Universitatea din București

Facultatea de Litere
Specializarea: Etnologie, antropologie culturală și folclor – masterat
Anul I, semestrul II
Student: Simulescu Alexandru Vlăduț

Mentalități și construcție culturală

Conștiința – Susan Blackmore

În general, iluziile sunt percepute ca fiind niște fenomene care pun în dificultate capacitatea de
observare a oamenilor. Totodată, Webster spune că iluzia reprezintă „Percepția unui lucru obiectiv
într-un mod care duce la o înțelegere eronată a naturii sale”. De aici pornește și ideea prin care ne
întrebăm dacă, conștiința umană reprezintă și ea o iluzie. Cel mai adesea conștiința noastră lucrează
fără să ne dăm seama de acest lucru. Tocmai de aceea ne amintim aleator ceva ce nici în ruptul
capului ne ne puteam aminti în acel moment. Aici pot da un exmplu concret: atunci când fredonezi
o linie melodică și nu mai știi deloc cine cântă piesa sau titlul acesteia indiferent de cât de mult de
chinui iar răspunsul stă „pe limbă”, urmând ca ulterior să îți amintești în timp ce tu faci cu totul
altceva.

De asemenea, intuiția joacă un rol important în definirea noastră și nu de multe ori primul instinct
se adeverește a fi cel corect în luarea unei decizii rapide. Conștiința noastră respunde la tot felul
de mesaje subliminale, acest mesaj fiind conceput să fie transmis sub limitele normale ale
percepției noastre. Acesta se află dincolo de nivelul conștient, dar excită foarte bine simțurile.
Sugestiile subliminale acționează la fel ca și sugestiile hipnotice. De fiecare dată când ne
confruntăm cu o alegere, putem decide în mod conștient ce decizie să luăm, în funcție de voința și
de dorințele noastre; totuși, spiritul nostru inconștient nu are aceeași capacitate de analiză a
informației și el acționează în funcție de datele pe care le-a primit ca și cum ele ar fi adevărate.

Atunci când primim prin mesaje subliminale doar informații pozitive starea noastră poate fi
influențată în bine și ne poate face mai fericiți. Cât despre percepția fericirii, din cât am citit eu toți
cercetătorii caută un secret, un „elixir” de producere a fericirii, dar până în prezent nu s-a ajuns la
niciun rezultat.
În carte, autoarea discută și despre influența reclamelor asupra conștiinței prin - „Sublimnalul
vizual - imaginile subliminale sunt invizibile la o viteză normală. Ochiul nu le va putea vedea
decât dacă știe că există o imagine subliminală pe care să o caute și asupra căreia să se concentreze.
Numai atunci va putea să o întrezărească și, chiar dacă nu a văzut-o înainte, acum, când știe unde
este, va putea să o vizualizeze.” Dar s-a dovedit că reclamele nu infulențează omanenii prin acest
tip de mesaj și doar își fac publicitate produsului.

Referitor la umplerea golurilor, pot da un exemplu foarte concret care mi se întâmplă destul de
des. Adesea remarc o clădire nouă, sau ceva schimbat pe un traseu pe care îl fac pe jos, nu cu
mașina sau bicicleta. Creierul reușește să umple tot timpul aceste goluri, nepercepând exact
lucrurile care ulterior se dovedesc că erau „în fața ochilor”. Astfel, cu fiecare trecere nouă observ
lucruri pe care ulterior nu le-am remarcat ca fiind acolo fizic, cu toate că ele au fost prezente
dintotdeauna.

De asemenea, din experiența pe care eu am dobândit-o de-a lungul vieții, am observat că bărbații
au o percepție mult mai scăzută în observarea detaliilor față de genul feminin. Aici eu mă încadrez
perfect, întrucât dacă cineva m-ar întreba a doua zi cu ce a fost îmbrăcat/ă cu o zi în urmă nu aș
avea nici cea mai mică idee, dacă nu ar fi intervenit în discuție un subiect care să se lege de acele
haine. Acest fenomen se numește „orbirea din neatenție”. Pe acest principiu se bazează și
magicienii când fac trucuri sau „magie” pe distragerea atenției celui vizat.

Orbirea la schimbare este prezentă în majoritatea peisajelor sau a imaginilor uzuale înrucât creierul
are tendința de a-și înmagazina o imagine completă a panoramei respective și reușește să
completeze imaginea ca aceasta să fie „plină”. Astfel, daca intervin mici modificări în structura
acestui este puțin improbabil ca noi să percepem și să conștientizăm aceste schimbări. Foarte puțini
oameni pot fi atenți la detalii pentru a realiza aceste schimbări.

În capitolul „Teoria marii iluzii” se face referire la faptul că noi avem o experiență vizuală destul
de bogată dar cu toate acestea creierul nostru extrage doar fondul întregului scenariu. Astfel, în
momentul în care ne mișcăm privirea sau ne schimbăm orizontul, creierul deja uită ceea ce a vazut
inițial. Aici cred eu că intervine și experiența și exericițiul și îmi vine în minte un exemplu destul
de concret pe care mulți dintre noi îl trăim dar poate nu îl conștinetiză. Atunci când conduce pentru
prima oară, suntem concentrați la maximum pentru a observa toate detaliile din trafic care ne-ar
putea incomoda și nu mai putem face și alte lucruri în același timp, poate nici măcar vorbi cu cei
din jur. O dată cu experiența capacitate de percepție se mărește, trecem prin peisaj ca printr-un vis,
fără să conștinetizăm ce mai este pe traseu, putem pune muzică, putem vorbi cu ceilalți, de
asemenea putem vorbi și la telefon în timp ce conducem (cu dispozitive legale). Conștiința noastră
nu mai este încărcată cu lucrurile de pe traseu (asta dacă nu căutăm ceva anume) și realizăm că
ajunge la destinație fără a ne încarca cu diferite elemente vizuale de pe traseu. Un alt exemplu este
că generațiile din ziua de astăzi au lipsă mai mare de concentrație asupre elementelor de pe traseu,
fiind ajutate de dispozitivele electronice conectate la internet în timp real pentru a ajunge din
punctul a in punctul b. Astfel, consider ca 2 din 3 persoane nu pot ajunge la o locație la care au
mai fost de cel puțin 5 ori, dacă nu se folosesc de ajutorul dispozitivelor electronice.

În concluzie, teroriile tradiționale nu au încă un răspuns concret în ceea ce privește reprezentarea

imaginilor vizuale prin conștiință la nivelul iluziilor dar având în vedere că totul se rezumă
oarecum la confuzie putem lăsa de înțeles și să privim vederea, ca pe o iluzie, iar conștiința ca pe
un „eu” interior ce conlucrează la personalitatea și raționamentul omului în permanență.