Angelescu Diana

Iorga Constantin Gabriel

Vîntu Paula-Alina

Metodologia cercetării educaționale

Dezvoltarea capacităților coordinative la elevii de clasa a-X-a

prin exerciții de gimnastică

Realizați un proiect de cercetare în domeniul dumneavoastră care să aibă

caracter interdisciplinar sau transdisciplinar. Proiectul, cu următoarea structură,
va trebui să vizeze educaţia:

☺ 1. Pornind de la o dificultate, o contradicţie, o disfuncționalitate

întâlnite în timpul studiilor universitare (licență și/sau masterat),
formulați o posibilă temă de cercetare și motivaţi-vă alegerea.

Tema: „ Dezvoltarea capacităților coordinative la elevii de clasa a-X-a prin

exerciții de gimnastică”. În cercetare se urmărește modul în care exercițiile de
gimnastică influențează dezvoltarea capacităților coordinative prin diverse
mijloace și metode specifice .

Lucrarea este redactată de : Angelescu Diana, Iorga Constantin Gabriel și

Vîntu Paula-Alina. Membrii acestei echipe sunt absolvente a Facultății de
Educație Fizică și Sport ,totodată și autori a unor lucrări de licență în domeniul
sportiv, fiind și unul din motivele alegerii temei precum pasiunea și experiența
anterioară a acestora .
Domeniile abordate sunt :

 Sport
 Sănătate
 Educație

☺ 2. Definiți problematica specifică de cercetare (obiectul de studiu).

1
 Problema de cercetat a pornit de la lipsa coordonării, echilibrului preciziei și
mobilității din ciclul liceal. Grupul de educabili fiind elevi din clasa a X-a,
cuprinși cu vârste de 16-17 ani.

Obiectivul cercetării: să identificăm exercițiile din gimnastică care

participă la dezvoltarea capacităților coordinative.

☺ 3. Realizaţi un inventar posibil al ideilor şi soluţiilor oferite de

literatura de specialitate pentru problema aleasă. Documentați-vă
asupra problemei de cercetat:

a. Selectați revistele indexate in Science Citation Index Expanded (SCIE)

sau Social Sciences Citation Index (SSCI) din domeniile dumneavoastră
(titlul și ISSN-ul). Scrieți datele complete ale articolelor fișate: autorii,
titlul articolului, revista, numărul, anul, paginile, zona în care se află
revista (roșu, galben, gri sau 1, 2, 3). Scrieți pasajele importante, în
original și în traducere. Clasificarea revistelor este postată pe GOOGLE
CLASSROOM.
b. Fișați articole din revistele USV și din revistele altor universități.
https://usv.ro/cercetare/reviste-stiintifice/
c. Fișați articole în PDF de pe GOOGLE ACADEMIC.
d. Accesați resursele științifice Enformation.
https://www.e-nformation.ro/
e. Folosiți dicționarele sau tratatele de specialitate pentru a defini
conceptele cheie și conceptele specifice.
f. Documentați-vă din enciclopedii, teze de doctorat, cursuri, documente
legislative, programe școlare etc.
Evidențiați ideile importante din articolele fișate.
Afișați articole științifice din baze de date internaționale. Selectați și fișați
cel puțin un articol din revistele indexate în Science Citation Index Expanded
sau Social Sciences Citation Index, indicând sursele (documentul anexat):

REVISTE:
A. Sursa I
 Titlu: „ Optimization of Physical Education Classes by Adapting the
Methods for Developing the Coordination Ability in high school.”

Procedia - Social and Behavioral Sciences

Volume 117, 19 March 2014, Pages 92-97

2
 Optimizarea orelor de educație fizică prin adaptarea metodelor de dezvoltare a
capacității de coordonare în ciclul Liceal.
Procedia - Științe Sociale și Comportamentale
Volumul 117, 19 martie 2014, paginile 92-97

Abstract

Nowadays the volume of activities performed under varying and unexpected

conditions has significantly increased. This requires the individual
manifestation of sharpness, cleverness, ingenuity, reaction speed, concentration
and ability to transfer attention, movement precision (spatial, temporal,
dynamic) and their biomechanical rationalization. The present paper shows that
influencing the educational process by using appropriate methods and means for
developing coordination abilities can stimulate the students’ interest and
positive attitude towards physical exercise in general, and towards physical
education classes in particular.

Abstract
În prezent, volumul activităților desfășurate în condiții variate și neașteptate a
crescut semnificativ. Aceasta necesită manifestarea individuală a clarității,
inteligenței, ingeniozității, vitezei de reacție, concentrației și capacității de a
transfera atenția, precizia mișcării (spațială, temporală, dinamică) și
raționalizarea lor biomecanică. Lucrarea de față arată că influențarea procesului
educațional prin utilizarea metodelor și mijloacelor adecvate pentru dezvoltarea
abilităților de coordonare poate stimula interesul și atitudinea pozitivă a elevilor
față de exercițiul fizic în general, și față de orele de educație fizică în special.

A. Sursa II
3
  Titlu: ,,Physical Education and Sport Pedagogy’’, ISSN-1740-
8989, (Autorii: Ken Green și Debuty Heat), Titlul articolului:
Physical Education and Sport Pedagogy , numărul: 80, anul: 31
ianuarie 2007, paginile: 73-86, zona: 2.

Abstract

In a previous paper (Green, 2002), it was argued that official and semi-official

rhetoric related to school sport and PE in recent years has failed to consider
adequately, or often acknowledge, trends in sport and physical activity and
lifestyle developments among young people and adults. This sequel focuses
attention upon the significance of the wider dimensions of young people's lives
for their current and future patterns of participation in sport and physical
activity. The paper concludes that if, as seems to be the case, facilitating
lifelong participation is viewed as a primary aim of the subject then PE needs to
move with the prevailing tide of young people's leisure lifestyles by catering for
their preferences for a wider range of activities in more informal and individual
and small-group settings. Consequently, there would need to be a shift in
emphasis in policy and practice away from concentration on competitive,
performance-oriented sport in PE (Penney & Harris, 1997; Penney &
Evans, 1999) and towards the kinds of ‘optional’, recreational, lifestyle-oriented
sports and physical activities that appear more likely to lead to the wide
sporting repertoires (Roberts & Brodie, 1992) essential for lifelong
participation.

Notes

This aspect of the title is taken from a recent Sport England (2002) publication.

It is worth pointing out, here, that references to the tracking of activity levels
uses the term activity to refer to bodily movement utilizing skeletal muscles and
resulting in increase in resting energy expenditure (Seefeld et al., 2002). I will
contrast levels of activity in this sense with levels of involvement as such later
on in the paper.

It should not be assumed from this that I am suggesting that participation rates
are optimal—particularly in relation to health-related outcomes from physical
activity. This would, of course, depend upon what one considered to be optimal.

4
It is important to bear in mind also that to say that young people, along with
adults, are more involved in sport and physical activity than one might think and
that some interested parties—such as media commentators (Coe, 2002) and
Government QUANGOs Sport England (2002)- are inclined to acknowledge is
not to say that the population is now ‘doing enough’, as it were. Indeed, it
would be difficult to know what constituted ‘enough’; presumably this would
depend upon what one thought lifelong participation was a vehicle for (e.g.
health promotion, social order, positive uses of leisure, life enhancement,
character development and so forth).

Broadly speaking, in sociological terms social capital is usually taken to

indicate relationships with others that can prove beneficial in one way or
another whereas cultural capital refers to skills, knowledge and so forth that
give one, as it were, a head start in particular social contexts.

It is worth reminding the reader of a comment made in part one of the paper:
namely, that the paper does not set out to advocate for lifelong participation as
the sole or even primary purpose of PE. Rather, the underlying argument is
that if sowing the seeds for lifelong participation is, indeed, a primary aim of
secondary PE in the eyes of government—as it appears to be for many PE
teachers (Mason, 1995; Green, 2000)—then policy and attitudes towards PE
over the last decade can be viewed as seriously misguided.

By a ‘health education model of health promotion’, I mean the conviction that

the most appropriate and/or most effective means of promoting health is by
rational persuasion. Put another way, the assumption that providing young
people with appropriate knowledge and understanding about the contribution of
exercise to health will lead them to change their attitudes and, ultimately, amend
their behaviour accordingly.

The focus of this paper is the issue of lifelong participation in sport and physical
activity. However, it is important to recognise that there are a number of—
sometimes explicit but frequently implicit—assumptions in the discourse
surrounding lifelong participation. These assumptions are intimately associated
with what is often referred to as an ideology of healthism (see, for example,
Colquhoun, 1991; Gard & Wright, 2002; Evans, 2003) and, broadly speaking,
suggest that sole responsibility for health and well-being lies with the individual
if only, as it were, s/he would make the right lifestyle choices. Such

5
assumptions, it would be argued, vastly over-simplify, not to say distort, the
complex nature of health in modern, industrialized societies.

Abstract

Într-o lucrare anterioară (Green, 2002), s-a susținut că retorica oficială și semi-

oficială legată de sportul școlar și educația fizică în ultimii ani nu a reușit să ia
în considerare în mod adecvat, sau să recunoască adesea, tendințele în sport și
activitate fizică și evoluțiile stilului de viață în rândul tinerilor și
adulților. Această continuare se concentrează asupra semnificației dimensiunilor
mai largi ale vieții tinerilor pentru modelele lor actuale și viitoare de participare
la sport și activitate fizică. Lucrarea concluzionează că, dacă, așa cum pare să
fie cazul, facilitarea participării pe tot parcursul vieții este privită ca un obiectiv
primordial al subiectului, PE trebuie să se deplaseze odată cu valul predominant
al stilurilor de viață ale tinerilor, oferind servicii preferințelor lor pentru o gamă
mai largă de activități în condiții mai informale și individuale și pentru grupuri
mici. Prin urmare,1997 ; Penney & Evans, 1999 ) și către tipurile de activități
sportive și fizice „opționale”, recreative, orientate spre stilul de viață, care par
să conducă la repertoriile sportive largi (Roberts & Brodie, 1992 ) esențiale
pentru participarea pe tot parcursul vieții.

Note

Acest aspect al titlului este preluat dintr-o publicație recentă Sport England

( 2002 ).

Merită subliniat, aici, că referințele la urmărirea nivelurilor de activitate

utilizează termenul de activitate pentru a se referi la mișcarea corporală
utilizând mușchii scheletici și rezultând în creșterea cheltuielilor de energie de
repaus (Seefeld și colab. , 2002 ). Voi contrasta nivelurile de activitate în acest
sens cu nivelurile de implicare ca atare mai târziu în lucrare.

Nu ar trebui să presupunem că sugerăm că ratele de participare sunt optime - în

special în raport cu rezultatele legate de sănătate din activitatea fizică. Desigur,
acest lucru ar depinde de ceea ce s-a considerat optim. Este important să
rețineți, de asemenea, că pentru a spune că tinerii, împreună cu adulții, sunt mai
implicați în sport și activitate fizică decât s-ar putea crede și că unele părți
interesate - cum ar fi comentatorii mass-media (Coe, 2002 ) și QUANGO
guvernamentale Sport Anglia ( 2002) - sunt înclinați să recunoască nu înseamnă

6
că acum populația „face suficient”, așa cum ar fi. Într-adevăr, ar fi dificil să știm
ce a constituit „suficient”; probabil, acest lucru ar depinde de ceea ce se credea
că participarea pe tot parcursul vieții este un vehicul (de exemplu, promovarea
sănătății, ordinea socială, utilizări pozitive ale timpului liber, îmbunătățirea
vieții, dezvoltarea caracterului și așa mai departe).

În linii mari, în termeni sociologici, capitalul social este de obicei luat pentru a
indica relațiile cu alții care se pot dovedi benefice într-un fel sau altul, în timp
ce capitalul cultural se referă la abilități, cunoștințe și așa mai departe care oferă
unul, așa cum ar fi, un avans în contexte.

Merită să reamintim cititorului un comentariu făcut în prima parte a lucrării: și

anume, că lucrarea nu își propune să pledeze pentru participarea pe tot parcursul
vieții ca unic sau chiar principal scop al PE. Mai degrabă, argumentul de bază
este că, dacă semănatul semințelor pentru participarea pe tot parcursul vieții
este, într-adevăr, un obiectiv primar al educației secundare secundare în ochii
guvernului - așa cum pare a fi pentru mulți profesori de educație fizică
(Mason, 1995 ; Green, 2000 ) - atunci politica și atitudinile față de PE în ultimul
deceniu pot fi privite ca fiind greșit în mod greșit.

Prin „model de educație pentru sănătate de promovare a sănătății”, mă refer la

convingerea că cel mai potrivit și / sau cel mai eficient mijloc de promovare a
sănătății este prin convingerea rațională.  Altfel spus, presupunerea că oferirea
tinerilor cu cunoștințe și înțelegere adecvate despre contribuția exercițiului la
sănătate îi va determina să-și schimbe atitudinea și, în cele din urmă, să-și
modifice comportamentul în consecință.

Accentul acestei lucrări este problema participării pe tot parcursul vieții la sport
și activitate fizică. Cu toate acestea, este important să recunoaștem că există o
serie de ipoteze - uneori explicite, dar frecvent implicite - în discursul despre
participarea pe tot parcursul vieții. Aceste ipoteze sunt intim asociate cu ceea ce
este adesea menționat ca o ideologie a sănătății (vezi, de exemplu,
Colquhoun, 1991 ; Gard și Wright, 2002; Evans, 2003 ) și, în linii mari,
sugerează că responsabilitatea exclusivă pentru sănătate și Fiind minciuni cu
individul, dacă ar fi făcut alegerile corecte de stil de viață. Se presupune că
astfel de ipoteze simplifică prea mult, ca să nu distorsionăm, natura complexă a
sănătății în societățile moderne, industrializate.

7
 A. Sursa III

 EUROPEAN JOURNAL OF TEACHER EDUCATION, Articol: The

COVID-19 pandemic and its effects on teacher education, ISSN1357-3322
Autori:Maria Assuncao Florres Portugal;Anja Swennen Nederlands
Volum 43, 2020, Zona 3.
 Jurnalul european de educație a profesorilor, Articol: Pandemia COVID-
19 și efectele sale asupra formării profesorilor, ISSN1357-3322
Autori:Maria Assuncao Florres Portugalia;Anja Swennen Nederlands
Volum 43, 2020, Zona 3.

The purpose of this paper is to discuss the problems of teacher education in

Turkey and also to elaborate on the issues in the teacher education debate that
we think are problematic. Our main focus will be on western influence and its
consequences in building a relevant teacher education programme in Turkey.
The irrelevancy between teacher education programmes and the realities of
Turkish schools and the demand for a relevant theoretical base for teacher
education were linked to western influence on the knowledge base and research
traditions. The arguments in this paper were based on available literature and
the authors' personal experiences in teacher education institutions. A
background to and historical information on teacher education in Turkey are
also included.

REZUMAT

Scopul acestei lucrări este de a discuta problemele educației cadrelor

didactice din Turcia și, de asemenea, de a elabora problemele din dezbaterea
educației cadrelor didactice care credem că sunt problematice. Accentul nostru
principal va fi asupra influenței occidentale și a consecințelor sale în construirea
unui program relevant de formare a profesorilor în Turcia. Irelevanța dintre
programele de formare a cadrelor didactice și realitățile școlilor turcești și
cererea unei baze teoretice relevante pentru formarea cadrelor didactice au fost
legate de influența occidentală asupra bazei de cunoștințe și a tradițiilor de
cercetare. Argumentele din această lucrare s-au bazat pe literatura disponibilă și
pe experiențele personale ale autorilor în instituțiile de formare a

8
profesorilor. Sunt incluse, de asemenea, un fundal și informații istorice despre
formarea profesorilor din Turcia.

A. Sursa IV

 Journal of School Health. Mar2020, Vol. 90 Issue 3, p234-244. 11p. 4

Charts.
Articol : High School Students' Perceptions of Traditional
and Online Health and Physical Education Courses.Autori:Williams,
LeslieMartinasek, MaryCarone, KatieSanders, Steve ISSN:0022-4391
ZONA 1.
 Journal of School Health. Mar2020, Vol. 90 Numărul 3, p234-244. 11p. 4
diagrame.

Articol : Percepțiile elevilor de liceu despre sănătatea tradițională și online

și cursurile de educație fizică.Autori:Williams, LeslieMartinasek, MaryCarone,
KatieSanders, Steve ISSN:0022-4391 ZONA 1.

Rezumat:

BACKGROUND: High school students have few physical education (PE) and
health requirements for graduation. Twenty‐first century students have choices
to take their PE and health courses in the traditional face‐to‐face (F2F) setting
or online through accredited virtual schools. The purpose of this inquiry was to
examine differences in high school students' perceptions and experiences in
traditional versus online PE and health‐related courses. METHODS: This cross‐
sectional study utilized mixed methods through survey distribution. Participants
included 506 students from traditional F2F high school health and PE classes
and 355 students finishing an online course from an accredited online academy.
RESULTS: The online education setting was found to be statistically
significantly more favorable for students in terms of the feedback and
responsiveness of the teacher, understanding and interest of the content and
perceived positive health changes during the course. However, the qualitative
findings on student perceptions were relatively consistent between both
the online and F2F classes. CONCLUSIONS: The results indicate that students'
positive perceptions in an online high school class may equal or surpass those in

9
a traditional F2F format. Increasingly, youth are exhibiting enhanced capacity
for online‐based coursework. Physical education classes have traditionally been
F2F, but warrant further consideration as an online platform. [ABSTRACT
FROM AUTHOR]

Copyright of Journal of School Health is the property of Wiley-Blackwell and

its content may not be copied or emailed to multiple sites or posted to a listserv
without the copyright holder's express written permission. However, users may
print, download, or email articles for individual use. This abstract may be
abridged. No warranty is given about the accuracy of the copy. Users should
refer to the original published version of the material for the full
abstract. (Copyright applies to all Abstracts.)

RO:

BACKGROUND: Elevii de liceu au puține cerințe de educație fizică (PE) și

sănătate pentru absolvire. Studenții din secolul al XXI-lea au opțiuni de a urma
cursurile de educație fizică și de sănătate în cadrul tradițional față în față (F2F)
sau online prin școli virtuale acreditate. Scopul acestei anchete a fost de a
examina diferențele dintre percepțiile și experiențele elevilor de liceu în
cursurile tradiționale față de cele online și cursurile legate de sănătate.
METODE: Acest studiu transversal a utilizat metode mixte prin distribuția
sondajului. Printre participanți s-au numărat 506 de studenți din clasele
tradiționale de sănătate și educație fizică din liceul F2F și 355 de studenți care
finalizează un curs online de la o academie online acreditată. REZULTATE:
Setarea educației online s-a dovedit a fi statistic semnificativ mai favorabilă
pentru studenți în ceea ce privește feedback-ul și capacitatea de răspuns a
profesorului, înțelegerea și interesul conținutului și schimbările de sănătate
pozitive percepute în timpul cursului. Cu toate acestea, constatările calitative
privind percepțiile elevilor au fost relativ consistente atât între clasele online,
cât și cele de F2F. CONCLUZII: Rezultatele indică faptul că percepțiile
pozitive ale elevilor într-o clasă de liceu online pot fi egale sau mai mari decât
cele într-un format tradițional F2F. Din ce în ce mai mult, tinerii prezintă o
capacitate sporită pentru cursuri online. Clasele de educație fizică au fost în
mod tradițional F2F, dar necesită o analiză suplimentară ca platformă online.
[REZUMAT DE LA AUTOR].

10
 B. Sursa IV

 Titlu: ,,Dezvoltarea capacităților coordinative la clasa a VIII-

a ,prin mijloace de dans specifice majoretelor”, lucrare de
licență, Autor: Sotîrcă Andreea Loredana, anul: 2021, paginile: 1-
39

Îndemânarea este denumită aptitudinea/ capacitatea psiho-motrică, a

organismului de a învăța și efectua mișcări noi, adaptate la situații variate, în
condiții neobișnuite, cu o eficiență maximă și un consum minim de energie.

Cuprinde:

Factori de condiționare.

Factorii de condiționare provin din sfera:

a) „Biologică:
- Mobilitatea proceselor nervoase, fundamentale: excitația și inhibiția
- Viteza de transmitere a impusurilor nervoase, pe căile aferente și
cele eferente
- Calitatea analizatorilor (vizuali, auditivi ,kinestezic ,tactil ,statico-
dinamic) responsabili de recepționarea informației
- Calitatea inervației musculare
- Valoarea surselor energetice in oganism
b) Motrică :
- Nivelul de dezvoltarea a celorlalte calități motrice
- Complexitatea și numărul deprinderilor motrice dobândite
c) Psihologică:
- Capacitatea de anticipare a mișcărilor

11
 - Calitatea proceselor cognitive (reprezentări,percepții)
- Memoria ( de lungă sau scurtă durată)
- Gândirea rapidă și creativă –dezvoltată de procesul instructiv-
educativ, bazată pe numărul mare de informații, cunoștințe,
deprinderi și priceperi asimilate.”1
Cerinte in cadrul educației fizice:

 Abordarea se face la începutul lecției de educație fizică ,pe fond de

odihna și încălzire corespunzătoare a organismului .În veriga a 3-a pentru
pregatirea grupelor musculare,a 4-a cand o vizează expre adica educarea
coordonarii si in a 5a pentru perfecționare si consolidarea deprinderior
motrice.
 Nu se recomandă combinarea coordonarii cu viteza in aceeași lecție.
 Se acorda un interval de odihna suficient intre exerciții.
Metode de cercetare

Metoda studiului bibliografic, prin care s-a realizat documentarea atat

teoretică privind informații despre coordonare, dansul de majorete si
motricitatea pe particularitățile de vârstă cât și practică prin descoperirea
testelor pentru evaluarea capacităților coordonative ale elevelor.
Metoda observației ,prin care s-a urmărit modul de practicare în mod
obișnuit sau în condiții normale a pașilor de dans cât și exercițiile date.
Metoda experimentală, prin care s-a intervenit cu îngreuierea exercițiilor și
pașilor de dans, prin schimbari de ritm și tempo, direcții de deplasare, mișcărilor
în condiții de echilibru.
Metoda evaluării și măsurării, care ne oferă date clare privind evoluția
subiecților participanți la cercetare.
Metoda statistico-matematică, aceasta ne ajută la interpretarea datelor prin
operații matematice. Aici enumerăm:

- Media aritmetică: X =
∑x
N
∑x = Suma variabilelor șirului de date

1
Adrian Dragnea, Aura Bota, Monica Stănescu, Silvia Teodorescu,Sorin Șerbănoiu, Virgil Tudor
„Educație Fizică Și Sport –Teorie Și Didactică-”, București 2006 , p.125

12
 N= numărul subiecților
- Abaterea standard (S) S= √ √∑ ¿ ¿ ¿ ¿ ¿
S∗100
- Coficient de variabilitate (C.V) C . v=
X
Metoda grafică și tabelară determinând testarea inițială și finală

Metode de evaluare a coordonării

Până în zilele de astăzi, întru-cât coordonarea este cea mai complexă dintre
aptitudini, încă nu s-au gasit metode pentru evaluarea tuturor componentelor
acesteia astfel se recurge la analogia segmentara a comportamentelor specifice
anumitor sporturi.

Criterii de evaluare: complexitatea mișcării ,precizia, timpul de insusire cat si

cel de execuție, sincronizarea , indici de forță , viteză și încadrării mișcării în
spațiu.

Teste specifice:
1. Testul „Eurofit”.
Măsoara viteza de execuție si coordonare segmentară, mai precis a
membrelor superioare. Examinatul trebuie sa stea in fața unei mese ,în
poziția stând ușor depărtat,așeaza mâna îndemânatică în zona
dreptunghiulară dintre cele 2 zone,iar cu cealaltă,neîndemânatică ,trebuie
să execute o mișcare de „du-te-vină” pe desupra mâinii din dreptunghi
atingând ambele zone ,trebuie să execute rapid 25 de cicluri,adică 50 de
atingeri (contacte) contra cronometru.
Testul se efectuează de 2x și se ia în
considerare timpul cel mai scurt.
2. Testul săriturilor în cadrane.Evaluaează coordonarea întregului corp în
corelație cu viteza de deplasare. Se desenează un cadran împărțit în 4
secțiuni,numerotate.Se sare în ordine crescătoare timp de 10 secunde,se
repeta de 2x,se ia în considerare numarul se sarituri corecte. Se
penalizează daca sportivul ajunge în cadranul greșit sau daca atinge linia
dintre ele.

13
 3. Testul „Flamingo”
Obiectiv: aprecierea echilibrului
Materiale: cronometru , șipca 4cm înalțime ,3 cm lățime
Descriere: Este un test de echilibru static,care consta în menținerea unei
poziții timp de 1 minut Subiectului în „stând” descult ,pe o suprafață
îngustă, unde va trebui sa stea în sprijin pe un picior iar celălalt îndoit din
articulația genunchiului iar mâna apucă glezna piciorului îndoit.
Metodologie :„Pentru a se poziționa corect, subiectul întinde mâna spre
înainte sprijinindu-se de examinator pâna în momentul începerii
cronometrării. Testul începe din momentul întreruperii contactului de
sprijin .Se măsoară timpul până în moment ce corpul atinge solul ,în caz
contrar se oprește cronometrarea și se reia de la timpul rămas.
Notare: Se numără fiecare încercare de reechilibrare, nu și căderile, se
penalizează cu câte 1 punct.”

C. Sursa V
 Titlu: ,,GIMNASTICA ÎN ȘCOALĂ’’ Metodica disciplinelor
gimnice Ediția a II-a, revizuită şi adăugită, Autori: VLADIMIR
POTOP, SUSANA MARINESCU, Discobolul, 2014 ISBN 978-
606-8294, pag 96-7.

Datorită importanţei şi rolului său complex, gimnastica în şcoală este

astăzi solicitată mai mult ca oricând să înzestreze copiii cu calităţile ce le sunt
necesare pe tot parcursul vieţii, cu deprinderi necesare în viaţa de zi cu zi. În
condiţiile în care programa şcolară nu precizează timpul de învăţare necesar
asimilării fiecărei unităţi de învăţare, autorul sugerează o abordare metodologică
în favoarea elevilor, care să le trezească interesul pentru gimnastică şi mişcare
în general, să le faciliteze însuşirea elementelor acrobatice şi să-i conducă spre o
autoevaluare corectă şi care să-i motiveze pentru o îmbunătăţire permanentă a
performanţelor. În acest sens, sugestive sunt exerciţiile prezentate, cunoscute
sau mai puţin cunoscute, dar mai ales combinaţiile propuse la sfârşitul fiecărui
element acrobatic, oferindu-i posibilitatea profesorului şi elevului „să
construiască” de la început până la sfârşit o linie acrobatică.

14
 Gimnastica ritmică are incontestabile virtuți estetice, frumoase,
caracter spectaculos, prezintă varietate de amplitudine a mișcărilor
plastice în compoziția artistică cu diverse obiecte portative, conform
cerințelor impuse de Federația Internațională de Gimnastica Ritmică.

C. Sursa VI
 Titlu: ,,Abecedar de nutriție’’ Carte editată sub egida Academiei
Române, PROFESOR DOCTOR NICOLAE HÂNCU, membru de
onoare al academiei române. Colaboratori: Dr. Cristina Niță, Dr.
Anca Crăciun, google academic, pag. 1-11.

Alimentele sunt prietenii omului, dacă au anumite calităti. Nu există

alimente bune sau rele, ci alimente prietenoase sau mai puțin prietenoase.
Depinde de noi să știm să le consumăm corespunzător. O parte din alimente se
consumă ca atare, altele au nevoie să fie preparate spre a deveni mâncarea cea
de toate zilele, mâncare in care gasim Știinta, arta și uneori chiar dragostea celui
ce o prepară. Mâncarea devine astfel gustoasă și apetisantă. Dar pentru a fi
sănatoase, alimentele și preparatele culinare mai au nevoie de o calitate:
siguranța. Ea se referă la igiena, lipsa contaminării de orice fel si respectarea
perioadei de valabilitate. În absența acestor calități absolut obligatorii, orice
aliment devine din prieten, dușman al omului.

Promovarea (menținerea) sănătătii este probabil cel mai important beneficiu

al Alimentației Sănătoase. Lipsa bolilor ne face viguroși, rezistenți la
provocările vieții și in coabitarea cu stresul psiho-social". Calitatea viefii, in
toate aspectele sale, este și ea influențată de Alimentația Sănătoasă: de la
capacitatea de muncă fizică sau intelectuala, la gândirea pozitivă, creație,
procreație sau competitivitate. Sănătatea și calitatea vieții sunt strâns legate,
generând caracteristica stare de bine. Alaturi de silueta corporală și echilibrul
comportamental, ea conferă fiecaruia o mare satisfacție. Asigurarea longevității
departe de boli este un alt apreciabil beneficiu al Alimentației Sănătoase.
Precizâm insă că, pentru a fi longevivi sănătoși, Alimentalia trebuie sa inceapă
cât mai devreme și să dureze practic nelimitat. Prin Alimentația Sănătoasă ne
menține dinamici, creativi, coabitând cu stresul sau infruntând greutățile vieții
cotidiene.

C. Sursa VII

15
  Journal Sport, Education and Society
Articol:Physical education and the art of teaching: transformative learning and
teaching in physical education and sports pedagogy, Mikael Quennerstedt
(2019)https://doi.org/10.1080/13573322.2019.15747311574731Print
ISSN: 1357-3322 Online ISSN: 1470-1243 ZONA 3. [Google Academic]

ABSTRACT

The paper is the José María Cagigal Scholar Lecture presented at the
AIESEP1 World Congress in Edinburgh 2018. In the paper I argue that the only
real sustainable aim for physical education is more physical education, where
different ways of being in the world as some-body are both possible and
encouraged. To reach this aim, a focus on the art of teaching is vital as a way of
critically scrutinising and designing transformative and genuinely pluralistic
physical education practices. In order to do this I discuss education as being
educative, a certain view of the child as well as teaching as a continuous act of
making judgements about the why(s), what(s) and how(s) of education,
normative judgements about desirable change. The take home messages
involves: (i) reclaiming a certain view of the child in education, (ii) reclaiming
the open-endedness of physical education, and (iii) reclaiming the art of
teaching in physical education, which is about being educative and making
judgements about what to bring to the educational situation. We then must start
with the purpose of education – the why – before deciding on the what and how.

RO:

Lucrarea este Conferința erudită José María Cagigal prezentată la

Congresul mondial AIESEP1 de la Edinburgh 2018. În lucrare susțin că
singurul scop real durabil pentru educația fizică este mai mult educația fizică, în
care diferite moduri de a fi în lume ca un corp sunt posibile și încurajate. Pentru
a atinge acest scop, concentrarea asupra artei predării este vitală ca modalitate
de examinare critică și proiectare a practicilor de educație fizică transformatoare
și cu adevărat pluraliste. Pentru a face acest lucru, discut despre educație ca
fiind educativă, o anumită viziune asupra copilului, precum și despre predare ca
un act continuu de a judeca despre motivul (motivele), ce (ele) și cum (ele)
educației, judecăți normative despre schimbarea de dorit. Mesajele de acasă
implică: (i) recuperarea unei anumite viziuni a copilului în educație, (ii)

16
recuperarea caracterului deschis al educației fizice și (iii) recuperarea artei de a
preda în educația fizică, care este despre a fi educativ și făcând judecăți despre
ce să aducem situației educaționale. Apoi, trebuie să începem cu scopul
educației - de ce - înainte de a decide ce și cum.

F. Sursa VIII
 UNIVERSITАTEА DE STАT DE EDUCАŢIE FIZICĂ ŞI SPORT А
REPUBLICII MOLDOVА Cu titlu de manuscris C.Z.U.:
796.011.3+378.016 UNGUREАNU АURELIАN ,,MENȚINEREА
CONDIȚIEI FIZICE А STUDENȚILOR PRIN PRАCTICАREА
АCTIVITĂŢII MOTRICE LА АPАRАTE ȘI INSTАLАȚII DE
FITNESS’’, pag. 1-34

Condiţiа fizică (noţiune superioаră – pregătire fizică) - înţelesul principаl

= nivel superior аl pregătirii fizice indispensаbil vаlorificării optime а indicilor
tehnici şi tаctici аi sportivului în concurs.

Observаţii: Folosireа noţiunii scoаte în evidenţă, de cele mаi multe ori,

stаdiul superior şi complex de pregătire а unui sportiv sаu а unei echipe cаre
coincide de obicei cu formа sportivă. Condiţia fizică reprezintă capacitatea de a
răspunde cerinţelor mediului extern: să înveţi la şcoală, să-ţi faci temele pentru
acasă, să faci curat în cameră, să mergi la cumpărături, să faci ceea ce este
nevoie, să-ţi continui munca în parcul central, să exersezi la trombon, să fii bun
la matematică, să mergi la petrecerea de sâmbătă. Scopul îmbunătăţirii condiţiei
fizice apare din dorinţa de mişcare, determinată de concepţia şi obişnuiţa pe
care trăirea şi, îndeosebi educaţia individului le formează în perioada lui de
creştere şi dezvoltare fizică şi psihică. Ea răspunde şi unor trebuinţe vitale ale
organismului. Dorinţa de mişcare (noţiune superioară – motivaţia mişcării) are
ca înţeles principal: factor motivaţional cu caracter preponderent afectiv, care
îndeamnă individul să efectueze acte motrice. Bucuria/ plăcerea mişcării
(noţiune superioară – sentimentul mişcării) are ca înţeles principal: stare
afectivă, de satisfacţie provocată de execuţia actului motric. Aceasta constituie
un motiv pentru stimularea activităţii motrice. Exerciţiul fizic reprezintă o

17
acţiune efectuată sistematic şi conştient în vederea perfecţionării dezvoltării
fizice a capacităţii motrice a oamenilor. Cârstea Gh. [4] afirmă că „exerciţiul
fizic este un act motric specializat care îşi are originea în actul motric general
(mişcare)”. El este mijlocul specific prin cаre se reаlizeаză obiectivele educаţiei
fizice şi sportului.

Condiția fizică generală constă în abilitatea de a efectua un anumit efort

fizic raportat la tipul constituțional şi vârstă. O condiție fizică generală bună
înseamnă capacitatea unei persoane de a-şi desfăşura activităţile cotidiene
(serviciu, școală, gospodărie) fără instalarea unei oboseli precoce şi fără
suprasolicitarea funcțiilor fiziologice ale organismului. O condiție fizică
generală optimă este menținută prin efectuarea regulată a unui efort fizic
adecvat (sportul şi gimnastica de întreţinere sau fitness). Fitnessul funcţional are
la bază un organism sănătos (în special plămânii, inima, sistemul osos, articular
şi muscular). Funcţionalitatea acestor sisteme şi organe sunt buni indicatori ai
condiţiei fizice generale. Efectuarea exercițiilor fizice generale îmbunătăţește şi
menţine condiţia fizică a organismului, prelungind viaţa (prin îmbunătăţirea
funcţionalităţii organelor şi scăderea riscului de îmbolnăvire). O buna condiţie
fizică presupune o sănătate bună. Factorii care influenţează condiţia fizică sunt
reflectaţi.

☺ 4. Sistematizaţi direcţiile din bibliografia studiată şi definiţi-vă propriul

cadru teoretic.
Scrieți ideile din articole care vă vor ajuta să construiți propriul cadru teoretic.
Idei cu care am pornit această lucrare de cercetare:

- Pregătirea fizică
- Alimentația
- Sănătate
- Educație

Din cadrul bibliografiei studiate se subliniază foarte bine ideea că retorica

oficială și semi-oficială legată de sportul școlar și educația fizică în ultimii ani
nu a reușit să ia în considerare în mod adecvat, sau să recunoască adesea,
tendințele în sport și activitate fizică și evoluțiile stilului de viață în rândul

18
tinerilor și adulților și către tipurile de activități sportive și fizice „opționale”,
recreative, orientate spre stilul de viață, care par să conducă la repertoriile
sportive largi, esențiale pentru participarea pe tot parcursul vieții.(Ken Green).

Merită subliniat, aici, că referințele la urmărirea nivelurilor de activitate

utilizează termenul de activitate pentru a se referi la mișcarea corporală
utilizând mușchii scheletici și rezultând în creșterea cheltuielilor de energie de
repaus (Seefeld și colab. , 2002 ). 

Prin „model de educație pentru sănătate de promovare a sănătății”, mă refer la

convingerea că cel mai potrivit și / sau cel mai eficient mijloc de promovare a
sănătății este prin convingerea rațională. Altfel spus, presupunerea că oferirea
tinerilor cu cunoștințe și înțelegere adecvate despre contribuția exercițiului la
sănătate îi va determina să-și schimbe atitudinea și, în cele din urmă, să-și
modifice comportamentul în consecință. Accentul acestei lucrări este problema
participării pe tot parcursul vieții la sport și activitate fizică. Cu toate acestea,
este important să recunoaștem că există o serie de ipoteze - uneori explicite, dar
frecvent implicite - în discursul despre participarea pe tot parcursul vieții. natura
complexă a sănătății în societățile moderne, industrializate. (Ken Green și
Debuty Heat).

A. Dragnea definește capacitățile coordinative ca fiind „un complex de

calități preponderent psiho-motric care presupun capacitatea de a învăța rapid
mișcări noi, adaptarea rapidă la condiții variate, specifice diferitelor tipuri de
activități, prin restructurarea fondului motric existent.”

În țara noastră sportul sa dezvoltat tot mai mult, contribuind la formarea

și educarea tinerei generații. Un loc important în acest sens îl ocupă gimnastica
care este considerată ca fiind un sport al frumuseții și curajului ce influențează
echilibrul psihic și dezvoltarea corporală. Oamenii de știință au definit
gimnastica ca fiind un sistem special de exerciții fizice naturale și create care
urmăresc întărirea sănătății, influențarea selectivă și precisă a aparatului
locomotor, dezvoltarea fizică armonioasă.

Vladimir Potop spune că gimnastica în școală este astăzi solicitată mai mult ca
oricând să înzestreze copiii cu calitățile ce le sunt necesare pe tot parcursul
vieţii, cu deprinderi necesare în viața de zi cu zi. În condițiile în care programa
şcolară nu precizează timpul de învățare necesar asimilării fiecărei unități de
învățare, autorul sugerează o abordare metodologică în favoarea elevilor, care să

19
le trezească interesul pentru gimnastică și mișcare în general, să le faciliteze
însușirea elementelor acrobatice și să-i conducă spre o autoevaluare corectă și
care să-i motiveze pentru o îmbunătățire permanentă a performanțelor.
(Vladimir Potop, 2014).

Autorul Nicolae Hâncu subliniază că alimentele sunt prietenii omului, dacă au

anumite calități. Nu există alimente bune sau rele, ci alimente prietenoase sau
mai puțin prietenoase. Depinde de noi să știm să le consumăm corespunzător.
O parte din alimente se consumă ca atare, altele au nevoie să fie preparate spre a
deveni mâncarea cea de toate zilele, mâncare in care găsim știința, arta și uneori
chiar dragostea celui ce o prepară. Mâncarea devine astfel gustoasă și
apetisantă. Dar pentru a fi sănătoase, alimentele și preparatele culinare mai au
nevoie de o calitate: siguranța. Ea se referă la igiena, lipsa contaminării de orice
fel si respectarea perioadei de valabilitate. În absența acestor calități absolut
obligatorii, orice aliment devine din prieten, dușman al omului.

Promovarea (menținerea) sănătății este probabil cel mai important

beneficiu al Alimentației Sănătoase. Lipsa bolilor ne face viguroși, rezistenți la
provocările vieții și in coabitarea cu stresul psiho-social". Calitatea vieții, in
toate aspectele sale, este și ea influențată de alimentația sănătoasă: de la
capacitatea de muncă fizică sau intelectuala, la gândirea pozitivă, creație,
procreație sau competitivitate. Sănătatea și calitatea vieții sunt strâns legate,
generând caracteristica stare de bine. Alături de silueta corporală și echilibrul
comportamental, ea conferă fiecăruia o mare satisfacție. Asigurarea longevității
departe de boli este un alt apreciabil beneficiu al Alimentației Sănătoase.
Precizăm însă că, pentru a fi longevivi sănătoși, Alimentația trebuie sa înceapă
cât mai devreme și să dureze practic nelimitat. Prin alimentația sănătoasă ne
menține dinamici, creativi, coabitând cu stresul sau înfruntând greutățile vieții
cotidiene. (Nicolae Hâncu).

Una dintre laturile importante ale procesului instructiv-educativ este

educația fizică, care are o contribuție majoră în realizarea unor obiective de
maximă importanță socială.  Se poate afirma că metoda de lucru pentru
dezvoltarea calităților coordinative, echilibru, orientare în spațiu și coordonare,
prin intermediul mijloacelor de dans și gimnastică, este una adecvată, lucru
confirmat de rezultatele obținute la toate cele trei testări (Flamingo, Matorin și
Hexagon), ca urmare a comparării rezultatelor dintre evaluările inițiale și cele
finale.

20
 Prin activitatea practică de educație fizică și sport se poate urmării
dezvoltarea armonioasă a individului, întărirea sănătății, dezvoltarea
capacităților motrice, formarea deprinderii și priceperii de mișcare și se poate
crea o stare de destindere și recreere.

☺ 5. Definiţi „conceptele prime” (conceptele cheie).

1. Capacităţile coordinative
" Capacitatea organismului uman de a efectua acte şi acţiuni motrice,
mai ales în condiţii variate şi neobişnuite, cu eficienţă maximă şi cu
consum minim de energie din partea executantului. " 2
Ca si indemanarea este considerate ca fiind o aptitudine psihomotrica
deosebit de complexa ce se sprijina pe celelalte aptitudini psihomotrice si
are corelatii cu deprinderile motrice si mai ales cu priceperile. Cei mai
multi autori considera coordonarea ca fiind o aptitudine motrica complex
ce se educa in scopul imbunatatirii unor capacitati printre care:
capacitatea de a regla si dirija miscarile singulare sau aciiunile la care
participa intregul organism, capacitatea de a stapani miscarea motrica in
orice situatie, precum si capacitatea de a trece rapid de la unele actiuni si
relalii la altele, fara sa fie intrerupta continuitatea si fluiditatea actelor si
actiunilor motrice, in concordanta cu cerintele mereu schimbatoare ale
mediului inconjurator (ale ambiantei unui anumit sport). Subliniind
aspectul de uniformitate si continuitate al miscarii, T. Sbenghe intelege
prin coordonare "combinarea activitatii unui numar de muschi in cadrul
unei scheme de miscare continua, Una executala in conditii normale.
Autor: Gheorghe Cârstea
Titlu: Teoria și metodica educației fizice și sportului
Editura: FEST, București 2002, p. 56.

2. Exerciții fizice
Este o noţiune "cheie" în domeniu educatiei fizice si sportului . Se mai
numeşte şi "gest motric", fiind, de fapt, un act motric special şi
specializat.

2
Idem. Teoria și metodica educației fizice și sportului, Gheorghe Cârstea, Editura FEST, București
2002, p.40-41.
Idem.

21
 ’’Exercițiul fizic, pentru a fi deosebit de alte acte motrice umane, se
efectuează conştient şi sistematic, după reguli metodologice riguros
ştiinţifice, numai pentru a fi îndeplinite obiectivele specifice activităților
motrice din domeniu. Altfel nu îl putem diferenţia de gama variată de
acte motrice umane cotidiene sau profesionale!’’3
Autor: Gheorghe Cârstea
Titlu: Teoria și metodica educației fizice și sportului
Editura: FEST, București 2002, p. 40-41.
3. Mobilitate
’’Mobilitatea constă în capacitatea de a executa o mișcare amplă cu
ușurință.
Mobilitatea se manifestă în însușirea oricărei deprinderi motrice,
micșorându-se durata învățării atunci când este dezvoltată corespunzător.
În caz contrar limitează dezvoltarea și valorificarea celorlalte calități
motrice de bază, executarea elementelor și procedeelor tehnice,
afectându-le amplitudinea, forța, viteza, expresivitatea și eficiența,
favorizând traumatismele aparatului locomotor’’4.
Autor: Paul Fiedler
Titlu: Didactica educației fizice si sportului
Editura: Fundației CHEMAREA, Iași 2003, p. 170.

4. Stil de viață sănătos

Un stil de viaţă sănătos reprezintă alegerile şi acţiunile pe care le facem
zilnic astfel încât să scădem riscul de boli cronice şi deces prematur. Nu
putem preveni aparţia tuturor bolilor, însă boli responsabile de cele mai
frecvente cauze de deces în lume pot fi prevenite printr-un stil de viaţă
sănătos. Cu toate acestea, sănătatea nu se referă doar la prevenţia bolilor
ci şi la bunăstarea fizică, mentală şi socială. Astfel, un stil de viaţă
sănătos vizează mai multe aspecte ale vieţii noastre de zi cu zi.
Autor: Gheorghe Cârstea
Titlu: Teoria și metodica educației fizice și sportului
Editura: FEST, București 2002.

5. Ritmicitate

4
Didactica educației fizice și sportului, Paul Fiedler, Editura fundației Chemarea, Iași 2003, p. 170.

22
 Ritmicitatea motrica si muzicalitatea motrica sunt elemente de baza in
realizarea unei executii artistice deosebite. Prin ritmicitate motrica se
asigura redarea prin actul motric a particularitatilor de ritm ale pieselor
muzicale utilizate iar muzicalitatea motrica este acea capacitate de a
asigura concordanta actului motric cu particularitatile mijloacelor de
expresivitate muzicala din cadrul agogicii si dinamicii

Acompaniamentul muzical are un rol deosebit in realizarea exercitiilor

din gimnastica de baza si in mod deosebit in gimnastica artistica, ritmica
si aerobica.

☺ 6. Transformaţi „conceptele prime” în „concepte specifice”.

Selectaţi informaţiile din dicţionarele de specialitate şi din tratatele consultate.

1. Capacităţile coordinative:
- Sincronizarea face ca două sau mai multe acțiuni, fapte sau
evenimente, fenomene etc. să se petreacă în același timp
- Ambidextrie este abilitatea unei persoane de a-și folosi ambele
mâini (dreapta și stânga) cu ușurință. Persoana care are această
abilitate se numește ambidextră. Situația în care persoanele posedă
această abilitate în mod natural este foarte rară, și doar una din o
sută de persoane este ambidextră în mod natural.
- Organizare reprezinta acțiunea de a (se) organiza și rezultatul ei;
prin extensiune rânduială, disciplină, ordine

2. Exerciții fizice :
- Exerciții de gimnastică reprezintă ansamblu de exerciții fizice
care contribuie la dezvoltarea armonioasă a corpului omenesc, la
corectarea unor deficiențe sau care constituie o ramură sportivă.
- Exercițiile de respirație reprezintă o metodă ideală de relaxare si
combatere a anxietatii . Exercitii de respiratie controlata te pot
ajuta sa-ti mentii mintea si corpul in forma, contribuind la scaderea
tensiunii arteriale, la promovarea senzatiei de calm si relaxare si la
combaterea stresului.
3. Mobilitate :

23
 - Elasticitatea este capacitatea unui corp de a rezista unei influențe
distorsionante și de a reveni la dimensiunea și forma originală
atunci când această influență sau forță este îndepărtată.
- Capacitate de relaxare a organismului reprezintă o metoda
vizând obținerea unei destinderi prin controlul conștient al
tonusului fizic si mintal cu scopul de a calma tensiunile interne si
de a consolida echilibrul mintal al subiectului

4. Stil de viață sănătos :

- Alimentația este procesul prin care organismul primește
substanțele nutritive necesare desfășurării activităților fiziologice și
își asigură substratul energetic, enzimatic, hormonal necesar
indeplinirii functiilor principale : relatie, nutritie si reproducere.
- Repausul este o stare în care orice funcție sau activitate este
temporar întreruptă și care are rolul de a reface capacitatea de
muncă a organismului; odihnă, inactivitate
- Condiție fizică este starea de sănătate și bunăstarea și, mai
specific, capacitatea de a efectua aspecte ale sportului, ocupațiilor
și activităților zilnice. Condiția fizică este, în general, realizată
printr-o nutriție adecvată, exercițiu fizic moderat și viguros și
odihnă suficientă.
5. Ritmicitate :
- Dansul este un mijloc artistic de exprimare a unui mesaj printr-o
succesiune de mișcări ritmice, variate și expresive ale corpului,
executate în ritmul muzicii, având caracter religios, de artă sau de
divertisment.
- Regularitatea este proprietate a unui sistem sau a evoluției unor
fenomene de a respecta o regulă dintr-un anumit punct de vedere
- Cadențarea constă în a imprima cadență sau ritmul unei fraze,
unei bucăți muzicale, unei mișcări .

☺ 7. Stabiliţi dimensiunile comune pentru conceptele utilizate.

5 dimensiuni

1. COORDONARE : Dimensiuni = capacitatea de coordonare

2. EXERCIȚII FIZICE : Dimensiuni = numarul exercițiilor

24
 3. MOBILITATE: Dimensiuni = timpul acordat la clasă
4. STIL DE VIAȚĂ SĂNĂTOS : Dimensiuni = calitatea vieții
5. RITMICITATE : Dimensiuni = coordonarea spațio-temporală

☺ 8. Operaţionalizaţi fiecare dimensiune în indicatori.

Concepte cheie Concepte specifice Dimensiuni Indicatori

Capacităţile -sincronizare capacitatea de X testul hexagon

coordinative -ambidextrie coordonare X testul Matorin
-organizare X testul flamingo
Exerciții fizice -exerciții de numărul exercițiilor X ex. libere
gimnastică X ex. la aparate
-exerciții de X ex . cu obiecte
respirație
Mobilitate -elasticitate timpul acordat la X ex. De stretching
-capacitate de clasă X formații de lucru
relaxare
Stil de viață sănătos -alimentație calitatea vieții X nr. de calorii
-repaus X timp repaus
-condiție fizică X exerciții cotidiene
Ritmicitate -dans coordonare spatio – X nr. de pași
-regularitate temporală X tipuri de tempoo
-cadențare

☺ 9. Considerând că o ipoteză este o opţiune intre două sau mai multe

posibilităţi, o legătură probabilă între faptele de observaţie şi totodată o
întrebare căreia i se caută un răspuns, formulaţi 3 ipoteze pentru
cercetarea propusă.

o ipoteză generală şi 2 ipoteze derivate.

25
 Ipoteza 1: Dacă se vor utiliza exercițiile pentru dezvoltarea capacităților
coordinative, la elevii de clasa a X-a în lecția de educație fizică, cu dozarea
și după modelul propus de noi, vor crește indicatorii.

Ipoteza 1a: Dacă se vor folosi exercițiile pentru dezvoltarea capacităților

coordinative se va mentine un stil de viață sănătos și va crește consistent
calitatea vieții.

Ipoteza 1b: Exercițiile propuse de noi folosite cu regulariate vor crește

capacitatea motrică.

☺ 10. Prezentaţi şi explicaţi metodele utilizate în cercetare.

1. Observația termenul ,, observație provine din limba latină, de la

cuvântul ,,servare’’, căruia se adaugă prefixul, ,,ob’’ , conferindu-i-se
semnificația de ,, a avea înaintea ochilor’’ , ,, a avea ochii pe, ,, a cerceta’’. În
general observația presupune urmărirea intenționată și sistematică a unui obiect
sau fenomen, în stare naturală, în condiții obișnuite de existență și manifestare/
desfășurare, cu scopul de a le cunoaște cât mai profund și de a le descoperii
trăsăturile esențiale. Metoda observației are relevanță specifică pentru procesul
de formare inițială și pentru cel de perfecționare continuă a cadrelor didactice,
permițând nu numai colectare de date, ci și identificare de probleme ce trebuie
soluționate.

2. Autoobservația poate fi considerată formă a metodei observației sau poate fi

analizată în mod independent. Preferăm să o abordăm ca o metodă de cercetare
separată pentru a-i evidenția valoarea intrinsecă. Metoda autoobservației / ,, a
observării de sine’’ reprezintă o metodă de cercetare care
presupune ,,scufundarea’’ cercetătorului în situația analizată și studierea
propriilor sale trăiri afective, gânduri, stări interioare, sentimente, motivații,
așteptări, dorințe, comportamente ceea ce sprijină înțelegerea profundă a
fenomenelor investigate.

3. Experimentul psihopedagogic termenul ,,experiment’’ provine din

latinescul ,,experimentum’’, termen care are semnificația de probă, verificare,
experiență. În cazul cercetărilor pedagogice este vorba de verificarea unei
ipoteze, ceea ce justifică realizarea experimentului, îi asigură sensul. Spre
deosebire de observație, care presupune urmărirea fenomenelor educaționale
fără nici o intervenție din partea cercetătorului, experimentul presupune
26
modificarea intenționată a condițiilor de apariție și desfășurare a fenomenelor.
Deci, scopul experimentului este acela de a confirma sau infirma ipoteza
cercetării și, eventual, de a sugera alte întrebări sau ipoteze.

4. Metoda cercetării documentelor curriculare și a altor documente școlare

presupune analiza, din perspectiva anumitor parametri, stabiliți în concordanță
cu scopul și obiectivele cercetării a datelor oferite de: Documente curriculare
oficiale, care reprezintă și o sursă de documentare, așa cum am arătat mai sus și
care oferă jaloanele activităților educaționale: Curriculumul Național, Planurile
–cadru de învățământ pentru clasele I-XII/XIII, Programele școlare, Ghidurile,
îndrumătoarele, normele metodologice și materialele suport.

5. Metoda studiului de caz reprezintă, la fel ca și testele pedagogice de

cunoștințe, atât o metodă didactică, instructiv- educativă, cât și o metodă de
cercetare pedagogică. C metodă didactică, studiul de caz presupune angajarea
activă și interactivă a elevilor în vederea desfășurării de activități de analizare și
dezbatere colectivă a unui ,, caz, de identificare și examinare a variantelor de
acțiune și de luare de decizii, în conformitate cu propriul sistem de valori.

☺ 11. Redactaţi un instrument de colectare a informațiilor.

Prin metoda cercetării documentelor curriculare și a altor documente școlare

care presupune analiza, din perspectiva anumitor parametri, stabiliți în
concordanță cu scopul și obiectivele cercetării a datelor oferite de: Documente
curriculare oficiale, care reprezintă și o sursă de documentare, așa cum am
arătat mai sus și care oferă jaloanele activităților educaționale: Curriculumul
Național, Planurile –cadru de învățământ pentru clasele I-XII/XIII, Programele
școlare, Ghidurile, îndrumătoarele, normele metodologice și materialele suport.

 Am înființat „Fișa de analiza a programei școlare”

Programa școlară actuală a clasei a X-a

COMPETENȚE GENERALE

1. Utilizarea limbajului de specialitate în relațiile de comunicare.

27
2. Valorificarea informațiilor, metodelor și mijloacelor specifice educației fizice
și sportului, în vederea optimizării stării de sănătate și a dezvoltării fizice
armonioase.

3. Utilizarea cunoștințelor, metodelor și mijloacelor specifice educației fizice și

sportului, în vederea dezvoltării capacității motrice.

4. Aplicarea sistemului de reguli specifice organizării și practicării activităților

de educație fizică și sport și adoptarea unui comportament adecvat în cadrul
relațiilor interpersonale și de grup.

5. Valorificarea limbajului corporal pentru exprimarea și înțelegerea ideilor,

stărilor afective și a esteticului.

VALORI ȘI ATITUDINI

× Interes pentru îmbogățirea vocabularului cu terminologia de specialitate.

× Disponibilitate pentru colaborare în relațiile cu profesorul și colegii.
× Preocupare pentru dezvoltarea capacității motrice proprii.
× Respect față de regulile impuse de organizarea și desfășurarea
activităților de educație fizică și sport.
× Opțiune pentru o viață sănătoasă și echilibrată, prin adoptarea unui regim
de activitate care să îmbine armonios efortul fizic cu cel intelectual,
solicitarea cu refacerea, timpul ocupat cu timpul liber.
× Disponibilitate pentru practicarea independentă a exercițiilor fizice.
× Spirit competitiv și fair-play.
× Interes constant pentru fenomenul sportiv.
× Simț estetic, deschidere pentru frumos.

Competente propuse

COMPETENȚE SPECIFICE CONȚINUTURI

1.2. Utilizarea terminologiei de specialitate DISCIPLINA SPORTIVĂ
în relaționarea cu partenerii de activitate.
A. GIMNASTICĂ

3.1. Aplicarea mijloacelor specifice a) Gimnastică acrobatică

dezvoltării calităților motrice. x combinații de elemente acrobatice statice
și dinamice;
x modele de linii acrobatice și de exerciții

28
3.2. Utilizarea deprinderilor motrice în integrale;
acțiuni motrice complexe. x structuri care pot fi exersate pe fond
muzical;

3.3. Aplicarea procedeelor tehnice de bază b) Sărituri la aparate

în forme adaptate de întrecere/concurs. x la capră: în sprijin depărtat cu întoarcere
180º (fete); în sprijin ghemuit printre brațe
(băieți);
4.1. Relaționarea optimă în grupuri diferite, *la lada de gimnastică: cu rostogolire pe
preconstituite sau constituite spontan. lada situată longitudinal (fete); în sprijin
depărtat pe lada situată longitudinal (băieți);
x * sărituri la cal: în sprijin ghemuit, urmat
4.2. Aplicarea prevederilor regulamentare de săritură cu extensie (fete); în sprijin
ale disciplinelor sportive practicate în forme ghemuit cu picioarele printre brațe (băieți);
adaptate de întrecere/concurs.
c) Gimnastică ritmică sportivă (opțional):
x combinații de elemente libere sau cu
4.3. Rezolvarea sarcinilor metodice și aparat portativ;
organizatorice din cadrul activităților de x modele de exerciții integrale libere sau cu
educație fizică și sport. obiect portativ, individual sau pentru
ansamblu;
5.1. Exprimarea estetică a atitudinii
x structuri care pot fi exersate pe fond
corporale.
muzical;
5.2. Selectarea modelelor de reușită din
d) Sport aerobic (opțional):
lumea sportului.
x modele de combinații de elemente
ritmice;
x modele de exerciții integrale individual,
Competențe propuse în perechi și în grup;
x structuri care pot fi exersate pe fond
1.1 Utilizarea deprinderilor motrice în muzical. Regulamentele specifice fiecărui
acțiuni motrice complexe. domeniu al gimnasticii;
* Informații din activitatea competițională
1.2 Adaptarea la noi conținuturi a locală, națională și internațională, specifice
gimnasticii mixte. gimnasticii.

1.3 Exprimarea estetică a atitudinii e) Gimnastică MIXTĂ

corporale
 Exerciții și combinații de elemente
ritmice, acrobatice, cu obiecte
portative, executate pe fond muzical
 Capacități coordinative implicate:
echilibru, ambilateralitate, mobilitate
coordonare spațio-temporală.

29
Exemple de exerciții

Propuneri:

Efectuarea exercițiilor: - de la simplu la complex;

- de la ușor la greu;

Traseu aplicativ 1:

Materiale: saltea de gimnastică, bancă de gimnastică, mingi, jaloane, cerc.

Ex 1 . Rostogolire din ghemui în ghemuit.

Ex 2. Dribling printre jaloane.

Ex 3. Mers în echilibru pe banca întoarsă cu transportarea a două mingi

medicinale.

Ex 4. Întoarcere la 360 și aruncare prin cerc.

Traseu aplicativ 2:

Materiale: saltea de gimnastică, bancă de gimnastică, jaloane, baston.

Ex 1. Alergare pe o linie șerpuita trasata pe sol.

Ex 2. „ Limbo” pe sub baston.

Ex 3. Târâre pe coate și genunchi.

Ex 4. Sărituri peste banca de gimnastică.

☺ 12. Stabiliți eşantionul pentru cercetarea propusă. Motivaţi-vă

opţiunea.

Eșantionul pentru cercetarea propriu-zisă este alcătuită din elevii

clasei a X-a, ciclul liceal Sportiv (16-17ani) . Unitatea de observare sunt elevii
de liceu, delimitându-se astfel colectivitatea din care este extras eșantionul.
Procedeul de eșantionare selectat este eșantionare aleatorie simplă, avantajul

30
acesteia este ca fiecare elev are șanse egale de a fi ales pentru studiul cercetării
propriu zise.

Scrieți bibliografia propusă și bibliografia parcursă.

Bibliografie propusă :

1. GIMNASTICA ÎN ȘCOALĂ, Metodica disciplinelor gimnice Ediția a II-a,

revizuită şi adăugită, VLADIMIR POTOP, SUSANA MARINESCU, ISBN
978-606-8294 Discobolul, 2014.
2. BUILDING A NUTRITIONAL PLAN TO SUPPORT PROLONGED
EXERCISE ,ISSN ONLINE: 2451-3113,Fabiana MARTINESCU,
University of Sibiu, Romania, Vol. XXI, prima publicație 15 decembrie
2015.
3. Journal: The Internet and Higher Education ,Articol:.“Cutting the
Distance in Distance Education: Perspectives on What Promotes
Positive, Online Learning
Experiences.” Boling, E.C. , M.Hough, H.Krinsky, H.Saleem,and M.Ste
vens .2012
4.  Carte: Repere Metodologice privind consolidarea achizițiilor din anul
școlar 2019-2020 și proiectarea activităților didactice la disciplina
Educație fizică și sport pentru anul școlar 2020-2021. Editura Didactică
și Pedagogică2020. Centrul National de Politici si Evaluare in Educație
București 2020.

Bibliografie parcursă :

1. „ Optimization of Physical Education Classes by Adapting the

Methods for Developing the Coordination Ability in high school.”
2. Physical Education and Sport Pedagogy, Articol: Physical
Education and Sport Pedagogy, Ken Green și Debuty Heat, ISSN-
1740-8989, numărul: 80, 31 ianuarie 2007.
3. EUROPEAN JOURNAL OF TEACHER EDUCATION , ISSN1357-
3322 Articol: The COVID-19 pandemic and its effects on teacher
education, Volum 43, 2020.
4. Journal of School Health, ISSN:0022-4391, Articol: High School
Students' Perceptions of Traditional and Online Health and

31
 Physical Education Courses, Williams, Leslie Martinasek, Mary
Carone, Katie Sanders, Mar.2020, Vol. 90.
5. ,,Dezvoltarea capacităților coordinative la clasa a VIII-a ,prin
mijloace de dans specifice majoretelor”, lucrare de licență, Autor:
Sotîrcă Andreea Loredana, anul: 2021.
6. GIMNASTICA ÎN ȘCOALĂ, Metodica disciplinelor gimnice Ediția
a II-a, revizuită şi adăugită, ISBN 978-606-8294 VLADIMIR
POTOP, SUSANA MARINESCU, Discobolul, 2014.
7. Abecedar de nutriție, Carte editată sub egida Academiei Române,
PROFESOR DOCTOR NICOLAE HÂNCU, membru de onoare al
academiei române. Colaboratori: Dr. Cristina Niță, Dr. Anca
Crăciun.
8. Journal Sport, Education and Society , Articol:Physical education
and the art of teaching: transformative learning and teaching in
physical education and sportspedagogy Mikael Quennerstedt,
ISSN: 1357-3322 Online, ISSN: 1470-1243, 2019.
9. ,,MENȚINEREА CONDIȚIEI FIZICE А STUDENȚILOR PRIN
PRАCTICАREА АCTIVITĂŢII MOTRICE LА АPАRАTE ȘI
INSTАLАȚII DE FITNESS’’.
10.Adrian Dragnea, Aura Bota, Monica Stănescu, Silvia Teodorescu,
Sorin Șerbănoiu, Virgil Tudor „Educație Fizică Și Sport –Teorie Și
Didactică-”, București 2006.
11. Teoria și metodica educației fizice și sportului, Gheorghe Cârstea.
12. Didactica educației fizice și sportului, Paul Fiedler, Editura
fundației Chemarea, Iași 2003.

32