Lucrare Licenta Efs

UNIVERSITATEA „DUNĂREA DE JOS” DIN GALAȚI
DEPARTAMENTUL DE FORMARE CONTINUĂ ȘI

TRANSFER TEHNOLOGIC
PROGRAM DE CONVERSIE PROFESIONALĂ
Specializarea: EDUCAȚIE FIZICĂ
LUCRARE DE
LICENȚĂ
Coordonator științific,
Conf. univ. dr. George MOCANU
Absolvent,
TRIFAȘ CARMEN(DINU)
Galați
2020
1
UNIVERSITATEA „DUNĂREA DE JOS” DIN GALAȚI
DEPARTAMENTUL DE FORMARE CONTINUĂ ȘI
TRANSFER TEHNOLOGIC
PROGRAM DE CONVERSIE PROFESIONALĂ
Specializarea: EDUCAȚIE FIZICĂ
ANALIZA DINAMICII EFORTULUI ÎN LECȚIA DE EDUCAȚIE FIZICĂ DIN

GIMNAZIU ÎN FUNCȚIE DE TIPOLOGIA TEMELOR PLANIFICATE ȘI
DETERMINAREA NIVELULUI DE ADAPTARE A ORGANISMULUI LA EFORT
Coordonator științific,
Conf. dr. George MOCANU
Absolvent,
TRIFAȘ CARMEN(DINU)
Galați
2021
2
DECLARAŢIE
Subsemnata TRIFAȘ CARMEN(DINU), candidată la examenul de

diplomă la Departamentul de Formare Continuă și Transfer
Tehnologic, pentru programul de conversie EDUCAȚIE FIZICĂ declar pe
propria ră spundere că lucrarea de față este rezultatul muncii mele, pe
baza cercetă rilor mele şi pe baza informațiilor obținute din surse care
au fost citate și indicate, conform normelor etice, în note și în
bibliografie. Declar că nu am folosit în mod tacit sau ilegal munca altora
și că nici o parte din lucrare nu încalcă drepturile de proprietate
intelectuală ale altcuiva, persoană fizică sau juridică . Declar că lucrarea
nu a mai fost prezentată sub această formă vreunei instituții de
învă ță mâ nt superior în vederea obținerii unui grad sau titlu științific
ori didactic.
Semnă tura,
___________________________
3
CUPRINS
Importanța și actualitatea temei

CAPITOLUL I. LECȚIA DE EDUCAȚIE
FIZICĂ..........................................
I.1. Structura lecției de educație
fizica...........................................................
I.2. Densitatea lecției de educație fizică și
sport............................................
I.3. Dinamica și curba
efortului.....................................................................
I.4. Adaptarea la
efort...................................................................................
CAPITOLUL II. Particularitățile biologice și psihometrice specifice

vârstei
de 13-14 ani................................................................................................
CAPITOLUL III. Cercetarea experimentală privind dinamica efortului în
lecția de educație fizică a clasei a VIII- a
...........................................................
IV.1. Scopul
cercetării...................................................................................26
IV.2. Ipoteza
cercetării..................................................................................26
IV.3. Metodologia
cercetării.........................................................................26
4
IV.4. Organizarea
cercetării..........................................................................29
IV.5. Probe și norme de
control....................................................................29
IV.6. Mijloace de dezvoltare a capacităților coordinative utilizate în
lecțiile clasei a V-
a........................................................................................33
CAPITOLUL V. Rezultatele cercetării experimentale și interpretarea
lor.....40
CONCLUZII........................................................................................................
..51
BIBLIOGRAFIE.................................................................................................
..53
Anexe....................................................................................................................
..55
Motto: “Sportul este cultivarea consecventă şi voluntară a efortului fizic intensiv.” Pierre de
Coubertin
Importanța și actualitatea temei

În stadiul în care se află societatea românească, învățământului îi revin multiple și
importante sarcini în direcția realizării pe un plan superior a procesului instructiv-educativ.
În cadrul acestuia un loc important îl ocupă preocuparea pentru formarea unui tineret
viguros, sănătos, capabil să se integreze rapid și eficient în viața comunității.
Procesul de învățământ este chemat să interpreteze corespunzător raportul dintre
latura formativă și cea informativă, acordând un rol prioritar formativului, urmărind în
principal dezvoltarea gândirii active, spiritul de inventivitate creator, practic al elevilor.
Eforturile trebuie direcționate spre dobândirea de către elevi a tehnicilor de lucru,
care să le dezvolte capacitatea de adaptare la permanentele modificări intervenite în
instrumentele de lucru, ca urmare a perfecționărilor aduse în procesul muncii.
5
Experiența acumulată în peste 100 de ani de evoluție a demonstrat că organizarea
unui regim rațional de muncă și de mișcare, începând din frageda copilărie, cristalizează
unele calități ce se moștenesc pe toată durata vieții.
Deprinderea copiilor cu practicarea diferitelor ramuri sportive, formează calea cea
sigură pe baze trainice viitorul ”sportului pentru toți”. În acest sens practica a demonstrat că
adulții care nu ți-au însușit în anii școlarității principalele procedee tehnice ale unui sport,
greu mai pot fi atrași spre mișcare, spre exerciții fizice generatoare de sănătate și bună
dispoziție.
Capacitățile de coordonare constituie un factor important ce contribuie la însușirea
corectă a tehnicii, la progresul tehnic și aplicarea eficientă a tehnicii în joc.
Pregătirea tehnică în jocurile sportive constituie un factor limitativ în obținerea
performanțelor în condițiile în care nu este ridicată la parametri corespunzători, în ciuda
faptului că tendințele actuale în pregătire încearcă să substituie pregătirea tehnică cu
pregătirea fizică.
Se presupune că pregătirea dirijată a jucătorilor debutanți în vederea dezvoltării
capacităților coordinative, prin dezvoltarea pe scară largă a capacităților motrice – constituie
premisa esențială în creșterea ulterioară a ariei și valorii tehnice.
În sensul celor spuse, educația și pregătirea copiilor se impun tot mai mult drept
componente de bază ale educației fizice moderne care contribuie la creșterea eficienței
practicării exercițiilor fizice din punct de vedere biologic, pedagogic, psihologic și
sociologic.
O serie de autori, în literatura de specialitate, referindu-se la capacitățile de
coordonare și la formele de manifestare a acestora – coordonare, echilibru, orientare în
spațiu etc, sunt de acord că această calitate motrică stă la baza însușirii și perfecționării
diferitelor acte și acțiuni motrice (deprinderi, priceperi, procedee tehnico-tactice etc.) și că,
de asemenea, condiționează perfecționarea celorlalte calități motrice.
Weineck J. 1995, citat de Mărcuț P. 2007, evidențiază aspecte importante ale
învățării motrice, astfel ”condiționează și asigură aplicarea priceperilor și deprinderilor
motrice în mod adecvat, în condițiile cele mai variate, ajută individul să se adapteze fără
dificultăți, condițiilor mereu modificate în care își desfășoară activitatea”.
”Învățarea motrică constă într-un set de procese asociate exersării sau experienței
care conduc la schimbări relativ permanente în capacitatea de a răspunde la stimuli” (R.
Schmidt, 1982 citat de Dragnea și colab. 2006). Aceasta se referă la dobândirea unor
modalități comportamentale definite prin performanțe motrice.
6
Înainte de a aborda procedeele tehnice cele mai simple, de cele mai multe ori în
jocurile sportive este necesar ca modelul minimal de pregătire să conțină elemente de
”motricitate” – respectiv, variante de mers, dar mai ales de alergare, opriri, schimbări de
direcție, fandări, sărituri cu desprindere de pe un picior sau de pe două picioare, escaladări,
prinderi și aruncări diverse, etc.
În ceea ce privește modul de predare și mijloacele folosite la nivelul gimnaziului,
metodele și formele de predare, metodele și mijloacele de învățare, perfecționarea la nivelul
învățământului gimnazial, lucrările în domeniu sunt foarte sărace.
CAPITOLUL I. Capacitatea coordinativă

I.1. Delimitări conceptuale
Capacitățile coordinative desemnează generic un complex de calități preponderent
psiho-motrice care presupun capacitatea de a învăța rapid mișcări noi, adaptare rapidă și
eficientă la condițiile variate, specifice diferitelor tipuri de activități, prin restructurarea
fondului motric existent.
”Capacitățile coordinative mai au ca sinonime îndemânarea, dexteritatea și iscusința
și sunt determinate de procesele de ghidare și reglare a gesturilor. Ele îl pun pe sportiv (elev)
în situația de a-și coordona în mod sigur și economic acțiunile motrice în situațiile posibile
7
(stereotipe) și imprevizibile (adaptare) și de a învăța relativ repede gesturile sportive” (Frey,
1977).
Termenul de îndemânare ni se pare restrictiv în raport cu bogăția (complexitatea)
manifestării acestor capacități, ca o unitate în diversiune.
După Blume (1981), citat de Manno, ”capacitățile coordinative constituie un sistem,
concepție la care subscriem în totalitate, având în vedere intercondiționările complexe dintre
elementele componente și finalitățile acestuia”.
Capacitățile coordinative sunt distincte de abilități, în timp ce abilitățile se raportează
la acte de gesturi concrete consolidate, parțial automatizate, capacitățile coordinative
reprezintă condițiile consolidate de generalitate, adică fundamentale ale performanței omului
în legătură cu o întreagă serie de acte gestuale.
Capacitatea de coordonare poate fi definită ca o calitate psihomotrică care are la bază
corelația între sistemul nervos central și musculatura scheletică în timpul efectuării unei
mișcări.
Problema organizării, a conducerii coordonate, sau exprimându-se în limbaj
cibernetic a dirijării și reglementării realizării mișcărilor, este o problemă centrală a
motricității care preocupă știința și în special neurofiziologia de zeci de ani, fără a se fi putut
realiza până în prezent o teorie infailibilă asupra coordonării motrice, care este deja
dovedită.
În programul genetic al fiecărui individ din specia umană este înscrisă posibilitatea
efectuării unor mișcări cu diferite grade de complexitate, care se deosebesc între ele prin
numeroase caracteristici calitative și cantitative.
Efortul fizic are rolul de a induce perfecționarea organismului la niveluri diferite,
obținându-se indirect îmbunătățirea indicilor calităților motrice. În schimb, îmbunătățirea
parametrilor mișcării prin finisarea continuă a legăturilor reflex-condiționate și a
stereotipurilor dinamice ce stau la baza perfecționării preciziei, fineții și eficienței mișcării
se adresează mai puțin structurilor morfologice și biochimice ale organismului, vizând în
special îmbunătățirea funcțională sub aspectul coordonării mișcărilor, asigurându-se
cursivitate și economicitate actelor motrice în unele probe sportive și accentuarea aspectelor
sportive în altele.
Încă din anul 1902, Foerster definește coordonarea drept ”capacitatea organismului
de a scoate la iveală cu ajutorul contracției musculare, efecte exterioare care contribuie la
îndeplinirea unei teme precise, în condiții de consum energetic redus”. Autorul stabilește trei
condiții ce trebuie îndeplinite ca să putem vorbi de coordonare:
8
- Scopul urmărit
- Efectul să fie realizat cu un consum energetic redus
- Simțul subiectiv să fie de ușurință și siguranță în execuție
Gundlach (1968) spune despre calitățile de coordonare că sunt ”calități de organizare
și reglare a mișcării”, în timp ce G. Schnabel (1973) ținând cont de legătura indestructibilă
dintre sistemul neuro-muscular și situațiile din mediul înconjurător, adaugă ca noutate
noțiunea de scop anticipat și definește coordonarea motrică ca ”organizarea actelor motrice
în funcție de un rezultat anticipat”.
Coordonarea motrică privită drept capacitatea de a conduce eficient propriile mișcări
în concordanță cu temele motrice trasate, poate fi abordată și de pe poziții fiziologice, ca o
conlucrare între sistemul nervos central și sistemul muscular într-o precisă formă de
desfășurare a unei mișcări.
O problemă care abordează ușor unilateral problematica aparține lui F. Fetz (1979),
care descrie coordonarea ca fiind ”rezultatul interacțiunii între mușchi în cadrul unui act
motric”.
Platonov consideră oordonarea ca fiind ”aptitudinea de a efectua rapid și economicos
acțiunile motrice complicate și neașteptate”.
În termeni foarte generali, capacitățile coordinative sunt necesare pentru stăpânirea
unor situații care cer acțiune rapidă și rațională, fiind ca o mare valoare în prevenirea
accidentelor. Capacitățile coordinative sunt la baza unei capacități de învățare senzorio-
motorie bună. Desigur o economie inerentă, condiționată de precizia ghidării gesturilor,
permite executarea unor mișcări identice cu o cheltuială mică de forță musculară, ceea ce
duce la realizarea unei economii de energie.
Pentru lămurirea noțiunii de coordonare trebuie pusă în discuție problema care dintre
factorii, forțele, elemente și procesele parțiale ale acțiunilor motrice trebuie coordonate,
respectiv ordonate și organizate într-un proces logic general.
Fiziologia raportează coordonarea la activitatea musculară, la anumite reguli ale
activității musculaturii sinergice și antagoniste și la procesele de conducere realizate de
sistemul nervos. Această abordare impune denumirea de coordonare neuro-musculară.
Anatomia funcțională și chineziologia subînțeleg prin coordonare motrică relațiile
dintre jocul diferitelor grupuri musculare, în timp ce biomecanica corelează impulsurile de
forță ce trebuie coordonate în cadrul acțiunii, funcție de parametrii stabiliți.
Revenind la problematica factorilor și proceselor ce trebuie coordonate, constatăm că
noțiunea de capacități coordinative include toate aspectele sus amintite, fiecare dintre ele
9
reprezentând o treaptă diferențiată a abstracției actelor motrice ce trăiesc conștient, în mod
nemijlocit.
J. Weineck formulează un mod schematic al controlului motor în care diversele tipuri
de răspuns sunt determinate de anumite cerințe:
- captarea informației și prelucrarea sa. Calitatea procesului depinde în mare măsură
de capacitatea de analiză a sportivului;
- anticiparea și programarea actului motor prin valorificarea experienței anterioare și
a bagajului motric al sportivului;
- transmiterea impulsului către efectori;
- retro – infirmarea constantă bazată pe derularea acțiunii;
- impulsuri colective, dacă este necesar.
Capacitățile coordinative sunt de neconceput fără factorii fizici ai performanței: forța,
viteza, rezistența și implicarea lor complexă în realizarea mișcării. Deci, acestea nu sunt
eficace în performanțe sportive decât în cooperare cu capacitățile condiționale.
I.2. Componentele capacității coordinative

Lucrările care abordează tematica capacitățile coordinative nu oferă o clasificare
unitară legată de numărul, structura și legăturile stabilite între componentele acestora.
Cu toate acestea, varietatea de păreri oferă și aspecte comune ale acestor componente
sau în unele cazuri după cum am remarcat, prezintă sub altă denumire același concept și
conținut al unor forme de manifestare.
Organizarea sistemică a capacităților coordinative este susținută de Blume (1981),
citat de Șerbănoiu Sorin, care având în vedere intercondiționările dintre elementele și
finalitățile acestui sistem prezintă următoarea structură:
a) Capacitatea de combinare și cuplare a mișcărilor
Permite stabilirea legăturilor dintre deprinderile motrice automatizate cum ar fi
alergarea, săriturile, pedalatul, combinarea elementelor din gimnastică, sărituri în apă sau
alte sporturi ce implică o succesiune de elemente standardizate. În sporturile de situație
această capacitate este esențială pentru combinarea secvențelor tehnice.
Capacitatea de combinare și cuplare a mișcărilor include și coordonarea segmentară,
brațe – picioare – trunchi; antrenamentul bilateral sau pregătirea ambidextră, reprezintă și
ele o componentă a acestui tip de coordonare.
b) Capacitatea de orientare spațio – temporală
10
Permite modificarea poziției și mișcarea corpului în spațiu și timp în raport cu un
anumit grad de acțiune, cu mișcările unor obiecte, a unor parteneri sau adversari.
R. Manno distinge două forme fundamentale de orientare:
- în raport cu obiectele în mișcare în condiții relativ statice caz în care elaborarea
vitezei și a profunzimii predomină asupra costului informațiilor;
- orientarea corpului în raport cu două puncte de referință, fixe sau mobile, caz în
care performanța vizuală este integrată în informația vestibulară și chinestezică.
Această capacitate are un rol considerabil în jocurile sportive, unde este necesară
adaptarea continuă a mișcărilor, lucru valabil și în cazul sporturilor de luptă. În sporturile
tehnice (gimnastică, patinaj artistic), orientarea spațio-temporală este foarte solicitată deși
automatizarea reduce considerabil importanța celorlalți analizatori.
c) Capacitatea de diferențiere chinestezică
Face posibil controlul diferențiat al parametrilor dinamici, temporali și spațiali ai
mișcării, fiind determinantă în dozarea impulsurilor exercitate pe sol, a forței loviturilor
precum și în cazul adaptării la regimuri noi de tensiune.
Manifestată cu indici superiori această capacitate asigură înalta precizie a execuțiilor
în condițiile unui consum energetic minim.
Ea intervine în toate ramurile sportive care implică adoptarea unor posturi sau
imitarea unor figuri, având un rol considerabil în formarea tehnică și execuția unui anumit
exercițiu determinând nivelul de tensiune corespunzător intensității, deplasării unghiulare și
accelerării segmentelor corporale.
O altă formă de manifestare a acestei capacități poate fi menționată și relaxarea
musculară voluntară.
d) Capacitatea de echilibru
Reprezintă capacitatea de a menține corpul într-o poziție echilibrată și de a reface
echilibrul acestuia după deplasări și solicitări cu amplitudine mare.
Se stabilește un echilibru static, în mișcările lente și al menținerii unor poziții, în
cazul căruia majoritatea reglărilor sunt efectuate de analizatorul chinestezic, tactil și numai
parțial de către analizatorul vestibular și optic, precum și un echilibru dinamic, caracterizat
prin deplasări rapide și ample în care informațiile predominante sosesc de la analizatorul
vestibular.
Echilibrul este determinat în sporturile ce implică deplasări acrobatice, perturbări
și/sau variații de sprijin, accelerări verticale, etc.
e) Capacitatea de reacție motrică
11
Este cea care permite reacția la diferiți stimuli prin acțiuni motrice adecvate. După
cum relevă și R. Manno (1996) se deosebesc două categorii fundamentale de reacții:
- Simple, ce includ răspunsurile la semnale prevăzute și cunoscute, prin mișcări
precizate anterior și univoce;
- Complexe, ce cuprind răspunsurile la stimuli necunoscuți, gama acestor reacții
fiind foarte largă.
În antrenamentul sportiv mai des întâlnită este forma complexă, care depinde în mare
măsură de învățare și experiență.
f) Capacitatea de ritmicizare (simțul ritmului)
Este capacitatea de a organiza cronologic diferite intervenții musculare în raport cu
spațiul și timpul. Ea se face responsabilă de perceperea și realizarea caracteristicilor
dinamice de schimbare sau reluare a mișcărilor în execuții ciclice, precum și de controlul
spațial al reacțiilor motrice.
Altfel spus, ritmicitatea motrică este o calitate nativă perfectibilă ce constă în
capacitatea de a executa diferite acțiuni motrice repetabile la anumite intervale organizate
precis în timp și spațiu.
Capacitatea de ritmicizare are un rol important în învățarea actelor motrice și
situațiilor tactice care impun variația frecventă fără a crește costul energetic. În această sferă
se regăsește adaptarea la un ritm extern și posibilitatea de a-l modifica.
După cum susține R. Manno (1996) ”perceperea timpului se realizează extrem de
complex, astfel încât este imposibilă identificarea unui analizator senzorial al timpului”.
Secenov afirmă că ”mișcarea este reglatoare a timpului”, în timp ce alți autori
consideră că procesele de excitație și inhibiție corticală dețin un rol în perceperea timpului,
aceasta realizându-se prin reflectarea la nivel cerebral a ctivității obiective, a realității.
A. Gagea consideră simțul ritmului ca pe ”forma cea mai receptivă a coordonării
motrice”. Ritmul este privit ca o caracteristică a proceselor periodice sau cvasiperiodice,
măsurabilă prin raportul dintre numărul de treceri consecutive prin fața unui reper imaginar
sau mobil, sau numărul de acțiuni efectuate în intervalul de timp luat în considerație.
g) Capacitatea de transformare a mișcării
Face posibil ca programul motric al unei acțiuni în desfășurare să se adapteze sau să
se modifice funcție de transformări neprevăzute ale situației, fiind posibilă chiar întreruperea
mișcării, cum se întâmplă în cazul fentelor și continuarea sa cu alte programe motrice.
Capacitatea de transformare este strâns legată de capacitatea de orientare și cea de
reacție motrică.
12
I.3. Factorii care condiționează capacitatea coordinativă
Aceștia sunt de natură biologică, motrică și psihică.
În categoria celor biologici surprindem:
- Capacitatea de alternare rapidă a proceselor de excitație cu cele de inhibiție pe
scoarța cerebrală;
- Viteza de transmitere a impulsurilor nervoase pe căile aferente și eferente (cu rol
de retroacțiune, ca urmare a comparării permanente a rezultatului cu intenția);
- Calitatea funcțională a analizatorilor (vizual, auditiv, tactil, chinestezic etc.);
- Calitatea inervației musculare (capacitatea mușchilor de a recepționa rapid
excitația) care determină contracția și apoi relaxarea;
- Valoarea surselor energetice existente în organism, în special la nivelul
mușchilor;
Din grupa factorilor motrici menționăm:
- Nivelul de dezvoltare a celorlalte calități motrice (viteza, forța, rezistența,
mobilitatea) și a combinațiilor dintre acestea;
- Capacitatea de anticipare a desfășurării ulterioare a mișcării și utilizarea în
consecință a procedeelor tehnice cunoscute. Anticiparea este determinată în mare
măsură de repertoriul tehnic al subiectului;
- Anticiparea evoluției viitoare a condițiilor în care se desfășoară mișcarea
(opoziția adversarilor, factorilor climatici etc.) care poate fi foarte rapidă, sub
formă reflexă sau sub forma răspunsurilor învățate și adecvate situațiilor tipice
care se ivesc în fiecare ramură de sport sau în execuția deprinderilor motrice de
bază sau specifice.
- Reprezentarea corectă, cât mai precisă, a mișcărilor noi ce urmează a se învăța;
- Memoria de scurtă și de lungă durată;
- Gândirea rapidă cu toate procesele sale, sub formă divergentă și convergentă, dar
mai ales gândirea creativă.
Exprimarea capacităților coordinative este condiționată de procesele de maturizare,
în special a sistemului nervos și de numărul de deprinderi motrice pe care le stârnește
subiectul. După prima copilărie, subiecții posedă un fond de deprinderi motrice de bază și
aplicative (mers, alergare, săritură, aruncare și prindere, tragere, escaladare, împingere,
cățărare, târâre etc.). În această fază capacitățile cognitive și motrice se sprijină reciproc.
13
I.4. Metodologia dezvoltării capacităților coordinative
Unele componente ale capacității coordinative prezintă un optim de dezvoltare la un
moment dat, iar altele sunt practic nedezvoltate, putem spune, în general, că ele ar avea un
interval de maturizare perioada dintre vârstele 7 – 10 ani. Cam în această perioadă se poate
observa, după părerea lui Bringmann și o maturizare rapidă a sistemului nervos central. În
paralel, se produce o creștere a funcțiilor analizatorilor optici și acustici, iar odată cu
ameliorarea prelucrării informației este facilitată instruirea abilităților gesturilor complexe.
Instruirea la momentul optim a capacităților coordinative este deci decisivă în ceea
ce privește nivelul capacității de dezvoltare de mai târziu. În cursul vieții, facultățile
coordinative descresc mai rapid sau mai lent, în funcție de ritmul de manifestare a factorilor
fizici ai performanței și calității proceselor de coordonare și ghidare.
Dezvoltarea la un nivel superior a capacităților coordinative influențează în mare
măsură însușirea, consolidarea, perfecționarea și stabilitatea în timp a actelor motrice noi.
De asemenea, se favorizează efectuarea eficientă și în condiții variate a actelor și a
acțiunilor motrice dobândite anterior. Ele favorizează și restructurarea și
readaptareaexecuției actelor și execuțiilor motrice în scopul eficientizării lor.
Datorită complexității capacităților coordinative, mai mulți autori consideră că ele nu
au procedee metodice și exerciții speciale de dezvoltare ca și celelalte capacități motrice. Al.
Mogoș și Ghe. Mitra (1980) consideră că ”orice exercițiu este pentru dezvoltarea
îndemânării”.
Părerea noastră, formată pe baza studierii detaliate a bibliografiei din domeniu, este
că și în cazul capacităților coordinative principala metodă de dezvoltare este exersarea.
Importanța capacităților coordinative a dobândit o pondere crescută în procesul de
antrenament odată cu extinderea pregătirii timpurii a tinerilor în diferite ramuri de sport,
constituind un obiectiv prioritar încă din primul stadiu de instruire. Importanța capacităților
coordinative rezidă în următoarele:
 Influențează în mare măsură învățarea și perfecționarea actelor motrice noi și
stabilitatea acestora în timp;
 Favorizează efectuarea eficientă a actelor și acțiunilor motrice în condiții variate;
 Determină efectuarea mișcărilor în condiții optime de ritm și tempo;
 Favorizează valorificarea superioară a celorlalte calități motrice;
 Favorizează restructurarea mișcărilor în fazele antrenamentului de înaltă performanță
și în perfecționarea deprinderilor motrice de bază și aplicative.
14
Ca și viteza, capacitățile coordinative sunt în mare măsură determinate genetic și, ca
atare, se consideră că și gradul lor de antrenabilitate este mai redus. Aceasta determină, în
consecință, ca și procesul de selecție sportivă să fie orientat (în sporturile în care această
calitate este considerată prioritară) către subiecții cu disponibilități în această direcție. Pentru
a dezvolta capacitățile coordinative este necesar a se cunoaște bazele teoretice și practice ale
acestora, măsură valabilă, de altfel, pentru toate calitățile motrice.
În consecință, în antrenamentul sportiv se impun următoarele măsuri și indicații
metodice pentru dezvoltarea capacităților coordinative:
 Accentul în instruire va fi pus pe stăpânirea unui număr cât mai mare de deprinderi
motrice;
 Exercițiile trebuie să prezinte un grad de dificultate sporit, chiar în primele etape ale
învățării; pe măsură ce subiectul se obișnuiește și execută cu mare ușurință un
exercițiu, se va mări dificultatea cestuia sporind exigențele față de precizia mișcării,
coordonarea integrală a mișcării și componentele acesteia și spontaneitatea
schimbării situației;
 În procesul dezvoltării capacităților coordinative vor fi evitate exercițiile care
provoacă crisparea subiecților;
 Dezvoltarea capacităților coordinative trebuie programată la începutul lecției de
antrenament, după o bună încălzire, când organismul este pregătit pentru eforturile
pe care le implică acest obiectiv;
 Volumul de lucru pe lecție va fi mic, în schimb se va programa un număr mare de
lecții cu obiective de dezvoltare a diferitelor componente ale capacității coordinative;
 Perioadele cele mai favorabile pentru dezvoltarea capacităților coordinative sunt
copilăria, pubertatea și adolescența, când organismul posedă o plasticitate mai mare
decât la vârsta adultă. La 6-7 ani sunt bine dezvoltate și se poate acționa asupra lor
echilibrul, mobilitatea articulară și rezistența musculară (locală), fapt ce face posibilă
însușirea unui număr mare de deprinderi motrice care fundamentează dezvoltarea
marcată a capacităților coordinative între 6-11 ani. Această perioadă de vârstă este
cea mai importantă pentru achiziționarea de noi deprinderi motrice care se nasc pe
cale integrativă, din combinarea celor cunoscute cu mișcări noi.
Procesul dezvoltării capacităților coordinative poate fi orientat în două direcții:
1. Dezvoltarea coordonării generale
2. Dezvoltarea componentelor capacităților coordinative specifice fiecărei ramuri de
sport.
15
Raporturile sunt foarte strânse, în sensul că bazele generale crează premisele
coordonării specifice. Între cele două forme există un conținut favorizant, realizat prin
diminuarea treptată a exercițiilor de coordonare generală și înlocuirea acestora prin exerciții
cu caracter specific.
Pentru dezvoltarea capacităților coordinative se recomandă folosirea parcursurilor
utilitar – aplicative, ștafetelor și concursurilor. În decursul timpului s-au efectuat și o serie de
procedee metodice pentru dezvoltarea capacităților coordinative:
a) Exersarea (repetarea) actelor sau acțiunilor motrice în condiții variabile pentru a
surprinde viitoarea situație posibilă. Prin condiții variabile se înțeleg diferite condiții de
mediu, diferite condiții de spațiu, diferite condiții de timp.
b) Exersarea (repetarea) actelor sau acțiunilor motrice în condițiile sprijinirii
complexității acestora prin creșterea dificultății realizate prin modificarea condițiilor
normale de lucru.
Aceste condiții se pot manifesta astfel:
 Modificarea greutăților materialelor folosite,
 Îndepărtarea centrului de greutate față de sol,
 Execuții în oglindă,
 Exerciții asimetrice,
 Exerciții în care s-a modificat timpul sau tempoul,
 Introducerea actelor motrice într-un lanț de acte motrice,
 Introducerea de sarcini suplimentare,
 Exerciții cu segmente ”neîndemânatice”,
 Exersare în condiții de regulament modificate (micșorarea suprafeței pe care
se lucrează, creșterea numărului de subiecți pe această suprafață, creșterea
numărului de mingi, micșorarea părților, coborârea sau ridicarea fileului etc.)
c) Exersarea (repetarea) actelor și acțiunilor motrice în condiții relativ constante.
Efectuarea oricărui exercițiu, fie simplu, dar mai ales, complex, poate duce în proporții mai
mari sau mai mici a capacităților coordinative.
În lecțiile de educație fizică, exercițiile pentru dezvoltarea capacităților coordinative
pot fi întâlnite în majoritatea verigilor lecțiilor.
În decursul unui an școlar ele se pot dezvolta în oricare perioadă a anului fără niciun
fel de restricție (dacă de lucrează în interior sau afară). Nu este recomandabil ca în lecțiile în
care se abordează ca temă viteza, să fie abordate ca temă capacitățile coordinative.
16
Așadar, coordonarea este educabilă și perfectibilă și ea poate fi menținută prin
aportul comun al tuturor metodelor moderne de antrenament. Trebuie însă să avem în vedere
tot timpul particularitățile jucătorilor și cele trei etape care se disting în formarea și
dezvoltarea coordonării:
1. Formarea deprinderilor în condiții ușurate (fără viteză, fără adversar, limită de
timp și îngreuiere),
2. Sporirea treptată a dificultăților de execuție;
3. Aplicarea priceperilor și deprinderilor motrice în condiții cât mai apropiate de joc
și mereu schimbătoare.
I.5. Metode și procedee metodice utilizate pentru dezvoltarea capacității

coordinative
Vârsta cuprinsă între 6 – 13 ani este considerată de majoritatea cercetătorilor în

domeniu ca fiind propice dezvoltării capacităților coordinative, ulterior înregistrând o
stagnare.
Capacitățile coordinative au drept substrat funcțional acțiunile asociate ale
analizatorilor și ale SNC, predominante fiind efectele de adaptare și reglare. De aceea,
dezvoltarea lor este puternic condiționată de maturizarea sistemului de percepție.
Cercetările recente au stabilit că perioada de cea mai intensă dezvoltare corspunde
unor perioade de sensibilitate deosebită a organismului la antrenament, de unde și denumirea
de faze sensibile.
Metode generale
O eficacitate deosebită pentru dezvoltarea capacităților coordinative o atât
dificultățile de execuție, cât și reducerea sau creșterea numărului de informații furnizate de
analizatori.
Pentru dezvoltarea capacităților coordinative, Harre (1977) prezintă următoarele
metode:
- Variația execuției mișcărilor,
- Variația condițiilor externe,
- Combinarea unor deprinderi automatizate,
- Exersarea cu cronometrarea timpului,
- Variația informațiilor,
- Exerciții executate pe fond de oboseală,
17
- Exerciții în care se urmărește imitarea unor secvențe motrice stabilite,
- Execuții de pe ambele părți.
Metode specifice
1. Metode pentru dezvoltarea capacității de combinare și cuplare a mișcării:
 Conexiunea progresivă, parțială sau totală, dintre 2 deprinderi cu accentuarea
anumitor componente,
 Exerciții de coordonare segmentară între membrele superioare și cele inferioare,
 Dezvoltarea progresivă a lateralității, exploatând mișcările asimetrice cu dificultăți
crescânde,
 Combinarea unor deprinderi cu diferite rezistențe.
2. Metode pentru dezvoltarea capacității de orientare spațio – temporală:
o Observarea celorlalți sportivi în mișcare și pe loc,
o Deplasarea în spații și pe distanțe prestabilite,
o Folosirea unor spații diferite de cele standard,
o Folosirea unor poziții, situații și mișcări neobișnuite,
o Posibilitatea autoobservării (oglinzi, video).
3. Metode pentru dezvoltarea capacității de diferențiere chinestezică:
 Toate exercițiile în care există o creștere progresivă a nivelului de precizie sau de
împingere ( sărituri la înălțimi și distanțe diferite),
 Lovituri la distanțe și din poziții diferite.
4. Metode pentru dezvoltarea capacității de echilibru:
 Toate exercițiile care stimulează echilibrul corpului sau al unor aparate controlate de
sportiv,
 Exerciții de acrobatică elementară.
5. Metode pentru dezvoltarea capacității de reacție motrică:
 Situațiile în care se impune reacția la stimuli vizuali, acustici, tactili, chinestezici,
într-o formă progresiv complexă.
6. Metode pentru dezvoltarea capacității de transformare a mișcării:
o Crearea unor situații de joc în care sunt cerute modificări neprevăzute de acțiune
(fente),
o Realizarea unor trasee mai puțin cunoscute, cu variații ale mediului.
7. Metode pentru dezvoltarea capacității de ritmicizare (simțul ritmului):
- Variații de ritm,
18
- Refacerea unor frecvențe de mișcare,
- Accentuări acustice ale ritmurilor de execuție,
Coordonarea generală creează premisele pentru dezvoltarea coordonării specifice,
între cele două forme de manifestare existând un ”continuu favorizant”.
Nr. Procedeu metodic Exerciții
crt.
1. Exersarea cu utilizarea poziții inițiale -Sărituri în lungime stând cu
neobișnuite pentru efectuarea spatele la direcția efectuării
exercițiilor acesteia,
-start cu spatele la direcția de
alergare, din poziții variate
(ghemuit, culcat facial, așezat).
2. -aruncarea obiectelor cu mâna
Efectuarea exercițiilor cu membrul
opusă celei preferate,
neîndemânatic
-box cu garda inversă.
3. Schimbarea tempoului și a sistemului -alergări în tempou variat și cu
de execuție variante de alergare,
-desfășurarea acțiunilor de atac
sau a altor structuri de joc în
tempou variat sau cu accelerare
treptată până la faza de finalizare
etc.
4. Limitarea spațiului în care se Structuri de joc, jocuri
efectuează exercițiile pregătitoare și dinamice pe teren
redus
5. Efectuarea procedeelor tehnice și a -exerciții din jocuri fără dribling
înlănțuirii acestora cu restricții sau cu un singur dribling,
-exerciții pentru corectarea
tehnicii etc.
19
CAPITOLUL II. Particularitățile biologice și psihometrice specifice
vârstei
de 10 – 12 ani
Tipul pregnant de activitate pentru perioada aceasta o reprezintă instruirea școlară în
condițiile diversificării, a dezvoltării personalității, a mobilizării aptitudinilor și a întregului
potențial biometric.
Această etapă se caracterizează printr-un ritm accentuat al dezvoltării somatice,
caracterizată prin dimorfism sexual, dezechilibre între proporțiile diferitelor segmente și
între sferele morfologică și vegetativă.
Musculatura scheletică se dezvoltă în special prin alungire, dar forța relativă nu
înregistrează creșteri evidente, accelerarea creșterii taliei rezultă în special din dezvoltarea în
lungime a membrelor față de trunchi, ceea ce conduce la un aspect așa-zis caricatural al
puberului.
Mobilitatea articulară înregistrează valori relativ scăzute atât la fete cât și la băieți.
Datele literaturii de specialitate evidențiază o continuă îmbunătățire a marilor funcții,
în ciuda rezervelor funcționale încă reduse, ale aparatului cardio-vascular, aparatul respirator
marchează o ”creștere substanțială”, indicii obiectivi de creștere demonstrând că rezistența
aerobă poate fi dezvoltată cu succes în perioada pubertară.
Tânărul trebuie să se adapteze unei existențe diferite, pe care nu întotdeauna o
stăpânește ușor, dovadă fiind fluctuațiile, inconsecvențele în realizarea eficientă a diferitelor
sarcini motrice.
Puberul nu are o conduită motrică egală, ci una marcată de discontinuități în care
mișcările sunt insuficient ajustate, uneori exaltate, alteori apatice.
Propria imagine corporală, insuficient conștientizată în copilărie, se focalizează
progresiv, reprezentând atât un nucleu al conștiinței de sine, cât și o instanță reper în
reglarea acțiunilor motrice.
Integrarea în grupul social pare să fie o dominantă a vieții psihice a puberului, acesta
având o mare disponibilitate pentru angajarea în relații școlare, profesionale, familiale, de
cartier etc. Conduitele ludice de până acum sunt treptat înlocuite prin conduite de inserție
20
socială, care pot avea o componentă motrică importantă. Perioada pubertară reprezintă un
interval optim pentru învățarea majorității deprinderilor motrice specifice ramurilor de sport,
precum și pentru dezvoltarea calităților: viteză, rezistență, coordonare. Pe lângă
perfecționarea deprinderilor motrice de bază, însușite în etapele anterioare, inițierea în
practicarea unor ramuri și probe sportive, prin însușirea elementelor tehnico-tactice specifice
acestora, reprezintă unul dintre obiectivele importante ale acestei etape. Acesta trebuie
dublat și de creșterea capacității de aplicare a sistemului de deprinderi și priceperi motrice în
condiții diversificate și de timp liber.
Particularități fiziologice specifice vârstei de 10 – 12 ani
Pubertatea, evenimentul major, esențial, fiziologic și psihic aduce transformări
psihofiziologice cu repercusiuni adânci în ceea ce privește constituția fizică, determinând
întreaga dezvoltare somato-funcțională și psihică a copilului.
Primele semne ale evoluției rapide a caracterelor sexuale secundare sunt: păr pubian,
păr axilar, dezvoltarea mamelonului, schimbarea vocii. Până la apariția pubertății nu existau
diferențe de sex în ceea ce privește secrețiile hormonale. Cu puțin înaintea apariției
pubertății, producția de hormoni specifici se accentuează și apar diferențe în ceea ce privește
caracteristicile morfologice și ale capacității fizice, cunoscute sub numele dimorfism sexual.
În prima fază a pubertății se evidențiază un puseu de creștere, ce modifică greutatea și
statura mai rapid și mai pregnant la fete față de băieți. Astfel, la 10 -13 ani, fetele sunt mai
înalte și au greutatea corporală mai mare decât băieții de aceeași vârstă, ca mai târziu băieții
să depășească definitiv fetele în înălțime și greutate. În perioada pubertară, secreția de
testosteron este mult mărită la băieți și este responsabilă prin caracterul său puternic
anabolizant proteic, de creșterea masei musculare la această vârstă, de la 27% la 41 – 42%.
Ritmul accelerat de creștere din această perioadă privește atât creșterea și
dezvoltarea organelor, aparatelor și sistemelor din sfera somatică, cât și a celor vegetative.
Din acest punct de vedere, toate organele și aparatele pot fi împărțite în trei categorii:
 Organe și aparate cu o creștere rapidă în perioada pubertății (aparat locomotor,
respirator, vase, etc.)
 Organe și aparate cu dezvoltare explozivă (organele genitale)
 Organe care cresc până la pubertate și apoi involuează (organe limfoide, timus,
epifiză).
Creierul copiilor, la această vârstă, este de 1400 – 1500 de grame, față de 1100 –
1200 grame la 6 ani, iar din punct de vedere funcțional, sistemul nervos central se
caracterizează prin plasticitate mare, care se păstrează și la această vârstă, cu dominanta
21
excitației și cu tendința de iradiere a acesteia, datorită slabei inhibiții corticale, labilitate
psihică alimentată și de instabilitatea hormonală.
Aceste particularități ale SNC influențează, în mod direct, viteza de formare și
stabilitate a deprinderilor motrice, favorizează apariția oboselii, slăbește în oarecare măsură
voința și perseverența copiilor.
Odată cu intrarea în pubertate interesul pentru mișcare și activități sportive scade
simțitor. De aceea, la unii copii, lipsa de mișcare dublată de o alimentație abundentă, duce la
instalarea obezității și o evoluție lentă a procesului de maturizare sexuală la puberi.
Detașarea de influența părintească care se accentuează, comportamentul critic,
dorința de autonomie și asumarea propriilor responsabilități caracteristice copiilor din
perioada pubertară, trebuie înțelese de către educator (profesor, antrenor), care va coopera
activ în organizarea activității sportive cu acești copii, a căror antrenabilitate a factorilor
determinanți ai condiției fizice, poate fi maximă la această vârstă. Orice greșeală referitoare
la sarcinile de antrenament și la raportul antrenor – adolescent, poate constitui o primă cauză
a abandonării activității sportive.
Particularitățile psihice specifice vârstei de 10 – 12 ani
Pe plan senzorial, în pubertate asistăm la o scădere a tuturor pragurilor senzoriale,
ceea ce evocă creșterea sensibilității sale. În plus, se produce o erotizare a tuturor simțurilor.
Individul are o capacitate suplimentară în a percepe culorile. Se dezvoltă simțul de
observație, iluziile perceptive sunt încă prezente și se constată o capacitate mai bună de
verbalizare a trăirilor sale.
Pe plan intelectual, din punct de vedere al gândirii, în pubertate coexistă două stadii
de evoluție a intelectului: stadiul operațiilor concrete și stadiul operațiilor formale. Cât
privește operativitatea gândirii, este prezentă, îndeosebi, operativitatea nespecifică
(abstractizare, sinteză, generalizare, analiză, comparație), dar se schițează și operativitatea
specifică (capacitatea de a utiliza algoritmi). Se formează judecăți și raționamente tot mai
complexe, inclusiv de probabilitate.
În pubertate, se structurează și un stil de gândire, adică un mod personal, prin care
individul acționează intelectiv asupra unui aspect sau altul din realitate. Tot la această vârstă
apare o curiozitate intelectuală deosebită, iar pe fondul aspectului contestatar se structurează
și caracterul critic al gândirii.
Memoria specifică puberilor este cea voluntară, logică și mai ales, cea de scurtă
durată, deși funcționează și cea de lungă durată. Cât privește uitarea, apare o perioadă critică
22
la 10 – 12 ani, dar puberul uită, în special, pentru că tratează repetiția ca pe o ”toceală”
demnă de dispreț, fiind după opinia sa un simptom al deficitului intelectual.
În perioada pubertății, limbajul prezintă următoarele particularități:
- Crește debitul verbal oral (120 cuvinte/minut) și cel scris (7 - 9 cuvinte/minut),
- Vocabularul se îmbogățește cu termeni de știință, tehnică, literatură,
- Dispar expresiile fonematice parazite,
- Exprimarea devine mai fluentă, mai logică, mai elocventă,
- Vorbirea are un caracter situațional (se modelează în funcție de caracterul concret),
- Este specifică vorbirea în jargon, populată cu expresii pitorești, teribilisme,
vulgarisme.
Afectivitatea are un caracter vulcanic, debordant. Emotivitatea oscilează între
extreme, toată gama de stări afective fiind prezentă: anxietatea, teama, timiditatea. Față de
stres, puberul manifestă intoleranță, reacționând recalcitrant. În interiorul grupului, format
din persoane de același sex, relațiile sunt calde, tandre, grupul securizându-se și dându-i
forță.
Pubertatea și adolescența se caracterizează prin definitivarea și stabilizarea
structurilor de personalitate, fenomen care se produce la 14 ani. Psihismul are, în stadiul
respectiv, un caracter caleidoscopic, ceea ce va furniza materia primă necesară construcției
personalității. Dincolo de multitudinea transformărilor ce invadează întrega personalitate a
puberului și adolescentului, există după U. Șchiopu și E. Verza (1995), trei dominante care
dau culoare și specificitate acestei vârste:
- Cristalizarea conștiinței de sine,
- Identitatea vocațională,
- Debutul independenței.
Conștiința de sine înregistrează în pubertate și adolescență, un salt calitativ
remarcabil. Fenomenul implică mai multe fațete: identificarea eului corporal, identificarea
eului spiritual (capacitatea individului de a-și evalua corect propria sa activitate, precum și
nivelul de cunoștințe și aptitudini pe care le posedă) și eul social (semnifică reputația socială
a individului și conștientizarea statuturilor și rolurilor pe care le îndeplinește în prezent, sau
cele pe care le proiectează în viitor).
Identitatea vocațională desemnează abilitatea persoanei de a-și cunoaște calitățile și
defectele, ca, pe baza lor, să poată decide asupra opțiunii sale profesionale. Dacă puberul
manifestă abilitate îndeosebi în cunoașterea trăsăturilor de caracter și al intereselor, în
schimb, la adolescent apare capacitatea de a-și defini aptitudinile.
23
Dobândirea independenței constituie un corolar firesc al inventarului minuțios și
sever pe care individul și l-a făcut pe plan interior. Pubertatea și adolescența aduc doar o
independență pe plan valoric, întrucât, în pofida atitudinilor frecvente de bravare,
dependența sa materială și afectivă, față de propria familie, rămâne activă un timp
îndelungat. În dobândirea independenței, un loc important îl reprezintă dobândirea cărții de
identitate (14 ani) și a majoratului civil (18 ani), acesta din urmă marcând momentul când
este investit cu o serie de drepturi și datorii cetățenești.
CAPITOLUL III. Jocurile sportive și rolul lor în dezvoltarea capacității

coordinative
Obținerea unor performanțe superioare în jocurile sportive este determinată de o

pregătire fizică organizată sistematic de așa natură încât jucătorul să suporte în condiții
optime și fără repercusiuni eforturile mari ale jocurilor sportive moderne.
Pregătirea fizică în jocurile sportive are o însemnătate deosebită și presupune
atingerea unui nivel înalt de dezvoltare a calităților fizice: viteză, forță, rezistență și
coordonare, lucruri care constituie baza pe care se sprijină activitatea sportivă.
Capacitățile de coordonare constituie un important factor ce contribuie la însușirea
corectă a tehnicii la progresul tehnic și la aplicarea eficientă a tehnicii în joc.
Antrenamentul sportiv dezvoltă coordonarea care are o contribuție esențială în
realizarea acțiunilor de joc. Coordonarea determină performanța și în jocurile sportive, de
nivelul ei depinzând valorificarea celorlalte aptitudini. Ea dă sens tactic factorilor fizici și
tehnici.
Coordonarea reprezintă o formă de exprimare complexă a capacității de performanță
prin învățarea rapidă a mișcărilor noi și adaptarea la situații variate conform specificului
jocurilor sportive sau a altor deprinderi motrice de bază și aplicative.
În jocurile sportive, coordonarea este în strânsă legătură cu celelalte calități motrice
și, în mod deosebit, cu aria motrică și capacitatea de analiză de care dispune jucătorul. Un
jucător cu un fond motric general și specific bogat are mai multe posibilități de dirijare a
mișcărilor (selecționare a mișcărilor utile, necesare acțiunii respective) cu economie de
energie și precizie.
24
În mod deosebit, în jocurile sportive, sunt solicitate aspectele de diferențiere
kinestezică, capacitatea de orientare spațială, capacitatea de echilibru, capacitatea de
adaptare și readaptare motrică (adaptarea optimă la modificările de situații).
Se presupune că pregătirea dirijată a jucătorilor debutanți, în vederea dezvoltării
capacităților de coordonare, prin dezvoltarea pe scară largă a capacităților motrice constituie
premisa esențială în creșterea ulterioară a ariei și valorii tehnice.
Prin dezvoltarea coordonării se dezvoltă controlul (manevrarea) mingii în condiții de
luptă cu adversarul, pe terenuri diferite (gazon umed, noroi, zăpadă), pe timp diferit (vânt,
ploaie etc.).
Ca și în viață, și în jocurile sportive de echipă, conducătorii de joc nu sunt exponenții
forței sau vitezei, ci fiind aproape totdeauna jucători tehnici, calmi, cu gândire și imaginație.
Coordonarea îi face stăpâni, iar ceea ce încearcă le reușește nu datorită norocului, ci datorită
experienței motrice bogate. Forța, viteza, rezistența sunt desigur calități de bază, chiar
hotărâtoare, dar fără coordonare ele nu se pot întregi și desăvârși neavând nicio eficacitate
prea mare. În concepția modernă viteza de desfășurare a execuțiilor tehnice presupune
necondiționat o perfectă și rafinată coordonare o totală stăpânire a elementelor și
procedeelor tehnice.
Coordonarea reprezintă calitatea de cea mai mare finețe și complexitate în sportul de
performanță. Ea ne dă acea armonie fină și precisă a mișcărilor care ne încântă ochiul.
Coordonarea face ca o execuție tehnică să apară în ochiul privitorului ca fiind
efectuată precis, economic, relaxat și degajat, și tot ea este aceea care îl ajută pe jucător să
efectueze mișcările cu efort minim și eficacitate crescută.
Execuțiile tehnice cu profund caracter tactic cu care ne-au obișnuit marii jucători și
care apar spectatorului obișnuit ca normale, firești, sunt în realitate rodul coordonării,
dublată de o muncă susținută îndreptată spre desăvârșirea măiestriei sportive, pentru că
talentul, aptitudinile și predispozițiile, forme sub care se manifestă coordonarea nativă, nu
sunt suficiente pentru a face dintr-un jucător bun unul de superclasă. Talentul cere muncă,
pasiune și sacrificii, acesta este singurul drum spre marea performanță.
Motricitatea, gradul de coordonare, reprezintă un criteriu dintre cele care au ponderea
cea mai mare în selecția tinerilor jucători. De la selecția copiilor, care încă nu au practicat
sport într-un cadru organizat și până la selecționarea jucătorilor pentru echipa națională,
coordonarea este pusă tot timpul pe primul plan, deoarece ea înseamnă baza însușirii înalte a
tehnicii, finisarea stilului, maturizarea gândirii tactice, calmul și certitudinea victoriei.
25
Desigur coordonarea reprezintă calitatea primordială în jocurile sportive, însă gradul
de coordonare este condiționat și de dezvoltarea celorlalte calități motrice de bază: forța,
viteza, rezistența. De o mare importanță este deci raportul dintre toate aceste calități motrice,
dintre coordonare și celelalte calități motrice, dar mai ales interdependența dintre ele.
În țările europene, în cadrul antrenamentelor, factorul care se lucrează cel mai mult
este cel fizic, tehnic. În țările sud-americane pe primul plan este factorul tehnico-tactic.
Oriunde pe glob însă, sportul de astăzi cere mai mult ca oricând măiestrie tehnică și
inteligență, pe un fond de temeinică pregătire fizică.
Coordonarea bine dezvoltată înseamnă o foarte mare precizie în joc, o orientare
superioară în teren, manifestată prin clarviziune și o foarte bună dezvoltare a simțului
ritmului și tempoului.
Înainte de a aborda procedeele tehnice cele mai simple, de cele mai multe ori în
jocurile sportive este necesar ca modelul minimal de pregătire să conțină elementele de
”motricitate” – respectiv variante de mers, dar mai ales de alergare, opriri, schimbări de
direcție, fandări, sărituri cu desprindere de pe un picior, sau de pe ambele, escaladări,
prinderi și aruncări diverse etc.
Trei aspecte sunt de reținut în abordarea capacităților coordinative:
1. Aspectul general, adică modul și proporțiile în care diversele manifestări motrice
se combină și se împletesc cu formele de manifestare ale capacităților de
coordonare.
2. Laturile concrete sau formele de manifestare cele mai pregnant implicate în
anumite manifestări motrice (echilibru dinamic la procedeele tehnice efectuate
din săritură).
3. Eficiența, tradusă prin indici adecvați de precizie, oportunitate, promtitudine etc.
în execuție.
Ca o concluzie a importanței coordonării și a necesității dezvoltării ei la un nivel
superior, trebuie să adăugăm un singur lucru: coordonarea este calitatea fără de care nu se
poate în jocurile sportive!
26
CAPITOLUL IV. Cercetarea experimentală privind dezvoltarea
capacității
coordinative în lecția de educație fizică
IV.1. Scopul cercetării
Scopul acestui studiu este de a verifica în ce măsură se dezvoltă capacitățile
coordinative prin utilizarea unor mijloace specifice jocurilor sportive.
Jocurile sportive se caracterizează printr-o mare varietate de situații ce apar și se
schimbă permanent, situații în care jucătorul trebuie să găsească rapid și corect rezolvarea și
să execute mișcări diferite dinainte studiate care să se armonizeze cu acțiunea coechipierilor
și să contracareze acțiunile adversarilor.
Performanța obținută în cadrul unui joc sportiv poate fi caracterizată ca o formă de
manifestare a capacității de realizare a sportivului, având drept conținut activitatea motrică
conștientă orientată spre o temă a cărui cadru este determinat de regulamentul jocului
respectiv.
Măiestria echipei tehnice a unei echipe constă în îmbinarea posibilităților individuale
ale jucătorilor și resursele întregului lot în vedere sporirii șanselor de victorie.
27
IV.2. Ipoteza cercetării
În ce masură măsurarea efortului poate ajuta profesorul de educație fizică sa
Utilizarea mijloacelor specifice jocurilor sportive în verigile tematice ale lecției de
educație fizică - va accelera dezvoltarea capacităților coordinative la elevii de clasa a V-a.
IV.3. Metodologia cercetării

Documentarea științifică
 Metoda observației
 Metoda experimentului
 Metoda statistico-matematică
 Reprezentarea grafică
 Documentarea științifică a constat într-o documentare preliminară pentru a
cunoaște ceea ce s-a realizat în domeniu, în plan teoretic și aplicativ. Este o trecere în revistă
și o analiză a datelor din literatura de specialitate.
Prin studierea cu atenție a unui număr destul de mare de materiale apărute în
literatura de specialitate am căutat să extrag idei directoare care să mă conducă la realizarea
prezentei lucrări.
În același timp studierea unor documente de planificare și evidență m-a ajutat la
realizarea experimentului.
 Metoda observației. Observația este metoda principală de investigație directă ce
presupune urmărirea orientată și sistematică a procesului instructiv-educativ în ansamblu sau
sub diverse laturi, aspecte, situații, fără a interveni în desfășurarea lui.
Sarcina sau scopul observației constă în culegerea de date concrete a căror analiză
științifică să permită generalizarea.
Condițiile observației - caracterul fundamentat teoretic și metodologic al observației
este condiționat de îndeplinirea următoarelor cerințe:
1. trebuie să se facă deliberat
2. trebuie să aibă scopuri precis formulate și în concordanță cu ipoteza formulată
3. trebuie să aibă sarcini precis formulate și în conformitate cu scopul sau sarcinile
urmărite
4. trebuie să se desfășoare metodic și sistematic (după un program cu regularitate)
5. trebuie să existe o înregistrare fidelă și exigentă a datelor observate
28
6. prelucrarea și interpretarea datelor trebuie să fie și ea exigentă
7. trebuie să beneficieze de o pregătire prealabilă a observatorului și a observației;
pregătirea observatorului presupune o pregătire în plan profesional, psihologic precum și o
pregătire specifică pentru realizarea cercetării
8. înregistrarea observației – se poate face prin organele de simț sau intermediul
aparatelor și instrumentelor adecvate (aparate de filmat, camere video, actograf etc.);
conduita motrică și verbală a subiectului ca și performanțele sale, vor fi înregistrate pe fișe
de observație
9. fișa de observație conține rubrici speciale pentru fenomenele previzibile impuse
cercetării. În funcție de specificul și scopul urmărit, aceasta va avea și spații pentru
consemnarea unor fenomene neașteptate sau mai puțin frecvente. Notarea se face de regulă
prin semne sau simboluri, consemnările mai largi se fac prin descrie terminologică succintă.
10. prelucrarea și interpretarea datelor – prelucrarea poate fi cantitativă și calitativă.
Fișele de observație sunt analizate continuându-se chiar cu codificarea elementelor de
detaliu, dacă acestea au o apariție frecventă.
În cazul de față, observația am desfășurat-o la orele de educație fizică la care am
participat, vizând modul cum lucrează și se integrează fiecare elev la aceste ore.
 Metoda experimentului
În această lucrare am încercat experimentarea unor mijloace prin care se poate
verifica ipoteza de cercetare.
Experimentul a constat dintr-o serie de teste prin care se poate evidenția progresul
sau regresul elevilor cercetați.
Rezultatele acestei experimentări sunt trecute în Capitolul V al lucrării.
 Metoda statistico-matematică
Metoda statistică poate fi urmărită prin folosirea unor noțiuni proprii legate de
obiectul de studiu (colectivitate statistică etc.) sau de metodologia sa (date statistice,
indicatori, indici etc.).
Cercetarea statistică presupune acțiuni de proiectare și organizare, de culegere,
prelucrare, analiză și interpretare a datelor statistice specifice domeniului cercetat.
Prin statistică se înțelege:
- totalitatea datelor despre anumite fenomene – statistica natalității, statistica
muncii etc.;
- însuși procesul de colectare și prelucrare a datelor sau, altfel spus, activitatea
practică a organelor de statistică;
29
- știința despre procedeele de investigație statistică și de formare a indicilor
statistici cu aplicare la cele mai variate fenomene sociale, ansamblul metodelor și
procedeelor de culegere, prelucrare și analiză a datelor înregistrate, modul de
cercetare a fenomenelor de masă;
- o disciplină științifică și de învățământ.
Statistica studiază fenomenele de masă supuse acțiunii legilor statistice și se
manifestă în condiții concrete, variabile în timp și spațiu, din punct de vedere cantitativ, și în
strâsă legătură cu aspectul lor calitativ.
Utilizarea metodei matematice este legată de studiul cantitativ al lucrurilor și
fenomenelor pe care fiecare domeniu le cuprinde, dar și de studiul aspectelor calitative,
datorită relației strânse, obiective care există între variațiile cantitative și calitative ale
acestor fenomene.
Metoda matematică asigură, în fiecare știință:
 Reprezentarea grafică
După realizarea experimentului, rezultatele obținute au fost înregistrate și prezentate
în tabelele lucrării.
Reprezentarea grafică am folosit-o pentru a evidenția evoluția sau involuția
rezultatelor și se întâlnește la Capitolul V.
IV.4. Organizarea cercetării

Cercetarea s-a desfășurat la Școala Gimnazială Vișeu de Jos, Maramureș pe
parcursul anului școlar 2019 – 2020. Clasele implicate în cercetare au fost clasele a V-a:
clasa a V-a B a fost clasa experimentală și clasa a V-a A a fost clasa de control.
Menționăm că în cadrul lecțiilor de educație fizică prevăzute de programa școlară, la
clasa experimentală s-a intervenit cu mijloace din jocurile sportive, în timp ce la clasa de
control exercițiile au fost alese din atletism, școala alergării, aruncării, săriturii și deprinderi
din gimnastica acrobatică.
Școala Gimnazială din Vișeu de Jos dispune de un teren sintetic cu lungimea de 42
metri și lățimea de 22 metri.
Pentru realizarea cercetării am elaborat Planificarea calendaristică și pe unități de
învățare (Anexa 1) și am folosit în lecțiile de educație fizică principalele metode și mijloace
30
care au stat la baza pregătirii în scopul verificării ipotezei de cercetare. În Anexele 2 și 3
prezint 2 Proiecte didactice reprezentative pentru cercetarea desfășurată.
Am luat următoarele măsuri de ordin organizatoric pentru o bună desfășurare a
experimentului:
- Am informat conducerea școlii despre experimentul intreprins
- Am pregătit baza sportivă, am procurat un număr suficient de mingi de fotbal
Molten (mărimea 4, hibrid, cu o cameră laminată, circumferința: 635-660 mm;
greutate: 400-440 grame) adecvată pentru antrenamente și joc, potrivită pentru
copiii cu vârsta cuprinsă între 10 și 13 ani – certificată FIFA).
- Am planificat un număr de lecții cu scopul de a constata modul de aplicare a
metodelor noi, moderne, modul cum se încadrează elevii, cum participă ei la ore.
Experimentul s-a desfășurat pe o perioadă de aproximativ 6 luni (octombrie –
martie).
În această perioadă am testat elevii de două ori: testarea inițială (pentru a stabili nivelul
de pregătire al elevilor) și testarea finală (la sfârșitul experimentului). Am elaborat
principalele metode și mijloace pentru verificarea ipotezei de cercetare.
Înainte de a începe experimentul am făcut elevilor o prezentare teoretică a acțiunilor ce
vor fi intreprinse.
IV.5. Probe și norme de control
Teste antropometrice - clasa a V-a B experimentală (fete)
Nr. crt. Nume și prenume Înălțime Greutate Perimetru
elev (inițiale) toracic - cm
cm kg
1. A. I. 1,49 55 75
2. A. R. M. 1,44 44 73
3. A. O. Ș. 1,37 39 64
4. B. I. A. 1,49 42 68
5. F. I. A. 1,46 45 78
6. G. M. M. 1,39 42 73
7. H. I. M. 1.60 50 80
31
8. R. A. A. 1,58 51 83
9. S. T. C. 1,52 48 73
Teste antropometrice - clasa a V-a B experimentală (băieți)

cm kg
1. A. C. 1,55 61 79
2. B. S. 1,43 36 67
3. C. T. 1,45 31 62
4. C. A. 1,49 34 65
5. N. C. 1,53 52 79
6. P. T. C. 1,61 47 67
7. R. I. 1,58 52 90
8. S. C. G. 1,55 56 69
9. T. I. I. 1,49 57 75
Teste antropometrice - clasa a V-a A de control (fete)

cm kg
1. A. V. 1,39 42 73
2. A. I. M. 1,53 50 76
3. B. A. A. 1,58 50 80
4. C. R. 1,52 48 73
32
5. F. R. A. 1,49 57 75
6. H. A. M. 1,44 44 73
7. P. V. C. 1,49 42 68
8. R. A. I. 1,45 30 60
9. S. L. G. 1,46 45 78
Teste antropometrice - clasa a V-a A de control (băieți)

cm kg
1. A. E. 1.60 50 80
2. A. E. Ș. 1,61 47 67
3. B. M. 1,58 52 90
4. C. A. 1,55 56 69
5. G. M. C. 1,55 60 79
6. N. M. C. 1,37 39 64
7. R. I. A. 1,43 36 67
8. S. D. C. 1,49 34 65
9. T. A. I. 1,51 41 76
Experimentul s-a desfășurat pe parcursul anului școlar 2019-2020, și a cuprins două

testări.
1. Testarea inițială a elevilor din grupa martor și grupa experimentală pe care am
efectuat-o la începutul anului școlar la sfârșitul lunii septembrie.
2. Aplicarea experimentului în perioada octombrie 2019- martie 2020.
3. Testarea finală s-a efectuat la începutul lunii martie 2020 atât a elevilor din grupa
martor, cât și a celor din grupa experimentală.
33
Sarcinile cercetării:
 stabilirea subiecților celor două grupe - martor și experimentală
 stabilirea probelor de control
 selectarea celor mai eficiente mijloace pentru dezvoltarea capacității coordinative
 efectuarea testărilor inițiale și finale
 analiza statistico-matematică a datelor rezultate în urma desfășurării experimentului
 formularea unor concluzii și propuneri
Prima sarcină a cercetării am reușit să o analizez repede, aceea de a stabili subiecții
celor două grupe participante la experiment.
În cadrul experimentului am dat următoarele probe de control:
1. Testul de coordonare și echilibru dinamic - Hexagon
Se desenează pe sol un hexagon cu latura de 50 cm și unghiuri de 120 de grade.
Executantul stă în centrul hexagonului și la comanda START execută o săritură în afara
hexagonului cu revenire la centru. Se continuă săriturile peste laturile următoare ale
hexagonului (în sensul de rotație spre dreapta sau spre stânga), până se efectuează trei rotații
complete. Se cronometrează timpul celor trei rotații și se penalizează cu 0,5 secunde fiecare
atingere a liniilor trasate pe sol.
2. Testul pătrat
Se trasează pe sol un pătrat cu latura de 90 de cm, care se împarte în pătrățele de 30
cm (9), după care se mai trasează două pătrate cu aceeași dimensiune pe laturile opuse. Se
cere elevului ca din pătratul 0 să execute conform numărătorii sărituri pe ambele picioare,
cât mai rapid, în pătrățelele respective, fără să omită vreun pătrățel sau să calce liniile. Se
cronometrează timpul de parcurgere și se înregistrează numărul erorilor
10
4 2 5
1 9 6
7 3 8
34
3. Naveta 5 x 10 metri
- Se execută pe o suprafață netedă și nealunecoasă
- Se trasează două linii paralele la distanță de 10 metri
- Executantul se dispune înapoia uneia dintre linii, iar la semnal pornește în
alergare până la linia opusă, o depășește cu ambele picioare și revine la linia de
plecare, parcurgându-se de 5 ori distanța de 10 metri.
- Se înregistrează timpul realizat în secunde.
4. Testul de coordonare psiho-motorie. Acesta se realizează cu o probă de control

de apreciere a distanței. Subiectul se găseşte legat la ochi, cu o bandă netransparentă, la
capătul unei linii drepte cu lungimea de 7 m, trasată pe sol. Proba constă în parcurgerea
lungimii liniei legat la ochi şi se opreşte când apreciază că a ajuns la capătul liniei. Se
înregistrează cu semnul X între tălpi locul unde subiectul s-a oprit. Evaluarea acestei probe
se face în felul următor: dacă subiectul a depăşit lungimea liniei sau dacă nu a ajuns la
capătul acesteia se înregistrează numărul de centrimetri, diferenţa plus sau minus, se
apreciază astfel: 0-10 cm foarte bine (FB); 11-30 cm bine (B); 31-50 cm satisfăcător (S);
- peste 50 cm nesatisfăcător (N).
Când se efectuează calculele cifrele cu plus +, cele care depăşesc capătul liniei şi cele
cu minus – cele care nu ajung la capătul liniei se vor lua valoarea lor absolută.
5. Dribling dus – întors printre 5 jaloane situate la 2 metri distanță unul de
celălalt, cu piciorul îndemânatic – minge de fotbal
- Se înregistrează timpul realizat în secunde și fracțiuni de secundă.
IV.6. Mijloace de dezvoltare a capacităților coordinative utilizate în lecțiile clasei a V-a

a) Capacitatea de combinare și cuplare a mișcărilor
Fotbal
1. Autopasă după 5 - 6 mențineri ale mingii în aer, urmată de preluare cu șiretul prin
amortizare. Se execută cu ambele picioare alternativ.
4 x 10 repetări, pauză de 15 secunde
2. Conducerea mingii în linie dreaptă 20 metri cu exteriorul labei piciorului,
schimbând direcția și finalizând cu șut la poartă.
4 x, intensitate 80%, pauză 1 minut și 30 de secunde
3. Jucătorii sunt dispuși pe linia de fund a terenului, fiecare cu minge. Se execută o
autopasă în diagonală, urmată de sprint și șut la poartă.
35
5 minute, intensitate 100%
4. Din menținerea mingii în aer, tras la poartă din vole, drop de la 16 metri, din
unghiuri diferite.
5. Din menținere, preluare – fentă, stânga – dreapta și tras la poartă de la 16 metri,
din unghiuri diferite.
6. Preluarea mingii la centrul terenului, conducerea mingii în linie dreaptă 20 metri,
dribling printre 5 jaloane așezate la distanță de 1,5 metri, finalizare cu șut la
poartă de la 20 metri. Se execută cu fiecare picior, pe rând.
10 x, intensitate 90%
7. Exerciții de preluare, conducere și pasarea mingii între două grupe așezate în
diagonală la distanță de 30 de metri. Se exersează cu 2 mingi.
b) Capacitatea de orientare spațio – temporală

Fotbal
1. Așezare pe posturi în teren și acțiuni la minge inactivă în stânga și în dreapta la
ieșirea din apărare și trecere din atac în apărare. Se imită jocul complet la
repunerea din aut, de la centrul terenului și lovitură la poartă.
20 minute
2. Jucătorii sunt împărțiți în 4 grupe în funcție de postul din echipă: portari, fundași,
mijlocași și atacanți. Portarii execută plonjon pe partea mai slabă, devierea
mingii peste poartă, boxarea din săritură cu o singură mână, apărarea porții la
loviturile executate de mijlocași și atacanți. Fundașii preiau mingea de la portar,
o conduc spre linia de margine, pasă lungă la atacant, deposedări prin alunecare
din lateral și din spate. Mijlocașii execută preluarea mingii în mișcare, transmisă
de un apărător, conducere cu schimbări de direcție. Vor mai executa preluări,
conduceri printre 3 – 4 jaloane și șut la poartă de la 16 – 20 de metri. Atacanții
execută preluarea mingii din alergare cu fente spre laturile terenului când se află
cu spatele spre adversar, conducerea mingii și executarea a 2 – 3 driblinguri
încheiate cu centrare în direcția coechipierului care se deplasează în direcția
porții. Mai execută finalizări cu șut la poartă din lateral de la 16 – 20 de metri.
36
60 de minute, intensitate 90%
3. Joc 5 x 5 la 3 portițe, 2 portițe apărate de portari, a treia este comună. Se
folosește jumătate de teren.
2 reprize a 10 minute, pauză 3 minute
4. Joc 7 x 7 la 4 portițe, joc liber, 2 portițe apărate de portari, 2 comune. Se
folosește jumătate de teren.
2 reprize a 10 minute, pauză 3 minute
5. Joc la o poartă. Acțiunea începe de la centrul terenului, iar șuturile la poartă se
execută din afara suprafeței de pedeapsă.
2 x 7 minute, pauză 2 minute
6. Pase între fundașul dreapta, mijlocașul dreapta și atacantul dreapta, cu
învăluirea fundașului dreapta.
10 x, intensitate 100%
7. Joc bilateral 6 : 6, pe jumătate de teren, având ca sarcină: demarcarea permanentă

și pase dintr-o singură atingere.
2 reprize de 10 minute, pauză 3 minute
8. Joc bilateral cu efectiv normal (sau redus) în spații de joc mai mici.
9. Joc cu atac în superioritate numerică: 2 x 3, 3 x 4, 4 x 5, pe teren normal, sau pe
suprafață limitată.
c) Capacitatea de echilibru
1. Mers pe vârfuri pe o linie trasată pe sol în zig – zag.
2. Sărituri drepte la coardă, spre înainte, pe ambele picioare.
3. Sărituri cu genunchii la piept, cât mai sus și cu ghemuire maximă.
4. Sărituri pe verticală cu extensia amplă a corpului.
5. Aruncarea mingii în sus, rostogolire înainte cu prinderea mingii înainte ca aceasta
să atingă solul.
6. Alergare cu sprijin pe banca de gimnastică și trecere de o parte și de alta a băncii.
7. Alergare în depărtat în lungimea băncii.
8. Depărtat peste bancă, sărituri pe ambele picioare pe bancă și revenire în depărtat.
Se execută în lungimea băncii.
9. Depărtat peste bancă, săritură cu întoarcere 180 de grade și revenire tot în stând
depărtat.
37
10. Menținerea mingii în aer cu piciorul de bază, fără ca acesta să atingă solul.
11. Menținerea mingii în aer cu piciorul neîndemânatic, fără ca acesta să atingă solul.
d) Capacitatea de reacție motrică

1. Alergare cu spatele pe 20 – 30 de metri, la semnal alergare în viteză pe 30 – 60
de metri, în direcțiile indicate de antrenor.
2. Alergare laterală pe 20 – 30 de metri, continuată la semnal cu alergare de viteză,
dar în linie dreaptă pe 45 – 60 de metri.
3. Jucătorii sunt așezați în linie, câte unul, fiecare având câte o minge. La semnal,
execută călcarea mingii, ridicare și menținere pe picior. Se va executa alternativ
cu ambele picioare.
4. Fiecare jucător conduce mingea într-un cerc, antrenorul se află în centrul cercului
și comandă maniera de conducere, direcția. Se va schimba permanent direcția și
ritmul. Varianta A: conducerea mingii cu exteriorul piciorului, cu șiretul plin și
cu interiorul piciorului. Varianta B: la semnal, din alergare se efectuează o
rostogolire înainte. Varianta C: în timpul conducerii mingii, se va efectua o
întoarcere de 360 de grade, fără minge.
5. Jucătorii sunt grupați câte 4 – 6, având fiecare câte minge. Mingea este condusă
în formă de spirală, din interiorul acesteia spre exterior și invers. La semnalul
antrenorului, se va schimba piciorul de execuție.
6. Jucătorii, fiecare având câte o minge, sunt împărțiți în echipe de câte 5 – 6;
mingea este condusă spre înainte, într-un tempo mai ușor, unul după celălalt. La
semnalul antrenorului, stopează mingea cu talpa, se face o trecere a piciorului
peste minge, după care se pornește din nou cu rupere de ritm.
7. Jucătorii sunt dispuși pe o linie, distanța dintre ei fiind de 4 – 6 metri. Conduc
mingea spre înainte, în tempo moderat. La semnalul antrenorului, se realizează
conducerea mingii în zig-zag, cu rupere de ritm.
e) Capacitatea de ritmicizare (simțul ritmului)

1. Alergare lansată cu menținerea tempoului maxim pe 15 – 30 metri.
2. Jucătorii stau în linie, pleacă într-un tempo moderat, opresc mingea, după care
fac o rupere de ritm lateral stânga sau dreapta fără minge, se întorc la minge și
continuă conducerea într-un tempo moderat.
3. Alergare de intensitate medie, 2000 de metri în 8 minute și 30 de secunde.
38
4. Alergare de intensitate medie, 1000 de metri în 3 minute și 50 de secunde.
5. Conducerea mingii în zig-zag. Jucătorii pot fi așezați în linie, unul în spatele
celuilalt sau în formație liberă. Exercițiul se poate efectua în lungimea, lățimea
sau în jurul terenului. Mingea poate fi condusă din mers, din alergare ușoară sau
din viteză maximă, cu interiorul piciorului, cu șiretul sau cu exteriorul.
6. Joc în ritm rapid, 3 x 5 minute, cu pauze de 3 minute, pe un teren de 70 x 50 de
metri, 7 la 7.
7. Alergare cu joc de glezne pe ritm de 3 pași, 20 metri.
8. Alergare cu pendularea gambei înainte pe ritm de 3 pași, 20 metri.
9. Alergare cu genunchii sus pe ritm de 3 pași, 20 metri.
f) Capacitatea de diferențiere chinestezică

1. Menținerea mingii în aer cu piciorul și cu capul, de pe loc și din deplasare,
4 x 30 de secunde, pauză 30 de secunde
2. Dribling printre jaloane cu piciorul drept și stâng pe 10 metri
4 repetări, pauză 30 de secunde
3. Rularea mingii cu talpa (înainte, înapoi, lateral) și ridicarea ei cu menținere în
aer. Se execută cu ambele picioare.
4 x 30 de secunde, pauză 15 secunde
4. Finalizare (tras la poartă) cu piciorul îndemânatic.
4 x 10 repetări, pauză 15 secunde
5. Jucătorii sunt dispuși câte 2 față în față la o distanță de 3 metri. Se execută
menținerea mingii în aer prin pase succesive. Lovirea mingii se face cu latul și
cu șiretul.
3 minute, pauză activă 1 minut și 30 de secunde, intensitate 70%
6. Jucătorii sunt dispuși câte 2 față în față la o distanță de 3 metri. Se execută
menținerea mingii în aer prin pase succesive
3 minute, pauză activă 1 minut și 30 de secunde, intensitate 70%
7. Jonglarea individuală a mingii cu piciorul, cu coapsa și cu capul în deplasare
ușoară.
8. Menținerea mingii în aer între 3 jucători.
39
9. Se pleacă din cercul de la centrul terenului. Se execută pasă lungă în diagonală
spre un coechipier care aleargă după minge, acesta execută preluare și centrează
spre punctul de la 11 metri pentru cel care a efectuat pasa, acesta reluând spre
poartă cu capul din săritură sau din plonjon.
Se efectuează de 5 ori fiecare jucător.
g) Capacitatea de transformare a mișcării

1. Joc bilateral cu mingea de fotbal.
2 reprize de 10 minute, pauză 3 minute
2. Joc bilateral 6 la 6, gol valabil numai cu capul.
2 reprize a 5 minute, pauză 1 minut și 30 de secunde
3. Joc 7 la 6, două reprize a 5 minute, pe jumătate de teren, pauză 2 minute.
4. Jocuri 2 x 2, 3 x 3, 4 x 4, pe terenuri reduse.
5. Pe echipe: toți jucătorii unei echipe au minge și la semnal încearcă să-și
depășească adversarii direcți prin utilizarea unor mișcări înșelătoare.
6. Pasă unui coechipier aflat în lateral, reprimire, preluare, conducere și șut la poartă
din alergare cu șiretul plin.
7. Joc 3:2 pe o suprafață de 15 x 15 metri, urmărindu-se deposedarea adversarului
de minge. Se joacă liber 10 minute.
40
CAPITOLUL V. Rezultatele cercetării experimentale și interpretarea lor
Analiza datelor obținute în urma celor 2 testări, inițială și finală, efectuate la clasa
experimentală a evidențiat faptul că pe parcursul experimentului, în care pentru dezvoltarea
capacității coordinative s-au utilizat mijloacele din jocurile sportive, elevii au înregistrat
rezultate din ce în ce mai bune la probele aplicate.
Astfel, la textul Hexagon menit să evalueze coordonarea și echilibrul, media
aritmetică a înregistrat o scădere, de la prima la a doua testare, respectiv de la 17.46 secunde
la 16.42 secunde la fetele din clasa experimentală, progresul fiind de 1,04.
Clasa a V-a B experimentală – fete
Testul Hexagon (sec.)
Nr. crt. Nume și prenume - fete Ti Tf
1. A. I. 17.99 17.44
2. A. R. M. 14.68 13.66
3. A. O. Ș. 17.20 16.72
4. B. I. A. 17.99 17.44
5. F. I. A. 19.39 16.17
6. G. M. M. 15.17 13.44
7. H. I. M. 18.84 18.11
8. R. A. A. 14.68 13.66
9. S. T. C. 21.23 21.17
41
Media aritmetică 17,46 16,42
Abatere standard 2.62 2.01
Progresul 1,04
Tabel V.1 Rezultate obținute de grupa experimentală

La clasa de control – fete, media aritmetică la prima testare a fost de 17.56, iar la Tf de
17.21, progresul înregistrat fiind cu mult mai mic, doar de 0.25.
Clasa a V-a A control - fete
1. A. V. 19.64 20.96
2. A. I. M. 17.94 17.74
3. B. A. A. 17.3 17.46
4. C. R. 18.27 18.14
5. F. R. A. 18.34 20.32
6. H. A. M. 18.28 18.22
7. P. V. C. 21.7 22.98
8. R. A. I. 20.56 24.49
9. S. L. G. 18.13 19.92
Media aritmetică 17.56 17.21
Abatere standard 2,63 2,51
Progresul 0.25
Tabel V.2 Rezultate obținute de grupa de control – fete

Dacă analizăm grupa de băieți din clasa experimentală observăm că Ti au avut o medie
artmetică de 18.45, iar Tf de 17.19, progresul realizat a fost de 1.27.
Clasa a V-a B experimentală – băieți
Nr. crt. Nume și prenume – băieți Ti Tf
42
1. A. C. 19.88 16.87
2. B. S. 15.17 13.44
3. C. T. 18.87 18.39
4. C. A. 17.2 16.72
5. N. C. 17.99 17.44
6. P. T. C. 18.84 18.11
7. R. I. 19.39 16.17
8. S. C. G. 19.33 18.81
9. T. I. I. 19.39 18.76
Progresul 1.26
Tabel V.3 Rezultate obținute de grupa experimentală – băieți

Clasa a V-a A de control – băieți
1. A. E. 18.74 17.72
2. A. E. Ș. 18.64 18.56
3. B. M. 17.94 17.74
4. C. A. 17.39 17.26
5. G. M. C. 18.27 18.14
6. N. M. C. 20.34 20.28
7. R. I. A. 18.28 17.99
8. S. D. C. 19.28 19.18
43
9. T. A. I. 20.06 20.01
Progresul 0.06
Tabel V.4 Rezultate obținute de grupa de control – băieți

Grupa de băieți din clasa de control observăm că Ti au avut o medie artmetică de 18.57, iar
Tf de 18,51, progresul realizat a fost de 0.06, progresul fiind extrem de mic.
Indicatori statistici ai progresului realizat la Testul Hexagon
PROBA Testul Hexagon
Indicatori Fete (cls. experimentală) Fete (cls. de control)
X1 (media aritmetică TI) 17.46 17.56
X2 (media aritmetică Tf) 16.42 17.21
Rata de creștere 1.04 0.25

(progresul)
Tabel V.5 Rezultate obținute de fete

PROBA Testul Hexagon
Indicatori Băieți (cls. experimentală) Băieți (cls. de control)

(progresul)
Tabel V.6 Rezultate obținute de băieți
Comparând grupele de fete observăm că la testul inițial rezultatele au fost

aproximativ egale: 17.46 (cls. a V-a A) și 17.56 (cls. a V-a B), dar după aplicarea exercițiilor
de dezvoltare a capacităților coordinative rezultatele sunt superioare în favoarea grupei de
fete care a participat la experiment, cu o rată de creștere a progresului de 1.04.
La grupele de băieți progresul este mai clar evidențiat: de 1.26 în favoarea grupei
experimentale.
44
De asemenea per ansamblu la testul inițial observăm că 44% dintre elevi au
înregistrat valori mai mici decât media aritmetică, iar 56% dintre elevi au înregistrat valori
mai mari decât media aritmetică.
După testarea finală putem observa progresul elevilor din clasa experimentală,
evidențiat prin creșterea procentuală și anume că 55% dintre elevi au înregistrat valori mai
mici decât media aritmetică, iar 45% dintre elevi au înregistrat valori mai mari decât media
aritmetică.
Valorile coeficientului de variabilitate evidențiază o creștere a omogenității la
testarea finală (10.13%) pe care o datorăm mijloacelor utilizate în cadrul lecțiilor de educație
fizică destinate dezvoltării capacității coordinative.
După aplicarea Testul Pătrat destinat evaluării coordonării și orientării spațio-
temporale, se observă că media aritmetică a înregistrat o scădere, de la prima la a doua
testare, respectiv de la 7.63 secunde la 7.12 secunde.
Testul Pătrat (sec.)

1. A. I. 6.84 6.17
2. A. R. M. 6.67 6.55
3. A. O. Ș. 5.58 5.89
4. B. I. A. 8.32 7.47
5. F. I. A. 8.09 7.93
6. G. M. M. 7.05 7.02
7. H. I. M. 11.52 8.75
8. R. A. A. 6.93 5.58
9. S. T. C. 7.74 7.12
45
Progresul 0,69
Tabel V.7 Rezultate obținute de grupa experimentală - fete
1. A. V. 7.74 7.12
2. A. I. M. 9.55 8.86
3. B. A. A. 8.21 7.65
4. C. R. 8.29 7.63
5. F. R. A. 7.39 6.75
6. H. A. M. 7.78 7.62
7. P. V. C. 7.33 6.89
8. R. A. I. 7.58 7.17
9. S. L. G. 7.60 7.01
Progresul 0,23
Tabel V.8 Rezultate obținute de grupa de control - fete
1. A. C. 7.05 6.81
2. B. S. 7.52 7.34
3. C. T. 6.67 6.55
4. C. A. 5.58 5.09
5. N. C. 7.32 7.07
46
6. P. T. C. 8.09 7.13
7. R. I. 7.05 6.62
8. S. C. G. 8.52 7.55
9. T. I. I. 6.93 5.58
Media aritmetică 7,19 6.63
Progresul 0.56

1. A. E. 7.76 7.61
2. A. E. Ș. 7.34 7.12
3. B. M. 7.25 7.16
4. C. A. 8.01 7.45
5. G. M. C. 8.09 7.63
6. N. M. C. 7.39 6.85
7. R. I. A. 7.18 7.12
8. S. D. C. 7.33 7.19
9. T. A. I. 7.58 7.47
Progres 0.13

Indicatori statistici ai progresului realizat la testul Testul Pătrat (sec.)
47
PROBA Testul Pătrat (sec.)

(progresul)

PROBA Testul Pătrat (sec.)

(progresul)
Media aritmetică calculată la testarea finală înregistrează valori mai mici decât media
aritmetică calculată la testarea inițială atât la grupa experimentală de fete, cât și la grupa
experimentală de băieți, progresul fiind evident, aceasta datorându-se mijloacelor utilizate în
cadrul lecțiilor de educație fizică destinate dezvoltării capacității coordinative.
Se poate considera că împrăștierea este mică, întrucât coeficientul de variabilitate
înregistrează valori sub 15%.
În ceea ce privește grupa de control se observă și aici o îmbunătățire a rezultatelor în
sensul scăderii timpului înregistrat între cele două testări, de la 7.74 secunde la 7.51 secunde
la fete și de la 7.27 secunde la 7.12 secunde la băieți, dar progresul este mult mai mic, ceea
ce întărește afirmația că nu toți copiii își manifestă și își dezvoltă capacitatea coordinativă în
același timp și în același ritm. Constatăm însă că și progresul a fost diferit, de numai 0.23
secunde la grupa de fete și de 0.13 secunde la grupa de băieți
În ceea ce privește testul navetă destinat evaluării coordonării în regim de viteză și
orientării spațio-temporale, se observă că media aritmetică a înregistrat o scădere, de la
prima la a doua testare, respectiv de la 15.81secunde la 14.16 secunde.
Găsim o valoare de t = 6.75 valoarea obținută de noi fiind mai mare de 2.228 la
pragul 0,05 la f = n – 1, diferența este semnificativă, cu o încredere de 95%, ipoteza nulă se
respinge.
48
Navetă 5 x 10 m (sec.)
1. A. I. 15.54 13.56
2. A. R. M. 15.35 13.18
3. A. O. Ș. 15.45 13.93
4. B. I. A. 18.23 15.96
5. F. I. A. 14.78 13.11
6. G. M. M. 16.72 15.93
7. H. I. M. 14.71 12.84
8. R. A. A. 16.02 15.81
9. S. T. C. 15.53 13.17
Progres 1.65
Tabel V.13 Rezultate obținute de grupa experimentală – fete
1. A. V. 14.93 14.67
2. A. I. M. 14.69 14.55
3. B. A. A. 15.64 15.34
4. C. R. 15.56 15.26
5. F. R. A. 15.18 14.81
6. H. A. M. 15.2 14.79
49
7. P. V. C. 15.39 14.98
8. R. A. I. 14.9 14.58
9. S. L. G. 15.17 14.63
Progres 0.22
Navetă 5 x 10 m (sec.)
1. A. C. 15.17 13.12
2. B. S. 15.53 15.18
3. C. T. 15.45 13.56
4. C. A. 17.23 15.18
5. N. C. 14.78 13.93
6. P. T. C. 16.72 15.76
7. R. I. 14.71 13.11
8. S. C. G. 16.02 15.83
9. T. I. I. 15.53 13.84
Progres 1.29
50
1. A. E. 14.87 14.53
2. A. E. Ș. 16.95 16.78
3. B. M. 14.69 14.45
4. C. A. 14.84 14.54
5. G. M. C. 13.75 13.68
6. N. M. C. 13.58 13.41
7. R. I. A. 14.2 14.00
8. S. D. C. 12.39 12.18
9. T. A. I. 14.9 14.68
Progres 0.24

Indicatori statistici ai progresului realizat la testul Navetă 5 x 10 m (sec.)
PROBA Navetă 5 x 10 m (sec.)

(progresul)

PROBA Navetă 5 x 10 m (sec.)
51

(progresul)
Media aritmetică calculată la testarea finală atât la fete cât și la băieți (clasa
experimentală) înregistrează valori mai mici decât media aritmetică calculată la testarea
inițială, progresul la fete a fost de 1.65 secunde , iar la băieți de 1.29 secunde, aceasta
datorându-se mijloacelor folosite în lecții pentru dezvoltarea capacității coordinative.
La prima testare observăm că 73% dintre elevi au înregistrat valori mai mari decât
media aritmetică, iar 27% dintre elevi au înregistrat valori mai mici decât media aritmetică.
După testarea finală putem observa o scădere procentuală și anume că 64% dintre
elevi au înregistrat valori mai mici decât media aritmetică, iar 36% dintre elevi au înregistrat
valori mai mari decât media aritmetică.
Se poate considera că împrăștierea este mică, întrucât coeficientul de variabilitate
înregistrează valori sub 15%.
În ceea ce privește grupa de control, se observă și aici o îmbunătățire a rezultatelor în
sensul scăderii timpului înregistrat la cele două testări, de la 15.79 secunde la 15.57 secunde
la fete, iar la băieți de la 15.36 secunde la 15.12 secunde.
În ceea ce privește driblingul printre jaloane destinat evaluării coordonării și
orientării spațio-temporale, se observă că media aritmetică a înregistrat o scădere, de la
prima la a doua testare, respectiv de la 9.68 secunde la 8.05 secunde.
Găsim o valoare de t = 3.24. Valoarea obținută de noi fiind mai mare de 2.228 la
pragul 0.05 la f = n – 1, diferența este semnificativă cu o încredere de 95%, ipoteza nulă se
respinge. Dribling printre jaloane (sec.)
1. A. I. 12.9 9.27
2. A. R. M. 7.57 6.67
3. A. O. Ș. 8.45 7.81
52
4. B. I. A. 15.57 10.23
5. F. I. A. 8.51 7.08
6. G. M. M. 8.93 8.78
7. H. I. M. 6.96 6.75
8. R. A. A. 9.87 7.8
9. S. T. C. 8.38 8.09
Progres 1.63
Tabel V.19 Rezultate obținute de grupa experimentală - fete
Nr. crt. Nume și prenume - Ti Tf

fete
1. A. V. 9.87 9.74
2. A. I. M. 8.44 8.51
3. B. A. A. 9.9 9.83
4. C. R. 9.07 9.03
5. F. R. A. 8.47 8.35
6. H. A. M. 9.26 9.16
7. P. V. C. 9.61 9.53
8. R. A. I. 9.2 8.97
9. S. L. G. 8.94 8.81
53
Progres 0.25
Dribling printre jaloane (sec.)

1. A. C. 9.48 7.3
2. B. S. 10.63 9.92
3. C. T. 8.45 7.81
4. C. A. 15.57 10.23
5. N. C. 8.51 7.08
6. P. T. C. 8.93 8.78
7. R. I. 6.96 6.75
8. S. C. G. 9.87 7.8
9. T. I. I. 8.38 8.09
Progres 1.45
1. A. E. 8.42 7.99
2. A. E. Ș. 11.42 11.31
3. B. M. 8.47 8.35
4. C. A. 8.26 7.96
54
5. G. M. C. 8.61 8.53
6. N. M. C. 8.2 8.00
7. R. I. A. 7.94 7.78
8. S. D. C. 8.42 8.39
9. T. A. I. 11.42 11.31
Progres 0.25
Indicatori statistici ai progresului realizat la testul Dribling printre jaloane (sec.)
PROBA Dribling printre jaloane (sec.)

(progresul)

PROBA Dribling printre jaloane (sec.)

(progresul)
55
Media aritmetică calculată la testarea finală înregistrează valori mai mici decât media
aritmetică calculată la testarea inițială. Progresul realizat de fetele de la grupa experimentală
este de 1.63 secunde, în timp ce la grupa de control fete progresul este de 0.25 secunde.
După testarea finală la băieți progresul estede 1.45 secunde la clasa experimentală și
de 0.25 secunde la clasa de control.
Se poate considera că împrăștierea este moderată, întrucât coeficientul de
variabilitate înregistrează valori peste 15%.
Valorile coeficientului de variabilitate evidențiază o creștere a omogenității la

testarea finală (15.20%) pe care o datorăm mijloacelor utilizate în cadrul lecțiilor de educație
fizică destinate dezvoltării capacității coordinative.
La prima testare observăm că 36% dintre elevi au înregistrat valori mai mici decât
media aritmetică, 54% dintre elevi au înregistrat valori mai mari decât media aritmetică, iar
10% dintre elevi au înregistrat valori egale cu media aritmetică.
După testarea finală putem observa progresul elevilor, evidențiat prin creșterea
procentuală și anume că 55% dintre elevi au înregistrat valori mai mici decât media
aritmetică, iar 45% dintre elevi au înregistrat valori mai mari decât media aritmetică.
CONCLUZII
În elaborarea acestei lucrări am pornit de la ideea conform căreia coordonarea
reprezintă una din cele mai importante calități motrice în condițiile în care nu există
deprindere de bază sau specializată în care coordonarea să nu fie prezentă și deci, în lecția de
educație fizică trebuie să se acționeze în consecință.
Organizarea și desfășurarea experimentului ne-a permis formularea următoarelor
concluzii:
 Particularitățile individuale, consecință a moștenirii ereditare și a influențelor
mediului ambiant, își pun amprenta asupra proceselor de creștere și dezvoltare fizică
și implicit asupra manifestării și dezvoltării calităților motrice.
56
 Capacitatea coordinativă nu poate fi completă și nu se poate manifesta complex dacă
nu se acționează asupra tuturor formelor ei de manifestare; de aceea se impune să se
acționeze mai mult pentru dezvoltarea tuturor componentelor sale.
 Dezvoltarea coordonării impune participarea activă și conștientă a elevilor în lecția
de educație fizică deoarece, nivelul de dezvoltare a coordonării depinde și de nivelul
de dezvoltare a proceselor activității nervoase superioare.
 Utilizarea în lecția de educație fizică a unor mijloace cât mai variate, asigură baza
dezvoltării permanente a capacităților coordinative. Acest lucru presupune că în
lecție trebuie să introducem cât mai multe elemente din jocurile sportive: baschet,
handbal, volei, rugby și din jocuri combinate (fotbal – handbal, fotbal – baschet,
fotbal – tenis).
 Prin folosirea metodelor și mijloacelor specifice, grupate în structuri de exerciții din
jocurile sportive s-au obținut valori superioare la testele Hexagon și Pătrat destinate
evaluării coordonării, echilibrului dinamic și orientării spațio-temporale.
 În ceea ce privește coordonarea în ritm de viteză de deplasare evidențiată prin cele
două probe Naveta și Dribling printre jaloane, deși rezultatele testării finale sunt mai
bune la grupa experimentală, progresul înregistrat de către elevii celor două grupe
(control și experiment) ne determină să facem afirmația că deși este puternic
determinată genetic viteza la această vârstă poate fi influențată.
Comparând progresul realizat pe parcursul celor 6 luni de experiment de către elevii
celor două grupe, se observă că grupa la care s-a acționat cu mijloace specifice jocurilor
sportive și metode moderne de pregătire, realizează mai bine competențele propuse de
experiment și programa școlară.
57
BIBLIOGRAFIE
[1] Bota, A., Teodorescu, S., Educația fizică – disciplină în planul de învățământ, ed.
Discobolul, București, 2011
[2] Cârstea, Ghe., Educația fizică – teoria și bazele metodicii, ANEFS, București, 1997
[3] Cârstea, Ghe., Teoria și metodica educației fizice și sportului pentru exemenele de
definitivat și gradul II, ed. AN-DA, București 2000
[4] Ciolcă, Sorin, Mirel, Tehnica și tactica jocului de fotbal, curs de bază, ed. Fundației
România de Mâine, București, 2006
[5] Ciolcă, Sorin, Mirel, Aspecte privind dezvoltarea capacităților condiționale și
coordinative în fotbal, în revista Discobolul nr. 3, 2006
[6] Cojocaru, V., Rădulescu, M., Ghidul antrenorului de fotbal – copii și juniori, ed. Axis
Mundi, București, 2003
[7] Croitoru, Doina, Ambidextrie în jocurile sportive, exemplificări și aplicații în volei,
ANEFS, 1999
[8] Dina, George, Curs M.D.S. jocuri sportive – volei, București, 2009
[9] Dina, George, Caiet de lucrări practice M.D.S. jocuri sportive – volei, București, 2009
[10] Dragnea, A. (coord.), Teoria educaţiei fizice şi sportului, Editura Fest, Bucureşti, 2002
[11] Dragnea, A., Bota, Aura, Teoria activităților motrice, Ed. Didactică și Pedagogică,
R.A., București, 1999
[12] Dragnea, A., Bota, A., Stănescu, M., Teodorescu, S., Şerbănoiu, S., Tudor,V., Educaţie
fizică şi sport – teorie şi didactică, Editura FEST, Bucureşti,2006
[13] Dragnea, A., Teodorescu, S., Teoria sportului, ed. FEST, București, 2002
[14] Epuran, Mihai, Horghidan, Valentina, Psihologia educației fizice, ANEFS, București,
2004
58
[15] Gagea, A., Capacităţile coordinative în sportul de performanţă, Editura Afir, Bucureşti,
2012,
[16] Ghițescu, Iulian, Moață, Alina, Baschet – fundamente teoretice și metodice, București
2005
[17] Manno, R. 1984, Calități de coordonare, Scuola dello sport Roma, în Sportul de
performanță nr. 261/1987
[18] Mocanu, G., D., Sisteme de acționare pentru dezvoltarea calităților motrice în educația
fizică și sportivă școlară, Editura GALATI UNIVERSITY PRESS, 2017
[19] Stoica, M., Capacităţile coordinative, referat-doctorat, 1996
[20] Șerbănoiu, Sorin, Capacitățile coordinative în sportul de performanță, ed. Afir,
București, 2012
[21] Tudor, V., Capacităţile coordinative şi intermediare – componente ale capacităţii
motrice, Editura Coresi, Bucureşti, 2015
[22] Zatiorski, V.M., Calităţile fizice ale sportivului, ICF, Bucureşti, Fond Didactic, 1988
[23] efortul_in_lectia_de_educatie_fizica.pdf
59
Anexa 1
Proiectarea unității de învățare
Îndemânare, clasa a V-a B
Conținuturi cuprinse în instruire: - coordonarea segmentelor față de corp
- manevrarea de obiecte
Nr. Competențe specifice Detalieri Dozaj

lecției de Exemple de activități de învățțare orien- Evaluare
conținut tativ
1 2 3 4 5 6
1-4 1.3 Sa realizeze acțiuni Coordonarea - efectuarea unor exerciții specifice de dezvoltare a Predictiv
motrice cu structuri și segmentelor față de coordonării segmentelor și a corpului, în spațiu și ă
eforturi diferite corp timp: mișcări ale segmentelor corpului, simultan sau
alternativ, în diferite planuri și direcții, crescând în
Întreceri mod treptat rapiditatea de execuție; sărituri de pe loc
sau de pe planuri ridicate cu diferite mișcări de brațe
și picioare și diferite rotații ale corpului
- demonstrații
- ștafete cu elementele de coordonare
4-8 1.3 Să realizeze acțiuni Coordonare în regim - efectuarea unor exerciții specifice de coordonare, Observar
motrice cu structuri și de viteza libere, în perechi și cu obiecte portative, ca de e siste-
eforturi diferite exemplu: rostogoliri înainte succesive, intercalate cu matică
O
sărituri și întoarcere 180 urmat de rostogolire înapoi;
mers în echilibru cu opriri, întoarceri, executarea unor
mișcări de brațe simultane sau alternative; exerciții cu
60
mingea în perechi (spate în spate) transmiterea mingii
în jurul corpului, printre picioare, aruncări și prinderi
intercalate, cu piruete etc. Toate exercițiile se execută
crescând treptat complexitatea mișcarilor
9-12 1.3 Să realizeze acțiuni Dezvoltarea - efectuarea unor exerciții cu coarda de gimnastică, cu Observar
motrice cu structuri și coordonării prin bastonul și mingi de cauciuc de diferite mărimi, e siste-
eforturi diferite utilizarea diferitelor solicitând calitățile coordonative matică
obiecte portative
- jocuri dinamice cu utilizarea mai multor mingi
Întreceri concomitent
- trasee aplicativ-utilitare
- arbitraje efectuate de elevi prin rotație
- ștafete cu ocoliri și treceri peste obstacole
61
ANEXA 2
PROIECT DIDACTIC
Tema I – Aruncarea mingii de oină de pe loc
Tema II – Dribling: prindere-pasare
Calitate motrică – Îndemânare
Tipul lecţiei – Consolidare
Competențe specifice
Dezvoltarea motricităţii generale prin învăţarea aruncării mingii de oină de pe loc,

consolidarea driblingului şi dezvoltarea calităţii motrice viteza.
Obiective operaționale
O.C. – Să construiască modelul deprinderii de aruncare azvârlită.
O.P.M1. - Să asigure o dezvoltare fizică armonioasă;

O.P.M2 - Să execute corect aruncarea mingii de oină cu accent pe prinderea mingii;
O.P.M3 - Să execute corect driblingul în relație cu prindere-pasare;
O.P.M4- Să dezvolte calitatea motrică viteza, accentul fiind pus pe viteza de reacție la
semnalele auditive.
O.A. Dezvoltarea spiritului de echipă prin practicarea jocului programat.
Strategii didactice
Metode şi procedee metodice Mijloace

M1 - explicaţia m1 - mingi de tenis
M2 - demonstraţia m2 - mingi de baschet
M3 - exersarea m3 - obstacole
frontală
pe grupe valorice
individual
Bibliografie:
Manual pentru clasa a V-a, Educație fizică și sport, autori: Petrică Dragomir, Titel Iordache,
Editura CD Press, 2017, București
62
Strategi
ELEMENTE FORMAŢII i
VERIGILE DE DOZA OB ŞI didactic
LECŢIEI CONŢINUT RE INDICAŢII METODICE e
M m
I. - alinierea colectivului; 10”
Organizarea - salutul 10” ooooooooooooooooooooo
colectivului de - verificarea echipamentului 30”
elevi şi a stării de sănătate; O
2-3 minute - anuţarea temelor şi a 10”
obiectivelor; - se execută pe vârfuri şi pe
- întoarceri : la dreapta 2× călcâi
la stânga 2× - mers pe pingea, braţele se
la stânga 2× mişcă pe lângă corp, privirea
împrejur; 20” înainte
- mers pe loc şi oprire; - ruperi de rânduri cu reveniri în
- joc pentru ridicarea diferite formaţii
stării emoţionale
II. - mers obişnuit 2 ture M1
Pregătireaorga - variante de mers M2
nismuluipentru * pe vârfuri cu braţele sus; 20 paşi M3
efort
* pe călcâie , mâinile la spate 20 paşi
6-7 minute
* cu pas fandat, cu răsucirea
trunchiului;
* mers ghemuit. 20 paşi
2×10 - variantele de mers se lucrează
- alergare obişnuită pași alternativ cu alergare obişnuită şi
2 ture jocuri de atenţie, cu exerciţii de
- variante de alergare respiraţie şi relaxare
* cu joc de glezne;
* cu genunchii sus; 2×15m
* cu pendularea gambei 2×15m Formație...Pe 4 grupe..sau....pe
înapoi. 2×15m lațimea sălii etc.
- variante de sărituri
* pas săltat cu rotarea brațelor
înapoi.; 2×15m
* pas sărit - din alergare uşoară, la semnal
2×15m auditiv, așezare în ghemuit, la
- joc de atenţie două semnale se schimbă sensul
1 minut de alergare
III. Complex de dezvoltarefizică M1
Influenţarea Exerciţiul 1 OP - din coloană câte unu în coloană M2
selectivă a PI – Stând depărtat, M1 câte patru M3
aparatului T1– aplecarea capului în faţă
locomotor T2– cap în extensie - se execută în ritm individual
8 minute T3 – idem T1
T4 – idem T2
T5– aplecarea capului lateral
stânga
T6– aplecarea capului lateral 3×8
dreapta
T7-8 idem T5-6
63
- atenţie la ducerea corectă a
Exerciţiul 2 braţelor pe direcţia indicată
PI – Stând depărtat cu braţul
stâng sus şi braţul drept jos
T1-2 – ducerea braţelor înapoi
şi arcuire
T5-4 – schimbarea braţelor şi
arcuire
6×4
6×4
- pe parcursul exerciţiului se
Exerciţiul 3 menţine poziţia corectă corporală
PI – Stând depărtat, br. Oblic
înai.
T1 –ridicarea pic. stg. la br.
dr.
T2 – revenire la PI
T3 – ridicarea pic. dr. la br.
stg.
T4 – revenire la PI - în timpul execuţiei genunchii
6×4 vor fi bine întinşi
Exerciţiul 4
PI – Stând depărtat cu braţele
pe lângă corp
T1-2 – ridicarea braţelor şi
arcuire
T5-4 – îndoirea corpului cu
coborârea palmelor pe sol şi
arcuire
Exerciţiul 5
PI – Stând depărtat cu mâinile 3×8 - pe parcursul exerciţiului tălpile
la ceafă rămân bine lipite de sol
T1-2 – răsucirea trunchiului
spre stânga cu arcuire
T3-4– răsucirea trunchiului
spre dreapta cu arcuire
T5-6– îndoirea lat. a
trunchiului spre stg. - fandarea se va executa cu
T7-8 – îndoirea lat. a piciorul opus bine întins
trunchiului spre dr.
Exerciţiul 6 6×4
PI – Stând depărtat
T1 – fandare laterală spre
stânga cu ridicarea br. lat.
T2 – revenire
T3 – fandare laterală spre
dreaptacu ridicarea br.lat
T4 – revenire
T5 – fandare inainte cu pic.
stg. și ridic. br. sus
64
T6 – revenire - atenţie la coordonarea mişcării
T7 – fandare inainte cu pic. braţelor cu picioarele
dr.și ridic. br. sus 10 ×
T8 – revenire
Exerciţiul 7
PI – Stând cu pumnii la piept
T1 – săritură în depărtat cu
ducerea braţelor înainte
T2 – revenire la poziţia iniţială
T3 – săritură în depărtat cu
ducerea braţelor sus
T4 – revenire la poziţia iniţială
Exercițiul 1
PI- Stând cu fața spre direcția

de alergare; alergare pe 10 m
la semnal sonor, și întoarcere
cu „vânt din spate”
Exercițiul 2
PI- Stând cu fața spre direcția
de alergarecu o minge de
tenis în mâna.
La semnal vizual alergare pe
10 metricu schimb de minge
și cunoaștere reciprocă,
întoarcere și așezare în
ghemuit.
IV. Tema 1 M1 m1
Învăţarea, Aruncarea mingii de oină OP - precizarea ţinerii corecte a M2
consolidarea AR1: precizarea ţinerii corecte M3 mingii şi a poziţiei de aruncare M3
şi verificarea a mingii (a prizei) şi a poziţiei
deprinderilor de aruncare. 2× OC
motrice
20 minute AR2: din poziţia depărtat
stând, aruncarea mingii cu o
mână și prinderea cu două
mâini - se lucrează pe două şiruri cu
faţa la perete.
AR3: acelaşi exerciţiu *exercițiul constă în aruncare de
folosind forţa braţului 2× 10 ori cu brațul dominant și de 5
concomitent cu răsucirea ori cu brațul subordonat.
trunchiului,blocarea umerilor
pe direcţia de aruncare;
Tema 2 4× -se lucrează în coloane pe 4
Driblingul cu prindere- șiruri;
pasare:
Ex 1 Dribling
*dribling pas
alergare la spatele șirului;
(suveicasimplă)
65
Ex. 2 4× OA
*dribling, oprire, pasă,
alergare, cu deplasare la m2
spatele șirului - se combină cu alergare şi

5 min plecare din nou în dribling
Jocdidactic: “cine ține mingea
mai mult”
- echipe de câte trei elevi. Se
driblează şi se pasează până când
mingea va fi atinsă de un elev
din cealaltă echipă. Se
delimitează spaţiul de lucru.
- mers liniştitor cu exerciţii

VI. active de respiraţie 1-2 ture
Revenirea - mers corectiv cu măinile la
organismului ceafă, pe umeri
după efort *joc de revenire „mingea 1 min
3 minute frige”
VII.
Aprecieri -aprecieri pozitive/negative
finale globale şi individuale, asupra
2 minute activităţii lecţiei
- se fac referiri la elevii care

prezintă uşoare vicii de atitudine
- se acordă medalii în funcţie de
aprecieri
PROIECT DIDACTIC
Loc de desfăşurare: sala de sport
Materiale sportive : bănci de gimnastică saltele gimnastică, scărițe, jaloane, mingi, ladă de
gimnastică, 1 fluier,
Mijloace/procedee: exercițiul fizic, parcurs aplicativ
Metode: explicația, demonstrația, exersarea, observarea curentă, problematizarea, modelarea,
aprecierea verbală, etc.
Teme și obiective:
1.DEPRINDERI MOTRICE DE LOCOMOȚIE, DE BAZĂ, COMBINATE
66
- Consolidarea deprinderilor motrice de bază și combinate
– Traseu utilitar aplicativ
Competența generală:
Dezvoltarea capacității motrice a elevilor;
Competențe specifice:
- recunoașterea principalelor aspecte ale stării generale de sănătate;
- recunoașterea termenilor specifici dezvoltării fizice armonioase;
- recunoașterea exercițiilor simple pentru dezvoltarea calităților motrice de bază.
OBIECTIVE OPERAŢIONALE:
Motrice:
O.M.1.– să execute corect exercițiile de infuențare selectivă a aparatului locomotor;
O.M.2 – să execute corect deprinderile motrice de bază și combinate ;
Cognitive:
O.C.1. –să denumească deprinderile motrice utilizate ;
O.C.2. – să descrie exercițiile din traseul aplicativ;
Afective:
O.A.1. – să manifeste interes faţă de activitatea sportivă;
O.A.2. – să dovedească încredere în forţele proprii;
67
Str
Veriga Conţinuturi, mijloace, sisteme de
Dozare
acţionare, exerciţii
şi durata Forme de lucru
V.1. - adunarea; 10’’

- alinierea; 10’’
Organizarea - raportul; 15’’ - în linie pe un rând
colectivului de elevi - salutul; 10’’
- controlul ţinutei; 15’’ 
2 min. - controlul stării de sănătate; 20’’
- anunţarea temelor şi obiectivelor 40’’ 
lecţiei ; 4x
- întoarceri stg., dr., stg.
împrejur,etc.
- mers normal ; 1l
V.2 - mers pe vârfuri cu braţele sus;
Pregătirea - mers pe călcâie cu braţele la spate; 1l - în coloană câte unu ;
organismului pentru - alergare uşoară;
efort - alergare cu genunchii sus; 1l O
- mers cu rotiri de brațe spre
5 min. înainte; 1d O
- mers cu rotiri de brate spre înapoi
- alergare cu pendularea gambelor 1l O
înapoi ;
- alergare cu pas adăugat cu fața 1l O
spre interior;
- alergare cu pas adăugat cu fața 1d O
spre exterior;
- mers cu exerciţii de respiraţie; 1l
1l
1d
1d
Exerciții la banca de ginmnastică

Ex. 1.
V.3. P.I. Așezat depărtat transversal pe - câte 4 la banca de gimnastică
bancă cu mâinile pe șolduri
Influenţarea selectivă
T1-2 aplecarea capului spre înainte, 4x4T
a aparatului
cu arcuire;
locomotor
T3-4 aplecarea capului spre înapoi,
8 min. cu arcuire;
Ex.2.
P.I. Așezat depărtat transversal pe
bancă cu mâinile pe solduri 4x4T
T1-2 aplecarea capului lateral stânga , cu
arcuire;
T3-4 aplecarea capului lateral dreapta , cu
arcuire;
EX.3. 4x8T
P.I.- Așezat depărtat cu palmele pe solduri:
T1-8 rotirea capului spre stânga și spre
68
dreapta;
EX.4. 4x4T
P.I. – Așezat depărtat cu brațele
îndoite la nivelul pieptului
T1-2 arcuirea brațelor cu ducerea
coatelor spre înapoi;
T3-4 extensii cu întinderea brațelor; 4x4T
EX. 5.
P.I. Așezat depărtat cu mâinile pe
sold
T1-2 ducerea alternativa a bratului stang 4x4T
sus cu arcuire;
T3-4 ducerea brațului drept sus cu arcuire.
EX. 6.
P.I. Așezat depărtat cu mâinile lateral
T1-2 îndoire tr. spre stânga cu arcuire ; 4x4T
T3-4 îndoire tr. spre dreapta cu arcuire ;
EX.7.
P.I Stând lateral față de bancă cu
un picior întins sprijinit pe
bancă cu mainile la umar; 4x4T
T 1-2 îndoirea laterală a trunchiului
spre bancă cu întinderea brațelor
lateral cu ducerea mâinii din spre
partea îndoirii până la bancă;
T 3-4 revenire ; 2x
Aceeași, spre partea opusă, cu piciorul
celălalt pe bancă.
EX 8. Stând cu umărul stâng spre
bancă, brațele jos 2x
1.săritură laterală spre stânga spre bancă ;
2.săritură laterală stânga de pe bancă ( în
partea opusă) ; 2x
3-4. Aceeași, în sens invers.
EX 9. Stând alături de bancă pe un
picior:
1-4. Sărituri pe piciorul stâng;
1-4 Sărituri pe piciorul drept.
Ex 10. Așezat depărtat transversal pe
bancă cu mâinile pe umărul colegului
din față :
1Îndoirea înainte a trunchiului
( în grup)
2. Extensia trunchiului
V.4
Consolidarea deprinderilor motrice de - câte 4 la banca de gimnastică
Învăţarea, locomoție, de bază, combinate
consolidarea - mers în echilibru pe banca de gimnastică-
perfecţionarea şi partea îngustă;
evaluarea deprinerilor - tracțiune pe banca de gimnastică; 2x
motrice - împingere pe banca de gimnastică;
- cățărare – coborâre la scara fixă și pe plan 2x
69
30 min înclinat ( banca de gimnastică)
Traseu utilitar aplicativ
- mers în echilibru pe banca de gimnastică 2x
pășind peste 3 mingi medicinale- săritură în
- în coloană câte unul
adâncime- tracțiune pe banca de 2x
gimnastică- săritură în înălțime- sărituri
peste 3 obstacole -târâre pe genunchi și pe
coate - sarituri pe două picioare la scăriță- 2x
escaladare lada de gimnastică- cățărare cu
trecere prin pășire de pe o scară pe alta-
coborâre.
V.5 - alergare uşoară;
- mers cu exerciţii de respiraţie; 1L
Revenirea - mers cu exerciţii de relaxare. 15 m - în coloană câte unul;
organismului după
efort 15 m
3 min.
V.6 - reorganizarea colectivului de

elevi;
Concluzii şi aprecieri - aprecieri pozitive şi negative - în linie câte unul;
asupra activităţii desfăşurate;
2 min. - salutul. 
70

Lucrare Licenta Efs

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Lucrare Licenta Efs

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

UNIVERSITATEA „DUNĂREA DE JOS” DIN GALAȚI

DEPARTAMENTUL DE FORMARE CONTINUĂ ȘI

ANALIZA DINAMICII EFORTULUI ÎN LECȚIA DE EDUCAȚIE FIZICĂ DIN

Subsemnata TRIFAȘ CARMEN(DINU), candidată la examenul de

Importanța și actualitatea temei

CAPITOLUL II. Particularitățile biologice și psihometrice specifice

Importanța și actualitatea temei

CAPITOLUL I. Capacitatea coordinativă

I.2. Componentele capacității coordinative

I.5. Metode și procedee metodice utilizate pentru dezvoltarea capacității

Vârsta cuprinsă între 6 – 13 ani este considerată de majoritatea cercetătorilor în

CAPITOLUL III. Jocurile sportive și rolul lor în dezvoltarea capacității

Obținerea unor performanțe superioare în jocurile sportive este determinată de o

IV.3. Metodologia cercetării

IV.4. Organizarea cercetării

Teste antropometrice - clasa a V-a B experimentală (băieți)

Teste antropometrice - clasa a V-a A de control (fete)

Teste antropometrice - clasa a V-a A de control (băieți)

Experimentul s-a desfășurat pe parcursul anului școlar 2019-2020, și a cuprins două

4. Testul de coordonare psiho-motorie. Acesta se realizează cu o probă de control

IV.6. Mijloace de dezvoltare a capacităților coordinative utilizate în lecțiile clasei a V-a

b) Capacitatea de orientare spațio – temporală

7. Joc bilateral 6 : 6, pe jumătate de teren, având ca sarcină: demarcarea permanentă

d) Capacitatea de reacție motrică

e) Capacitatea de ritmicizare (simțul ritmului)

f) Capacitatea de diferențiere chinestezică

g) Capacitatea de transformare a mișcării

Abatere standard 2.62 2.01

Tabel V.1 Rezultate obținute de grupa experimentală

Media aritmetică 17.56 17.21

Abatere standard 2,63 2,51

Tabel V.2 Rezultate obținute de grupa de control – fete

Media aritmetică 18.45 17.19

Abatere standard 1.98 1.65

Tabel V.3 Rezultate obținute de grupa experimentală – băieți

Media aritmetică 18.57 18.51

Abatere standard 2.59 1.96

Tabel V.4 Rezultate obținute de grupa de control – băieți

Indicatori Fete (cls. experimentală) Fete (cls. de control)

X1 (media aritmetică TI) 17.46 17.56

X2 (media aritmetică Tf) 16.42 17.21

Rata de creștere 1.04 0.25

Tabel V.5 Rezultate obținute de fete

Indicatori Băieți (cls. experimentală) Băieți (cls. de control)

X1 (media aritmetică TI) 18.45 18.57

X2 (media aritmetică Tf) 17.19 18.51

Rata de creștere 1.26 0.06

Tabel V.6 Rezultate obținute de băieți

Comparând grupele de fete observăm că la testul inițial rezultatele au fost

Testul Pătrat (sec.)

Media aritmetică 7.63 6.94

Abatere standard 1.52 1.00

Tabel V.7 Rezultate obținute de grupa experimentală - fete

Nr. crt. Nume și prenume - fete Ti Tf

Media aritmetică 7.74 7.51

Abatere standard 1.56 1.02

Tabel V.8 Rezultate obținute de grupa de control - fete

Nr. crt. Nume și prenume – băieți Ti Tf

Media aritmetică 7,19 6.63

Abatere standard 1.52 1.00

Tabel V.9 Rezultate obținute de grupa experimentală – băieți

Media aritmetică 7.27 7.12

Abatere standard 0.92 0.87