POLITICA AGRICOLĂ COMUNĂ

Bucureşti, 2022
Reforma PAC – 2003 (Mid-Term Review)
 Reforma a fost agreată în principiu încă din 1999, când Consiliul European de la Berlin a
hotărât ca următoarea analiză diagnostic a PAC în vederea unei posibile reformări (mid-
term review) să aibă loc în 2002
 10 iulie 2002 - Comisia a prezentat Consiliului şi Parlamentului documentul intitulat
„Towards sustainable farming” (Către o agricultură durabilă), prin care este analizată
situaţia curentă a PAC şi sunt propuse direcţiile de reformă pentru viitor
 22 ianuarie 2003 - Comisia Europeană a adoptat un set de propuneri privind măsurile de
reformă ale PAC, care au fost prezentate statelor membre în cadrul Consiliului UE -
Agricultură şi Pescuit din 27-28 ianuarie 2003
 Propunerile Comisiei au întâmpinat opoziţia fermă a Franţei, Spaniei, Portugaliei şi
Irlandei, cei mai mari beneficiari ai subvenţiilor agricole comunitare, iar Germania, cel mai
mare contribuabil la bugetul agricol, a avut obiecţii
 Consensul asupra pachetului de reformă a PAC propus de Comisie a fost întrunit la
reuniunea Consiliului UE pentru Agricultură şi Pescuit din 25-26 iunie 2003
 Au fost introduse două instrumente noi, care prefigurează evoluția viitoare ale PAC:
 „eco-condiționalitatea” – pentru a primi subvențiile, fermierii trebuie să respecte
anumite norme de mediu şi privind bunăstarea animalelor.
 „modularea” (transfer de fonduri europene de la Pilonul I-subvenții la Pilonul II-
dezvoltare rurală, prin reducerea subvențiilor acordate fermelor mari. Cu alte cuvinte,
fermele foarte mari primesc mai puțini bani decât ar trebui după suprafața lucrată, iar
fondurile suplimentare sunt mutate spre dezvoltare rurală.
 Măsurile noii reforme a PAC
1. Eliminarea legăturii dintre producţie şi plăţile directe (decuplare). Plăţile
directe vor fi înlocuite cu un ajutor unic pe fermă, independent de volumul şi
structura producţiei, calculat pe baza evidenţei plăţilor directe anuale obţinute la
nivel de fermă în perioada de referinţă 2000-2002.

2. Obligativitatea respectării de către fermieri a anumitor standarde: de mediu,

securitate alimentară, sănătate a plantelor, sănătate şi bunăstare a animalelor,
păstrarea terenurilor agricole în bune condiţii. Măsura se numeşte eco-
condiţionalitate (cross-compliance). Nerespectarea standardelor va avea drept
consecinţă reducerea parţială sau totală a ajutorului direct, în funcţie de riscul sau
paguba produsă.

3. Suplimentarea resurselor financiare pentru dezvoltarea rurală pe seama

reducerii ajutoarelor directe, respectiv prin transferul de resurse financiare dinspre
măsurile de piaţă (pilonul 1) înspre măsurile de dezvoltare rurală (pilonul 2). Măsura
se numeşte modulare

4. A fost adoptat un mecanism de stabilizare a cheltuielilor agricole - noua disciplina

financiară - astfel încât să nu fie depăşite plafoanele stabilite în perspectivele
financiare pentru perioada 2007-2013
5. Revizuirea politicii de piaţă (pilonul 1):

 Cereale: reducerea cu 50% a creşterii lunare a preţului de intervenţie

 Secară: renunţarea completă la măsurile de intervenţie

 Grâul dur: reducerea ajutorului suplimentar până la 285 euro/hectar în zonele tradiţionale şi
eliminarea completă în celelalte zone, în paralel cu introducerea unei prime speciale de 40 euro/tonă
începând cu 2004/2005

 Orez: reducerea la jumătate a preţului de intervenţie (150 euro/tonă); plafonarea cantităţii

achiziţionate prin intervenţie la 75000 tone anual; creşterea ajutorului direct de la 52 euro/tonă la
177 euro/tonă (din care 102 euro/tonă vor fi decuplaţi)

 Culturile energetice: se va acorda un ajutor direct de 45 euro/hectar

 Primele pentru uscarea cerealelor, seminţelor oleaginoase, seminţelor de in, inului şi

cânepii vor creşte de la 19 euro/hectar la 24 euro/hectar

 Furaje uscate: ajutorul pentru procesare va fi de 33 euro/tonă în 2004/2005

 Nuci: ajutor unic de 120,75 euro/hectar, în limita unei suprafeţe cultivate de 800,000 de hectare

 Lapte şi produse lactate: a fost redus preţul de intervenţie la unt cu 25% în intervalul 2004-2007; a
fost redus preţul de intervenţie la lapte praf degresat cu 15% în intervalul 2004-2006; plăţile
compensatorii vor creşte în trei etape până la 35,5 euro/tonă începând cu 2006; intervenţia pentru
unt va fi limitată la 30 000 de tone începând cu 2007; se va renunţa la preţul indicativ pentru lapte;
vor creşte cotele de producţie începând cu 2006, conform propunerilor din Agenda 2000
(desfiinţarea cotelor a fost amânată până în 2014/2015)
6. Consolidarea şi întărirea dezvoltării rurale, prin adoptarea de noi măsuri de
dezvoltare rurală din categoria celor însoţitoare. Măsurile vizează:

 Calitatea produselor. Fermierii care participă la scheme de îmbunătăţire a calităţii

produselor, procesului de producţie şi comercializării/promovării vor primi plăţi anuale de
maximum 1500 euro/fermier, pentru o perioadă de maximum 5 ani
 Îndeplinirea standardelor de mediu, sănătatea plantelor, bunăstarea animalelor, siguranţa la
locul de muncă. Se vor acorda ajutoare de maximum 10 000 euro/femă anual, timp de
maximum 5 ani
 Bunăstarea animalelor. Se vor acorda ajutoare de maximum 500 euro/cap animal/an
fermierilor care îşi asumă programe de creştere a bunăstării animalelor cu durata de cel puţin 5
ani
 Sprijinul pentru instalarea fermierilor tineri va fi suplimentat
 Implementarea directivelor Natura 2000. Se va acorda sprijin în cuantum dscrescător de la
500 euro/hectar la 200 euro/hectar pe parcursul unei perioade de 5 ani
 Se va acorda sprijin pentru investiţii în suprafeţele împădurite, aflate în propritate de stat
sau privată

7. Introducerea unui sistem de consiliere agricolă - constând în auditul sistemului

managerial al fermelor beneficiare de subvenţii comunitare, în special în legătură cu
îndeplinirea standardelor. Măsura a devenit obligatorie începând cu 2007, când toate
statele membre a trebuit să pună acest serviciu la dispoziţia fermierilor. Participarea
fermierilor a fost opţională.
Derogări de la regula decuplării
 Pentru culturile arabile, decuplarea va fi de 75%. Statele membre specializate în producţia de grâu dur
vor putea opta, alternativ, pentru o decuplare în proporţie de 60% a ajutoarelor directe pentru acest
produs

 Pentru ovine şi caprine, decuplarea va fi de 50%

 Pentru bovine, statele membre pot opta pentru una din următoarele variante:
 Decuplare cu păstrarea primelor pentru vacile care alăptează şi a 40% din primele pentru abatorizare;
 Decuplarea cu păstarea integrală a primelor pentru abatorizare;
 Decuplarea a numai 25% din prima specială pentru masculi, păstrând nivelul acesteia la un nivel de maximum 75%

 Decuplarea nu se va aplica pentru:

 producţia de fructe – legume
 producţia de cartofi pentru consum

 Statele membre pot decide să nu aplice decuplarea pentru:

 prima pentru uscarea cerealelor, seminţelor oleaginoase, inului şi cânepii
 producţia de seminţe
 zonele cele mai periferice şi insulele Egee

 Decuplarea a fost prevăzută să înceapă din 2005, dar statele membre au putut opta pentru
implementarea ei începând cu 2007

 Statele membre mai pot acorda fermierilor plăţi directe suplimentare, dacă este respectată o dublă
condiţionalitate: ajutoarele suplimentare să nu depăşească, la nivel naţional, 10% din sumele FEOGA
alocate statului membru respectiv, iar pe sectoare, să nu depăşească 10% din contribuţia sectorului la
formarea plafonului naţional în FEOGA.
Efecte pozitive ale reformei
 Reducerea semnificativă a supraproducţiei prin renunţarea la schemele de
subvenţionare pe produse şi înlocuirea lor cu un singur ajutor pe fermă

 Direcţionarea subvenţiilor direct către destinatarii lor finali, respectiv fermierii

angrenaţi activ în activităţi de producţie agricolă, în detrimentul diverşilor
intermediari sau al marilor latifundiari

 Transferul de resurse financiare dinspre măsurile de piaţă (pilonul 1) înspre

măsurile de dezvoltare rurală (pilonul 2) – modularea – va conduce la redresarea
situaţiei anormale în care fermele mari atrăgeau veniturile cele mai mari

 Protecţia mediului capătă o importanţă sporită printre măsurile de politică agricolă

comună, atât prin aplicarea regulii condiţionalităţii, cât şi prin suplimentarea fondurilor
pentru dezvoltarea rurală (modulare)

 Reforma răspunde preocupărilor consumatorilor pentru securitatea alimentară

şi condiţiile de producţie, prin introducerea condiţionalităţii ca cerinţă obligatorie
pentru accesul la subvenţii
Efecte negative ale reformei

 Caracterul parţial al decuplării - nu toate ajutoarele directe au fost incluse în plata

unică pe fermă, ci unele ajutoare directe au putut fi păstrate şi acordate ca atare.
Consecinţe:
 legătura dintre producţie şi subvenţii nu este eliminată pe deplin, stimulentele pentru
supraproducţie există în continuare
 multitudinea schemelor de ajutoare directe (plata unică pe fermă, procentul rezidual al plăţilor
directe şi ajutorul suplimentar naţional) va face ca aplicarea plăţii unice pe fermă să fie un exerciţiu
deosebit de complex, care va complica şi mai mult procedurile administrative

 Reforma nu vizează sectoarele zahărului sau uleiul de măsline (care anual absorb
subvenţii de miliarde de euro) şi nici sectoare precum bumbacul sau tutunul (ale căror
niveluri ridicate de protecţie afectează negativ exporturile ţărilor sărace)

 Preţul de intervenţie la cereale nu a fost redus semnificativ (în propunerea de

reformă a Comisiei, preţul de intervenţie la cereale urma să fie redus cu 5%). Veniturile
producătorilor de cereale rămân în continuare protejate, iar cheltuielile agricole în sectorul
cerealier (plăţi directe, intervenţii pe piaţă, subvenţii la export) rămân ridicate

 Reforma nu abordează aspecte de comerţ exterior, nefăcând referiri la reducerea

protecţiei vamale şi îmbunătăţirea accesului produselor din import pe piaţa UE
Reforma PAC din 2009 - “Health-Check”

 „Bilanțul de sănătate” din 2009 a realizat consolidarea cadrului reformei din

2003 - abordează orientările pe care Politica agricolă comună (PAC) va trebui să
le urmeze pentru a continua procesul de reformă iniţiat în 2003 cu
introducerea sistemului de plată unică pe fermă.
 „Bilanțul de sănătate”, care a fost adoptat de CUE la 20 noiembrie 2008, a
revizuit o serie amplă de măsuri aplicate ca urmare a reformei PAC din 2003.
Acesta a urmărit:
 consolidarea decuplării totale a ajutoarelor, prin eliminarea progresivă a
ultimelor plăți cuplate cu producția, integrându-le în sistemul de plată
unică pe fermă;
 reorientarea parțială a fondurilor din primul pilon către dezvoltarea rurală,
prin creșterea ratei de modulare a ajutoarelor directe;
 asigurarea flexibilității normelor de intervenție publică și control al ofertei
pentru a nu împiedica agricultorii să reacționeze la semnalele pieței.
 În scopul întocmirii un bilanţ al progreselor realizate şi de a contura evoluţia viitoare a PAC,
această reformă se concentrează pe trei aspecte principale:
 simplificarea sistemului de plată unică;

 măsurile de piaţă;

 noile provocări legate de mediu.

Simplificarea sistemului de plată unică

 Conform bilanţului de sănătate al PAC, sistemul de plată unică trebuie să evolueze conform
orientărilor următoare:
 o uniformizare a aplicării sistemului care limitează cazurile în care ajutoarele încă se acordă în baza
unui sistem de ajutor comun;
 o adaptare continuă a principiului proporţionalităţii care încurajează o agricultură durabilă, ţinând
seama, în acelaşi timp, de noile cerinţe ale societăţii;
 o revizuire a repartizării ajutoarelor care limitează plăţile cele mai importante şi creşte pragul minim
de suprafaţă cerut pentru sumele mici.
Evoluţia pieţei
 În scopul de a încuraja concurenţa reală pe pieţele agricole, CE a reexaminat anumite
instrumente de gestionare a PAC care nu mai îndeplineau anumite cerinţe ale pieţelor, în
special măsurile privind sectorul cerealelor şi produsele lactate.
 În ceea ce priveşte piaţa cerealelor, intervenţiile comunitare trebuie să ţină seama de creşterea
cererii de cereale şi de rolul tot mai mare al bioenergiilor.
 Au fost recomandate măsuri pentru pregătirea pieţei laptelui şi a produselor lactate pentru
încheierea sistemului de cote, la 31 martie 2015.
Noi provocări legate de mediu
Această reformă stabilește noi provocări la a căror realizare poate contribui PAC :
schimbările climatice, bioenergiile, gestionarea resurselor de apă, conservarea
biodiversităţii.
Schimbările climatice constituie o problemă extrem de importantă pentru agricultura
europeană. Agricultura a contribuit în mod semnificativ la reducerea emisiilor de gaze cu
efect de seră, însă a rămas în continuare expusă la anumite probleme care derivă din
schimbările climatice, inclusiv bioenergiile, gestionarea resurselor de apă şi biodiversitatea.
Uniunea Europeană a abordat aceste probleme prin intermediul măsurilor de dezvoltare
rurală existente, prin gestionarea atentă a eco-condiţionalităţii şi prin consolidarea cercetării
şi inovării.
Reforma a abordat şi problema gestionării riscurilor - Pilonul 2 al PAC a fost considerat
instrumentul cel mai adecvat pentru gestionarea crizelor din agricultură. A fost prevăzută
consolidarea dezvoltării rurale, şi sporirea resurselor financiare alocate, prin modulare
obligatorie (instrument introdus prin reforma din 2003, care permite transferarea resurselor
destinate ajutoarelor directe pentru agricultori către măsurile de dezvoltare rurală).