(5.

31)
(5.32)
(5.33)
(5.34)
(5.35)
Folosind metoda componentelor simetrice, curentul de scurtcircuit se
calculează utilizând valorile:

(5.36)

Se obţine valoarea intensităţii curentului de scurtcircuit în modul următor:

(5.37)

pentru şi R= 36,12 

Se constată existenţa unui defazaj de 210 ind. între tensiunea de referinţă UR0 şi
curentul de defect, respectiv de 1600 cap. Între Udd şi curentul de defect. Astfel
unghiul de sensibilitate maximă pentru protecţia homopolară direcţionată se alege în
jurul valorii de 1600 cap., ţinând seama şi de contribuţia curenţilor capacitivi, care
modifică defazajul unghiului (U, Idef) la o valoare de 100 ind. (pentru un curent
capacitiv rezultant de 50A ), respectiv la 1700 cap. a defazajului unghiului (U0 , Idef ) la
bornele protecţiei. În cazul unor defecte monofazate cu rezistenţă mare de trecere,
unghiul (U, Idef) devine practic zero pe linia cu defect, în timp ce pe liniile sănătoase
acest unghi este de cca. 900 cap. Astfel criteriul direcţional poate fi utilizat pentru
eliminarea selectivă a defectelor monofazate cu rezistenţă mare de trecere.

5.4.2 Dispozitive de protecţie utilizate împotriva defectelor monofazate

în reţelele de MT cu neutrul legat la pământ cu rezistenţă cu limitare
(RN)

Aşa cum s-a arăta, în paragraful anterior, în reţelele legate la pământ prin
rezistenţă de limitare, defectul monofazat are caracteristici diferite în funcţie de
valoarea rezistenţei (RD) de trecere la locul de defect. Ca urmare, şi mijloacele de
130
protecţie sunt diferite pentru cele două tipuri de defect monofazat (scurtcircuit şi
punere la pământ) prin rezistenţă de trecere mare.
Scurtcircuitul monofazat se identifică şi se localizează cu relee maximale de
curent alimentate de la FCSH (Holmgreen, Ferranti) , dar care are un curent de
pornire relativ mare (60-150 A).

R S T
TNA ISdez

ISdez

ISdez

TC > RAP

ISdez
Fig. 5.17 Schema pentru identificarea
punerilor monofazate la pământ cu rezistenţâ
mare de trecere

Acestea se montează numai în staţia de transformare pe capătul din instalaţia

de distribuţie de medie tensiune a distribuitorului, şi permite localizarea
distribuitorului cu un scurtcircuit monofazat. Pentru localizarea tronsonului pe care s-
a produs scurtcircuitul se utilizează clapeţi de semnalizare (montaţi pe fiecare fază)
care trebuie ”citiţi” la faţa locului şi readuşi în starea de neacţionate.
Pentru identificarea şi localizarea punerii monofazate la pământ prin rezistenţă
de trecere mare ( RD>>RDlim ), se folosesc două dispozitive cu funcţii diferite şi anume
[20]:
- un detector de curent, pentru identificarea existenţei punerii la pământ cu
rezistenţă de trecere mare;
- un căutător pentru selectarea distribuitorului pe care s-a produs punerea la
pământ depistată de detector.
Detectorul de curent măsoară curentul care circulă prin legătura de la pământ a
neutrului (fig.5.17) şi poate sesiza valori ale curentului de minimum 0,5 A, ceea ce
permite depistarea de defecte cu rezistenţă de trecere (R D) de ordinul a 23 k în
reţelele de medie tensiune de 20 kV, respectiv 11 k în reţelele de 10 kV. Căutătorul
pentru localizarea defectului este pus în funcţiune de detector şi acesta prin operaţii
de conectare-deconectare succesive a distribuitorilor localizează distribuitorul defect
pe seama revenirii la starea normală a detectorului în momentul deconectării acestuia
din urmă. În [20] este prezentată schema releului ampermetric (RAP) care reprezintă
131
detectorul de curent şi a căutătorului pentru eliminarea selectivă a defectelor rezistive
(CSDR), prin rezistenţă mare, care reprezintă căutătorul pentru localizarea
distribuitorului. Căutătoarele (CSDR) realizate în prezent se pot folosi în reţele de
distribuţie de medie tensiune ce conţin cel mult un număr de 18 distribuitori şi două
circuite de alimentare (transformatoare sau linii de alimentare).
Această soluţie tehnică se foloseşte în reţelele de medie tensiune cu linii
electrice aeriene sau mixte.
În reţelele în cablu (LES) defectele monofazate prin rezistenţă de trecere mare
sunt identificate de un detector de curent, iar distribuitorul defect se localizează prin
manevre manuale succesive de conectare-deconectare a distribuitorului.

132