Conectare și Numește și

Redirecționare îmblânzește

TEHNICI DE INTEGRARE
Implică-te, nu te
Folosește-l sau te vei
enerva
pierde

Mișcă-l sau te vei

pierde

Inteligența parentală – disciplina dincolo de drame și haos emoțional

Creierul copilului tău – 12 strategii revoluționare de dezvoltare unitară a creierului
copilului tău
Dr. Daniel Siegel și Dr. Tina Payne Bryson
 CONECTAREA
remediul pentru lupta de putere dintre adult și copil

✔ Întreabă copilul: Care a fost înțelegerea noastră?

✔ Taci din gură! Tu! Te-a auzit. Acum doar testează limita…
✔ Transmite mesaje-nonverbale: mângâie copilul, privește-l în ochi, zâmbește-i;
folosește privirea „bună încercare… ” Tăcere deplină! Continuă să fii prezent
acolo și nu ceda.
✔ La final, pur și simplu, mulțumește-i că și-a respectat înțelegerea.

Există două intenții posibile:

Intenția de a mă conecta cu celălalt;
Intenția de a avea dreptate.
 RESPIRAȚIE ALTERNATIVĂ – exercițiu pentru copii și adulți
Pentru a-și dovedi eficiența într-un moment emoțional intens, este
nevoie să fi fost practicată de câteva ori înainte, în circumstanțe liniștite.

1. Începutul acestui exercițiu se face pe un scaun sau întins pe spate pe o saltea;

2. Cu un deget, copiii sunt invitați să-și acopere una dintre nări și să inspire pe cea liberă.
3. Preț de câteva momente, își vor ține respirația. Suficient cât să mute degetul de pe nara
acoperită pe cea liberă.
4. Atunci când degetul a ajuns pe nara liberă și o acoperă, copiii pot expira.
5. După expirație, este necesar să-și țină respirația preț de alte 2 secunde (sau cât e
confortabil). Mai apoi, inspiră din nou pe nara liberă. Se reface pasul 3.
6. Se reia procesul de trei ori. Numărul de repetări vă aparține.
7. După acest moment, copiii sunt chemați să se relaxeze, fie cu mâinile în poală, pe lângă
corp sau în poziția „Zona verde” (o mână pe piept, una pe abdomen) și să respire în ritm
propriu, dar atent pe ambele nări de alte trei ori.
8. După aceste trei repetări, ne scanăm corpul și vedem cum ne simțim în acest moment.
 STILURI DE
ATAȘAMENT
CE NEVOI PSIHO-EMOȚIONALE SE
ASCUND ÎN SPATELE
COMPORTAMENTULUI NEPOTRIVIT
AL COPILULUI ?

Cum să crești copii fericiți, de dr. Rudolf Dreikurs

 MOTTO:

„Nu există copil care se comportă

urât și care este rău,
ci doar copil care nu se simte bine,
și este descurajat.”

Cum să crești copii fericiți, de dr. Rudolf Dreikurs

 SCOPURI GREȘITE
pentru obținerea conectării:

- Atenția necuvenită
- Lupta pentru putere
- Răzbunarea
- Inadecvarea asumată
Cum să crești copii fericiți, de dr. Rudolf Dreikurs
 1. Atenția necuvenită
Credința copilului la nivel subconștient: contez doar atunci când obțin o
atenție specială sau toată lumea face lucruri pentru mine; sunt important
doar atunci când te țin ocupat cu mine.

Modalitatea prin care adulții contribuie la această trăire : nu am încredere în

tine că poți face față dezamăgirilor sau mă simt vinovat atunci când tu nu
ești fericit.

Mesajul codat pe care-l transmite copilul este: observ-mă! bagă-mă în

seamă! ia aminte la prezența mea în viața și realitatea ta! implică-mă în
activități, în așa fel încât să mă simt important.

Copilul nu face aceste lucruri intenționat, așa că soluția nu este să-i vorbiți
celui mic despre „scopuri greșite prin care vrea să se simtă conectat”, ci să
acționați conștient în direcția decodării mesajului transmis.
 INSTRUMENTE

1. Redirecționarea copilului prin implicarea lui într-o sarcină prin care să câștige o atenție
în mod folositor;
2. Comunicați clar copilului ce aveți de făcut: te iubesc, îmi pasă de tine și vom petrece
timp împreună puțin mai târziu;
3. Evitați să oferiți copilului servicii speciale;
4. Spuneți o dată, apoi acționați;
5. Aveți încredere în copil că va reuși să facă față emoțiilor sale;
6. Planificați timp petrecut alături de cel mic;
7. Construiți rutine;
8. Implicați copilul în activități de Focusare pe Soluții;
9. Atingeți copilul, fără a-i spune niciun cuvânt;
10. Setați semnale non-verbale prin care să-l ajutați să se simtă conectat și important.
 2. Lupta pentru putere
Credința copilulului la nivel subconștient: contez doar atunci când eu sunt
șeful, când controlez totul sau dovedesc cuiva că nu poate să fie șeful meu; nu
poți să-mi „arăți tu mie.”

Modalitatea prin care adulții contribuie la această trăire: eu sunt în control și

tu trebuie să faci ceea ce îți spun eu; cred că a-ți spune ce să faci, a-ți ține
predică sau a te pedepsi când nu faci ceea ce îți spun, este cea mai bună
modalitate de a te motiva să te descurci mai bine.

Mesajul codat pe care-l transmite copilul: lasă-mă să te ajut! oferă-mi

posibilitatea de a face alegeri; oferă-mi alternative din care eu singur să aleg.

Copilul nu face aceste lucruri intenționat, așa că soluția nu este să-i vorbiți
celui mic despre „scopuri greșite prin care vrea să se simtă conectat”,
ci să acționați conștient în direcția decodării mesajului transmis.
 INSTRUMENTE

1. Conștientizează că nu este eficient să-l obligați pe copil să facă un anumit lucru, doar
pentru că așa vreți; mai degrabă invitați-l să vă ajute.
2. Oferiți copilului alegeri limitate:
3. Evitați lupta sau renunțarea/cedarea deoarece asta-i dă un sentiment de reușită și-i va
întări ideea că acest comportament (inconștient) funcționează; mai degrabă alegeți una
dintre aceste tehnici din Disciplina Pozitivă;
4. Ieșiți din conflict și calmați-vă
5. Fiți calzi și fermi în același
6. Decideți ceea ce vreți să faceți;
7. Lăsați rutinele să fie „șeful”;
8. Acordați respect reciproc;
9. Implicați copilul în activități de Focusare pe Soluții;
 3. Răzbunarea
Credința copilului la nivel subconștient : nu cred că aparțin, nu mă simt
conectat, așa că-i voi răni pe cei din jur, pentru a simți și ei ce simt și eu
acum. Nu cred că sunt demn de a fi iubit, plăcut și apreciat de cei de lângă
mine.

Modalitatea prin care adulții contribuie la această trăire: eu te sfătuiesc să …

pentru că eu cred că așa e mai bine; mă aștept ca tu să știi de ce eu mă
concentrez mai mult pe notele tale...

Mesajul codat pe care-l transmite copilul este: sunt rănit și rănesc;

validează-mi sentimentele.

Copilul nu face aceste lucruri intenționat, așa că soluția nu este să-i vorbiți
celui mic despre „scopuri greșite prin care vrea să se simtă conectat”, ci să
acționați conștient în direcția decodării mesajului transmis.
 INSTRUMENTE

1. Observarea copilului și validarea sentimentelor pe care acesta le trăiește;

2. A nu se lua comportamentul copilului într-un mod personal
3. Evitarea pedepsei și a ripostei, deoarece acestea se comportă ca paiele pe foc
4. Lucrați pentru a crește încrederea, de ambele părți, prin activități specifice;
5. Folosiți dialogul intențional, ascultarea empatică, reflexivă și comunicarea nonviolentă
6. Arătați-le copiilor ceea ce simțiți;
7. Cererea de scuze – foarte importantă atunci când sentimentele cuiva sunt rănite;
8. Compensațiile;
9. Empatia;
10. Acționați, nu vorbiți;
11. Încurajarea punctelor forte;
12. Setați semnale non-verbale prin care să-l ajutați să se simtă conectat și important.
 4. Inadecvarea asumată
Credința copilului la nivel subconștient : nu cred că mai contez, așa că voi
începe să-i conving pe cei din jurul meu să nu mai aștepte nimic de la mine;
sunt o cauză pierdută; sunt lipsit de speranță și sunt neputincios; nu are
niciun sens să încerc, pentru că oricum nu voi reuși nimic.

Modalitatea prin care adulții contribuie la această trăire: mă aștept ca tu să

trăiești la înălțimea standardelor mele;

Mesajul codat pe care-l transmite copilul: nu renunța la mine! arată-mi,

ajută-mă cu un prim-pas, oricât de mic.

Copilul nu face aceste lucruri intenționat, așa că soluția nu este să-i vorbiți
celui mic despre „scopuri greșite prin care vrea să se simtă conectat”,
ci să acționați conștient în direcția decodării mesajului transmis.
 INSTRUMENTE

1. Împărțirea sarcinilor și a obiectivelor mari, în pași mici, ușor de realizat;

2. Construirea unor sarcini mai ușoare, așa încât să experimenteze succesul;
3. Aranjarea unor oportunități pentru succes;
4. Oferirea unui timp suficient de mare pentru antrenare
5. Învățarea aptitudinilor, demonstrarea unor acțiuni, însă doar atât
6. Încetarea oricărei forme de critică, judecată, comentarii;
7. Încurajarea oricărei forme de inițiativă, nu contează cât de mică;
8. Arătarea încrederii în deciziile copilului și-n pașii pe care acesta îi face;
9. Concentrare asupra valorii personale a copilului și nu pe calitatea sarcinilor realizate
10. Evitarea sentimentului de milă
11. Evitarea tendinței de renunțare
12. Petrecerea de timp de calitate în compania copilului
 Disciplina Pedeapsa
− Pune accent pe ceea ce copilul − Pune accent pe ceea ce copilul
trebuie să facă; nu trebuie să facă;
− este un proces continuu; − are loc o singură dată;
− oferă exemple demne de urmat; − insistă asupra respectării
− dezvoltă autocontrolul; ordinelor;
− îl ajută pe copil să se schimbe; − descurajează independența;
− are caracter pozitiv; − are sens numai pentru adult;
− îi permite copilului să se afirme; − are caracter negativ;
− dezvoltă capacitatea de a gândi − îl forțează pe copil să fie
a copilului; cuminte;
− dezvoltă respectul de sine; − ia deciziile în locul copilului;
− formează comportamentul − reduce respectul de sine;
adecvat. − condamnă comportamentul
neadecvat.
✔ Avem nevoie de reguli și limite? Dacă da, de ce?
✔ Copiii au nevoie de ele?
✔ Cât de devreme înțeleg copiii aceste limite?
✔ Care e vârsta la care încep să lupte împotriva lor?
✔ E cazul să ridicăm vreodată limitele? Și dacă da,
când?
✔ Cum stabilim limite și cum le transmitem copiilor?
✔ Cum reușim să ne ținem de ele?

Când stabilim limite, e imposibil să nu apară un