Quintus Horatius Flaccus, în limba română Horațiu, (n. 8 decembrie 65 î.Hr.

,
Venosa; d. 27 noiembrie 8 î.Hr., Roma) a fost unul din cei mai importanți poeți romani
din "perioada de aur" a literaturii romane ("Secolul lui Augustus") sau "epoca augustană",
cuprinsă între 43 î.Hr (moartea lui Cicero) și 14 d. Hr. (moartea împăratului Augustus).

Odele

Horațiu a scris patru cărți de ode, intitulate "Carmina", care cuprind 104 poeme pe teme
civice, mitologico-religioase, politice, morale, erotice, bacchice, unele consacrate Romei
sau lui Augustus, reprezentând o culme a măiestriei sale poetice. Primele trei cărți au fost
realizate în anul 23 î.Hr., ultima în anul 13 î.Hr. Ca modele i-au folosit creațiile din
literatura greacă ale lui Alceu, Anakreon, Pindar și Sappho. Spre deosebire de predecesorii
săi greci, odele lui Horațiu sunt poezii lirice pure și nu au fost transpuse pe muzică.
Meditația asupra scurgerii ireversibile a timpului este un motiv major în odele horațiene,
încercarea de a opri trecerea timpului și apropierea sfârșitului prin rugăminți și ofrande
aduse zeilor este zadarnică (Carmina, II,14: Ad Postumum). Având în vedere meditația
asupra acestor motive, în oda Ad Leuconoen, poetul îndeamnă la trăirea clipei - carpe diem
- și renunțarea la cercetarea inutilă a viitorului: "Spem longam reseces. Dum loquimur,
fugerit invida
aetas:CARPE DIEM, quam minimum credula postero!" "Speranța după timp ți-o
păsuiește
căci vremea, cât de rea, se scurge cât vorbim
CULEGE ZIUA CEA DE ASTĂZI, ce va fi mâine noi nu știm" (Carmina, I,11: Ad
Leuconoen) În poemul-epilog al cărții a treia de Ode regăsim expresia celebră a motivului
autoelogiului propriei opere literare: "Exegi monumentum..." (Carmina, III,30). Carmen
saeculare, scrisă cu ocazia sărbătorilor "seculare" (ludi saeculares) organizate de împăratul
Augustus (17 î.Hr.), este oda patriotică cea mai avântată închinată gloriei Romei.