Toleranță 0 față de violență

Prof. Militaru Nicoleta Gabriela

Colegiul Național „Elena Cuza”, Craiova

Este alarmant faptul că mai mult de jumătate dintre copiii chestionaţi în cadrul unui studiu au răspuns că şcoala nu ia fenomenul de bullying în
serios, relatează un articol publicat pe adevărul.ro. S-a observat de asemenea că elevii nu sunt obişnuiţi cu acţiuni de prevenire a acestui fenomen,
fiind reticenţi la orice susţinere din partea adulţilor, acesta fiind motivul pentru care se propune introducerea de măsuri de toleranţă zero în cazuri
de acte de violenţă în şcoli.
Mai întâi, pentru a înţelege moţiunea care stă la baza dezbaterii noastre, voi defini termenii. Dacă toleranţa zero înseamnă să încetăm să mai
“închidem ochii” şi să mai “trecem cu vederea” lucruri care ne deranjează, prin act de violenţă se înţelege o comportare agresivă care se poate
manifesta atât la nivel fizic, cât şi la nivel psihic.
Studiul menționat mai sus arată că în 72% din cazurile de agresiune, copiii şi tinerii s-au confruntat cu comportament de tip violent în mod
indirect, caracterizat prin comentarii neadecvate despre ei, familie, statut social sau etnie. Un procent de 43% din tineri au fost îmbrânciţi, loviţi sau
pălmuiţi, iar 32% au primit ameninţări, ceea ce este foarte îngrijorător.
În altă ordine de idei, filosofia cazurilor de agresiune este accea că violenţa desfigurează condiţia umană. Potrivit acesteia, realizăm că sunt
situaţii în care violenţele verbale şi fizice la care sunt supuşi copiii la şcoală pot afecta dezvoltarea lor ulterioară, de aceea voi aduce în discuţie
argumentul psihologic şi emoţional.
Toate aceste agresiuni afectează psihicul copilului. Pornind de la injurii şi până la câteva palme sau pumni, putem ajunge la un copil ce se
poate transforma total. Având parte de o situaţie de acest gen, copilul poate rămâne cu sechele post-maltratare, generându-se astfel un
comportament anormal sau antisocial, iar în cazul în care acesta rămâne cu traume, el trebuie reintrodus în societate cu ajutorul unui psiholog.
Victima poate să devină introvertită şi să se izoleze de ceilalţi sau poate adopta la rândul ei un comportament agresiv vrând să-şi depăşească
condiţia. Agresorul este persoana izolată de grupurile care nu vor să aibă de-a face cu el.
Totodată trebuie să-i avem în vedere şi pe “spectatorii” unei astfel de situaţii. Traumele îşi pun amprenta şi asupra lor chiar dacă nu sunt
implicaţi în mod direct: ei iau parte la bătaie şi pot să vadă cum unul dintre colegii lor este îmbrâncit, căzând, de exemplu, şi spărgându-şi capul.
Această imagine nu este deloc una plăcută, având un mare impact asupra lor. Putem vorbi şi de cealaltă categorie care nu numai că asistă şi nu
reacţionează în vreun fel, dar face şi galerie, încurajându-l pe cel mai bun să dea mai tare. Astfel de manifestări îi transformă şi pe cei care nu au
nicio treabă cu victima în nişte complici faţă de care toleranţa nu ar trebui să existe.
Aplicarea unei astfel de moţiuni nu este benefică numai pentru cei implicaţi în conflict, ci pentru toţi care iau parte la el: agresor, victimă,
spectatori. Traumele care duc la generaţii total dezbinate se vor diminua, iar văzând că toată lumea este sancţionată pentru orice formă de violenţă,
dar şi pentru susţinerea acesteia, copiii vor înţelege consecinţele şi îşi vor opri pornirile. Pentru unii poate fi doar o amintire neplăcută din trecut,
însă totul depinde de modul în care este gestionată problema la momentul potrivit şi de sprijinul pe care copilul îl primeşte de la familie ori de la
profesori.
Tristeţea, furia, singurătatea şi ruşinea sunt câteva dintre stările pe care le experimentează victimele acestui fenomen, larg răspândit în şcolile
de la noi. Acestea fiind spuse, este recomandată ideea de toleranţă zero ce are ca scop prevenirea şi conştientizarea elevilor cu privire la efectele
comportamentelor violente din şcoală şi formarea unei atitudini civice conştiente, durabile faţă de acest fenomen social astfel încât să devină mai
buni, mai toleranţi, mai responsabili.
Planul pe care eu l-aș propune: în funcţie de gravitatea situaţiei, dar şi de vârsta participanţilor, aș recomnda să se aplice sancţiuni. Trebuie să
avem în vedere faptul că nu putem proceda cu nişte elevi de clasa 0 la fel cum am proceda cu unii de liceu. În primă fază o modalitate de a îndrepta
lucrurile este interzicerea copilului de a ieşi în pauză, iar apoi putem vorbi despre scăderea mediei la purtare, totul raportându-se, bineînţeles, la
gravitatea situaţiei.

Bibliografie

Jigău, Mihaela, Balica, Magdalena, Prevenirea şi combaterea violenţei în şcoalǎ, ghid practic pentru directori şi cadre didactice, Editura Alpha
MDN, Bucureşti, 2006,

Păunescu, Constantin, Agresivitatea şi condiţia umană, Editura Tehnică, Bucureşti, 1994,

Stoica-Constantin, Ana, Neculau, Adrian, Psihosociologia rezolvării conflictului, Editura Polirom, Iaşi, 1998,

Ulrich, Louis, Godinac, Mihaela, Tudorache, Mariana, Violenţa în şcoală. Metode de intervenţie, ghid de bune practici, Editura Atelier Didactic,
Bucureşti, 2007