John Stuart Mill(1806-1873) a introdus pozitivismul lui Auguste

Comte in Anglia. Ideile sale originale se regasesc mai ales in domeniul

metodelor stiintifice, al logicii inductive si al eticii utilitare si mai putin in
psihologie, dar filosofia sa se sprijina pe o psihologie asociationista. Cu
el, spunea Ralea, asociationismul devine dintr-o doctrina psihologica
engleza una din marile sisteme filozofice.
In conceptia lui J.St. Mill - o psihologie stiintifica trebuie sa
admita urmatoarele doua principii:
a) fenomenele psihice cele mai complexe sunt o sinteza de elemente
atat
de bine contopite intre ele incat par a alcatui o unitate indivizibila
b) legea in baza careia are loc aceasta sinteza mentala este
legea
asociatiei.
De altfel,considerand Legea asociatiei ca fiind cea mai generala lege a
fenomenelor psihice ,el face - in lucrarea Auguste Comte and the
Positivism- urmatoarele consideratii :"ceea ce este legea gravitatiei
pentru astronomie, ceea ce proprietatilor elementare ale tesuturilor sunt
in fiziologie, legile asociatiilor ideilor sunt in psihologie".
Legile asociatiei sunt:
1) Ideile fenomenelor asemanatoare tind sa se prezinte impreuna in
spirit;
2) Cand doua impresii sau idei au fost percepute simultan sau
in
succesiune imediata una tinde sa aduca in constiinta pe cealalta.
Exista doua feluri de contiguitate: a) simultaneitatea si b) succesiuea
imediata.
Si-n morala ca si in psihologie, logica si teoria cunoasterii,
legea asociatiei explica, dupa J. Stuart Mill, toate procesele psihice in
variata lor complexitate. Asociationismul este dezvoltat de catre AI. Bain
si Herbert Spencer prin insusirea teoriilor biologice evolutioniste si noile
descoperiri ale fiziologiei.
J. St. Mill nu admite inconstientul. Constiinta este o cunoastere
intensiva care constituie fondul starilor noastre psihice care nu exista
decat in constiinta si prin constiinta. 'Nu exista activitate psihica fara
constiinta si singurele fenomene inconstiente au loc la nivelul
modificarilor organice ale sistemului nervos'.
Alexander Bain (1818 - 1903), discipol al lui J. St. Mill, a continuat
traditia scolii scotiene si pe cea a asociationismului si a urmarit sa faca
din psihologie o stiinta materiala bazata pe descriere si clasificare.
H. Spencer numea psihologia lui Bain compusa din doua lucrari, 'cea
mai buna istorie naturala a spiritului omenesc care s-a scris pana azi'
(1865).
Volumul lui despre emotie este unul din primele studii despre
viata afectiva, cercetata mai putin pana atunci decat senzatiile si
inteligenta. Pentru Bain asociatia este legea fundamentala a vietii psihice,
constiinta este rezultatul asociatiei dintre starile noastre interne.
Asociatiile prin asemanare explica procedeele intelegerii:
clasificarea, abstractia, inductia, generalizarea, judecata, rationamentul,
deductia, analogia.
Perceperea asemanarii sau deosebirii este proprietatea fundamentala
a inteligentei. Bain distinge asociatii simple, compuse si constructive.
Primele au loc prin contiguitate in timp si spatiu.
Distinge noua sentimente simple asociate:
1. Placerea si durerea - reprezinta armonia sau conflictul impresiilor
noastre.
2. Emotiile rezultate din schimbare, din noutate, din relativitate.
3. Frica si derivatele ei - timiditate, superstitie, panica (dau reactii
viscerale).
4. Emotiile bunavointei, recunostiintei, dragostei, milei, veneratiei
(dau reactii viscerale/ fiziologice - lacrimile)
5. Emotii personale sau ale selfului:amor propriu, orgoliu, admiratia
de sine.
6. Sentimentul de putere si de superioritate.
7. Emotii sub forma de manie si irascibilitate
8. Emotii rezultate din actiune, cum ar fi in cazul vanatorii, luptelor si
sportului in general.
9. Emotii care provin din exercitiul inteligentei, din descoperirea unor
asemanari noi, fapte noi.
Aceste sentimente sunt simple si ireductibile. Lor le adauga sentimente
morale si estetice care sunt compuse din elemente simple si pe baza legii
asociatiei.
Contributii:
1) A contribuit la conturarea domeniului psihlogiei, la
desfilosofarea acesteia . Psihologia asociationista a empiristilor englezi in
frunte cu J. Locke a incercat sa introduca principiile din stiintele naturii in
studiul vietii psihice. De asemenea, ei au argumentat ca, pentru a deveni
stiinta dupa modelul stiintelor naturii, psihologia trebuie sa
evite speculatiile metafizice si sa se dedice studiului fenomenelor
psihice reale.
2) Asociationismul materialist impune ideea ca viata psihica are un
suport
material, iar asociationistii idealisti in frunte cu David Hume neaga
existenta unei substante materiale sau spirituale si cauta originea notiunii
de substanta in asociatiile psihice. Cautand prin analiza psihologica legile
potrivit carora ideile, impresiile noastre se leaga si se combina intre ele
asociationismul depaseste simpla descriere a fenomenelor sufletesti
inlaturand in acelasi timp si ipotezele si prezumtiile metafizice (M. Ralea).
Empirismul si asociationismul(senzualistii) au impus observatia minutioasa
bazata pe fapte.
3) Analizeaza si chiar experimenteaza legile, formele si
conditiile asocierii.
4) Importanta asociationismului pentru evolutia ulterioara a
psihologiei
este legata in principal de definirea legilor asociatiei.
5) Principiile asociationiste pot fi regasite in operele multor
psihologi
contemporani de orientari diverse. Ele au influentat structuralismul
american, cercetarile asupra memoriei a lui Ebbinghaus, teoria
fiziologica a lui Pavlov si aproape toate teoriile invatarii dela Thorndike.
Limite:
1) Desi asociatia constituie un fenomen real, abordarea exclusiv
asociationista a proceselor si formatiunilor psihice reduce posibilitatile
de explicatie stiintifica.
2) Asociationismul, pornind de la lotul senzorial ce se cere la randul
sau
explicitat, a fost nevoit sa apeleze si la conceptul de eu sau personalitate
pe care il invoca pentru intelegerea activismului in asocierile
secundare. Ignorand determinarea sociala asociationistii nu-si pot explica
fenomenul de personalitate.
3) Modelul aditiv pe care il propune asociationismul este neconcludent
si
se inscrie in perspectiva unui evolutionism plat, aprecia P.P. Neveanu.
4) Nu a reusit o explicatie asociativa a proceselor complexe,
aici intervenind legitati ce nu sunt in concordanta cu modelele asociative
originale.
5) Asociationismul a fost contrazis si depasit prin gestaltism,
holism, psihologia conduitei, psihologia cibernetica si sistemica.
Psihologia cognitiva contemporana apeleza la neoasociationism
si neoconexionism.