Journal XGEN, No. 1, 2022 https://journal.xgen.

ro

The feminin lyricism

ALINA MARIA PETROVAI, PETRUȚA MARIA DANCI, Abstract

VARGA BUZGĂU ALESSANDRA MARIA Feminism is a very vast topic that cannot be
summed up in just a few pages. There are
a
COLEGIUL NATIONAL “DRAGOȘ VODĂ” many types of feminism and many periods
Specializarea: matematică-informatică of it. In the last century, numerous books
Email: petrovaialina08@gmail.com appeared in which the authors presented
this topic, creating models of femininity.
b
COLEGIUL NATIONAL “DRAGOȘ VODĂ” Every woman has their own personality,
Specializarea: matematică-informatică which makes them special and unique. The
Email: dancipetruta93@gmail.com fact that they were very stressed and
pressed by their families to be perfect,
b
COLEGIUL NAȚIONAL “ DRAGOȘ VODĂ” made them even stronger.
Specializarea: matematică-informatică Keywords: familia, femeia, frumusețe,
Email: vargabuzgaualessandramaria@gmail.com feminitate, tradiție/cultură

Copyright © 2021 by the authors. Submitted for possible open access publication under the terms and conditions of the Creative Commons Attribution
license (https://creativecommons.org/licenses/by/4.0/). This work is licensed under CC BY 4.0
ISSN
1
Journal XGEN, No. 1, 2022 https://journal.xgen.ro

Introducere
Feminismul a fost și încă este un subiect foarte controversat în ultimul secol. De-a lungul
timpului această perspectivă, de feminitate a avut de suferit mai multe modificări. Dacă în trecut
standardele acestuia le-au dictat femeilor felul în care ele trebuiau să își trăiască viața,
impunându-le cum să se îmbrace și cum să se poarte, cea mai importantă valoare fiind respectul
față de familie, creșterea copiilor și fericirea soțului, în prezent rămâne o valoare foarte
importantă familia, dar printre altele femeile și-au dobândit dreptul de a fi independente. Această
independență presupune și o etalare a feminității.
Secțiunea preliminară
În trecut femeile erau asemănate cu niște casnice care nu aveau locuri de muncă obișnuite
cum sunt în zilele de azi, ceea ce însemna o normalitate pentru toată lumea, ca femeia să aibă
grijă de casă, iar bărbatul să aducă bani, deoarece se considera că acesta are o putere mai mare de
a munci și de a conduce. Această perspectivă încă există și în prezent, dar nu este atât de
evidentă în societate, deoarece femeile au primit mai multe drepturi, cum ar fi: cel de a vota, de a
se putea îmbrăca cum doresc și de a-și exprima opinia, dar în mod evident nu totul s-a schimbat.
Multe aripi au fost tăiate, înainte de a avea ocazia să crească, din cauza standardelor la care au
fost supuse femeile, totul era, și încă este despre frumusețe, în zilele de azi fiind apreciată mai
mult cea falsă, în societate impunându-se un portret de plastic. Mereu ni se sugerează să fim
altfel decât suntem, acest lucru, adesea, ruinând multe speranțe, vise și idei care merită măcar să
fie auzite, dar vocile ne sunt acoperite și viețile ținute în frâu, femeile fiind mereu într-un
dezavantaj față de bărbați.
Adeseori, prin literatură, au fost scoase în evidență toate fețele feminității. În ultimul
secol, atât autorii români, cât și cei străini, au abordat acest subiect foarte amplu și deschis,
descriind diverse tipuri de feminitate, din acea vreme. Încet, încet cu cât ne apropiem mai mult
de prezent putem observa cum unele aspecte au avut de suferit modificări drastice, anii ‘40 sau
’80 având fiecare propiul model feminin conturat în literatură. Autori precum Alexandru
Kirițescu, Mihail Sadoveanu și Marin Preda sunt câțiva dintre cei ale căror lucrări au avut o
mare influență asupra cititorilor, datorită felului lor de a expune un anumit tip de comportament
al femeii în societate.

2
Journal XGEN, No. 1, 2022 https://journal.xgen.ro

Un bun exemplu de feminism se regăsește în opera „Baltagul” de Mihail Sadoveanu atât

la Vitoria cât și la fiica ei, Minodora, care se încadrează în tipologia fetei șirete, aceasta primind
scrisori de la un băiat, pe ascuns, fiind prinsă de mama ei. Aceasta consideră comportamentul
fetei o rușine, și o ceartă cu asprime „Îți arăt coc, valț și bluză ardă-te para focului să te ardă!
Nici eu, nici bunică-ta nici bunică-mea n-am știut de aceasta – și-n legea noastră trebuie să
trăiești și tu.” [1] Vorbele mamei ilustrează ideea existenței unei legi nescrise despre
manifestarea feminității ce trecea de la mamă la fiică despre cum ar trebui să se comporte o
femeie, o atitudine care era clară pentru toată lumea din acea vreme și de la care nimeni nu putea
face excepție. Minodora, chiar și după ce este certată nu dă dovadă de vreo părere de rău, ba
chiar tratează situația cu indiferență, voind să primească scrisoarea care îi era adresată, dovedind
siguranță de sine și conturând o idee aparte despre feminitate, care nu convine tradiției. Vitoria în
schimb este o femeie supusă legilor arhaice, chiar și atunci când nu este tratată bine, își iubește
soțul mai mult ca pe oricine. Acestea se pot observa încă din primul capitol „Fiind ea așa de
aprigă și îndârjită, Lipan socotea numaidecât că a venit vremea să-i scoată unii din demonii care
o stăpâneau.[…] Cea întâi se chema bătaie, iar a doua o bătaie ca aceea ori o mamă de bătaie.
Muierea îndura fără să crâncească puterea omului ei și rămânea neînduplecată […]; iar Nechifor
Lipan își pleca fruntea și arăta mare părere de rău și jale” [1]. În acest fragment se regăsește
influența femeii în viața bărbatului, exemplu fiind comportamentul Vitoriei care îl face pe
bărbatul ei să simtă o părere de rău după ce Nechifor crede de cuviință că soția lui trebuie să fie
bătută pentru a fi supusă. Ea manifestă o bunătate și o toleranță de neînțeles astăzi, astfel pleacă
într-o călătorie pentru a-l găsi pe omul pe care-l iubește și nu se oprește până-n ultima clipă când
craniul lui îi stă pe palme, astfel dând dovadă de o voință extrem de puternică, „Femeia răcni
aprig: -Gheoghiță![…] Îngenunchind cu grabă, îi adună ciolanele și-i deosebi lucrurile. Căpățâna
era spartă de baltag. Cu grabă, dar fără lacrimi, femeia făcu cea dintâi rânduială.” [1]
O altă operă care surprinde feminitatea este “Moromeții” de Marin Preda în care apare
Catrina, soția lui Ilie Moromete, ce avea grijă de șase copii dintre care Tita, Ilinca și Niculae erau
ai ei, Paraschiv, Nilă și Achim erau fiii ei vitregi. Ea este cea care se ocupă cu tot ce ține de casă
și este lăsată de foarte multe ori să lucreze singură, așa cum reiese din fragmentul „Familia
Moromete se întoarse mai devreme de la câmp[...]Părea de la sine înțeles că singură mama
rămânea să aibă grijă ca ziua să se sfârșească bine” [2]. Aceasta este condusă de soțul ei care își
tratează autoritar familia, și stârnește frica în ochii femeii și ai copiilor. Se ilustrează de

3
Journal XGEN, No. 1, 2022 https://journal.xgen.ro

asemenea cât de greu îi era femeii să facă de mâncare și să-i întrețină pe copii, iar un lucru ce
îngreunează viața Catrinei și mai tare este ura copiilor vitregi față de aceasta. Tita și Ilinca
reprezintă și ele un exemplu de feminitate, fiind surprins modul în care fetele de la acea vreme se
îngrijeau, ținând foarte mult la aspect, evidențiat în citatul „Cele două fete ale lui Moromete
ajunseră la gârlă și începuseră să se scalde. Apa era cam rece, dar în timpul zilei fuseseră la
muncă și a doua zi era duminică, era călușul, nu puteau sta fără să se spele.” [2]
Romanul “Ion” de Liviu Rebreanu are ca personaje feminine pe Ana și Florica. Ana
provine dintr-o familie înstărită, fapt ce atrage atenția lui Ion, care se căsătorește cu ea fiind
interesat doar de zestrea ei. Ana „a crescut singură, lipsită de o dragoste părintească
mângâietoare[…] sufletul ei caută o dragoste sfioasă și adâncă”. [3] Aceasta cedează farmecelor
lui Ion, îndrăgostindu-se orbește de el și cade cu ușurință victimă planurilor acestuia. Ana încalcă
regulile tipice ale vieții de la țară, rămânând însărcinată înainte de căsătorie și refuzând nunta
aranjată de tatăl ei. Ea dă dovadă de curaj aventurându-se într-o căsnicie, fiind conștientă că nu
este împărtășită iubirea din partea amândurora. Comportamentul ei suferă mai multe schimbări
înainte de căsătorie „fața i se îmbujora de o încredere senină. Umbla mai sprintenă, muncea mai
cu drag” [3] în contrast cu starea ei încă de la nuntă când surprinde privirile înfocate ale lui Ion
spre Florica „simți că nădejdile de fericire se risipesc” [3], rostind „-Norocul meu, norocul meu!”
[3]. Povestea Anei se termină tragic, ea ajungând să își pună capăt zilelor, nemaiputând îndura
umilința, vorbele grele și loviturile bărbatului. Destinul Anei este specific vieții rurale, unde
„femeia reprezintă două brațe de lucru, o zestre și o producătoare de copii”. [4] Florica reprezintă
un exemplu de feminitate, fiind „fata cea mai frumoasă din Pripas” [3]. De asemenea și ea poartă
în suflet o iubire profundă pentru Ion, care are aceleași sentimente pentru dânsa. „Ion își aduse
aminte cum [...] i-a făgăduit c-o va lua de nevastă.” [3], sărăcia fetei îi împiedică să realizeze
acest vis de a avea o căsnicie împreună. Portretul Floricăi în viziunea lui Ion reprezintă idealul
feminități, ea „era aprinsă în obraji, cu buzele roșii, umede și pline, cu ochii albaștri și limpezi ca
cerul de vară și avea în toată înfățișarea o veselie sănătoasă pe care se silea și nu izbutea s-o
ascundă.” [3]. Ea se căsătorește cu George Bulbuc, bărbatul inițial sortit Anei, neexistând vreo
relație de iubire între cei doi. Sentimentele Floricăi față de Ion reprezintă o iubire interzisă, care
nu poate fi împlinită, din cauza obsesiei lui Ion de a nu rămâne sărac.
Un alt exemplu de feminitate este conturat în opera lui Mircea Eliade, “Maitreyi”, aceasta
fiind bazată pe fapte reale, deduse din jurnalul pe care autorul îl scria la vremea aceea. În anii ‘30

4
Journal XGEN, No. 1, 2022 https://journal.xgen.ro

Allan pleacă în India să lucreze, o întâlnește prima data pe Maitreyi și o vede „urâțică. Cu ochii
ei prea mari şi prea negri, cu buzele cărnoase şi răsfrânte, cu sânii puternici, de fecioară
bengaleză crescută prea plin, ca un fruct trecut în copt.” [5], negăsind nici un fel de feminitate în
înfățișarea ei. El se îmbolnăvește de malarie și este invitat de Sen, care e tatăl Maitreyei, să
locuiască cu ei, din acea zi văzând-o cu alți ochi, „Maitreyi mi s-a părut, atunci, mult mai
frumoasă, în sari de culoarea ceaiului palid, cu papuci albi cusuți în argint, cu șalul asemenea
cireșelor galbene, și buclele ei prea negre, ochii ei prea mari, buzele ei prea roșii creau parcă o
viață mai puțin umană în acest trup înfășurat și totuși transparent, care trăia, s-ar fi spus, prin
miracol, nu prin biologie.” [5]. Ajung să se cunoască mai bine din pricina nevoilor de a învăța o
limba străină, Allen voia să învețe bengaleza, iar Maitreyi franceza. O dragoste puternică se
înfiripă între ei, cei doi întâlnindu-se în secret, la un moment dat, fiind prinși de Chabu, sora mai
mică a fetei. Ea le spune părinților, care nu o cred la început, dar ajung să se convingă, de
adevărul relației, drept consecință, băiatul este dat afară din casă, interzicându-i-se să o mai vadă
vreodată pe Maitreyi. Ea își manifesta feminitatea în secret, încălcând regulile castei căreia îi
aparținea, dar și constrângerile legilor, cărora, ca femeie bengaleză era obligată să se supună.
Eroina cărții lui Mircea Eliade îi răspunde acestuia mai târziu prin romanul „Dragostea
nu moare” în care își prezintă perspectiva asupra poveștii lor de iubire.
Adela, personaj feminin din opera eponimă de G. Ibrăileanu rămâne poate cea mai
complexă dintre personajele feminine atrăgătoare din literatura română. Ea e ca o floare de lotus,
deoarece este admirată în toate fațetele sale de către Emil Codrescu care o va iubi adecvat
fiecărei vârstei. Este mai întâi fetița cuminte și adorabilă, apoi nimfeta irezistibilă.
Domnișoara Adela este atrăgătoare mai târziu prin interesul față de cărțile pe care
bărbatul i le recomanda cu farmec, în timp ce adora să i se spună Maestre. Nu mai puțin
interesantă este feminitatea Adelei, după divorțul său când pare că ascunde nu o suferință, ci o
disponibilitate de a fi vindecată de Maestrul Codrescu de care este încă atrasă.
Dacă Adela este mereu admirată și iubită de același bărbat, Otilia din romanul „Enigma
Otiliei” de G. Călinescu este admirată și valorizată de toți bărbații cu care intră în contact.
Costache Giurgiuveanu o iubește ca un avar tată vitreg, nefăcând niciodată ceva concret pentru
ea. Felix o iubește ca pe o soră, uneori ca pe o mamă și o respectă ca pe o iubită angelică.
Pascalopol o iubește patern la început și apoi viril, când o ia de soție. Acesta din urmă o iubește
și se frământă atât de mult pentru fericirea ei încât îi redă libertatea divorțând atunci când

5
Journal XGEN, No. 1, 2022 https://journal.xgen.ro

constată că diferența de vârstă este stânjenitoare pentru Otilia. „Eram prea bătrân, vedeam că se
plictisește, era o chestiune de umanitate s-o las să-și petreacă liberă anii cei mai frumoși.”. [6]
În ciuda feminității ei unice care nu trece neobservată, un invidios student medicinist,
coleg cu Felix îi spune acestuia „Este cea mai elegantă studentă conservatoristă și mai mândră.
Nu s-atinge nimeni de ea”. [6] Poate doar Pascalopol care o cunoaște de când era o copilă
intuiește cel mai aproape de adevăr firea Otiliei „ o cunosc prea bine e un temperament de artistă
care simte nevoia luxului, a schimbării.” [6] Otilia este însă obsedată de perisabilitatea propriei
feminități. Pare mereu grăbită, să trăiască, să fie admirată, să profite de anii de frumusețe
plenară. Marea ei temere este momentul când nu va mai fi atrăgătoare „știu însă că o femeie
ignorată de bărbat e un monstru [...] Când voi avea 30 de ani însă, pentru mine a început declinul
[…] Succesul nostru în viață e o chestiune de timp.” [6]. În ciuda obsesiilor sale legate de
inutilitatea unei femei lipsite de tinerețe și frumusețe în viața unui bărbat, Otilia reușește să
rămână o ființă enigmatică pentru doi bărbați remarcabili, în timp ce se recăsătorește cu un al
treilea. „ Pentru mine e o enigmă” [6] îi spune Pascalopol lui Felix „ Nu numai Otilia era o
enigmă ci și destinul însuși” [6] constată Felix privind o fotografie recentă a fostei iubite.
Ela, eroina lui Camil Petrescu din ”Ultima noapte de dragoste întâia noapte de război”
este o apariție de o frumusețe răpitoare care îl face pe Ștefan să se îndrăgostească din orgoliul de
a se ști invidiat de toți cei care îl vedeau „atât de pătimaș iubit de una dintre cele mai frumoase
studente.” [7]
Iubită și dominată la început de vanitatea unui bărbat care a luat trofeul în admirația
tuturor celor care doar l-au dorit, Ela are cel mai reușit portret dintre toate eroinele literaturii
noastre, este un spectacol de frumusețe „Cu ochii mari, albaștri, vii ca niște întrebări de cleștar,
cu neastâmpărul trupului tânăr, cu gura necontenit umedă și fragedă cu o inteligență care
impune”. [7] Poate tocmai unicitatea frumuseții sale o face atât de ușor să cadă în ipostaza femeii
bănuite de infidelități insuportabile. După doi ani aceeași femeie devine respingătoare în ochii
soțului cândva iubitor „Nevasta mea e albă și cu preziceri de grăsime.” [7]
Mădălina, din romanul “Ciuleandra” de Liviu Rebreanu, este ca tip de feminitate o
creație artificială a familiei Faranga.
Pentru ca Puiu, fiul ministrului Policarp Faranga, să se însoare cu o fată sănătoasă, al
cărei sânge să nu fie viciat de alianțe nepotrivite este adusă la București Mădălina Crainicu din
satul Vărzari. O înfiază o soră a ministrului, o trimite la școli în stăinătate pentru a primi o

6
Journal XGEN, No. 1, 2022 https://journal.xgen.ro

educație aleasă. Mădălina învață în Elveția, în Franța și în Anglia. Fata din Vărzari devine
Madeleine. Devine o doamnă educată, de un rar rafinament fiind admirată de lumea bună a
capitalei “Madeleine era într-adevăr o minune.[…] Îți făcea impresia că s-a născut principesă,
atâta delicatețe avea în toată înfățișarea, atâta simplitate și firesc în gesturile și atitudinea ei.” [8]
Manierele, inteligența și buna cunoaștere a limbilor străine sunt observate de către toată
lumea, dar numai cei ce au cunoscut-o pe Mădălina înainte de a pleca în străinătate au
conștientizat tristețea sa iremediabilă și tăcerile lungi. Madeleine respectă cu strictețe regulile,
bunele maniere, se îmbracă elegant, dansează fără cusur, este feminină și blândă dar profund
nefericită.
Concluzie
Feminismul a fost un subiect foarte des abordat în literatură, marii scriitori români
reușind să creioneze diverse portrete ale feminității, acestea fiind apreciate de critici literari.
Multe cărți au scos în evidență traiul femeilor de zi cu zi, cu bune sau cu rele, ceea ce ne ajută să
vedem mai bine forța psihică, și uneori fizică, de care au dat dovadă acestea, tăria lor sufletească
care le-a ajutat să treacă peste momentele grele și curajul de a purta totul pe brațele lor. Aceste
cărți ne ajută pe noi să fim recunoscători pentru ce au reușit aceste femei să creeze și să schimbe.
Acea lume oarecum chinuitoare pentru femeile din toate locurile este și sperăm că va rămâne în
trecut.

Bibliografie

[1] M. Sadoveanu, "Baltagul," București, Mihail Sadoveanu, 2018, pp. 18-21-142.

[2] M. Preda, "Moromeții, vol. 1," București, Cartex SERV, 2005, pp. 6-11.

[3] L. Rebreanu, "Ion," București, Jurnalul Național, 2014, pp. 40-131-133-256-258.

[4] G. Călinescu, "https://www.wikiwand.com/ro/Ion_(roman)".

[5] M. Eliade, "Maitreyi," București, Cartex 2000, 2006, pp. 15-21.

[6] G. Călinescu, "Enigma Otiliei," București, Minerva, 1979, pp. 145-148-556-563.

[7] C. Petrescu, "Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război," București, Eminescu, 1985,
pp. 19-285.

7
Journal XGEN, No. 1, 2022 https://journal.xgen.ro

[8] L. Rebreanu, "Ciuleandra," București, Cartea Românească, 1986, p. 80.