Alexandru cel Bun 

Alexandru cel Bun (n. secolul al XIV-lea – d. 1

ianuarie 1432, Suceava, Moldova) a
fost domnul Moldovei între anii 1400 - 1432.
Viață și domnie
Alexandru cel Bun a fost fiul cel mai mare al lui Roman I
Mușat, voievod al Moldovei între anii 1391-1394, și al Anastasiei
Mușat.
La 23 aprilie 1400 a devenit domnul Principatului Moldova ca
succesorul la tron al lui Iuga (1399–1400), care fusese îndepărtat
de către voievodul Țării Românești, Mircea cel Bătrân. La început,
Alexandru cel Bun a domnit împreună cu fratele său Bogdan,
până în 1407, când a devenit singurul conducător.
Alexandru cel Bun (n. secolul al XIV-lea – d. 1
ianuarie 1432, Suceava, Moldova) a fost domnul Moldoveii între
anii 1400 - 1432.
Potrivit celor scrise de Grigore Ureche, Alexandru cel Bun a
întreprins o importantă operă de organizare politică,
administrativă și ecleziastică a Moldovei. A încurajat comerțul,
confirmând negustorilor polonezi un larg privilegiu în 1408, act în
care este atestat și orașul Iași. A obținut recunoașterea Mitropoliei
Moldovei de către Patriarhia de Constantinopol. În 1402 (după alți
istorici în 1415) a adus de la Cetatea
Albă la Suceava moaștele Sfântului Ioan cel Nou. Inițial, moaștele
au fost depuse la biserica din cartierul Mirăuți din Suceava, după
care au fost mutate mai târziu la mănăstirea „Sfântul Ioan cel
Nou” de la Suceava. Acest eveniment al aducerii
moaștelor Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava, are o
însemnătate deosebită în conștiința publică a poporului român,
fiind zugrăvit în multe din frescele bisericilor și mănăstirilor din
Moldova. Una din ele, cea de la mănăstirea "Sfântul Ioan cel Nou"
de la Suceava, înfățișând alaiul domnesc în ultima frescă din suita
de patru ce reprezintă martiriul Sfântului, frescele fiind amplasate
pe peretele vestic al clisiarniței din incinta mănăstirii.
Titulatură și blazon
Titulatura lui Alexandru cel Bun apare scrisă pe
un patrafir identificat în Rusia și menționat de Nicolae Iorga.
Alexandru apare ca Autocrat al Moldovlahiei și Parathalassiei,
adică al zonei de litoral controlate de Moldova. Pe un epitaf din
1428 al mitropolitului Macarie, domnul apare cu aceeași titulatură.
Ca domn al Moldovei, Alexandru cel Bun avut un blazon format
dintr-un scut și un cap de taur suprapus. Cele 8 fascii orizontale
auriu-verde simbolizează apartenența la
dinastiile Basarabilor și Asăneștilor iar crinii aurii simbolizau Casa
de Anjou, o posibilă descendență provenită de la Petru I Mușat,
carea a avut la fel, un blazon cu crini
Familie
Alexandru cel Bun a fost căsătorit de trei ori. Prima soție se
numea Margareta, fiica palatinului Ștefan din Losontz. Ea a
făcut Catedrala Catolică din Baia, unde a fost înmormântată.
După moartea ei, Alexandru cel Bun s-a căsătorit cu Neacșa,
numită de autorii străini Ana care a murit la scurt timp după
cununie.
A treia soție a fost Ringala, (ortografiat și Ryngalla), sora
lui Vytaudas (marele duce Vitold) și cumnata lui Vladislav al II-lea Iagello.
În același timp Ringala era înrudită cu Alexandru cel Bun, fiind vară primară
cu Anastasia, soția lui Roman I și mama lui Alexandru cel Bun. Înaintea
acestei căsătorii Ringala a fost căsătorită cu ducele de Mazovia, dar
aceasta a rămas văduvă. Fiul lui Alexandru cel Bun, Iliaș s-a căsătorit cu
sora mai mică a reginei Poloniei, Maria Holszańska.