererii la modificarea factorilor de influență a
primit denumirea de elasticitate a cererii.
Teoria care studiază comportamentul consumatorului
pleacă de la ipotezele:
Nevoile consumatorului sunt multiple, satisfacerea lor
presupune achiziţia diferitor bunuri;
Bunurile au preţuri în funcţie de raportul dintre cererea şi
ofertă de piaţă;
Resusele consumatorului sunt limitate;
Consumatorul este capabil de alegere pe bază de calcul
economic;
Consumatorul utilizează raţional a resurselor;
Satisfacerea maximă posibilă a nevoilor prin
minimizarea eforturilor
Comportamentul Consumatorului (CC) - proces de
formare a cererii consumatorului pentru diferite bunuri,ce
depinde de venitul și preferințele lui individuale,de
nivelul prețurilor.
UT/arată care este satisfacţia totală sau plăcerea pe care o
persoană anticipează să o obţină prin consumul unei
anumite cantităţi (doze) dintrun bun
UM/reprezintă satisfacţia suplimentară pe care speră să o
poată obţine un consumator prin consumul unei unităţi
(doze) suplimentare dint-un bun, ceilalţi factori fiind
presupuşi constanţi.
Producția considerată ca proces reprezintă ansamblul de
operații sau activități de utilizare și transformare a
factorilor de producție în bunuri materiale și servicii.
Factorii de producție cuprind elementele de ,,intrare’’ în
procesul de producție, numite și inputuri(materii prime,
materiale, semifabricate, utilaje, echipamente, forță de
muncă, progresul tehnic, resurse informaționale,
management). Resursele economice atrase în circuitul
economic, aflate în mişcare ca fluxuri, constituie factori
de producţie
Costul de producţie reprezintă totalitatea cheltuielilor, în
expresie monetară, pe care producătorul le efectuează
pentru fabricarea şi vânzarea bunurilor economice.
COST TOTAL
TC = TFC + TVC. TFC = TC – TV TVC = TC -
TFC
COST MEDIU
AFC = TFC / Q, AVC = TVC / Q ATC = AFC +
AVC
COST MARGINAL
MC =TC/Q=T1-TC0 PEQ1-Q0
Microeconomia – studiază procese, fapte, acte şi
comportamente ale participanților individuali la
activitatea economică (firme, gospodării familiale,
administraţii, bănci, etc.).
2. Mezoeconomie – studiază procese, fapte, acte și
comportamente care se referă la sectoarele de activitate
economică (primar, secundar, terţiar, cuaternar), la
ramurile activităţii economice (agricultură, transport,
educaţie, sănătate, etc.), la regiunile teritorial-
administrative.
3. Macroeconomie – studiază procese, fapte, acte şi
comportamente economice referitoare la grupuri de
subiecţi economici reuniţi în categorii omogene, degajate
de comportamentele lor individuale, precum şi la întreaga
economie privită ca agregat.
4. Mondoeconomie – studiază procese, fapte, acte şi
comportamente ale subiecţilor economici şi ale
comunităţilor internaţionale privite atât prin prisma
legăturilor economice dintre economiile naţionale, cât şi
ca întreg considerat la scară planetară sau zonal-
internaţională.
Funcţiile pieţii
Funcția de reglementare •reglementează distribuirea
resurselor, reglementează distribuirea mărfurilor,
reglementează distribuirea veniturilor în societate
Funcția de integrare •piața uneşte vânzătorii şi
cumpărătorii
Funcția de stimulare •creşterea eficienţei producţiei,
îmbunătăţirea calităţii, diminuarea costurilor de producţie
Funcția de stabilire a nivelului preţului •formarea
preţurilor de piaţă cu evidenţa costurilor de producţie şi a
utilităţii bunurilor
Funcția de echilibrare •echilibrarea cererii și a ofertei
scv.