De-a lungul vieții, dinții sunt expuși riscului de demineralizare, datorită

poziționării lor anatomice și a expunerii lor constante la alimente, băuturi și

flora microbiană.
Dinții sunt formați din smalț, complexul pulpo-dentinar și cement.
Ionii de calciu, fosfat și fluor joacă un rol important în lupta dintre procesele de
demineralizare și remineralizare și, în consecință, modifică susceptibilitatea
dintelui la progresia cariilor.
Demineralizarea este procesul de îndepărtare a ionilor minerali din cristalele
de hidroxiapatită ale țesuturilor dure (smalț). Restaurarea acestor ioni minerali
se numește remineralizare. Ambele procese au loc pe suprafața dintelui și un
număr substanțial de ioni minerali pot fi pierduți fără a distruge integritatea
dentară, dar e de așteptat o sensibilitate ridicată la cald, frig, presiune și în
unele cazuri durere. Demineralizarea este un proces reversibil; prin urmare,
cristalele de hidroxiapatită parțial demineralizate din dinți pot crește până la
dimensiunea inițială dacă sunt expuse la medii orale care favorizează
remineralizarea.
Demineralizarea este cauzată de expunerea prelungită a dinților la mediul acid.
Această expunere poate fi din cauza unui regim alimentar dezorganizat, sau a
unei igiene precare. Cauzele cele mai frecvente care duc la apariția
demineralizării:
 aportul mare de acid citric (portocalele, mandarinele, lămâile)
 consumul ridicat de zahăr și băuturi acidulate
 o dieta bogată în lactate fermentate (iaurtul, laptele bătut sau chefirul)
 problemele digestive (refluxul gastrointestinal, apare la diabetici si
persoanele obeze)
 placa bacteriană: depusă în exces pe dinți și neîndepărtată periodic.
Demineralizarea poate fi oprită sau inversată, în special în stadiul incipient.
Saliva, terapia cu fluor, controlul dietei și bacteriile probiotice sunt factori
preventivi pentru demineralizarea dinților. Compozitele dentare care conțin
diferite forme de fosfați de calciu și fluor se folosesc în cazurile avansate de
demineralizare.
Saliva este considerată unul dintre cei mai importanți factori biologici în
restabilirea PH-ului bucal. Pe lângă funcția sa de curățare și antibacteriană,
saliva acționează ca o sursă constantă de calciu și fosfat care inhibă
demineralizarea dentară în perioadele de pH scăzut și ajută remineralizarea
dinților atunci când pH-ul revine la starea neutră. Totodată saliva furnizează în
mod constant fluor pe suprafața dintelui; fluorura salivară este un jucător
cheie în prevenirea demineralizării dinților și în creșterea remineralizării.
Cea mai eficientă metodă de prevenire a cariilor și implicit a demineralizărlor
este prin utilizarea fluorului local, din pasta de dinți, dar mai ales din
fluorizarea topică făcută în cabinetul medicului stomatolog.
În plus, sfaturile dietetice și instrucțiunile de igienă orală sunt esențiale pentru
obținerea unor rezultate bune, de durată.
Procesele de demineralizare–remineralizare sunt dinamice. Ambele procese
pot avea loc pe suprafața dinților, prin urmare ele au un impact asupra
sănătății dentare, iar mediul bucal joacă un rol cheie în determinarea
procesului care câștigă bătălia.