RISCUL DE AUDIT

ŞI COMPONENTELE ACESTUIA
AUDITUL – examinare independentă a rapoartelor financiare
anuale şi/sau a altor informaţii aferente acestora ale entităţii
auditate .

Scopul auditului – să îmbunătățească gradul de încredere al

utilizatorilor vizați ai situațiilor financiare .
(SIA 200 „Obiective generale ale auditorului independent și desfășurarea unui audit în conformitate cu SIA ”)
Cum poate fi obținut acest lucru
 prin exprimarea de către auditor a unei

OPINII

● dacă situațiile financiare sunt prezentate în

mod corect, sub toate aspectele semnificative,
sau
● dacă oferă o imagine fidelă și corectă în
conformitate cu un cadru general de raportare
financiară aplicabil.
În activitatea practică permanent există riscul ca auditorul să
exprime o opinie neadecvată în cazurile când situațiile financiare
sunt denaturate semnificativ. Acesta risc poartă denumirea de
risc de audit.

Riscul de audit
este o funcţie

a riscului de
denaturare a riscului de
semnificativă detectare
Riscul de denaturare semnificativă – riscul ca situaţiile financiare
să fie denaturate semnificativ înainte de auditare.

Riscul de
denaturare
semnificativă

Riscul inerent COMPONENTE

Riscul de control
Riscul inerent – predispoziţia unui sold de cont sau unui grup de
tranzacţii către denaturări, care pot fi semnificative în mod
individual sau agregat, în condiţiile absenţei politicii şi
procedurilor respective de control intern.

Riscul de control – riscul că o denaturare a soldului unui cont sau

unui grup de tranzacţii, care poate fi semnificativă în mod
individual sau agregat, să nu poată fi prevenită sau detectată şi
corectată la timp de către controlul intern al entităţii.
Condiții și evenimente care pot indica riscuri de denaturare semnificativă:

Aplicarea noilor prevederi contabile

Deficiențe în controlul intern

Modificări cu privire la personalul principal din

conducere
Lipsa personalului cu abilități contabile și de
raportare financiară adecvate
Aspecte legate de continuitatea activității inclusiv
pierderea clienților importanți
Operațiuni care sunt supuse unei reglementări foarte
complexe
Modificări ale entității, precum mari achiziții sau
reorganizări
Volum mare de tranzacții care ies din rutină sau
nesistematice
Litigii pe rol și datorii contingente, de exemplu,
garanții comerciale, financiare etc.
Riscul de detectare – riscul ca procedurile efectuate de auditor să
nu poată detecta o denaturare a soldului unui cont sau unui grup
de tranzacţii care există şi care ar putea fi semnificativă, fie
individual sau la nivel agregat împreună cu alte denaturări.

Riscul de detectare va exista întotdeauna, chiar dacă auditorul va

examina 100 % a soldurilor conturilor şi grupurilor de tranzacţii.
În această privinţă propunem ca auditorii să ia în considerare:
 caracterul procedurilor de audit (de exemplu, aplicarea testelor
orientate spre părţile independente din exteriorul entității şi nu
spre părţile şi documentaţia din interiorul întreprinderii);
 momentul de exercitare a procedurilor de audit (de exemplu, la
sfîrşitul perioadei auditate şi nu la o dată intermediară);
 volumul procedurilor aplicate (de exemplu, folosirea unui
eşantion mai mare).
Între riscul de denaturare semnificativă și riscul de detectare
există o relaţie inversă.

De exemplu, dacă componentele riscului de denaturare

semnificativă sînt ridicate, riscul de detectare acceptabil trebuie
să fie scăzut pentru a reduce riscul de audit pînă la un nivel
acceptabil.

Pe de altă parte, dacă componentele riscului de denaturare

semnificativă sînt scăzute, auditorul poate accepta un risc de
detectare mai ridicat şi totodată să reducă riscul de audit pînă la
un nivel scăzut acceptabil.
 MULŢUMESC
PENTRU ATENŢIE