COMPORTAMENTUL FISCAL AL CONTRIBUABILULUI LA NIVEL NAȚIONAL

Brezeanu Petre
Profesor, Ph.D. Faculty of Finance./Department Finance, "The Bucharest University of Economic Studies,
Bucharest Romania e-mail: brezeanupetre@yahoo.com

Ghiur Rodica
Ph.D student. Faculty of Finance./Department Finance, "The Bucharest University of Economic Studies,
Bucharest Romania e-mail: ghiur.rodica@gmail.com

Todor Silvia Paula

Ph.D. student, Faculty of Finance./Department Finance, "The Bucharest University of Economic Studies,
Bucharest, e-mail: silviapaulatodor@gmail.com

ABSTRACT: Prin acest studiu noi am încercat să arătăm care ar putea fi factorii de influență ce impactează
comportamentul fiscal al contribuabililor. Astfel, am analizat literatura de specialitate și celor câteva categorii de
factori de influență le-am alocat un indicator macroeconomic de la nivelul României, în încercarea de a cuantifica
numeric factorii de influență. În acest sens am construit un model econometric de regresie multifactorială și am
stabilit impactul sărăciei, a productivității muncii, a încrederii populației în autoritățile statului și a produsului
intern brut pe cap de locuitor asupra comportamentului fiscal, căruia noi i-am atribuit drept indicator rata
fiscalității. Rezultatele empirice obținute ca urmare a regresiei multiple au arătat că între comportamentul fiscal al
contribuabilului/ conformarea fiscală a acestuia și capacitatea financiară, productivitatea muncii și încrederea pe
care o are contribuabilul în autoritățile statului există o corelație negativă, în timp ce între comportamentul
contribuabilului și valoarea produsului intern brut pe cap de locuitor se stabilește o corelație pozitivă.

CUVINTE CHEIE: CONFORMARE FISCALĂ, COMPORTAMENT FISCAL, INCIDENȚA IMPOZITELOR, REGRESIE, ANALIZĂ
STATISTICĂ.
JEL: H20, H22, H26, C50, C52.
TIPUL ARTICOLULUI: STUDIU DE CAZ.

1. Introducere

Vom începe prin a-i cita pe James Alm și Benno Torgler, care într-o lucrare din 2006
intitulată „Diferențele de cultură și moralul fiscal în Statele Unite și în Europa” menționau că în
ultimii ani, tot mai mulți cercetători au studiat în ce măsură „valorile, normele sociale și
atitudinile ce diferă între țări” sunt apte și produc efecte ce pot fi cuantificate (aceste efecte)
asupra comportamentului economic real. Atunci când se referă la comportamentul economic
real, autorii se referă la respectarea impozitului. Autorii, prin rezultatele empirice obținute, arată
că moralul fiscal din SUA este mult mai mare decât cel din Spania, Austria sau Elveția. De
asemenea, aceștia identifică o corelație negativă dintre dimeniunea economiei subterane și
nivelul moralității fiscale.

Despre comportamentul economic real și despre factorii de influență am construit și noi

această lucrare, care începe prin a prezenta o parte din literatura de specialitate existentă în
acest sens, urmată de prezentarea metodologiei pe care am folosit-o atunci când am realizat
regresia multiplă și a modului în care am validat modelul, ulterior am construit modelul
econometric, iar rezultatele obținute am încercat să le raportăm la rezultele empirice ce preced
lucrarea noastră și au analizat în mare măsură aceeași factori de influență sub o formă sau alta.
Altfel spus, prin această lucrare noi am prezentat comportamentul fiscal sub forma gradului
de conformare fiscală, grad vazut în literatură și ca un „moral fiscal”, am încercat să vedem
cum acest moral fiscal este influențat de capacitatea financiară, de statutul în câmpul muncii,
de „colaborarea fiscală” caz în care am selectat încrederea pe care o prezintă autoritățile și,
nu în ultimul rând, creșterea economică per cap de locuitor, acel PIB pe cap de locuitor.

2. Literatura de specialitate

Literatura de specialitate a fost structurată pe 2 sub-părți, astfel că în prima parte ne vom

referi la partea din literatură ce vizează conformarea fiscală și comportamentul
contribuabilului în ansamblul său, iar a doua sub-parte vizează partea din literatură ce
analizează factorii de influență și gruparea acestora.

Despre comportamentul fiscal și implicit despre conformarea fiscală, în anul 2009,

Ronald G. Cummings, Jorge Martinez-Vazquez, Michael McKeec și Benno Torgler, afirmau
că procesul de conformare fiscală reprezintă o problemă comportamentală complexă, iar
pentru analiza acestuia sunt necesare diverse metode și surse de date. Tot ei aratau că în țări
cu istorii politice diferite și moduri diferite de guvernare se înregistrează și niveluri diferite
de aplicare a conformității fiscale. Despre rata de conformare fiscală, Miguel Fonseca și
Gareth D. Myles, o definesc drept raportul dintre venitul declarat și venitul real, așa încât
dacă aceasta este 0, înseamnă că nu s-a declarant nimic, iar dacă aceasta este 1 întreg venitul
a fost și declarat. Miguel Fonseca și Gareth D. Myles, prezintă rata de conformare într-un
glosar ce sintetizează termenii uzitați în experimentele făcute privind conformarea fiscală din
1978 până în prezent. Astfel că pe lângă rata de conformare ei prezintă și: probabilitatea de
auditare, auditul retroactiv, venitul din dotare, drept venitul initial alocat în experimente,
subiect experimental, unitatea de măsura experimentală, experiment într-un anumit domeniu,
audit anticipat, pre-testare, bun public, serviciu fiscal, semnificație statistică etc. În anul
2007, Benno Torgler, Markus Schaffner și Alison Macintyre prezentau contribuabilii mai
conformi decât îi prezintă studiile ce au analizat „puzzle – ul conformării fiscale”. Astfel,
aceștia prin rezultele empirice obținute demonstrează o legătură puternică dintre conformarea
fiscală și moralul fiscal. Moralul fiscal, respectiv motivația intrinsecă de a plăti
impozitele, o definiție dată de literatura de specialitate și de autorii invocați pentru
moralul/morala fiscală, ar putea fi factorul cheie ce explică faptul că, chiar dacă amenzile și
probabilitatea de auditare sunt scăzute, oamenii totuși se conformează și plătesc. Interesant,
că mulți autorii au extins analiza și au mers mai departe în încercarea de a depista și factorii
ce influențează morala fiscală. De exemplu, Colin C. Williams și Besnik A. Krasniqi, în
anul 2017, au realizat un studiu econometric la nivelul a 35 țări euro-asiatice. Rezultatele
studiului au reliefat, printre altele, și faptul că persoanele cu vârstă mijlocie sunt predispuse
la un moral fiscal mai înalt, asemenea persoanelor căsătorite, cu copii, cu un nivel de
pregătire mai înalt, angajați și proprietari, în detrimentul celor necăsătorte, fără copii, cu
nivel de pregătire (studii) mai mic, care închiriază o locuință și desfășoară activități
independente sau sunt șomeri. Între sexul persoanei și moralul fiscal relația stabilită nu a fost
semnificativă statistic. Conformarea fiscală nu este influențată doar de morală fiscală, așa
cum vom vedea pe larg în a 2 sub-parte, dar și de complexitatea sistemului fiscal, așa cum
bine punctează El-Maude Jibreel Gambo, Abdulasalam Mas’ud, Mustapha Nasidi și Oginni
Simon Oyewole în anul 2014, într-o lucrare despre conformare și complexitatea sistemului
fiscal African. Autorii realizează un studiu econometric utilizând datele de la nivelul a celor
44 de țări africane, iar rezultele empirice ale studiului au indicat o corelație semnificativ
negativă între complexitatea sistemului fiscal și conformarea fiscală.

Despre factorii de influență în conformarea fiscală, așa cum arătat ceva mai sus,
moralul fiscal se numără printre determinanții unui comportament fiscal adecvat literii legii.
De ce e important să studiem acești factori?! Poate și pentru impactul pe care îl are sistemul
de impozitare în viața unei societăți, și când ne referim la viața unei societăți, ne referim la o
vedere de ansamblu, tridimensională: viața economică, politică și socială. Despre cum
impactează acest ansamblu, în 2007, Adams arată că sistemul de impozitare, poate afecta
parlamentarismul, iar funcția economică a guvernului poate fi evaluată și prin modalitatea de
taxare și colectare a banilor. Tot el, arată că o împovărare excesivă cu impozite a populației
poate conduce de la corupție, luare de mită, migrare de oameni și capital, chiar până la
război. Un factor în conformarea fiscală, de altfel adesea neglijat, rămâne a fi și modul în
care contribuabilii interacționează cu autoritățile fiscale sau, altfel spus, modul în care
contribuabilii sunt tratați. Într-o lucrare din 2002, intitulată „Încrederea crește încrederea:
Despre modul în care sunt tratatți contribuabilii”, Lars P. Feld și Bruno S. Frey aratau că
relația dintre contribuabili și autorități trebuie privită asemenea unui contract implicit sau
psihologic, iar acest contract este cu atât mai important și moralul fiscal cu atât mai ridicat,
atunci când drepturile de participare politică sunt mai puternic dezvoltate. Studiul autorilor se
axează pe 26 de cantoane elvețiene, iar rezultatele empirice ale studiului demonstrează că
diferențele de atitudine ale autorităților fiscale pot fi explicate și prin diferențele privind
drepturile de participare politică. Dar atunci când analizăm factorii de influență, nu putem
ignora modul în care aceștia au fost clasificați încă din 1992 de Fischer, Wartick și Mark,
respectiv în 4 categorii: factorii demografici, factorii privind oportunitatea neconformării,
factorii privind atitudinea și percepția contribuabililor și factorii privind sistemul fiscal și
structura acestuia. Nu vom relua enumerarea factorilor din fiecare categorie, ci mai degrabă
ne vom axa pe modul în care acest sistem de catalogare a fost văzut, revizuit și implementat.
Așadar, în anul 2009, Gerald Chau și Patrick Leung, în lucrarea intitulată „O viziune critică
asupa modelului de conformare fiscală a lui Fischer: O sinteză a cercetării”, propun
extinderea acestui model, prin includerea unui nou factor și anume „cultura și efectul
interacțiunii dintre oportunitatea nonconformării fiscale și sistemul fiscal/ structura privind
conformarea fiscală”. De curând, în 2017, o îmbunătățire a modelului lui Fischer, propun și
Jamilu Umar Lawan și Umar Salisu în lucrarea „O revizuire a modelului Fischer privind
conformarea fiscală: O propunere pentru Nigeria”. Astfel autorii arată că, prin raportare la
Nigeria, modelul Fischer nu captează toți factorii și ar trebui inclusă și „inteligența
emoțională” pentru înțelegerea cu acuratețe a comportamentului contribuabililor în Nigeria
din perspectiva conformării. În același an și în aceeași revistă, Jamilu Umar Lawan publică și
următoarea lucrare „O nouă viziune asupra modelului de conformare fiscal Fischer: O
perspectivă pentru Nigeria”, iar de această data propune îmbunătățirea modelului prin
adăugarea a doua efecte de moderare și anume: efectul de moderare a reformei administrației
fiscale și efectul de moderare a calității serviciului fiscal perceput. Sigur o enumerare a
factorilor de influență poate continua, prin îmbunătățirea modelului Fischer din 1992 sau prin
cei analizați înainte de acesta, în acest sens ni se pare relevant modul în care, în 2017, Tina
Beale și Peter Wyatt impart pe categorii influențele conformării fiscale studiate în literatura
de specialitate, astfel ei împarte aceste influențe în 2 categorii: sistemice (factori macro-
economici, stabilitatea politică, guvernanța, profilul de venit al contribuabilului, cota de
impozitare etc.) și de comportament (aversiunea la risc a contribuabilului, legătura dintre
plata și cheltuiala fiscală, calitatea serviciului primit ca urmare a impozitării, corectitudinea
impozitării, încrederea în Guvern etc.). Tot autorii indică că literatura de specialitate se
axează în principal pe 2 impozite, cel pe venit și cel pe cifra de afaceri.

3. Metodologia de cercetare și datele utilizate

Despre comportamentul fiscal al contribuabilului literatura de specialitate abundă în

studii plecând de un concept ce precede comportamentul și anume conformarea, pentru că,
în funcție de existența sau nu a acesteia putem delimita un comportament și trăsăturile
acesteia. Așadar, atunci când cercetăm factorii de influență ai comportamentului fiscal vom
regăsi în literatura finaciară – fiscală factorii ce determină conformarea fiscală a
contribuabilului. Astfel, în anul 1972, Allingham și Sandmo realizează un studiu ce are la
bază, așa cum chiar ei îl definesc în prima parte a articolului, un studiu menit să fixeze
legătura dintre impozitare și riscul ce se axează în principal pe efectul ce-l au impozitele
asupra deciziilor coonsumatorilor. În fond, prin această lucrare aceștia conturează teoria
standard a conformării, așa cum bine punctează în anul 1992, Alm, Jackson și Mckee plasând
această teorie în întâietatea teoriilor privind conformarea fiscală. În fond, prin această teorie
se presupune că o persoană are un venit fix și trebuie să selecteze sumă ce urmează a fi
declarată autorităților fiscale, notată cu I. Partea declarată de venit, autorii o notează cu D, ce
urmează a fi taxată cu o anumită cotă t. Partea nedeclarată din venit nu este taxată, dar
persoană poate fi supusă controlului cu o probabilitate p, iar pentru fiecare dolar neachitat se
aplică o amendă f. Astfel, individul se presupune că ar alege un venit D pentru a maximiza
utilitatea așteptată a hazardului de eludare/evaziune. Cadrul indică că ar exista o cerere
pentru venitul declarat în funcție de I, t, p și f, iar forma funcției ar fi D = D(I, t, p, f) (Alm,
Jackson și Mckee, 1992).

Cu siguranță abordarea (o perspectivă a hazardului de eludare) mai sus prezentată este sau
poate fi un factor de influență al comportamentului contribuabilului, factor cu care nu suntem
de acord nici noi și cu atât mai mult litera necruțătoare a legii, un factor economic în afara
legii/ilegal, dar pentru că literatura de specialitate prezintă pe larg multiple teorii de
combatere în aces sens, nu am putut neglija acest aspect în conturarea factorlor de influență
asupra comportamentului contribuabilului.

Despre factorii de influență, în anul 2012 Bătrâncea, Nichita și Bătrâncea realizează un

studiu foarte concetrat privind factorii ce determină conformarea fiscală. Pe lângă cei de
ordin economic, pe care îi plasează într-un fel ce pare sugestiv în construirea lucrării și
anume - ultimul, despre care autorii afirmă că, potrivit teoriei economice neoclasice, teorie ce
utilizează conceptul lui Smith – homo oeconomicus, contribuabilii sunt maximizatorii
raționali de utilitate rațională; ei urmează optimul de strategie, încercând să evite impozitele
spear să obțină maximul de rezultat, ei enumeră și factorii sociali și cei politici. Cât privește
factorii sociali autorii, în funcție de aceștia disting între existența unei mici sau mari distanțe
între contribuabili și autorități. Ei concluzionează că, există contribuabili, care având un
„angajament” îl vor respecta pentru că au niște convingeri morale și etice, pe de altă parte, în
baza „capitulării” unii contribuabili își vor îndeplini obligațiile fiscale acceptând legitimitatea
autorităților, despre aceste 2 tipuri autorii afirmă că între ei și autorități există po distanță
mică. O distanță mare între contribuabili și autorități, caracterizează contribuabilii ce opun
„rezistență” afișând un comportament sfidător și aversiv, îndoindu-se de ligimitatea
autorităților, contribuabili ce nu vor să participle la sistem și contribuabilii motivați să
descopere lacune în lege. Despre factorii politici, autorii prezintă complexitatea dreptului
fiscal, complexitatea sistemului fiscal și politica fiscală, menționând de asemenea că o
structură dificilă a sistemului fiscal poate împiedica contribuabilul să se conformeze,
percepând sistemul mult prea birocratic, cu un nivel ridicat de impozitare și mult prea multe
impozite.

Am ținut să facem acest „preambul” în metodologie, insitând pe factorii de influență,

foarte bine clasificați de literatura mai sus invocată, în vederea justificării modelului ales de
noi (autorii articolului) și a variabilelor ce-l compun. Practic, prin studiul ce urmează să
prezentăm, vom pleca de la construirea un model econometric multifactorial. În fond, dorim
să vedem aplicat, prin rezutatele empirice cum impactează cele 3 categorii comportamentul
fiscal și implicit conformarea fiscală. Astfel variabila dependentă este reprezentată de
rata fiscalității, presiunea fiscal de la nivelul României, calculată după următoarea formula:
Venituri fiscale
Rata fiscalității (în continuare și Rf) = ∗100
Produsul intern brut

Variabila dependentă introdusă în model prezintă o frecvență anuală și este introdusă în

model sub formă procentuală.

Cât privește variabilele independente, am încercat să găsim pentru fiecare categorie de

factori de influență un indicator, o modalitate sub care acesta s-ar putea prezenta de
autoritatea de statistică. Așadar pentru factorii sociali am selectat rata sărăciei (în continuare
și Rs), pentru factorii politici, am selectat indicele de încredere în autoritățile statului (în
continuare ICIS), iar pentru cei de ordin economic am selectat productivitatea muncii (în
continuare și Pm) și valorea PIB-ului pe cap de locuitor.

Pentru rata sărăciei am selectat rata sărăciei după transferurile sociale. De ce sărăcia ca
expresie a factorului social?! Poate și pentru că, așa cum bine nuanțează Paraschiv E. în
lucrarea intitulată „Problema sărăciei în comunităţile urbane şi rurale din România”, citându-i
pe Stănculescu și Berevoescu, sărăcia și în principal „noua sărăcie” se asociază cu
destabilizarea familiei, cu slăbirea coeziunii sociale, cu marginalizarea socială și alte aspecte
de nătură să fragilizeze mediul social.

Pentru factorii politici am selectat, pentru a exprima matematic impactul acestora, ICIS, acest
indice de încredere este reprezentat de încrederea cetățenilor în Guvernul României. De ce
Guvernul României?! Din dorința de a ne plia pe realitatea contemporană nouă, unde ne tot
întâlnim cu o instabilitate pe plan politic. Ținem să precizăm că Institul Național de Statistică
(în continuare și INS) prezintă pentru acestă categorie de indicatori și „Încrederea cetățenilor
în Parlamentul Național” și „Încrederea cetățenilor în Partidele politice”.

Pentru factorii economici am selectat productivitatea muncii și valoarea PIB-ului pe cap de

locuitor. Cele două variabile independente au în conținutul lor un punct comun și anume
„produsul intern”. Dacă în cazul PIB-ului pe locuitor este evident, în cazul productivității
muncii trebuie să facem anumite precizări privind modul de calcul. Astfel productivitatea
Produsul intern net
muncii se determină după următoarea formula: Pm = . Despre
Număr de persoane ocupate
această productivitate, în anul 2011 Mungiu – Pupăzan M., C., și Vasilescu M. afirmau că
exprimă „rodnicia factorului de muncă”, dimensiunea căreia depinde de condițiile medii
sociale de la un moment dat.

Baza de date utilizată în realizarea studiului nostru a fost preluată de pe platforma INS,
pe o pe o perioadă de 13 ani consecutivi. Am fi dorit să selectăm o perioadă mult mai mare,
care să reliefeze poate mult mai bine impactul pe termen mediu și lung, dar, cum este bine
știut, nu toate datele sunt diponibile publicului larg.

Datele colectate, au fost ulterior sistematizate și prelucrate în Excel, aspect ce poate fi

observat în Tabel nr. 1 diponibil în Anexa A. Cât privește rata fiscalității din anul 2015 și
anul 2016, dat fiind faptul că pe platforma INS nu am găsit informații disponibile și având în
vedere că în cei 4 ani ce precedent anul 2015 întâlnim valoarea de 27, am preferat să ne
asumăm un risc și marja de eroare aferentă și să estimăm aceeași valoare și pentru cei doi ani.
Am urmărit și analizat și dinamica în timp a acestor date, așa cum reiese din Figura nr. 1
din Anexa B. În vederea construirii modelului econometric am folosit platforma software
Eviews 9.0.

Despre caracteristicile datelor ținem să precizăm că acestea prezintă o frecvență anuală,

perioada selectată a fost cuprinsă între anii 2004 – 2016 (rezultând un număr de 13
perioade), iar valorile sunt reprezentate de indicatori macroeconomici de la nivelul
României (4 indicatori economici în calitate de variabilele independente și unul în calitate
varibială dependentă). Numărul de observații total a fost de 65.

Despre caracteristicile modelului, menționăm că am folosit un model multifactorial,

compus din date de tip panel, prin urmare au fost combinate date de tip serii de tip cu date
transversale. Estimarea a fost realizată cu ajutorul metodei celor mai mici pătrate (regresie
OLS) prin intermediul platformei software Eviews 9.0. Forma modelului econometric al
regresie multifactoriale este (Anghelache G-V., Anghelache C., Prodan L., Dumitrescu D.,
Soare D., V., 2012):
n
y ¿ =α + ∑ β i +ε jt , unde:
i=1

y ¿ – variabila endogenă, adaptat modelul gândit de noi – Rf;

α – constanta, pe care o va furniza platforma software ca urmare a estimării;
β i−¿ vectorul parametrilor ce urmează a fi estimați pentru variabilele explicative cu ajutorul
Eviews 9.0.
X ijt −¿vectorul format din variabile explicative, adaptat cazului nostrum vectorul factorilor de
inflență selectați de noi pentru model.
ε jt −¿vectorul reziduurilor (erorile asociate modelului).

Astfel, forma ecuației modelului nostru este:

 β 4 PIB
Rf = α +¿ β 1 R s+ β2 Pm + β 3 ICIS + + ε jt
loc

4. Rezultatele obținute

Această parte a articolului este compusă din 2 sub-părți, prima vizează construirea
modelului și validarea acestuia prin testarea ipotezelor ce caracterizează un model de regresie
multifactorială, iar în a doua parte am încercat să comparăm rezultatele noastre cu cele deja
existente în studii care prezintă impactul factorilor de influență asupa comportamentului/
conformării fiscale, din dorința de a avea o optică clară și cât mai precisă asupa rezultelor.

În vederea stabiliriii tipologiei funcției de regresie vom reprezenta grafic perechile de

puncte din dorința de a verifica prima ipoteză a modelului potrivit căreia legătura dintre
variabila dependentă și cele independente este una liniară (Anghelache C., Pagliacci M., G.,
R., Prodan L., 2013). Analizând Figura 2 pe care am intitulat-o „Reprezentarea grafică a
seriilor de date” și Figura 3 „ Reprezentarea grafică a norului de puncte dintre Rata fiscalității
și Rata sărăciei”, ambele din Anexa B, putem afirma că forma funcției este una liniară,
verificându-se prima ipoteză a modelului.

A doua ipoteză presupune că variabilele independente sunt aleatoare, adică covarianța

dintre acestea este 0 (cov( X i , X j)=0). Dacă această ipoteză nu ar fi întrunită, ar rezulta
fenomenul de multicoliniaritate, însemnând că variabile independente nu influențează doar
variabila dependentă, dar și pe ele însăși. Astfel, un prim pas ar fi elaborarea modelului de
regresie, pentru a vedea cum influențează variabilele independente variabila dependentă și
ulterior testarea acestuia, inclusiv a multicoliniarătății, dacă aceasta există. Tabelul nr. 2 din
Anexa A, prezintă în coloana „Coeficient” coeficienții variabilelor independente din model,
astfel înlocuind în ecuație prestabilită de noi obținem modelul de regresie multifactorială:

β 4 PIB
Rf = α +¿ β 1 R s+ β2 Pm + β 3 ICIS + + ε jt prin înlocuire 
loc

0.160772∗PIB
Rf = 29.25012−0.058572 Rs −0.017339 Pm−0.031699 ICIS + + ε jt
loc

Pornind de la coeficienții obținuți și forma modelului obținută prin înlocuirea acestora

deducem că între rata fiscalității și rata sărăciei, productivitatea muncii și încrederea în
autoritățile statului există o legătura negativă, aspect care se poate „traduce” și astfel, atunci
când rata sărăciei scade, rata fiscalității creste sau atunci când productivitatea muncii scade,
crește rata fiscalității, sau, de ce nu, atunci cândcrește rata fiscalității scade încrederea
populației în autoritățile statului. Altfel spus, coeficienții obținuți nu fac decât să cuantifice
numeric o realitate cunoscută nouă. O rată a sărăciei ridicată, echivalează în termeni monetari
cu rata scăzută de lichidate a populației care se confruntă cu o incapacitate finaciară, de multe
ori extremă, fapt care sigur, în final, va conduce la o imposibilitate de plată a obligațiilor de
natură fiscală, pe de altă parte o rată crescută a fiscalității, asociată cu o instabilitate pe plan
politic, instabilitate bazată și pe multitudinea schimbărilor legislative de natură fiscală, va
conduce în final la scăderea încrederii în autoritățile statului. În altă ordine de idei, aceeași
rata a fiscalității ridicată, poate duce la descurajarea populației active din câmpul muncii care
se poate orienta către zone de muncă în afara țării mai „prietenoase” din punct de vedere
fiscal, referindu-ne aici sigur la o împovărare fiscală mai mică. De asemenea, observăm o
PIB
relație pozitivă între rata
loc
și rata fiscalității, din perspectiva noastră justificarea rezidă în capacitatea financiară a
populației care poate susține o fiscalitate mai mare. În concluzie, modelul astfel rezultat se
pliază pe o realitate a României anilor 2004 – 2016. Din punct de vedere econometric,
valorile lui R2 ne indică faptul că modelul este bine selectat, iar variabile explicative explică
în procent de aproximativ 40% variația ratei de fiscalitate. Tot din Tabelul nr. 2 un alt
indicator important este reprezentat de valorile testului Fisher, probabilitatea căruia este de
0,36>>0,05, fapt care ne indică că acceptăm ipoteza nulă, considerând modelul valid din
punct de vedere econometric, cu o probabilitate de 95% și cu o marjă de eroare de 5%.

Pentru testarea multicoliniarității vom folosi testul Klein, în încercarea de a depista

eventualele relații între variabilele exogene ce caracterizează modelul. Potrivit acestuia, prin
compararea coeficienților de corelație liniară (rij) cu coeficientul de determinare R2 putem să
acceptăm sau să respingem presupunerea că ar exista coliniaritate între variabilele exogene.
Astfel dacă |r ij|< R2  variabilele exogene nu sunt puternic corelate (Jula D., 2015).

Pentru a calcula r ij =¿ r Rs, Pm, ICIS, Pib/loc vom folosi matricea covarianțelor:

0.24 -0.17 -0.03 0.27

-0.17 0.16 0.01 -0.04
-0.03 0.01 0.02 -0.3
0.27 -0.04 -0.3 6.9

Calculând |r ij| obținem = 0.0008454 << R2 prin urmare, se verifică și ce-a doua ipoteză,
variabilele exogene nefiind corelate.

Pentru ce-a de-a treia ipoteză și pentru ce-a de-a șasea ipoteză aferente modelului de
regresie multifactorială, potrivit cărora media erorilor este egală cu 0, adică E (ε jt ) =0 și
erorile sunt repartizate normal de medie zero și dispersie 1, pentru toate valorile X ijt , µ(ε i )=0,
i=1 , n, σ 2ε =constant , σ 2ε ≠ 0 , (Anghelache G.V. și al., 2012), vom folosi rezultatele testului
Jarque Bera, așa cum acestea rezultă din Figura 4 din Anexa B. Potrivit rezultatului testului
Jarque Bera ≈ 0,77 >>0,05  prin urmare, se acceptă ipoteza nulă potrivit căreia erorile sunt
distribuite normal, de medie zero și dispersie 1, fapt ce ne face să afirmăm că s-au întrunit și
aceste 2 ipoteze.

Într-o ordine puțin inversată, vom prezenta în continuare a cincea ipoteză, cea potrivit
căreia erorile nu sunt autocorelate, aspect ce se „traduce” prin faptul că aplicând această
premisă la un eșantion foarte mare covarianța erorilor se va apropia de zero, cov (ε i , ε j )≈ 0,
unde i ≠ j. Pentru verificarea acestei ipoteze putem apela în cadrul platformei Eviews 9.0. la
următoarele teste: testul Breuch-Godfrey, testul Durbin-Watson sau la construirea
corelogramei statistice. Analizând Figura nr. 5 din Anexa B, intitulată „Corelograma
statistică” observăm că erorile nu sunt autocorelate, deoarece factorii de autocorelație sunt
nesemnificativi, iar analizând propabilitatea fiecărui factor de autocorelație observăm că sunt
mult mai mari de pragul de 5%, fapt ce ne certifică lipsa autocorelării erorilor. Vom prezenta
și rezultele testului Breuch-Godfrey, și pentru că, este „singurul valid în prezența regresorilor
stochastici, precum valorile întârziate ale variabilei endogene pentru o corelație de ordin
superior”, așa cum arătau Rois R., Basak T., Rahman M., M. și Majumder A., K. în anul
2012. Astfel analizând Tabelul nr. 3 din Anexa A, observăm că probabilitatea de realizare a
lui F – statistic este de 0,5717 >> 0,05, fapt ce ne permite să afirmăm că acceptăm H 0 –
reziduul nu este corelat.

Ultima ipoteză pe care ar trebui să o verificăm și ce de-a patra în ordinea ipotezelor

caracteristice modelului econometric vizează calculul erorilor reziduale, aspect ce contribuie
la explicitarea acestora în raport cu variabilele exogene. În fond prin aceasta putem observa
dacă modelul este unul homoscedastic sau heteroscedastic. Pentru a verifica această ipoteză
se folosește testul White, dar din păcate numărul de observații sunt insuficiente pentru ca
platforma să ne furnizeze rezultatele aferente, fapt pentru care vom presupune ipoteza
verificata având în vedere că celelalte 5 ipoteze ne-au fost confirmate econometric.

A doua sup-parte a „Rezultatelor empirice” vizează compararea rezultelor obținute de noi cu

rezultatele obținute din studii similare din literatura de specialitate. Ordinea prezentată
urmează, pe cât posibil, ordinea în care variabilele independente apar și în modelul
econometric.

Despre sărăcia și impactul acesteia asupra comportamentului fiscal al contribuabilului și

despre impactul valorii PIB-ului pe cap de locuitor vom face o analiză comună, aceasta și
pentru că întreaga literatură de specialitate „vorbește” despre capacitatea financiară ca factor
de influență al comportamentului fiscal al contribuabilului.

Capacitatea finciară ca determinant al comportamentului fiscal, a fost inclusă în modelele

economice și sub forma „libertății economice”. În anul 2015, Zunansyah Falanni, într-o
lucrare menită să contureze factorii ce determină comportamentul contribuabilului corporativ
în Indonesia, preia una dintre variabilele lui Riahi-Belkaoui, în speță „nivelul ridicat al pieții
economice” despre care afirmă că prezintă un impact pozitiv în respectarea plății taxelor și
impozitelor, asigurându-i omului din societate capacitatea de a fi productiv și obedient în
fața legii. El arată că, capitalul propriu, prezintă rezultate bune în ce privește respectarea
normelor fiscale, precizând că, dacă sub imperiul unor reglementări rigide pe piața de capital
s-ar oferi șansa de a cumpăra bunuri publice, ulterior acest capital poate conduce la
respectarea literii legii fiscale.

Tot despre capacitatea financiară, fracționată pe diferite nivele și modul în care, în

funcție de nivelul salarial, un contribuabil se conformează sau nu fiscal, în anul 2014,
Rosmaria Jaffar Harun, Ku Naraini Che Ku Yusof, Mohd Jaffri Abu Bakar și Izah Mohd
Tahir realizează un studiu privind neconformitatea fiscală în rândul funcționarilor
guvernamentali.Autorii încearcă să stabilească o relație de cauzalitate între factorii
demografici și neconformitatea fiscală, pentru a identifica motivele ce determină existența
acesteia. În acest sens ei construiesc un chestionar format din 29 de întrebări pe care îl trimit
unui număr de 200 de persoane ce activează în învățământul superior, instituții
guvernamentale și companii de stat. Rezultatele studiului au indicat faptul că persoanele
singure (înțelegem noi necăsătorite), cu un venit salarial mediu, cu studii superioare și
persoanele ce activează în companii de stat sunt mult mai conforme din punct de vedere
fiscal raportat la persoanele căsătorite, cu un venit salarial mic sau înalt, cu studii minime și
lucrând în alte companii decât cele de stat. Astfel, autorii grupează contribuabilii selectați
după următoarele nivele salariale: mai puțin de 3000 RM, între 3001 și 5000 RM, între 5001
și 7000 RM, între 7001 și 9000 RM. Trebuie să precizăm că țara unde a fost realizat studiu a
fost Malaezia, unde moneda națională este Ringitt malaezian (MYR), iar 1 RM (MYR) = 0,
98 RON. Astfel, potrivit studiului, persoanele cu venituri mici, mai mici de 3000 și
perosanele cu venituri mari, cuprinse între 7001 și 9000 RM sunt mai puțin conforme
raportat la cele cu venituri medii. În concluzia lucrării autorii arată că motivul principal al
neconformării, în final, este dedus a fi nivelul ridicat al impozitelor percepute de stat.

În studiul realizat de noi, rezultatele au indicat o legătură de cauzalitate negativă dintre

comportamentul fiscal și rata sărăciei și una pozitivă dintre comportamentul fiscal și
PIB-ul/locuitor, literatura de specialitate este destul de amplă în acest sens, și așa cum am
putut observa pe diferite segmente de nivel salarial conformarea fiscală prezintă un anume
trend. În anul 2014, Edward E. Marandu, Christian Mbekomize și Alex Ifezue realizeză o
lucrare, am numi-o noi, centralizatoare a factorilor de influență în ce privește conformarea
fiscală, lucrare de altfel intitulată sugestiv „Determinanții conformării fiscale: o sinteză a
factorilor și conceptualizări”. Practic, autorii au colectat facorii de influență din 18 studii
empirice publicate din 1985 până în 2012, iar din 8 studii ce au studiat nivelul venitului și
capacitatea de a plăti taxe ca factor de influență a conformării fiscale, 4 prezintă o
legătură pozitivă, 3 o legătură negativă și unul nu prezintă nicio corelație între cele 2
variabile. Prin urmare, studiile nu fac decât să ilustreze o situație existentă diferită de la zonă
la zonă, de la cultură la cultură, și de ce nu, de la o morală fiscală la alta, care poate sau nu
varia și funcție de puterea contributivă a persoanei.

Despre încrederea cetățenilor în autoritățile statului, în anul 2017, Tan Swee Kiow,
Mohd Fuad Mohd Salleh și Aza Azlina Bt Md Kassim realizează un studiu în care prezintă
factorii de influență în conformarea fiscal a contribuabililor în Malaezia Peninsulară. În
cadrul acestui studiu ei prezintă factorii de influență drept un cadru ce pleacă de la
guvernanța publică și transparența de care dau dovadă autoritățile publice, ambele menite să
influențeze percepția etică a contribuabilului și în final comportamentul privind conformarea
fiscală. Potrivit acestora transparența activității guvernamentale se prezintă sub forma
disponibilității și clarității furnizate publicului larg de către instituțiile statului. Lipsa acesteia
poate conduce la „înflorirea” corupției și diminuarea eficienței sectorului public. Despre
percepția etică autorii fac o sinteză a literaturii ce a studia acest concept și arată că aceasta
presupune să faci ce trebuie și să urmezi un comportament moral. Ei arată, de asemenea, că
etica joacă un important rol în luarea deciziilor pentru că totul începe atunci când individual
conștientizează că o anumită situație decizională are un conținut etic. În concluzia lucrării
autorii conchid prin a preciza că, comportamentul fiscal al indivizilor este influențat de
percepția etică, care la rândul ei este afectată de guvernanța publică și transparența în
activitățile acesteia.

Tot despre credibilitatea autorităților statului, în anul 2011, Alabede J., O., Ariffin Z., B.,
Z și Idris K., M. realizează un studiu privind factorii de influență care stau la baza
comportamentului fiscal al contribuabililor în Nigeria. Autorii în cadrul lucrării realizează o
regresie multiplă, iar printre variabilele independente includ și „calitatea serviciului fiscal
perceput, calitatea guvernanței publice, diversitatea etnică, precum și efectelele condiției
financiare personale”. În fond prin acest model, autorii extind modelul de bază privind
conformarea fiscală, astfel încât numărul variabilele independente ajunge la 7, după cum
urmează: comportamentul privind conformarea fiscală, structura sistemului fiscal,
cunoștințele din domeniul fiscal, atitudinea privind evaziunea fiscală, rațiunea morală,
calitatea serviciilor fiscal percepute și calitatea guvernanței publice. Rezultatele obținute
indică autorilor faptul că, comportamentul privind conformarea fiscală este semnificativ
influențat de percepția pe care o au contribuabilii legat de calitatea serviciilor fiscale și
calitatea guvernării publice. Rezultatele regresiei multiple au arătat că între guvernanța
publică și comportamentul fiscal este o legătură pozitivă, așa s-ar putea justiifica și nivelul
scăzut de conformare, pornind de la o percepție scăzută asupra calității guvernării publice în
Nigeria. Pentru că ceva mai sus am analizat impactul sărăciei, ținem să precizăm că despre
impactul situației financiare, Alabede J., O. și alții, în 2011, susțin că situația financiară
influențează semnificativ alți 3 „piloni”: structura sistemului fiscal, raționamentul moral și
comportamentul în materie fiscală. Rezultatele empirice în acest sens sunt cu atât mai
interesante cu cât ne indică faptul că în prezența unei situații financiare (înțelegând noi a
uneia bune), cu standarde morale înalte, contribuabilii sunt cel mai probabil mai puțin
conformi în materie fiscală.

Despre importanța încerederii în instituțiile statului realizează o lucrare în 2005 și James

Alm, Jorge Martinez-Vazquez, și Benno Torgler, analizând atitudinea cetăților privind plata
impozitelor, focusându-se pe experiența persoanelor fizice din Rusia. Despre morala fiscală,
așa cum autorii denumesc atitudinea de a plăti impozitele, ei realizează un studiu, ce are la
bază morala fiscală între 1991 și 1995, și un pic după 1999, moment în care economia Rusiei
trece la o economie de piață. Rezultatele studiului au indicat că, folosind date dezagregate de
la nivelul a mai multor regiuni, au fost obținute și diferențe privind morala fiscală, reflecând
grade de încredere diferite de la o regiune la alta a populației față de instituțiile și politicile
Moscovei. Rezultatele au indicat că odată cu restaurarea încrederii în autoritățile statului,
restaurare la un nivel înalt după trecerea la economia de piață, a fost influențată pozitiv
atitudinea cetățenilor privind plata impozitelor. În concluzia autorii conchid prin a arăta și că
morala fiscală este pozitiv influențată de încrederea în cele 3 puteri ale statului:
guvernamental, legal și de justiție.

Despre productivitatea muncii, în literatura de specialitate vom regăsi lucrări ce se

axează pe modul în care factorii demografici influențează diferit comportamentul
contribuabilului, iar printre acești factori vom regăsi și „statutul în câmpul muncii”. Astfel
în 2014, Alabede J., O., explică ce vulnerabilitate prezintă statul în câmpul muncii. El arată
că sursa impozitelor poate fi, fie un venit realizat de un salariat, fie de un venit realizat de o
persoană fizică care se auto-angajează. Vulnerabilitatea caracterizează mai mult venitul
persoanei auto-angajate, pentru că în cazul salariaților venitul este supus informării terților, în
sensul în care în Nigeria impozitul pe venitul realizat de angajat este dedus de angajator și
remis autorității fiscale, fapt pentru care evitarea plății impozitului de către un salariat se face
aproape imposibilă de realizat. Rezultatele ANOVA obținute de autor indică diferențe
semnificative privind comportamentul fiscal al diferitor tipuri de angajați (sectorul privat,
„auto-angajare”, sectorul public). Astfel rezultele studiului arată că angajații din sectorul
privat și cei ce se auto-angajează prezintă un comportament fiscal mult mai conform, raportat
la cei din sectorul public. Autorul arată că acest lucru este cu atât mai ciudat cu cât raportat la
realitatea existentă în Nigeria, acest lucru nu era de așteptat, atâta timp cât în sectorul public
impozitul este dedus prin PAYE (Pay As You Earn), iar expunerea la un comportament fiscal
negativ este una redusă, totuși el menționează ca ar putea exista și alți factori exogeni ce ar
putea interfera cu comportamentul contribuabilului.

Tot în această categorie am putea include și factorii industriali, așa cum îi cataloghează
Nguyễn Tiến Thức, în anul 2013, atunci când a colectat variabile ce pot influența
conformitatea fiscală și a încercat să le adapteze situației din Vietnam. Alături de factorii
industriali, el identifică și factorii contabili, factorii psihosociali, factorii privind
administrarea fiscală și factorii economici. Despre factorii industrali, autorul consideră că
aceștia ar cuprinde: concurența, marjele de profit, riscul din industrie, rata de creștere și
structura capitalului. Privind aceste componente, noi am considerat că acestea sunt
indisolubil legate și de productivitatea muncii, motiv pentru care după părerea noastră printre
factorii din industrie și componentele acestora o putem include și pe aceasta, drept factor de
influență în conformarea contribuabilului.

5. Concluzii
În concluzie, putem afirma fără echivoc că între variabile independente selectate de noi:
rata sărăciei, productivitatea muncii, încrederea în autoritățile statului și creșterea economică
există o legătură de cauzalitate, aptă să influențeze semnificativ atitudinea contribuabilului în
a-și plăti impozitele sau, așa cum am văzut că o denumește literatura invocată supra, morala
fiscală. Putem spune că am răspuns obiectivului prestabilit în realizarea acestui articol,
de a găsi o relație de cauzalitate, iar răspunsul a venit din rezultatele obținute în cadrul
modelului multifactorial, care a stabilit că între morala fiscală și capacitatea financiară a
pupulației, statutul în câmpul muncii și încrederea pe care o are publicul în autorități se
stabilește o legătură semnificativ negativă, în timp ce între morala fiscală și PIB-ul pe cap de
locuitor se stabilește o legătură pozitivă. Altfel spus, studiul realizat de noi, se alătură unei
literaturi financiar-fiscale vaste și confirmă pentru încă o dată că morala fiscală este o
variabilă endogenă, ce se comportă diferit în funcție de diverși alți multipli stimuli din
societate.
6. Bibliografie

1. Adams C., „For good and evil – the impact of taxes on the course of civilization”,
Financial Theory and Practice 31 (1), pp. 91-94, 2007.
2. Allingham M., G., Sandmo A., „Income tax evasion: a theoretical analysis”, Journal
of Public Economics North-Holland Publishing Company, Filadelfia, SUA, 1972.
3. Alm J., Torgler B., „Culture differences and tax morale in the United States and in
Europe”, Journal of Economic Psychology 27, pp. 224–246, 2006.
4. Alabede J., O., „An Exploratory Analysis of Individual Taxpayers’ Compliance
Behaviourm in Nigeria: a Study of Demographic Differences and Impact”,
International Journal of Accounting and Taxation Vol. 2, No. 2, pp. 39-64, 2014.
5. Alabede J., O., Ariffin Z., B., Z., Idris K., M. „ Does Taxpayer’s Financial Condition
Moderate Determinants of Tax Compliance Behaviour?: Evidence from Nigeria”,
British Journal of Economics, Finance and Management Sciences 109, Vol. 1 (2),
2011.
6. Alm J., Jackson B., R., Mckee M., „Estimating the determinants of taxpayer
compliance with experimental data”, National Tax Journal, Vol. 45, nr. 1, pp. 108,
1992.
7. Alm J., Martinez-Vazquez J., Torgler B., „Russian attitudes toward paying taxes –
before, during, and after the transition”, International Journal of Social Economics,
33(12), 2005.
8. Anghelache G-V., Anghelache C., Prodan L., Dumitrescu D., Soare D., V., „
Elemente teoretice privind utilizarea modelului econometric de regresie
multifactorială”, Revista Română de Statistică Trim III/2012- Supliment.
9. Anghelache C., Pagliacci M., G., R., Prodan L., „ Model de analiză macroeconomică
bazat pe funcţia de regresie”, Revista Română de Statistică nr. 1 / 2013.
10. Bătrâncea L.-M., Nichita R.-A., Bătrâncea I., „Understanding the determinants of tax
compliance behavior as a prerequisite for increasing public levies”, The USV Annals
of Economics and Public Administration Volume 12, Issue 1(15), 2012.
11. Beale T., Wyatt P., „Predicting taxpayer behaviour and compliance: An economic
analysis of Jamaica’s property tax system”, Paper prepared for presentation at the
“2017 World Bank conference on land and poverty”, The World Bank - Washington
DC, March 20-24, 2017.
12. Chau G., Leung P., „ A critical review of Fischer tax compliance model: A research
synthesis”, Journal of Accounting and Taxation Vol.1 (2), pp. 034-040, 2009
13. Cummings R., G., Martinez-Vazquez J., McKeec M., Torgler B., „ Tax morale affects
tax compliance: Evidence from surveys and an artefactual field experiment”, Journal
of Economic Behavior & Organization 70, pp. 447–457, 2009.
14. Falanni Z., „Determinants of Corporate Taxpayer Compliance Behaviour: A Study
Case at Duren Sawit Small Tax Office in Indonesia”, Economic Development,
Indonesia, pp. 20, 2015.
15. Feld L., P., Frey B., S., „ Trust Breeds Trust: How Taxpayers are Treated”,
Economics of Governance Vol. 3, pp.87-99, 2002.
16. Fischer C., M., Wartick M., Mark M., „Detection Probability and Taxpayer
Compliance: A Review of the Literature„ Journal of Accounting Literature 11, pp. 1-
46, 1992
17. Fonseca M, Myles G. D., „ A Survey of Experiments on Tax Compliance”, 2012.
18. Gambo E., - M., J., Mas’ud A., Nasidi M., Oyewole O., S., „Tax complexity and tax
compliance in african self-assessment environment”, International Journal of
 Management Research & Review, Volume 4, Issue 5, Article No-4, pp. 575-582,
2014.
19. Harun R. J., Yusof K., N., C., K., Bakar M., J., A., Tahir I. M., „ A Study on Tax
Non-Compliance among Government Servants”, Australian Journal of Basic and
Applied Sciences, 8(5) Special 2014, pp. 84-90, 2014.
20. Iawan J., U., Salisu U., „ A review of Fischer tax compliance model: a proposal for
Nigeria”, International Journal of Advanced Academic Research, Social &
Management Sciences, Vol. 3, Issue 7, 2017.
21. Iawan J., U., „ A new look for the fischer tax compliance model: a positive plan for
Nigeria”, International Journal of Advanced Academic Research, Social &
Management Sciences, Vol. 3, Issue 9, 2017.
22. Jula D., „Metode și tehnici performante de testare a ipotezelor în economie”,
workshop „Cercetarea – protocoale și creativitate în cunoaștere”, Secțiunea
economică, 2015.
23. Kiow T., S., Salleh M., F., M, Kassim A., A., B. M., „ The Determinants of
Individual Taxpayers’ Tax Compliance Behaviour in Peninsular Malaysia”,
International Business and Accounting Research Journal, Volume 1, Issue 1, pp.26-
43, 2017.
24. Marandu E., E., Mbekomize C., Ifezue A., „Determinants of Tax Compliance: A
Review of Factors and Conceptualizations”, Proceedings of the First Middle East
Conference on Global Business, Economics, Finance and Banking (ME14 DUBAI
Conference) Dubai, pp. 6, 2014.
25. Mungiu – Pupăzan M., C., Vasilescu M., „ Productivitatea – modalitate de exprimare
a performanţei şi eficienţei economice”, Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi”
din Târgu Jiu, Seria Economie, Nr.3./2011.
26. Paraschiv E., „Problema sărăciei în comunităţile urbane şi rurale din România”,
„Revista Română de Sociologie”, serie nouă, anul XIX, nr. 3–4, pp. 423–451,
Bucureşti, 2008.
27. Rois R., Basak T., Rahman M., M. și Majumder A., K., „ Modified Breusch-Godfrey
Test for Restricted Higher Order Autocorrelation in Dynamic Linear Model – A
Distance Based Approach”, International Journal of Business and Management Vol.
7, Nr. 17, pp.89, 2012.
28. Torgler B, Schaffner M., Macintyre A., „Tax Compliance, Tax Compliance, Tax
Morale, and Governance Quality”, International Studies Program Working Paper 07-
27, 2007.
29. Thức N., T., „ A Review of Factors impacting Tax Compliance”, Australian Journal
of Basic and Applied Sciences, 7(7): 476-479, 2013.
30. Williams C., C., Krasniqi B., A., „Evaluating the individual- and country-level
variations in tax morale: evidence from 35 Eurasian countries”, Journal of Economic
Studies, 2017.
Anexa A (Tabele)
Tabel nr. 1
Rf Rs Pm ICIS PIB/loc
2004 27.66 17.9 10.2 40.0 9.0
2005 28.32 18.2 5.8 30 4.8
2006 28.96 18.6 7.3 27 8.7
2007 29.51 24.6 6.5 21 8.5
2008 28.13 23.6 8.4 25 10.3
2009 26.88 22.1 -5.2 17 -6.3
2010 26.79 21.6 -0.5 12 -0.2
2011 27.98 22.3 1.9 10 1.6
2012 27.79 22.9 5.7 20 1.1
2013 27.33 23 4.4 16 3.9
2014 27.61 25.1 2.3 26 3.5
2015 27* 25.4 5.3 23 4.5
2016 27* 25.3 5.8 29 5.4
*valori estimate de noi, indisponibile pe site-ul INS.
Tabel nr. 2
Variabila dependentă: Rata fiscalității ca expresie a presiunii fiscale
Variabila explicativă Coeficient Eroare standard t-statistic Probabilitate
Rs -0.058572 0.104897 -0.558376 0.5919
Pm -0.017339 0.154996 -0.111870 0.9137
ICIS -0.031699 0.044477 -0.712696 0.4963
PIB/loc. 0.160772 0.129012 1.246186 0.2480
C 29.25012 2.768261 10.56624 0.0000
R2 0.385634 Durbin-Watson stat 2.496055
F - statistic 1.255389 Prob(F-statistic) 0.362223
Sursa: Prelucrare proprie a datelorcu ajutorul Eviews 9.0.

Tabel nr. 3
Breusch-Godfrey Serial Correlation LM Test:
 F-statistic 0.614589     Prob. F(2,6) 0.5717
Obs*R2 2.210392     Prob. Chi-Square(2) 0.3311

Anexa B (Figuri)
Figura nr. 1

Evoluția în timp a variabilelor

50

40

30

20

10

0
2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016

-10

Rf Rs Pm ICIS PIB/loc

Figura nr. 2 Figura nr. 3

Reprezentarea grafică a seriilor de date Reprezentarea grafică a norului de puncte dintre
Rata fiscalității și Rata sărăciei
Figura nr. 4
Testul normalității. Histograma statistică.

Figura nr. 5
Corelograma statistică