Mircea Eliade și proza fantastică

O altă etapă în dezvoltarea formulelor narative ale operei lui Mircea Eliade este
reprezentată de proza așa-zis fantastică. Folosim apelativul „așa-zis”, pentru că
această literatură are un caracter special, Eliade dezvoltând o variantă proprie a
fantasticului, care nu se supune în totalitate regulilor fantasticului european –
teoretizat de Tzvetan Todorov.

Așa cum fantasticul irumpe pe neașteptate în cadrul realului, așa și proza fantastică
a lui Mircea Eliade a izbucnit în procesul scrierii literaturii sale, acesta întrerupând
lucrul la romanul Ștefania (rămas neterminat), pentru a se concentra pe un nou tip
de literatură, o literatură mult mai aproape de preocupările „teoretice” avute de
istoricul religiilor.

Această concentrare asupra fantasticului își are originile în nevoia savantului de a-

și „vărsa” frustrările teoretice, de a imagina, pornind de la baza teoretică pe care o
acumulase și dezvoltase. Literatura, spre deosebire de profesia de istoric al
religiilor, nu-i impunea un foarte mare grad de acuratețe științifică, nu-i cerea teorii
demonstrabile, îi permitea lejeritatea de a-și imagina scenarii pornind de la mituri.

 O versiune proprie

Pentru început, trebuie făcută o distincție clară între fantasticul din literatura
europeană și fantasticul pe care Mircea Eliade îl propune prin intermediul
literaturii sale. Fantasticul lui Eliade pornește de la o interpretare pe care o va
teoretiza în lucrările științifice, și anume că sacrul este camuflat în real și că acesta
se poate oricând manifesta, intervenind asupra legilor „normalului”.

Prin urmare, Eliade își construiește propria versiune de fantastic, care reprezintă o
aducere în literatură a conceptelor din sfera teoretică a istoriei religiilor. Putem
afirma că acest tip de literatură proprie lui Eliade are mai degrabă un caracter
mitico-filosofic, caracterizat prin dorința de a accede la adevărul inițial, de a
descoperi acel illo tempore care să anuleze secole întregi de istoricitate, care au
avut rolul de a smulge ființa originară din eternitate și de a o proiecta în concretul
mizer.

Tipurile de fantastic

Fantasticul cunoaște două etape: prima este cea a fantasticului bazat pe mitologiile
românești și universale (mai ales pe cea indiană), iar cea de-a doua etapă pune
mare accent pe dezvoltarea în literatură a conceptului coincidentia oppositorum.

Prima direcție relevă modul în care mitologia populară se raportează la anormal,

miraculos, fantasme colective, în timp ce cea de-a doua direcție se caracterizează
prin rupturi în plan temporal și prin posibilitatea individului de a intra, printr-o
tehnică spirituală specială, în contact cu alte lumi și de a cunoaște o anumită
experiență.

După cum afirmam anterior, fantasticul eliadesc își are sursa în istoria religiilor, în
special în filosofia străvechii religii hinduse. Proza lui Mircea Eliade din această
perioadă literară nu pune mare accent pe formă sau pe stil literar, ci mai mult pe
mesajul pe care îl transmite. Însuși Eliade teoretizează această formă a fantasticului
într-unul dintre eseurile sale cuprinse în
volumul Oceanografie (articolul Fragmente, Editura Humanitas, București, 2003,
p. 176), insistând asupra faptului că există o prezență fantastică în folclor și că
individul poartă în sine o intuiție a globalității lumii. Intuiția globalității lumii se
subordonează subconștientului uman, fiind de natură fantastică și pătrunzând în
toate formele organismului social.

Proza de această factură nu se caracterizează prin prezentarea unor evenimente

insolit de fantastice, ci se concentrează asupra reacției pe care umanul o are în
prezența „supraumanului”. Și această modalitate reprezintă principala formă de
realizare a fantasticului din această etapă.

Proza fantastică scrisă de Eliade este o demonstrație a înstrăinării lui Dumnezeu

și a ascunderii Sale în lume, așteptând să fie decoperit de omul distrus de povara
istoricității

Cea de-a doua perioadă a prozei fantastice intră într-o paradigmă diferită față de
cea care o precede. Această a doua perioadă este cea care face trecerea spre ceea ce
avea să devină romanul mitic eliadesc. Dacă prima perioadă era bazată pe
prezentarea unor mituri autohtone, cea de-a doua perioadă este centrată pe ruperea
de nivel temporal, pe demonstrarea tezei potrivit căreia sacrul poate apărea pe
neașteptate în mijlocul profanului. Cea de-a doua direcție se caracterizează prin
rupturi în plan temporal și prin posibilitatea individului de a intra, printr-o tehnică
spirituală specială, în contact cu alte lumi și de a cunoaște o anumită experiență.

Proza fantastică scrisă de Eliade este o demonstrație a înstrăinării lui Dumnezeu și

a ascunderii Sale în lume, așteptând să fie decoperit de omul distrus de povara
istoricității și a profanului din ce în ce mai prezent în spiritualitate. Este o luptă pe
care Mircea Eliade o duce peste timp cu filosoful nihilist Nietzsche, care afirma la
sfârșitul secolului al XIX-lea că Dumnezeu a murit. Eliade nu neagă dispariția lui
Dumnezeu, dar nuanțează această idee filosofică adăugându-i următoarea
interpretare: Dumnezeu s-a retras, nu mai este atât de prezent, dar El este în
continuare aici. Este aici și așteaptă să fie descoperit de oamenii care au asistat la
atâtea orori și care și-au pierdut inocența spirituală.
1. Trebuie să scriu un roman
Elevul de 15 ani,adolescentul dorea foarte mult să scrie un roman,a zis că nu îi
trebuie imaginaţie doar trebuie să povestească viaţa lui de adolescent cu crize şi
fericirea acestei vârste.Dar ca orice roman,trebuia sa fie un personaj feminin,asa ca
sa dus la verisoara sa in ajutor.Dar ca orice operă are nevoie de un titlu s-a gândit
să-l numească:Dragoste de copil sau Flori de primăvară sau La şaptesprezece ani
într-un final i-a rămas titlul„Romanul adolescentului miop”.Dar nu ştie cine să fie
eroul romanului.El avea un avantaj citea foarte mult dar totuşi nu se descurca la
matematică.
2. Gloria lui Robert
Avea un prieten,Robert,pe care s-a gândit să îl facă protagonistul romanului dar
el(Mircea Eliade) îl crease ca fiind un personaj ridicol,Rober i-a zis dacă vrea să îl
pună ca protagonist atunci să îi găsească al rol deoarece el nu vrea să fie un
personaj ridicol,acesta a fost un motiv de conflict între cei doi prieteni.El împreună
cu prieteni lui mergeau în parcul Carol unde se întâlneau toate perechile de
liceeni.Prietenul lui avea un defect care îi deranja şi pe ceilalţi dintre prieteni
lui,era lăudăros,în ceea ce priveşte fetele.Prietenii lui si-au ales cate o partenera si
s-au dus la plimbare,acesta a ramas cu o fata mai timida.Adolescentul incercand sa
o sarute aceasta izbugnii in plans sh se duse la sora ei.Acesta ii zise lui Robert ca
nu il va mai insotii in nicio intalnire amoroasa.
3. Jurnalul de clasă
El când a decis să scrie un roman ştia că trebuie să i-a câteva notiţe asupra vieţii lui
de adolescent şi acasă dar şi la şcoală.Ora de istorie în această oră era ascultată o
colegă de a lui care nu ştia nimic,dar cineva tot se găsea să sufle,dar sufla prost ca
să nu se plictisească.Ora de muzică fiind ultima din acest an,maestrul a venit cu un
teanc de note muzicale şi cu o nouă romanţă,Crinul.Ora de chimie ,Aguletti a plâns
pt că mai luase un„insuficient” iar Fănică a luat „bine”.Ora de matematică era un
chin pt el şi pt alţi din situaţia lui.Problemele care se lucrau în clasă nu aveau un
grad mare de dificultate dar pentru dar el nu le găsea rezolvarea.
4. Între don Juani
Într-o seară vine Robert şi Dinu la el acasă să se plimbe prin Cişmigiu şi să mai
cunoască nişte fete,se duc în parc dar cum Robert este întotdeauna lăudăros
povestea peripeţiile lui cu fetele şi noile experienţe în materie de fete.
5. Un prieten
Prietenul lui,Marcu,aveau în comun dragostea pentru lectură,dar dragostea lui
Marcu era mai intensă decât dragostea lui pentru că el nu citea şi în timpul orei aşa
cum făcea Marcu,prietenul lui şi când era pe punctul să îl asculte cineva care îl
înţelegea îi făcea semn,acesta nu se pricepea la chimie dar asta nu îl împiedeca să
citească.
6. Luni 8-9,Germană.
Deşi citea foarte mult el nu era un elev strălucitor,şi ca toţi elevi nu se descurca la
anumite materi cum ar fi:franceză,română şi mai ales germană dovada acestui
lucru este că a rămas corigent în clasa I.El nu se descurca la germană oră care o
avea cu un profesor care îi făcea astfel „dobitoci”,„tâmpiţi” la care el termina
întotdeauna cu „insuficient”deoarece nu ştia să pronunţe corect cuvintele.
7. Corigenţă
El a rămas aşa cum a mai rămas şi în alţi ani corigent la matematică ştia că dă
examen aşa că şi-a făcut un program destul de riguros pe care ar dori să îl aplice
dar întotdeauna exista ceva care să-l deranjeze.El nu putea să înveţe matematică în
trei zile aşa că şi-a propus să înveţe la toamnă pentru că are mai mult timp să înveţe
matematica şi regurile sale.
8. Premianţii
Era ziua de decernare a premilor pentru cei mai buni elevi dar ziua în care corigenţi
îşi vedeau numele pe listă,uni copii aveau premi cu coroniţă adică dovada faptului
că exista elevi foarte buni în aceea şcoală dar şi în clasa lui.De la clasa 9 erau patru
corigenţi printre care se afla şi el dar şi prietenul lui Dinu,care erau în aceeaşi
situaţie adică corigenţă,undeva în mintea lui ştia că trebuie să înveţe la matematică.
9. Vacanţa
Bineînţeles vacanţa este aşteptată de toţii copiii dar era mai fericită şi mai
distractivă dacă nu rămânea corigent la matematică la matematică.El mergea cu
prieteni lui în Cişmigiu,dar gândul îi fugea la matematica care i-a scricat
vacanţa,cum este vara foarte cald el stătea în casă şi citea dar cu toate astea nu mai
scrisese nimic la „Romanul adolescentului miop”.
10. Jurnal de vară
Au trecut zile în şir şi el nu mai deschise caietul de matematică,până la 9
septembrie când îşi planifica câte zile mai sunt până pe 15 septembrie.Venise ziua
examenului de corigenţă,pe data de 18 septembrie Vanciu îi promovase pe toţi
elevii.
REZUMATUL  ROMANULUI  ADOLESCENTULUI  MIOP: PARTEA II
1. Mansarda
Mansarda pentru el era totul,acolo stătea,acolo îşi amintea de cele mai plăcute
momente dar şi momentele lui dificile,mansarda era pentru el o bună prietenă care
ştia toate secretele lui,acolo în mansardă crescuse şi acum fiind adolescent când se
uita pe geam îl apuca melancolia şi se întrista.
2. Muza-Societate Cultural Dramatică
În clasa a-III-a erau obligaţii într-un fel să meargă la această
societate„Muza”.Această societate producea şi piese de teatru la care şi el participa
la piesă pentru prima oară.
Ca la orice piesă trebuie să fie alcătuit decorul care era o bătaie de cap pentru toţi
participanţi la aceea piesă de teatru.
3. Fănică
Fănică scrisese o revistă care avea titul„Un liceu modal”şi se va putea aplica la Sf.
Spiridon.
Fănică era talentat a scrie scenari,dar are multă imaginaţie pentru a avea acest
talent,la alcătuirea decorului el avea întotdeauna ceva de spus şi de adăugat.
4. Domnul redactor
Ca orice adolescent dorea să aibe bani de buzunar aşa i-a venit ideea de a merge la
redacţia domnului Leontescu.El i-a mai dat domnului Leontescu nişte articole pe
care mai câştigase nişte bani,acum când s-a dus domnul Leontescu afost foarte
mulţumit de articolele lui şi aşa a mai câştigat şi experienţă şi admiraţia domnului
Leontescu.
5. Noiembrie
În noiembrie cum totul s-a uscat afară,uni adolescenţi devin sentimentali şi
visători,privea afară pe geamul din mansrdă şi se întrista.În această parte a
capitolului el era foarte trist şi melancolia era izgonită de amintiri.
6. Repetiţii
Începuse repetiţiile pentru opera”Un liceu model„,domnul Filimon era regizorul
care îi ajuta la fiecare piesă de teatru care vroiau să o realizeze,de câte ori îi ajuta
piesa era un succes total.Începuse repetiţiile în adevăratul sens al cuvântului,după
ce un timp a durat alcătuirea decorului.
7. Drumul către mine însumi
El zicea că nu se cunoaşte aşa foarte bine şi că îi trebuie un timp să îşi alcătuiască o
personalitate,să aibe un singur suflet pe care poate să-l modeleze cum vrea el.dar
cu două suflete nu merge.A stat zile întregi să descopere drumul spre sufletul lui şi
să îşi înfingă temerile şi să se cunoască cât de cât bine.
8. Incipit vita nova
Textele latineşti erau pentru Fănică ceva care îl făcea deosebit pentru ştia să
citească şi să traducă mai bine decât alţii copii.El(Mircea Eliade ) a trebuit să o i-a
de la capăt deoarece el nu ştia aşa de bine, decât alţii copii,înschimb Marcu nu ştia
să citească dar avea un avataj putea să traducă.
9. Cu Moş-Ajunul
Corul se aduna ca în fiecare an la el acasă,să repete cântecele cu care se vor duce la
colind.Venise seara în care trebuia să plece la colind,au plecat pe la el,pe la
Radu,uni oamenii aveau obiceiul să îi servească şi cu vin.
Partea II
1. Sâmbătă
Sâmbăta era ziua trupului şi a momentelor erotice pentru toţi prietenii lui şi
inclusiv el.Băieţi se ducea la fete acasă şi după ce îşi petrecea un timp cu ele le lăsa
bani pe masă.
El vroia să fie cu o fată ca să vadă dragostea cu ochii de adolescent.
2. Papini,eu şi lumea
Giovanni Papini a scris în opera lui ceea ce vroia să scrie el,dar a zis că nu poate
să-l copieze pe Papini şi că nu poate să trăiască în viaţa altuia,deci povestea lui
Papini era foarte asemănătoare cu cea a lui.
3. Un an
După un an nu scrisese nimic în romanul lui,fiecare dimineaţă a săptămâni o
petrecea în bibliotecă fiind că era unica sa prietenă.Trecuse un an şi avea din ce în
ce mai puţine amintiri.
4. Prieteni
In ultimile luni nu mai trecuse nici un prieten pe la el.Toţi erau studenţi la
Drept,altul la Filozofie.L-au întrebat dacă a scris la roman el i-a minţit şi le-a zis că
lucrează la partea a doua.
5. Tristeţi în vară
În vară toţi plecau la mare,la ţară în vacanţă care să se distreze.Se gândea cum este
să fie la universitate să înveţi ca să poţi să promovezi.
6. Mă clatină vânturile
Insectele şi chimia îl îngrozeau dar ştiinţele:istoria şi filozofie sunt utile pt vârsta
lui.
7. Bacalaureatul.
La examenul de corigenţă el şi Marcu răspundea promt.La bacalaureat la proba
orală toţi sunt admişi.
Bacalaureatul a trecut cum a trecut examenul de corigenţă,şi alte examene pe care
le-a dat.
8. Final
Autorul a fost singurul care a trecut din seria liceului şi îl doare că nu a trecut şi
Marcu,şi-a citit numele pe listă şi a întrebat profesorii asupra elevilor de la
bacalaureat.
Nu vrea să se gândească la Universitate şi la caietul pe care scrie,este un caiet de
adolescent care va rămâne pt totdeauna.Îl obsedează romanul şi nu ştie cum să-l
scrie şi nu poate să-l scrie,viaţa adolescentului şi îl apasă viaţa.
REZUMATUL  ROMANULUI  ADOLESCENTULUI  MIOP VOLUMUL
PARTEA II
1. Decor
Se uita pe geam şi admira peisajul în toată splendoarea lui,cu castani umezi de la
ploaie.A făcut cunoştinţă cu o studentă pe care o chema Bibi.
2. Preşedintele
Toamna a trecut şi începea iarna cea cumplită.La întrunirea de la Universitate
participau toţi elevi universităţi a mai cunoscut pe cineva,care era studentă acolo şi
o fată pe care o chema Nonora.
3. Nonora
Nonora era o fată frumoasă care atrăgea atenţia asupra ei cam tot timpul,el era
îndrăgostit de această fată.Când au mers cu trenul se stăpânea să nu o sărute.
4. Intermezzo
Trecuse două luni din iarna cea geroasă,preşedintele a găsit un alt sediu,s-a gândit
că tinereţea şi-o poate petrece fără Nonora dar şi fără cărţile lui,trebuia să inceapă
acea perioadă maturizarea.
5. Profesorul
După vacanţe,cursurile de filozofie erau tot mai puţin frecventate,cursul „Istoria
artelor”îi făcea pe elevi să se plictisească la aceea oră,sau să doarmă deoarece
profesorul avea o voce foarte caldă.
6. Primăvara
Primăvara pt el era anotimpul amintirlor erotice cu femeile pe care le vedea pe
stradă,şi îşi amintea de Nonora.
7. Muncile şi zilele
El lucra la o revistă din greu care nu avea succes şi după patru numere nu a mai
supravieţuit.
8. Drum de la mănăstire
În dimineaţa Floriilor,trenul de Constanţa îi lăsase în gara mănăstiri,erau aproape
numai perechi de îndrăgostiţi,el se împăcase cu Nonora.Vizitând mănăstirea,apoi
au plecat să facă un picnic în pădure,unde au stat de vorbă până în zori,deşi nu
putuse să adoarmă.
9. O cheamă Nişka !
El cunoscuse o fată la Săcele care era tot o adolescentă cu fustă scurtă,care îi
trăsese atenţia în tot ceeea ce făcea ea.Venise pt prima oară la el în mansardă şi
răsfoia cărţile pe care le avea el în bibliotecă.
10. L’ Heure Sexulle
O nouă prietenie cu Nonora îl face tot mai neliniştit şi se gândeşte tot mai mult la o
veche prietenă a lui Nişka.În cele din urmă renunţă la Nonora.
11. Prietenul meu iubeşte
El cunoaşte un prieten cu care îşi va petrece tot timpul liber care îi ştie toate
dorinţele şi necazurile,dar şi critici ale unor opere.
12. Furtună la schit
Împreună cu prietenul lui au mers la schit dar acolo i-a apucat o furtună foarte
mare care în zori se oprise,ei au mai stat acolo în acest timp s-au cunoscut mai
bine.
13. Plecare
Se întâlnise în gară cu Marcu,s-au îmbrăţişat şi au început să povesteacă ce au mai
făcut în acest timp când nu s-au mai văzut .
14. Sfârşit de vacanţă
Se termina vacanţa şi s-a întâlnit cu Nişka,dar care acum era logodit cu un băiat pe
nume Paul.
15. Taine
Săptămâni întregi citea şi uita de restul lumi care poate aştepta ceva de la el.Învăţa
pt examene 2 zile,2 nopţii primise o carte de istorie,apoi au trecut examenele.
Trebuia să înveţe 2 limbi orientale în acelaşi timp.
16. Redacţia
Odată cu cunoaştera profesorului de logică care era şi ziarist el devenise angajat la
redacţie.El doreşte să scrie reportaje cât mai interesante.Prietenul lui Radu se
îndrăgosteşte de Viorica,iar pe Nonora o vedea foarte rar.S-a întâlnit cu domnul
Elefterescul care avea şi el o problemă şi se schimbase foarte mult.
17. Prietena mea în toamnă
Pe Nonora o vedea mai des,şi avea păreri foarte diferite despre
anotimpuri.Dragostea pentru Nonora nu-l bucura ci îl îmbolnăvea.
18. Iaşul
Împreună cu Nişka ajunsese la Cetăţuie,a vizitat revista „Vieţei româneşti”,mai
scrisese în jurnal părerile lui despre oraşul Iaşi.
La toamnă trebuie să şi reia munca care o realiza altădată.
19. Vrăjmaşul lui Petre
Petru era un prieten care-l cunoscuse mai curând şi erau foarte buni amici.În jurnal
mai scrisese despre despărţirea lui de Petre.
20. Personajele judecă autorul
În prima parte a acestui capitol el spunea părerea despre toţi prieteni lui ca
personaje ale romanului,prieteni lui care deveneau personaje şi-au spus părerile
despre rolurile lor în roman.
21. Moarte
Vicepreşedintele murise,aşa cum este obiceiul l-au îngropat într-un cimitir
cunoscut,unde el îşi amintea de cimitirul din Iaşi.
22. Lumina la Roma
În acest capitol el scrisese cel mai mult în jurnal de când îl făcuse,şi povestindu-i
Nişkăi cum era la Roma şi vecinăteţilor sale,unde au avut loc la Roma.
23. Meditaţie pentru două Toamne
Începuse toamna care pentru el era anotimpul melacolia şi a tristeţei.Titlul acestui
capitol pentru el era fals.
REZUMATUL  ROMANULUI  ADOLESCENTULUI  MIOP: PARTEA II
Scrisorile
I. Îi povesteşte ce a mai făcut el şi că ar dori să meargă cu Bibi la el.
II. Cea dea două era scrisă pentru Nişka,îi scrie cu melancolie pt că ea iubea doar
faptele mari,dar era mai bine decât singurătate,pt el era o foarte bună prietenă.
III. Îi scrise Nişka care îi spunea că suferă mult singură.
IV. Odată ce îi scrie Nişka el îi răspunde la scrisare tot printr-o scrisoare.Îi
povesteşte despre Radu şi Viorica.
V. Ea primeşte scrisoarea şi îi zice că nu vrea să audă de Radu şi Viorica.
VI. Nişka îi trimite scrisoare el o primeşte şi îi mulţumeşte pt. că îi răspunde la
scrisori.
VII. Îi scrie pentru prima scrisoare care o primeşte de la Nonora.
VIII. Îi scrie iar Nişka,care îi povesteşte că datorită lui a descoperit frumuseţea
interioară.
IX. Scrisorile pe care le primeşte de la Nişka îl întristează foarte mult.
X. I-a scris prietenul lui Petre ca să anunţe logodna lui.
XI. Îi scrie Nişka care crede că este îndrăgostită de el şi se gândeşte tot timpul la el.
XII. Şi crede că acum ai ultima scrisoare a Nişkăi trebuie să sfârşească jurnalul,şi
se gândeşte că dacă îl trimite jurnalul.
XIII. Ea îndată ce citeşte jurnalul recunoaşte că îi este drag.
REZUMATUL  ROMANULUI  ADOLESCENTULUI  MIOP Partea III
8 aprilie
S-a logodit Nişka cu fiul cel are al familiei,era inginer.
9 până la 20 aprilie
A muncit ca un nebun,ochii îi lăcrămau de la orele întregi petrecute în faţa
cărţii,vroia să o vadă pe Nişka şi pe prieteni lui.
22 aprilie
Îl vizitează Viorica care lucrează la Academie şi i-a adus cărţii noi.Măriuca şi
Gaidaroff s-au despărţit.Radu vrea să se călugărească.Nonora este îndrăgostită de
un actor cu care se va căsători
21 august
Caietul după părerea lui trebuie să se sfărşească şi mai târziu îl va răsfoi.
Octombrie
Examenele se apropiau de sfârşit şi s-a întâlnit cu Nişka care a putut conversa
câteva minute.
Profesorul de logică creea probleme în rândul studenţilor.
Într-o seară venise Radu pe la el că să povestească cea mai făcut,el a început să
plângă dar autorul nu a plâns

Maitreyi – Mircea Eliade

Rezumat pe capitole 1.
Allan o cunoaşte pe Maitreyi pe când lucra în Wellesley Street şi pentru prima
dată fata i se pare neatrăgătoare. El îi vorbeşte prietenului sau Harold despre
această indiancă. Ea era fiica lui Narendra Sen, inginer din Calcutta. Allan îl
cunoaşte pe reporterul Lucien, cu care îşi petrece în mod agreabil timpul
vorbind despre India. Cei doi îl vizitează pe Narendra Sen şi sunt fascinaţi de
casa şi de familia acestuia.
2. După o petrecere cu prietenii săi, Allan primeşte o telegramă de la inginerul Sen
prin care acesta îi oferă un alt loc de muncă. El are impresia că inginerul este tot
mai interesat de viaţa sa intimă.
3. Răsfoind paginile scrise în timpul şederii la Assam, Allan îşi aminteşte
de greutăţile întâmpinate acolo. El se îmbolnăveşte de malarie şi este internat de
urgenţă. În timpul convalescenţei este vizitat de toţi prietenii săi, dar şi de
inginerul Narendra Sen, care îi propune să locuiască în casa sa până se va
însănătoşi.
4. Allan se mută în casa domnului Sen, iar familia acestuia se poartă foarte
grijuliu cu el. Acesta are ocazia să o cunoască mai bine pe Maitreyi şi pe sora ei,
Chabu, şi află mai multe despre obiceiurile indiene.
5. Allan se apropie tot mai mult de Maitreyi. În schimbul lecţiilor de
bengaleză, Allan îi oferă fetei lecţii de franceză. Într-o zi, Maitreyi îi oferă
lui Allan o floare, iar acesta consideră că toată familia complotează pentru ca el
să se îndrăgostească.
6. După o conferinţă despre esenţa frumosului, Maitreyi se întoarce supărată şi îl
invită pe Allan în camera sa. Cei doi schimbă între ei cărţile primite de la Lucien,
dându-şi reciproc dedicaţii. Allan participă la nunta lui Mantu şi îi dezvăluie
acestuia concepţia sa despre căsătorie, motiv pentru care simte că relaţia sa cu
familia Sen se răceşte pentru o perioadă.
7. Allan simte că Maitreyi este îndrăgostită,dar el se arată nepăsător, încercând
să o rănească. El devine gelos din cauza sentimentelor lui Maitreyi pentru Tagore.
8. Allan se întâlneşte cu Harold, care îl întreabă dacă este adevărat că se va
căsători. Maitreyi îi arată lui Allan ritualul atingerii picioarelor goale. Ea îl roagă
pe Allan să o ajute să termine catalogul bibliotecii tatălui ei. Cei doi se apropie din
ce în ce mai mult, iar Allan încearcă să-i demonstreze că o iubeşte. Maitreyi îl
refuză deoarece se teme de consecinţele acestei iubiri interzise.
9. A doua zi, Maitreyi îi propune lui Allan să plece din casă, mărturisindu-i
dragostea pe care i-o poartă lui Tagore. Allan este gelos şi nervos, dar seara, la
cină, Maitreyi peia iniţiativa, atingându-l cu piciorul pe sub masă. Apropierea
celor doi este din ce în ce mai mare, iar seara, Maitreyi îi oferă lui Allan o coroniţă
de iasomie. A doua zi Maitreyi îi oferă lui Allan cutia în care păstra şuviţa lui
Tagore, pe care acesta nu o primeşte. Ea îi explică lui Allan că părinţii săi nu vor
accepta niciodată ca ei să se căsătorească deoareceei îl consideră un fiu pe care
inginerul intenţionează să îl înfieze.
10. Allan începe să fie atras de tot ce iubeşte Maitreyi. Ea îi vorbeşte despre
iubirile saleanterioare (copacul, tânărul indian şi Tagore). Momentele lor de
intimitate sunt din ce înce mai dese. Allan îi mărturiseşte că e hotărât să renunţe la
religia sa şi să se convertească la hinduism. Harold îl vizitează pe Allan şi este
surprins de atitudinea acestuia. După plecarea sa, Khokha îi surprinde pe cei doi
îmbrăţişându-se.
11. Maitreyi se logodeşte cu Allan la Lacuri şi petrec prima noapte de dragoste în
camera luiAllan. Chabu se îmbolnăveşte foarte grav şi toată atenţia se îndreaptă
asupra ei.Allan e din ce în ce mai gelos, iar cei doi îndrăgostiţi se tem tot mai tare
că servitorul Khokha ar putea divulga secretul relaţiei lor
12. De ziua Maitreyiei, domnul Sen invită mulţi artişti indieni şi are loc o petrecere
fastuoasăla care Allan joacă rolul gazdei. În timpul petrecerii Chabu sare din
balcon şi se răneşte îngrijorându-i pe toţi. Allan şi Maitreyi o duc la plimbare pe
Chabu la Lacuri şi ea îiîndeamnă să se sărute. Chabu îi spune doamnei Sen secretul
celor doi, iar Maitreyi este pedepsită. Domnul Sen îl roagă pe Allan să plece o
perioadă la munte deoarece el s-a hotărât să se interneze într -un sanatoriu pentru a
se opera, iar familia o va trimite la Midnapur. Allan încearcă să o înduplece pe
doamna Sen să îl lase să o mai vadă o dată peMaitreyi, dar singura persoană pe
care o poate vedea e Chabu.
13. Allan se mută într-o cameră cu chirie, iar domnul Sen îi trimite bagajele. El
află că după plecarea sa, Maitreyi a fost bătută şi încuiată în camera ei aproape
goală ca să nu poatăfugi, iar familia ei doreşte să o căsătorească. Maitreyi reuşeşte
să îl sune pe Allan, dar este prinsă, iar acesta este ameninţat de domnul Sen că va fi
expatriat dacă nu înceteazăorice legătură cu familia sa. Allan lipseşte 4 zile de
acasă, iar când se întoarce află căMaitreyi ese află în spital după ce a fost bătută
pentru că a ameninţat că va spune totuldespre relaţia lor. Allan pleacă din
Bhowanipore, sfătuit de Maitreyi şi în aceeaşi zi Chabu moare

14. Khokha îi trimite scrisori lui Allan, din care acesta află că operaţia domnului
Sen nu areuşit şi că Maitreyi refuză orice cerere în căsătorie. Mantu a fost
concediat deoarece se purtase urât cu doamna Sen şi o ducea foarte greu încercând
să-şi plătească datoriile.Allan cunoaşte o femeie care se cazează la acelaşi
bungalow cu el şi căreia îi povesteştetotul despre Maitreyi. Cei doi petrec o noapte
împreună, înainte ca ea să plece.

15. Allan este părăsit de prieteni şi refuză să mai ia legătura cu Maitreyi. Se mută
cu Geurtie,care era îndrăgostită de el de mai mult timp. Este vizitat de nepotul
doamnei Sen care îispune că Maitreyi s-a dăruit vânzătorului de fructe şi a plecat
să nască la Midnapur. Cutoate că acum ştie toată lumea, inginerul refuză să o
gonească. El spear să o facă filozoafă.