CIOBANESC GERMAN

Ciobănescul german sau câinele lup este o rasă de câine care se presupune că a apărut

prin domesticirea lupului. Considerația are în vedere asemănările aspectului general. Literatura
de specialitate menționează folosirea acestui câine din vremuri străvechi de către ciobanii
germani, rasa prezentând variabilitate mare sub raportul însușirilor morfologice de la o regiune la
alta, adaptându-se condițiilor de climă și climaterice fie modificându-și talia, viteza de mișcare
pentru zonele de câmpie, fie având o talie mai mare pentru cei cu origine montană. S-a constatat
că au existat împerecheri numeroase între câinii ciobănești și lup, descendenții
fiind domesticiți și utilizați pentru pază. În anii 1880 nemții au modificat această rasă pentru a-i
servi drept câine militar.
Spre sfârșitul secolului al XVIII-lea se constată aceeași neuniformitate a materialului biologic
până la expoziția din anul 1899 de la Karlsruhe, unde s-a constituit „Asociația câinilor Ciobănesc
german”. Inițiatorii și promotorii acestei asociații au fost A. Meyer, căpitan de cavalerie, și Max
von Stephanitz, care a fost ales și primul președinte al forului nou constituit.

Generalități[modificare | modificare sursă]
Ciobănescul german este răspândit la ora actuală aproape în întreaga lume fiind preponderent
utilizat pentru pază și protecție, dar și pentru alte activități, având în vedere calitățile pe care le
are. Constituția sa este robustă, cu oase puternice, personalitate fizică și psihică bine conturată.
Capul este mare, dar proporționat, cu formă ușor alungită spre trufă, fără a fi ascuțit. Fruntea este
lată, ușor convexă, cu stopul lin, botul puternic, cu buzele ce se închid corect. Maxilarele
puternice, cu dinți masivi, ce se închid în „foarfecă”. Ochii migdalați, au dimensiuni medii, formă
ușor oblică, privire vioaie și inteligentă. Urechile sunt potrivit dezvoltate, purtate vertical, cu
vârfurile relativ ascuțite și foarte mobile. Trunchiul este lung cu greabănul ușor evidențiat, cu
spatele și șalele relativ drepte, dar oblice antero-posterior, coastele bine arcuite, lungi și oblice,
flancurile scurte. Crupa este lungă, ușor oblică, bine îmbrăcată în musculatură. Membrele sunt
drepte, paralele, cu osatura puternică, proporționale cu dezvoltarea corpului. Spatele este
puternic, lăsat în jos la rasa pură și drept la metiș. Chișița trebuie să fie de lungime medie,
puternică și mobilă. Mobilitea chișiței este extrem de importantă la acestă rasă, deoarece
contribuie la elasticitate și rezistență în alergare. Labele membrelor sunt mici, de formă rotundă și
bine închise,cu falange bine arcuite, unghii scurte și puternice. Coada este stufoasă și lungă,
purtată arcuit și în jos, cu ultima vertebră ajungând la încheietura jaretului sau chiar mai jos. Părul
la această rasă poate fi lung, scurt, sau mijlociu și aspru. Culoarea este extrem de variată, fiind
acceptată o gamă largă de nuanțe și culori, dintre ele: culoarea neagră sau neagră cu desen
caracteristic, nuanțe maronii, roșcate, galben, gri-fier, cenușiu, lupie sau chiar albă.
Caracterul: câinele este docil, atașat până la moarte de stăpân. Este ușor de educat pentru că
marea lui plăcere este să facă pe placul stăpânului. Este liniștit și ușor de abordat, înțelegător și
încrezător în stăpâ