1. În țelegeți copilul! - defapt și el vrea să vorbească, numai că nu poate,
mai ales dacă îi vede pe cei din jur nefericiți și îngrijorați;
2. Nu-l etichetați niciodată ca fiind timid, încăpățânat, opozant sau irascibil;
3. Restabiliți echilibrul și încrederea copilului evitând observații descurajatoare;
4. Evitați discuții legate de vorbirea copilului;
5. Să nu-i arătați supărare sau dezamăgire dacă nu vorbește, deși ne-ați înțeles că va încerca; 6. Lăsați-l să-și “spune” gândurile, dorințele prin gesturi, priviri, desene sau chiar prin sunete nearticulate;
7. Evitați capcana ambițiilor excesive! Nu ridicați ștacheta prea sus.
Trebuie să înțelegeți că prin pași mici ajungeți la rezultate;
8. Ajutați-l să intre în discuție cu alte persoane stimulându-i curiozitatea!
La un prim pas nu întrebarea pusă este importantă, ci faptul că începe să devină curios în ceea ce privește oamenii din jurul lui;
9. Lăudați-l pentru replicile exprimate!- va fi o motivație puternică pentru el;
10. Repetați răspunsul copilului! Va alunga nesiguranța de a-și expune verbal gândurile;
11. Adresați-i întrebări deschise, care să îi solicite un răspuns
mai amplu decât “DA” și “NU”;
12. Implicați-l în diverse colectivități sau comunități, astfel încât să se
obișnuiească cu alte persoane și cu compania lor; 13. Lăsați-l să se joace mult cu acele persoane cu care comunică. Prietenii și jocurile cu alții îi ajută să capete mai multă încredere în el, ceea ce îi oferă un impuls pentru a prinde curaj în situații necunoscute;
14. Învățați-l cum să-și facă prienteni, cum să stabilească relații cu alții;
15. Să aveți răbdare și acordați-i timp;
16. Creați un climat de liniște și armonie în jurul lui; 17. Lăsați-l să fie copil!