Raționamente nedeductive

I. Definiția analogiei
II. Reguli de creștere a probabilității concluziei unei analogii
III. Definiția și cele 4 condiții ale inducției complete
IV. Definiția și caracteristicile inducției incomplete

I. DEF: ANALOGIA este una dintre modalitățile de argumentare nedeductivă, frecvent

utilizate. Termenul de analogie provine din limba latină și, iniția, avea sensul de
„propoziție”, dobândind ulterior sensul de „asemănare”.
Ex: Dacă două obiecte a și b au în comun propozițiile F, G, H și dacă, în plus, obiectul b
are prop. P rezultă, prin analogie, că și obiectul a are prop. P.
II. Reguli de creștere a probabilității concluziei unei analogii
Pentru a obține o concluzie mai probabilă(mai apropiată de adevăr, decât de fals),
trebuie respectate următoarele reguli sau condiții:
a) Asemănările dintre obiectele comparate să fie mai numeroase decât deosebirile dintre
ele;
b) Asemănările dintre obiectele comparate sa fie mai importante decât deosebirile dintre
ele;
c) Aria obiectelor comparate, având aceiași însușiri comune, să fie cât mai mare;
d) Concluzia să fie cât mai modestă sub aspectul celor susținute;
e) În stabilirea concluziei, un rol important trebuie să-l aibă asemănările și nu
deosebirile dintre ele.
III. Inducția completă este, în fond, o argumentare deductivă.
Ea presupune că:
a) Exista o clasă de obiecte al cărei număr de elemente nu este mare;
b) Fiecare obiect/element al clasei poate să fie asemănat;
c) Fiecare obiect/element al clasei are o anumită proprietate;
d) Se conchide că întreaga clasă de obiecte are respectiva proprietate.
Fiecare -> Toți(concluzia)
IV. Inducția incompletă – se trece de la un număr finit de cazuri la un număr infinit de
cazuri. De aceea se mai numește și amplificatoare.
Unii -> Toți(concluzia este probabilă mereu)
Caracteristici:
- Are un rol amplificator
- Concluzia inducției incomplete este probabilă
- Se realizează trecerea de la unele cazuri cercetate la toate cazurile existente.