Oral Health Behavior at Adolescents

Abstract
Background: In adolescence, intense biopsychosocial modifications place adolescents in
one of the groups that are most vulnerable for social and health problems [1, 2]. Habits acquired
in this period have repercussions on future dimensions, such as diet, self-image, individual
health, values, preferences, and psychosocial development [3, 4]. At this stage, times of neglect
with health care become commonplace [5]. While behaviors that contribute to oral health
maintenance are reduced, the prevalence of alcohol and tobacco use becomes alarming and
affects the health of these young people [6, 7]. Scopul cercetării a fost de îmbunătățire a stării de
sănătate oro-dentară a copiilor ciclului primar din județul Arad și evaluarea impactului sănătății
orale asupra calității vieții lor.
Material si metoda: Am realizat un studiu epidemiologic de cohortă, de tip prospectiv,
desfasurat în Arad în perioada 2017 – 2019 și a cuprins un eșantion de 832 subiecți, elevi de școală
generală cu vârstele cuprinse între 11 și 13 ani la care s-a analizat comportamentul fata de factorii
de risc pentru sanatatea oro-dentara.
Rezultate: S-a observat că variațiile privitoare la frecvența consumului de alimente
prezintă modificări statistic semnificative, în funcție de sexul subiecților, în cazul consumului de
fructe și dulciuri rafinate, astfel că 47,4% fete consumă fructe zilnic față de numai 36,3% băieți,
iar 27% chiar de câteva ori pe zi (x²=10,973, DF=4, p=0,014)
Discutii: Analiza factorilor socio-comportamentali a evidențiat un nivel peste medie al
cunoștințelor elevilor referitoare la menținerea sănătății orale, însă gradul de aplicare în practică a
acestora, este destul de redus. Astfel, un aspect cu impact puternic asupra sănătății orale a elevilor îl
constituie sursele de informare referitoare la menținerea sănătății orale.
Concluzii Adolescentii manifestă un grad crescut semnificativ de autonomie, cu atitudini nu
tocmai corecte in fata comportamentului sanogen, desi cunosc datele legate de efectul cariogen al
anumitor alimente sau obiceiuri.

Cuvinte cheie: adolescenti, comportament sanogen, calitatea vietii, sanatate orala

Introducere
In adolescence, intense biopsychosocial modifications place adolescents in one of the groups
that are most vulnerable for social and health problems [1, 2]. Habits acquired in this period have
repercussions on future dimensions, such as diet, self-image, individual health, values, preferences,
and psychosocial development [3, 4]. At this stage, times of neglect with health care become
commonplace [5]. While behaviors that contribute to oral health maintenance are reduced, the
prevalence of alcohol and tobacco use becomes alarming and affects the health of these young
people [6, 7].
În România, creșterea incidenței cariilor dentare se datorează, fără îndoială, unei conjuncturi
cauzale reprezentate de combinarea factorilor de risc direct și indirect, manifestați prin tranziții
economice, demografice și nutriționale, obiceiuri incorecte pentru îngrijirea cavității orale,
utilizarea limitată a fluorului precum și lipsa servicii de sănătate orală. Diferențele în ceea ce
privește sănătatea orală și utilizarea serviciilor există pentru grupuri de populație de toate vârstele,
iar printre adolescenți în mod deosebit [8].
 În țara noastră, o proporție semnificativă de copii sunt deserviți, dar nu sunt vizați în mod
adecvat de prevenirea bolilor orale și de promovarea sănătății în contextul programelor de sănătate
publică [9; 10].
Educația pentru sănătatea orală este un element cheie în promovarea sănătății și necesită o
planificare puternică bazată pe teoriile comportamentului medical [11- 13]. S-a dovedit că sănătatea
orală se integrează cu ușurință în astfel de activități de sănătate la școală. [14- 16]. Un manual
despre cum să integrezi sănătatea orală în școli, precum și recomandări cu privire la modul de
evaluare a promovării sănătății orale în comunitate și prevenirea bolilor au fost dezvoltate de OMS
[17- 19].
Educația pentru sănătate orală este oferită într-o varietate de moduri, folosind o gamă largă
de tehnici și materiale care abordează subiecte de sănătate orală, variind de la alimentație, igienă
orală, tutun, beneficii pentru sănătate orală, piercing-uri orale. Dieta și igiena orală și impactul
acesteia asupra sănătății orale sunt probabil cele mai abordate. Educația pentru sănătate orală
trebuie să se bazeze pe principiile implicării și consolidării active. Multe studii arată că educația
pentru sănătate ortodontică a copiilor poate avea un impact limitat [20; 21].
În situația în care educația pentru sănătate orală este combinată cu activități suplimentare și
este oferită în mod regulat, educația pentru sănătate poate avea un impact pozitiv asupra
comportamentului de sănătate orală și asupra sănătății orale a adolescentului. [22, 23].
Scopul cercetării a fost de îmbunătățire a stării de sănătate oro-dentară a copiilor ciclului
primar din județul Arad și evaluarea impactului sănătății orale asupra calității vieții lor.

Material si metoda
În vederea atingerii scopului și a obiectivelor propuse, am realizat un studiu epidemiologic
de cohortă, de tip prospectiv.
Studiul a fost realizat în Arad în perioada 2017 – 2019 și a cuprins un eșantion de 832
subiecți, elevi de școală generală cu vârstele cuprinse între 11 și 13 ani.
Eșantionul a fost selectat astfel încât să asigure reprezentativitate din punct de vedere al
sexului și al nivelului de educație al părinților pentru populația școlară de 11-13 ani din Arad.
Eșantionul utilizat a avut o structură mixtă, complexă. Metodologia de selecție a fost construită din
trei etape, astfel:
 Etapa întâi: prin metoda cotelor [80], a fost selectat un eșantion reprezentativ de șase unități
școlare, de la zona ultracentrală până la zonele periferice din județul Arad, școli generale și
licee;
 Etapa a doua: în fiecare școală a fost selectat aleator un număr de clase pentru a fi incluse în
eșantion;
 Etapa a treia: fiecărei clase de elevi selectată i s-a alocat aleator (prin tragere la sorți) unul
dintre cele patru programe educaționale.

Tabelul 1. Distribuția nivelului de educație al părinților în funcție de sexul elevilor

Sexul Reprezentare Studii Studii medii Gimnaziu Total
elevului superioare
Masculin Nr. 141 230 30 401
% 35,16% 64,83% 7,48% 100%
 Feminin Nr. 154 242 35 431
% 35,7% 56,14% 8,12% 100%
TOTAL Nr. 295 472 65 832
% 35.45% 56.72% 7,8% 100%

Interdependența între sex, vârstă, nivel de educație al familiilor din care provin elevii (spre exemplu
distribuția nivelului de educație al părinților nu diferă semnificativ pentru subeșantioanele de fete și
băieți x²= 0,739, DF=2, p = 0,691, etc. )

Rezultate:
Cu privire la gradul de anxietate față de tratamentul dentar, 76,25% dintre elevi afirmă că
se adresează medicului dentist, fără să se teamă de apariția durerii în timpul tratamentului de
specialitate, însă 21,3% dintre elevi afirmă că se tem de apariția durerii la efectuarea
tratamentului dentar (Figura1.)

2%
21%

yes
no
I don't know
76%

Figura 1.Distribuția variantei de răspuns la aserțiunea ˮ Îmi este frică să merg la medicul
dentist datorită posibilei dureri ˮ, pentru 832 elevi de 10-13 ani

În această situație procentele diferă semnificativ statistic, în funcție de sexul elevilor

(Figura 2.), astfel că 25,30% fete prezintă anxietate față de tratamentul dentar, comparativ cu
doar 17,9% dintre băieți (x²= 8,824, DF= 2, p = 0,012).
 yes no I don’t know

2.20% 2.70%

72%
80%

25.30%
17.90%

m al e fem al e

Figura 2. Distribuția răspunsurilor la aserțiunea ˮ Îmi este frică să merg la medicul dentist
datorită posibilei dureri ˮ, în funcție de sex

Ca și concluzie, putem observa că sunt semnificativ mai multe fete (25,30%), care
prezintă anxietate față de tratamentul dentar, comparativ cu băieții (17,9%). Anxietatea dentară
este întâlnită în mod constant la copiii sub 3 ani, dar se manifestă și la copiii mai mari,
înregistrându-se o frecvență maximă la vârsta de 11 ani și reducându-se treptat în adolescență. În
nordul Europei prevalența anxietății dentare la copii și adolescenți a fost evaluată între 3-21%,
fiind mai frecventă la fete [24]. Pe măsură ce înaintează în vârstă, copiii dezvoltă metode de
control [25]. În Sigapore, 14% dintre elevii între 10-14 ani prezintă un nivel înalt de anxietate
față de tratamentul dentar, iar fetele erau de 2,64 ori mai anxioase comparativ cu băieții. [26].
Părinții elevilor, în proporție de 66,80% sunt cei care au stabilit ultima vizită la medicul
dentist, un procent mult mai mic, de aproximativ 19,30% elevi afirmă că sedințele de tratament
au fost stabilite chiar de către medicul dentist, iar 12,80% elevi au stabilit ei înșiși sedințele de
tratament, reflectând gradul redus de autonomie al copilului. Toate acestea sunt subliniate de
faptul că mama (68,70%) este cea care a însoțit elevul la ultima ședință de tratament, tatăl doar în
proporție de 23,10%din cazuri, în timp ce elevul se prezintă la medic neînsoțit, în 8.2% din
situații, ca expresie a gradului de autonomie al copilului.
Cu privire la comportamentul alimentar, 27,52% elevi consumă zilnic dulciuri rafinate,
23,13% consumă sucuri carbogazoase zilnic și 14,34% elevi consumă biscuiți și produse de
patiserie de câteva ori pe zi. Referitor la frecvența ingestiei băuturilor îndulcite, 19% dintre elevi
consumă ceai cu zahăr și 15,63% consumă lapte cu zahăr de câteva ori pe zi. Pe de altă parte,
42% dintre elevi consumă zilnic fructe și 21,06% consumă fructe doar de două sau trei ori pe
săptămână, iar 0,39% elevi nu consumă deloc fructe (Figura 3).
 Frequency of cariogenic food consuming
several times/day every day 2-3 times/day
once/week never

f ru i t s 30.75% 41.99% 21.06% 5.81%

0.39%

co o cki e s 14.34% 17.57% 34.11% 26.29% 5.68%

j ui ce s 18.86% 23.13% 26.74% 26.23% 5.04%

ho n n e y, ge m 10.59% 15.25% 20.80% 32.30% 21.06%

gum me 8.01% 9.56% 11.50% 17.44% 53.49%

swe e ts 16.54% 27.52% 28.55% 22.22% 5.17%

m i l k wi th s ug ar 6.20% 15.63% 12.27% 0.00% 55.95%

te a wi th s uga r 11.11% 18.99% 24.03% 23.27% 22.09%

Figura 3. Distribuția variantelor de răspuns la întrebarea ˮ Cât de frecvent consumi

următoarele alimente ?ˮ, pentru 832 elevi de 10-13 ani

Observăm că variațiile privitoare la frecvența consumului de alimente prezintă modificări

statistic semnificative, în funcție de sexul subiecților, în cazul consumului de fructe și dulciuri
rafinate, astfel că 47,4% fete consumă fructe zilnic față de numai 36,3% băieți, iar 27% chiar de
câteva ori pe zi (x²=10,973, DF=4, p=0,014)
Comportamentul față de factorii de risc implicați în etiologia afecțiunilor oro-dentare,
fumatul s-a constatat că 95,45% elevi sunt nefumători, în schimb 0,12% elevi fumează zilnic,
2,13% de câteva ori pe săptămână și 2,10% de câteva ori pe lună. De menționat că procentele
depind semnificativ de sexul subiecților, astfel că 100% fete sunt nefumătoare, iar 97,9% băieți
sunt nefumători, 0,3% fumează de câteva ori pe săptămână, 1,3% fumează de câteva ori pe lună
și 0,5% fumează zilnic (x²=8,601, DF=3, p=0,035).

Discuţii
Analiza factorilor socio-comportamentali a evidențiat un nivel peste medie al
cunoștințelor elevilor referitoare la menținerea sănătății orale, însă gradul de aplicare în practică
a acestora, este destul de redus. Astfel, un aspect cu impact puternic asupra sănătății orale a
elevilor îl constituie sursele de informare referitoare la menținerea sănătății orale. În studiul
prezent, familia reprezintă principala sursă furnizoare de informații cu privire la menținerea
sănătății orale a elevilor în proporție de 84,10%, rudele asigură aceste informații în proporție de
29,20%, prietenii în proporție de 11%, iar profesorii în proporție de 8,3%. De asemenea, cadrele
medicale de specialitate constituie surse de informare în proporție de 63% medicul dentist și doar
6,3% asistenta igienistă, o proporție asemănătoare fiind în cazul medicului de familie, 6,1%.
Referitor la sursele de informare din mass-media, cel mai mare procent îl deține presa audio-
vizuală, respectiv TV, radio-10,10%, urmat de presa scrisă, ziare și reviste, cu 7,60%. Referitor
la comportamentul de adresabilitate al elevilor către medicul dentist, în studiul prezent au fost
evidențiate aspecte legate de frecvența și motivul vizitelor la cabinetul dentar. Astfel, 24,55%
dintre elevi au fost la medicul dentist o singură dată, o proporție asemănătoare, de 23,51 s-au
adresat de două ori medicului dentist și un procent important, de 21,83% dintre aceștia au fost la
medicul dentist mai mult de patru ori. De asemenea, un procent de 7,25% dintre elevi, nu s-au
adresat medicului dentist în ultimul an, o proporție de circa 60,6% elevi s-a adresat medicului
dentist pentru dureri dentare sau gingivale și doar un procent de aproximativ jumătate din primul,
de 23,30% dintre elevi s-au adresat medicului dentist pentru tratament profilactic. Dacă ne
raportăm la practicile și deprinderile sanogene, observăm că în etapa inițială a prezentului studiu,
aproximativ 65% elevi afirmă că efectuează periajul dinților de două sau mai multe ori pe zi,
25,32% elevi afirmă că efectuează periajul dinților o dată pe zi, iar 7,36% elevi afirmă că
efectuează periajul dinților de câteva ori pe săptămână. Cu privire la comportamentul alimentar,
în studiul prezent 27,52% elevi consumă zilnic dulciuri rafinate, 23,13% consumă sucuri
carbogazoase zilnic și 14,34% elevi consumă biscuiți și produse de patiserie, de câteva ori pe zi.
Referitor la frecvența ingestiei băuturilor îndulcite, 19% dintre elevi consumă ceai cu zahăr și
15,63% consumă lapte cu zahăr de cîteva ori pe zi. Pe de altă parte, 42% dintre elevi consumă
zilnic fructe și 21,06% consumă fructe doar de două sau trei ori pe săptămână, iar 0,39% elevi nu
consumă deloc fructe.

Concluzii
Adolescentii manifestă un grad crescut semnificativ de autonomie, cu atitudini nu tocmai
corecte in fata comportamentului sanogen, desi cunosc datele legate de efectul cariogen al
anumitor alimente sau obiceiuri. Înțelegerea profilului adolescentului în educația pentru sănătate
este esențială, având în vedere sfera interesului pentru cunoaștere.

Bibliography:
1. World Health Organization (WHO). Inequalities young people's health: key findings
from the Health Behaviour in School-aged Children (HBSC) 2005/2006 survey fact
sheet. Copenhagen: WHO; 2008.
2. Zwig JM, Phillips SD, Lindberg LD. Predicting adolescent profiles of risk: looking
beyond demographics. J Adolesc Health 2002;31(4):343-353.
3. World Health Organization (WHO). Growing up unequal: gender and socioeconomic
differences in young people's health and well-being: health behaviour in school-aged
children (HBSC) study: international report from the 2013/2014 survey. Copenhagen:
WHO; 2016.
4. Instituto Brasileiro de Geografia e Estatística (IBGE). Pesquisa Nacional de Saúde do
Escolar 2012 [Internet]. Rio de Janeiro: IBGE; 2013. [acessado 2017 Dez 28] Disponível
em: https://biblioteca.ibge.gov.br/visualizacao/livros/liv64436.pdf
5. Malta DC, Sardinha LMV, Mendes I, Barreto SM, Giatti L, Castro IRRD, Moura LD,
Dias AJR, Crespo C. Prevalence of risk health behavior among adolescents: Results from
the 2009 national adolescent school-based health survey (PeNSE). Ciên Saude Colet
2010;15(2):3009-3019.
6. Ponczek D, Olszowy I. The lifestyle of youth and its impact on health. Probl Hig
Epidemiol 2012;93(2):260-268.
7. Yazdani R, Vehkalahti MM, Nouri M, Murtomaa H. Smoking, tooth brushing and oral
cleanliness among 15-year-olds in Tehran, Iran. Oral Health Prev Dent 2008;6(1):45-51.
8. Poutanen R, Lahti S, Tolvanen M, Hausen H., (2006), Parental influence on children's
oral health-related behavior, Acta Odontologica Scandinavica; 64(5):286–292. DOI:
10.1080/00016350600714498
9. Chimere C. Collins, Laura Villa-Torres, Lattice D. Sams, Leslie P. Zeldin, Kimon
Divaris, (2016), Framing Young Childrens Oral Health: A Participatory Action Research
Project, PLOS One, 11(8): e0161728, DOI: 10.1371/journal.pone.0161728. eCollection
2016.
10. Redmond CA, Blinkhorn FA, Kay EJ, Davies RM, (1999), Worthington HV, Blinkhorn
AS., A cluster randomized controlled trial testing the effectiveness of a school-based
dental health education program for adolescents. Journal Public Health Dentistry; 59:12–
7. DOI: 10.1111/j.1752-7325.1999.tb03229.x
11. Friel S, Hope A, Kelleher C, Comer S, Sadlier D., (2002), Impact evaluation of an oral
health intervention amongst primary school children in Ireland. Health Promotion
International; 17:119–26. DOI: 10.1093/heapro/17.2.119.
12. Tai B, Du M, Peng B, Fan M, Bian Z., (2001), Experiences from a school-based oral
health promotion programme in Wuhan City, PR China. International Journal Pediatric
Dentistry; 11:286–91. DOI: 10.4103/2231-0762.127810
13. Frenkel H, Harvey I, Needs K., (2002), Oral health care education and its effect on
caregivers’ knowledge and attitudes: A randomised controlled trial. Community Dentistry
Oral Epidemiology; 30:91–100; DOI: 10.1034/j.1600-0528.2002.300202.x.
14. Freitas-Fernandes LB, Novaes AB, Jr, Feitosa AC, Novaes AB., (2002), Effectiveness of
an oral hygiene program for Brazilian orphans, Brazilian Dentistry Journal; 13:44–8.
15. Mariño R, Calache H, Wright C, Schofield M, Minichiello V., (2004), Oral health
promotion programme for older migrant adults, Gerodontology; 21:216–25. doi:
10.1111/j.1741-2358.2004.00035.x.
16. Peng B, Petersen PE, Tai BJ, Yuan BY, Fan MW., (1997), Changes in oral health
knowledge and behaviour 1987-95 among inhabitants of Wuhan City, PR China.
International Dentistry Journal; 47:142–7. DOI:10.1002/j.1875-595x.1997.tb00779.x
17. Petersen PE, Peng B, Tai B, Bian Z, Fan M., (2004), Effect of a school-based oral health
education programme in Wuhan City, Peoples Republic of China. International Dentistry
Journal; 54:33–41. DOI: 10.1111/j.1875-595x.2004.tb00250.x
18. Vachirarojpisan T, Shinada K, Kawaguchi Y., (2005), The process and outcome of a
programme for preventing early childhood caries in Thailand. Community Dentistry
Health; 22:253–9.
19. Chapman, A., Copestake, S.J., Duncan, K. (2006). An oral health education programme
based on the National Curriculum. International Journal Paediatric Dentistry, 16, 40-44,
DOI: 10.1111/j.1365-263X.2006.00677.x
20. Kowash MB, Pinfield A, Smith J, Curzon ME., (2000), Effectiveness on oral health of a
long-term health education programme for mothers with young children. British
Dentistry Journal; 188:201–5. DOI:10.1038/sj.bdj.4800431
21. Kassebaum NJ, Bernabé E, Dahiya M, Bhandari B, Murray CJ, Marcenes W., (2015),
Global burden of untreated caries: a systematic review and metaregression, Journal of
Dental Resources; 94:650–658. DOI:10.1177/0022034515573272
22. Naaman R, El-Housseiny AA, Alamoudi N., (2017), The Use of Pit and Fissure Sealants-
A Literature Review. Dental Journal (Basel);5. pii: E34. DOI:10.3390/dj5040034
23. Lee JY, Rozier RG, Norton EC, Kotch JB, Vann WF., Jr, (2004), Effects of WIC
participation on children's use of oral health services. American Journal of Public
Health.;94(5):772–777. DOI:10.2105/ajph.94.5.772
24. Chapman, H.R., Kirby N.C., Dental fear in children: a proposed model, British Dental
Journal, 1999, 187(8); 408-418
25. Klingberg G., Broberg A.G., Dental fear/ anxiety and dental behaviour management
problems in children and adolescents: a review of prevalence and concomitant
psychological factors. International Journal of Pediatric Dentistry, 2007, 17(6):391-406
26. Challappah N.K., Vignehsa H., Milgrom P., Prevalence of dental anxiety and fear in
children in Singapore, Community Dentistry and Oral Epidemiology, 2006, 8(5); 269-
271.
27.