ARFPP-AG
SEMINAR DE AUTOR ”ANDRE GREEN” – 4 MAI 2022
”ISTERIE ȘI STĂRI-LIMITĂ – O CHIASMĂ”
CRITERII/STRUCTURĂ ISTERIE
CONFLICT *în funcție de fixație (orală sau genitală)
*predominant e conflictul dintre iubirea genitală și
sexualitate
*rolul angoasei de castrare/penetrare
*importanța scenei primitive
*importanța masochismului și tendinței depresive
* M. Khan: ranchiuna din isterie; reproșurile la
adresa Obiectului, care nu a permis dezvoltarea Eului
Domină conflictul legat de pulsiunile sexuale
CAZ-LIMITĂ
*fragilitatea limitelor Eului
*rolul angoaselor de separare – intruziune/abandon
*v. Winnicott – spaima de înnebunire, de prăbușire, de
invadare de către obiectul răuvoitor
*v. Bion – spaima de catastrofă – conduite proiective sau
incomprehensibile, ptr a-l deruta pe analist cu scopul de a
scăpa de sub influența lui
* v. Searles – ”efortul de a-l înnebuni pe celălalt”
*predomină dorința de agresiune și de răzbunare
*distructivitatea se află în centrul cazurilor-limită
Distructivitatea este predominantă și acoperă problematica
sexuală
TRAUMA/TRAUMELE • Caracterul sexual al traumei (direct sau
simbolic incestuos)
• Freud – renunțarea la neurotica (scrisoarea
către Fliess); trauma în 2 timpi; importanța
scenariului fantasmatic și a dorințelor
sexuale; trauma reală&trauma fantasmată se
combină
• Ferenczi – teoria traumei; ”confuzie de limbă
între copil și adult”; interpretarea efectelor relației cu mamă, amprentă a rejecției timpurii sau a fuziunii
traumei la nivelul Eului
• Inhibiții severe, siderarea aparatului psihic,
disocieri, răceală/înghețarea traumei
*efecte traumatice asupra Eului legate de influențe
externe/materne care induc distorsiuni majore, cu atât mai
mult cu cât subiectul se ascunde în spatele patologiei
obiectului de care este dependent
* toate acestea se vor repeta și în TR
*relația Eu – Obiect se sexualizează; rolul homosexualității
primare
*la fată: fixații incestuoase la tată, ca apărare împotriva
ambivalente – relații pasionale mamă-fiică (chiar și mamă-fiu)
ce continuă și la vârste ulterioare (adolescență)
*relațiile pasionale se stabilesc pe fondul dependenței de
atitudinile și sentimentele mamei; sunt marcate de reproșuri
mutuale interminabile, care se vor repeta și în TR
*exigențele unei iubiri insațiabile a copilului față de mamă, ce
corespunde unei cereri imperioase, de nedepășit, ale mamei
care este însă mereu nemulțumită / dezamăgită de copilul ei,
deși aceasta se conformează continuu – conduce la formarea
unui rigid Fals SELF
*în C-L totul depinde de felul în care trăiește subiectul
situațiile/ingerințele, respectiv de reacțiile defensive pe care
mama le suscită în el – de aici:
a/ clivajul profund și atitudini proiective, delirante, deplasate
asupra echivalentelor materne
b/reacții de profundă detresă, ducând până la tentative de
suicid ce pun viața subiectului în pericol
c/ prin abandonul de către un obiect ce simbolizează obiectul
matern, se remarcă regresii orale spectaculoase, ce pot duce
la spitalizări de scurtă durată
 DEFENSELE *S.Freud – defensa specifică: refularea (1915) –
acționează asupra Reprezentărilor; în 1923
completează ”acționează și asupra afectelor”
*A.Green – refularea se poate realiza dacă afectele
sunt reduse până la a-și pierde importanța;
*Widlocher – ”isteria este o tulburare a
memoriei”/cf Freud ”isterica suferă de reminiscențe”
*traumatică este întoarcerea
refulatului/evenimentului care a fost inițial suprimat
*Freud a descris și alte defense precum: disocierea,
denegarea, dezavuarea (încadrate de A. Green în
”travaliul negativului”)
La isterici predomină Refularea
INCONȘTIENTUL ȘI SE-ul *rolul fantasmelor inconștiente (sexuale); rolul
bisexualității
*dar: conversia produce un scurtcircuit, împiedicând
fantasmarea și duce la apariția angoasei, de care
isterica se apără prin renumita ”belle indiference” –
succesul deplin al refulării, după cum afirma Freud
*M. Klein – importanța fantasmelor sexuale
pregenitale, rolul formelor arhaice (care sunt
impregnate de angoase de anihilare)
*isterica a fost mereu acuzată de falsitate,
mistificare, minciună, teatralitate, exagerarea
reacțiilor, hiperemotivitate
• Clivajul este defensa principală în C-L., atât clinic, cât
și în TR
• halucinația negativă și alte mecanisme de negativare
a gândirii
• Nu doar fenomenele dorinței sunt supuse ștergerii, ci
travaliul gândirii însuși – v. atacuri asupra legăturilor
(Bion), asupra reprezentărilor (verbalizării, fantasmei,
mișcării pulsionale) – rezultă blocarea insightului și a
prizei de conștiință – analiza devine Sisifică, necesită
anduranță, răbdare infinită din partea analistului (o
continuă analiză a CTR)
La cazurile-limită – clivajul (multiplu) este
predominant
*în C-L are loc o confruntare brutală între manifestări ale SE-
ului, mișcările pulsionale cu descărcări masive fie în corp, fie
în act, fie în TR, prin alunecări regresive în fața cărora trb
puse defense masive; dar prin aceasta mișcarea pulsională
diguită va izbucni la un moment dat și mai virulent
*rolul conduitelor adictive, alimentare, toxicodependențe,
medicamentoase, refugii în somn, conduite suicidare mai
mult sau mai puțin deghizate, regresii somatice, treceri la act
coleroase, furioase, stări de detresă/neputință etc.
DISTRUCTIVITATEA – când spre sine, când spre Obiect
*în analiză, pune la încercare limitele analistului, CTR, motiv
în plus de a-ncerca să ”distrugă obiectul”
 *raportul cu corpul este mediat prin
CORPUL sexualitate/bisexualitate
*conversia
*demetaforizarea simbolică
*chiar și atunci când e mai puțin surescitat sexual,
tot rămâne un corp dureros, supus turbulențelor
emoționale
*idealizarea, clivajul, protejarea obiectului de
agresivitate, suferințe morale
AFECTELE *sunt în prim-plan
*transformări în contrariu: plăcere – dezgust/silă
*gama afectelor depinde de fixațiile orale sau falice
ale istericului
REPREZENTĂRILE
*în primele studii freudiene: R.lucru sau R.Obiect –
calea de acces la ICȘ
*relația dintre R.Cuvânt și R.Lucru
*clivajul psyche-soma-mind (v. Winnicott) cu riscul unor tulb
psihosomatice
*dereglări alimentare, consum alcool, drog, dureri multiple
ale diferitelor zone corporale: corpul trebuie să sufere (corp-
obiect-dușman/dușmănit) – Eul încearcă să suprime
revendicările somei și pulsiunilor
*difuzia angoaselor
*angoase catastrofice
* instabilitate emoțională
*senzații/sentimente de vid, depresive (narcisică, nu
nevrotică)
*dolii neelaborate (v. Cournut)
*fixația la obiecte incestuoase (se repetă în TR) – subiectul nu
poate renunța la un obiect în favoarea celuilalt
*scena primitivă este traumatică sau fantasmată ca atare,
înglobându-i condensat pe mamă&tată; este un coit
interminabil, violent, declanșând furie, neputință, copilului
fiindu-i imposibil să se identifice cu unul sau altul dintre
părinți (ca în isterie), imposibil să-i separe sau să-i îndure
*în cazurile în care predomină depresia, se-ntâmplă
contrariul: subiectul e decepționat de ambele obiecte
parentale
*carență a reprezentărilor
*reprezentările sunt absorbite de mișcarea pulsională, sunt
expulzate prin act/actări sau descărcate în soma

EUL,
NARCISISMUL/IDENTIFICĂRILE
obiect sperând să fie iubită, îi ascunde dezacordurile.
*angajament trup-suflet ce face ca orice apropiere să
*relația dintre procesele primare și procesele
secundare
*rolul limbajului – numirea afectelor
*”isterica este irațională” – ca și cum cunoașterea
intelectuală ar leza-o, intelectul e prea rece pentru
ea, ea simte, trăiește
*în isteriile clasice – nu asistăm la regresii ale Eului,
ci doar la o reîntoarcere la fixațiile libidinale
anterioare
*în isteriile pregenitale – se pune în risc și
integritatea Eului, care este slăbit din cauza
defenselor arhaice (clivaj, dezavuare, identificare
proiectivă nocivă)
*identificările la isterici sunt superficiale,
numeroase, contradictorii, schimbătoare – apărări
cameleonice, aparențe înșelătoare; se mulează pe
Diferențele – face totul ptr a primi iubire și ptr a fi
dorită sexual
*tactica inconștientă de seducție și dramatizare –
restârnește un conflict din motive banale
*manevre seductive și retrageri imediate când e
riscul realizării relației sexuale
*dificultate a de a iubi
devină periculoasă
*sărăcia mediatorilor psihici, absența structurilor
intermediare
*fixațiile pregenitale – gândire magic-omnipotentă, care
maschează detresa, neputința
*fragilitatea Eului este predominantă
*Freud (1937), ”Analiză cu sfârșit, analiză fără sfârșit” –
carențe obiectale masive
*Winnicott – clivajul/disocierea cu risc de dezintegrare,
fragmentare, colaps (PSoma & personalitate)
*sensibilitate la lezare narcisică și dolii imposibil de elaborat
(asemănare cu patologia narcisică)
- analiza acestor pacienți durează îndelung, până la
restabilirea stimei de sine
*confuzia identitară (eu-celălalt; Self-Other Self – Winnicott)
*obiectul = mama
*Eul nu mai știe la ce persoană se raportează
*paradoxal, Identitățile se schimbă rapid, precum în copilăria
timpurie când mama era în suferință și copilul devenea
obiectul îngrijitor
*identificările proiective masive ce mențin confuziile
identitare
OBIECTUL *obiect total, obiect al dorinței
*la isteriile benigne, în raport cu fixațiile falice, unde
se joacă rolul angoasei de castrare/penetrare
obiectul este idealizat, dar el poate fi simbolizat,
înlocuit, deplasat
*sensibilitatea la depresie ne face să reevaluăm însă
rolul obiectului
*simbolizarea este prezentă la isteriile clasice, dar
mai slabă la isteriile pregenitale (fixație orală)
*importanța obiectului fantasmat (nevroza ca
negativ al perversiunii)
SUPRAEUL Freud: Supraeul ca rezultat al disoluției conflictului
oedipian/ Klein – Supraeul arhaic proporțional cu
pulsiunea sadică
*vinovăția dată de conștientizarea dorințelor erotice
și agresive interzise, necesitatea de a lupta
împotriva lor și de a menține refulatele pe cât posibil
*Freud: forța sentimentului inconștient de vinovăție
(nevoia de pedeapsă)
*chestiunea masochismului
*obiectul este ne-substituibil, este indispensabil, de
neînlocuit, necesar supraviețuirii subiectului (Green)
*de aici și importanța angoaselor de separare și de intruziune
*conflictul se deplasează, nu mai este cel între pulsiuni și
Supraeu, ci devine conflict între Eu și Obiect - cu impact și
asupra relației analitice și în TR și interpretare
*rolul traumatic al separărilor obișnuite din cadrul analizei
(weekenduri, vacanțe)
*A.G. – e important să dăm posibilitatea pacienților să
păstreze un contat cu analistul sau cu persoane care să-l
poată ia în grijă (v. Winnicott)
*imposibilitatea subiectului de a avea o reprezentare a
analistului în timpul absenței lui
*trebuie însă atenție la manevrele de manipulare ale acestor
pacienți
*Distructivitatea este masivă, Supraeul nu este îndeajuns de
configurat ca să lupte împotriva dorințelor interzise;
erotizarea suferinței, compulsia la repetiție mortiferă (RTN)
*Winnicott – punerea la încercare continuă a obiectului
(”supraviețuirea obiectului”); analistul ca obiect trebuie să
supraviețuiască încercărilor de aneantizare din partea
pacientului
 *Freud: ”Analiză cu sfârșit...” – distructivitatea
liberă, nelegată de Supraeu, diferită de sentimentul
de vinovăție
*tentativele de suicid la isteric sunt superficiale,
veleitare, dorința de a muri este mult mai puțin
pregnantă, ci domină acea dorință de a ieși magic
dintr-o situație dureroasă
*de-abia după ce analistul ca obiect supraviețuiește
atacurilor reiterate, analiza se poate desfășura și se poate
face o legătură obiectală mai puțin precară, mai stabilă
*relații de obiect nocive, maladive, persecutorii, dificil de
desfăcut, alimentate de autosabotaj și autodistructivitate
*la o interpretare de transfer, pacientul va răspunde fie
printr-o acuzație directă a analistului, fie va evita, referindu-
se la situații externe în care a fost victimă
*polul persecutiv este contrabalansat de polul idealizant
*suicidul la cazurile-limită este mult mai periculos, rezultatul
(prin recurs la medicație sau altă modalitate) este dramatic,
tentativa ajungând și la comă prelungită