DIFERENTE INTRE PSIHOLOGIA GESTALISTA SI PSIHOLOGIA ASOCIATIONISTA

La inceputul secolului XX muli dintre psihologi erau behaviorisi , care considerau ca toate
fenomenele psihologice pot fi explicate prin fenomene observabile , anume stimuli si raspunsuri la
stimuli.

Gestaltistii s-au impotrivit cestei idei deoarece pentru ei era evident ca procesele nevazute din
creier sunt cruciale in explicarea perceptiei.

Pentru a-si argumenta punctul de vedere ,,psihologii gestaltisti’’ au preferat sa se refere la imaginile
duble.Un exemplu celebru este ,,pocalul lui Rubin’’ mediatizat de psihologul danez Edgar Rubin in 1915.
Imaginea poate fi vazuta ca o cupa sau ca doua fete.Deoarece doua perceptii diferite pot aparea din
acelasi stimul ,argumenteaza gestaltistii , in mod evident este ceva ce se intampla in creier care
determina ce imagine sa vedem.Perceptia presupune mai mult decat stimulul care patrunde prin ochi.
Procesele centrale sunt implicate.Pocalul lui Rubin ilustreaza un concept fundamental al gestaltismului :
distinctia figura-fundal(obiect central al perceptiei – camp perceptiv).O forma este sustinuta de un fond
din jurul ei.In cazul pocalului lui Rubin , pocalul si fetele devin pe rand forma si fond.Atunci cand vezi
pocalul ,fetele dispar intr-un fond negru .Cand vezi fetele ,pocalul dispare intr-un fond alb.O structura nu
poate fi vazuta ca forma si fond in acelasi timp . Cu toate acestea structura din lumea exterioara -
stimulul-nu se schimba.Doar perceptia ei se schimba.

Scoala gestaltista a aparut in Germania la inceputul sec al XX lea ca reactie impotriva

asociationismului .Spre deosebire de asociationisti care considerau ca stimulii sunt perceputi ca parti si
apoi construiti in imagini , gestaltistii afirma prioritatea intregului asupra partilor.

Cuvantul ,,gestalt’’ poate fi tradus aproximativ, din germana sub intelesul de configuratie.Sunt
propuse cinci legi mari de grupare: proximitatea;similaritatea ; continuitatea ; inchiderea si apartenenta
la grup.

Asociationismul este o conceptie psihologica clasica si explica activitatea psihica prin actiunea
asociatiei ca fenomen central si fundamental in formarea si manifestarea fenomenelor
psihice.Precursorul asociationismului sec al XVIII lea , in Anglia a fost David Hume.Alti reprezentanti
ilustri au fost Hartley;Priestley ; Stuart Mill si Alexander Baine.

James Mill a dezvoltat pe linia lui Hume si Hartley o psihologie sistematica , considerand senzatia ca
singurul element primordial si asociatia ca singurul principiu de organizare a vietii psihice.Senzatiile si
urmele (ideile) sunt cele doua stari psihice primitive.Ele se grupeaza in nenumarate combinatii datorita
ideilor.Asociatia este un fenomen si toata viata nostra psihica poate fi considerate ca un sir de imagini
sau de sentimente.Asociatia se produce fie intre senzatii fie intre idei.

Legea asociatiei ideilor joaca un rol important in toate procesele psihice.Ea explica fenomenul
asociatiei care nu e decat un sir d, o inlantuire de idei sau imagini. Memoria este o facultate complexa,
compuse din idei care sunt legate inte ele prin legile asociatiei.Tot gratie asocierii se desfasoara si
operatiile gandirii,clasificarea si abstractizarea , cu ajutorul cuvantului care cheama si, prin asociatie ,un
numar infinit de imagini ale obiectelor asemanatoare si care constituie astfel clasa.Tot prin ideea de
asociatie se explica actele de vointa .Cand ideea unei actiuni a noastre se asociaza cu ideea unei
placer,se produce o stare de spirit particulara,caracterizata prin tendinta de actiune,care este motivul.In
motiv este implicata ideea unei placeri la care putem ajunge,de fapt scopul unei actiuni.Placerile si
durerile noastre ca si cauzele lor devin motivele noastre de actiune.

Intr-un mod simplu si generic ,teoria asociationista poate fi rezumata ca una care propune ca
cunoasterea este dobandita prin experienta,legand senzatiile pe care le produce prezenta si
interactiunea cu stimuli intr-un mod mecanic si ori de cate ori o serie de cerinte de baza cunoscute sub
numele de legi de asociere .Pe masura ce se adauga noi asociatii , gandirea si comportamentul devin din
ce in ce mai complexe ,iar performanta umana poate fi explicate pe baza invatarii legaturilor dintre
fenomene.

Asociationismul reprezinta o abordare ,,bottom-up’’,care ia in considerare numai evenimente si

patternuri ca elemente perceptive ,in vreme ce ,,Gestaltimul’’ isi propune sa construiasca si sa
sintetizeze un inteles.

Asociationismul sustine ca partea primeaza in raport cu intregul , in timp ce gestaltistii sustin ca

intregul primeaza in raport cu partea.

Gestaltistii sustin ca psihicul este un ansamblu organizat pe diverse niveluri de complexitate(la

primul nivel este perceptia , la ultimul nivel este gandirea) in timp ce asociationistii sustin ca perceptiile ,
reprezentarile si gandirea se formeaza gratie legilor asociatiei(coincidenta in timp si spatiu a unor
senzatii).

Conform asociationismului viata psihica este o simpla suma de senzatii . Gestaltismul spune ca
organizarea psihicului este innascuta.