Pot fi utilizați biomarkerii salivari ca predictori ai cariei dentare la

adolescenți?

AUTORI: Branislava Stojkovi , Marija Igi , Tatjana Jevtovi Stoimenov, Olivera Tri kovi Janji ,
Aleksandra Ignjatovi , Milo Kosti , Milica Petrovi , Simona Stojanovi

ABSTRACT
ISTORIC: Identificarea etiologiei cariilor dentare, în subpopulațiile cu risc crescut de dezvoltare,
reprezintă una dintre condițiile necesare stabilirii unor măsuri de prevenție eficiente. Studiul curent
urmărește să examineze importanța caracteristicilor socio-demografice, obiceiurile cu privire la
dietă și igienă, a pH-ului salivar și a peptidelor salivare antimicrobiene HNP-1, hBD-2 și LL-37 ca
potențiali predictori ai riscului cariogen pentru persoanele cu vârsta cuprinsă între 11 și 13 ani.

MATERIALE/METODE: Studiul, întins pe o perioadă de un an, a înscris 213 copii cu vârstele

cuprinse între 11 și 13 ani. Participanții au fost angajați în examinări dentare, iar mamele acestora
au fost intervievate. S-a recoltat salivă nestimulată și s-au determinat valorile pH-ului și nivelul
salivar al peptidelor HNP-1, hBD-2 și LL-37 la 85 de participanți. După 12 luni s-a înregistrat rata
de incidență a riscului cariogen. Analiza de regresie logistică a fost utilizată pentru a estima
capacitatea variabilelor selectate de a prezice riscul dezvoltării leziunilor carioase.

REZULTATE: Analiza regresiei logistice univariabile a demonstrat că cel mai semnificativ

independent predictor al riscului cariogen sunt: sexul feminin ( OR= 2.132, p=0.007), educația
primită din cadrul familiei- al mamelor (OR = 1.986, p=0.020), pH-ul salivar (OR = 0.270,
p=0.043), igiena orală (OR= 1.886, p=0.015) și frecvența efectuării periajului dentar (OR= 0.565,
p=0.042). Modelul multivariabil a arătat că cele mai importante variabile în dezvoltarea leziunilor
carioase sunt sexul persoanelor și igiena orală.

CONCLUZII: Peptidelor salivare HNP-1, hBD-2 și LL-37 nu li s-a atribuit o valoare

semnificativă. În concluzie, factorii socio-demografici și de igienă orală ramân importante în
prezicerea leziunilor carioase la adolescenți, sugerând că cea mai eficientă metodă preventivă
rămâne controlul mecanic al biofilmului dentar. Cu toate acestea, încă sunt necesare studii
adiționale pentru identificarea precisă a biomarkerilor cu rol în dezvoltarea cariogenă.

CUVINTE CHEIE: adolescenți, carii dentare, igiena orală

ISTORIC:
Leziunile carioase reprezintă cea mai comună afecțiune a țesutului dentar dur, cu caracter
progresiv, având etiologii complexe și multifactoriale. Datele socio-epidemiologice clasifică
leziunile carioase dentare ca una din majorele problemele socio-economice și de sănătate publică,
iar prevenirea acestora rămâne imperativă pentru practicieni. (1,2). Din păcate, o simplă metodă
pentru a prezice dezvoltarea carioasă nu există. Prin urmare, odată cu identificarea subpopulației
supusă la un risc crescut, identificarea și cunoașterea factorilor cariogeni cerți rămâne condiția de
bază pentru inițierea unui protocol eficient de prevenție și control asupra bolii.
Începutul adolescenței (10-14 ani) este o etapă importantă în dezvoltarea copiilor, fiind
primul pas în trecerea de la copilărie la viața de adult. Adițional schimbărilor biologice, cognitive,
emoționale care se produc, caracteristic în comportamentul copiilor apar și obicieiurile cu impact
negativ asupra sănătății generale și orale. Studiile au arătat o prevalență ridicată în această categorie
ć
š
ć
ć
ć
ć
ć
ć
č
ć
ć
de vârstă (60-90%) unde leziunile carioase și complicațiile apărute au un efect negativ asupra
dezvoltării și calității vieții acestora. (1,6,7). Prin urmare, adolescenții ar trebui să fie considerați un
subgrup cu risc înalt și că necesită un tratament special și atenție sporită în domeniul protecției
primare a sănătății copiilor. Datorită varietății mari de factori etiologici, studii încrucișate au
identificat diverse variabile implicate (socio-demografic, biologici, clinici, comportamentali) cu
posibil rol în prevenirea dezvoltării unui proces carios(8-12). Cu toate acestea, există dovezi
contrastante pentru importanța lor predictivă a leziunilor carioase(10,13-15). Leziunile carioase
anterioare au o valoare mare predictibilă (10,16,17), dar limitată întrucât studiul caută să identifice
persoanele cu risc crescut anterior debutului bolii. Astfel, sunt necesare studii suplimentare pentru a
stabili cu certitudine factorii implicați.
În acest domeniu, o atenție sporită s-a oferit salivei, care, datorită compoziției sale, este
utilizată ca un mediu de monitorizare a trei factori primari în etiologia bolii carioase. Importanța
multor componente salivare, precum anumiți biomarkeri, a fost analizată, însă, din cauza naturii
infecțioase a acestei afecțiuni, s-au focusat și asupra proteinelor antimicrobiene salivare,
componente ale imunității înăscute din cavitatea orală (19). Recent, s-a sugerat ca defensinele alfa +
beta și catelicidinele pot fi folosite în identificarea precoce a indivizilor cu risc (20,21). Acestea
sunt peptide cationice mici care prin mecanismul lor complex cu acțiune antimicrobiană contribuie
semnificativ în controlul biologic al leziunilor carioase (22,23). Saliva conține 3 alfa defensine
(HNP-1) cu acțiune antimicrobiană foarte asemănătoare; 4 beta defensine (hBD 1-4) și o singură
catelicidină umana biologic activă (peptidul LL-37). Defensina beta 2 are cel mai puternic efect
bactericid asupra microorganismelor cariogenice, în special pe speciile “S. mutans”, responsabile
majoritar de dezvoltarea bolii carioase (25). În plus, catelicidina umana LL-37 și alfa defensinele au
acest efect bactericid (26). Cu toate acestea, este incert dacă aceste peptide antimicrobiene din
salivă pot fi folosite pentru a preveni debutul unei afecțiuni carioase.
Studiul actual a țintit să examineze abilitatea de a selecta factorii ce ar putea preveni
creșterea riscului cariogen și de a identifica încă de la o vârstă fragedă când și cum ar putea debuta
boala. Prin urmare, scopul acestui studiu este să investigheze semnificația peptidelor salivare
HNP-1, hBD-2 și LL-37, pHul salivar, caracteristicele socio-demografice și obiceiurile dietetice ca
factori cu potențial de a preveni boala în perioada adolescenței timpurie.

MATERIALE ȘI METODE:

DESIGNUL DE STUDIU ȘI SUBIECȚII

Acest studiu a fost conceput ca un studiu de 1 an, bazat pe datele colectate la momentul
inițial (Octombrie - Noiembrie 2017) și urmatoarele 12 luni. În lucrare au fost incluși o populație de
tineri adolescenți (11-13 ani), pacienți la Departamentul de Stomatologie Preventivă și Pediatrică a
Clinicii din Facultatea de Medicină, Universitatea Nis, Serbia, și studenți din cadrul a două școli
primare din centrul orașului Nis. Directorii acestor instituții au fost informați în scris cu privire la
scopul și obiectivele studiului, urmând să semneze consimțământul pentru participare. Subiecții
minori și părinții lor au primit, atât verbal cât și în scris, toate informațiile legate de desfășurarea
lucrării. Studiul a inclus doar copii ce voluntar au ales să participe și care au semnat acordul
parental. Lucrarea a fost bazată pe principiile Declarației de la Helsinki și a fost aprobat de
Comitetul de Etică al Facultății de Medicină, Universitatea Nis (cod de aprobare: 12-14532-2/3).
Criteriile de bază pentru includere sunt: (1) indivizi sănătoși fără istoric medicamentos, (2)
copii cu dentiție permanentă și fără defecte de structură sau tratamente ortodontice, (3) copii cu
reședința permanentă în oraș - Nis- de la naștere ( pentru a calcula concentrația de fluor din ape;
media este de sub 0.05mg/ml (27)). Selecția participanților a fost facută prima dată pe baza
regsitrelor școlare/ documentație medicală (loc de naștere, reședință), apoi pe baza datelor obținute
de la mame și consultația dentară.

CANTITATEA DE MOSTRĂ
Cantitatea de mostră a fost calculată după prevalența leziunilor carioase printre tinerii
adolescenți (86%) în Serbia; nivelul dorit de precizie absolută - 5%, puterea de studiu de 80%,
populația de 6.000 adolescenți (11-13ani) în districtul Nisava, conform recensământului din 2018.
Metodele folosite pentru proporție s-au introdus în programul STATCALC cu EPI VERSION
7.2.2.6. Cantitatea de mostră minimă calculată a fost 180.

COLECTAREA DATELOR
Acest studiu întins pe o perioadă de un an a fost bazat pe date initiale și date colectate in 12
luni. Datele au fost adunate din cabinetele dentare și școlile primare înscrise în program ( în cadrul
școlilor s-a realizat un serviciu dentar organizat), de către un examinator bine pregătit, specialist în
stomatologia pediatrică și preventivă.

COLECTAREA DATELOR DE BAZĂ

După obținerea consimțământului de la copii, mamele au completat datele generale socio-
demografice (vârstă, sex, dată, locul nașterii, reședința permanentă, educația părinților) și cu privire
la sănătatea generală, administrarea de medicamente, igienă orală și obiceiuri dietetice.
Participanții selectați în urma criteriilor au fost programați pentru examinări clinice și
colectarea unor mostre de salivă, dimineața la o oră după rutina obișnuită (copii și mamele au fost
instruiți să vină înainte de a lua micul de jun, “pe stomacul gol”).

EXAMINAREA CLINICĂ DENTARĂ A SUBIECȚILOR

Examenul clinic dentar a fost efectuat folosind o sondă și o oglindă dentară. Participanții cu
defecte structurale și tratamente ortodontice inițiate au fost excluți imediat. Statusul de igienă orală
a fost stabilit după Indexul OHI-S (28). Dinții și suprafețele degradate, absente și obturate (DMF-
din engleză: Decayed, missing and filled) au fost înregistrate conform criteriilor WHO - World
Health Organization pentru studii epidemiologice ce evaluează DMFT ( decayed, missing, filled
teeth) și DMFS ( decayed, missing, filled surfaces) Indexes.

RECOLTAREA SALIVEI ȘI VALORILE pH-ULUI

Mostrele de salivă nestimulată au fost colectate imediat după examinarea clinică prin
scuiparea acesteia de către participant într-un recipient tubular steril. PHul salivar a fost determinat
folosind un instrument digital -ph meter (Hanna Instruments, USA).

MĂSURAREA NIVELULUI PEPTIDELOR ANTIMICROBIENE SALIVARE

Mostra de salivă nestimulată pentru determinarea nivelului de HNP-1, hBD-2 și LL-37 a
fost utilizată imediat după stabilirea pH-ului salivar. Pentru a considera aceste peptide factori
predictibili siguri ai riscului cariogen, au fost stabilite criterii suplimentare pentru selecția
subiecților: (1) fără tratament cu antibiotice cu cel puțin o lună înainte de examinare, (2) absența
bolilor parodontale și a țesuturilor moi adiacente, (3) copii fără carii și copii cu carii active, netratate
( se exclud cei cu obturații sau extracții).
Conform criteriilor alese, 85 de participanți au fost selectați. Recoltarea salivei nestimulate
pentru detectarea peptidelor antimicrobiene a avut loc imediat după determinarea pH-ului salivar,
prin scuiparea timp de 5-10 minute într-un tub steril pentru a acumula 2ml de mostră. Saliva s-a
conservat la 2 C grade și a fost transportată până într-o oră către Centrul Științific de Cercetări al
Facultății de Medicină, Universitatea Nis; pentru mai multe analize au centrifugat la 10.000 RPM la
4 C grade, 10 minute. Supernatantul a fost separat și mostrele au fost împărțite și congelate la -82C
grade până la următoarea etapă.
Concentrația peptidelor antimicrobiene testate a fost determinată folosind testul ELISA
(Enzyme-linked immunosorbent assay) cu kituri ELISA comerciale (Human alpha-Defensin 1-
DuoSet ELISA, DuoSet® Ancillary Reagent Kit 2, R&D System, Minneapolis, USA; Human β-
Defensins 2 ELISA Kit, Cusabio Biotech, Houston, USA; Human LL-37 ELISA kit, HyCult Biotech,
Uden, The Netherlands) Conform instrucțiunilor din fabrică, raza de detectare pentru ELISA HNP-1
kit este de la 0.5 - 32ng/ml, pentru hBD-2 de 62.5pg/ml - 4.000pg/ml și pentru catelicidină LL-37
de la 0.1 - 100ng/ml. Concentrația tutoror peptidelor este exprimată în ng/ml.

CONTROLUL STATUSULUI DENTAR

Examinarea dentară a fost repetată la 12 luni pentru a reevalua DMF - ul și DMS-ul
pacienților, urmărind aceleași etape enumerate anterior.

ANALIZE STATISTICE:
Datele statistice au fost realizate prin programul cu pachetul R (30). Statistici descriptive au
inclus o valoare medie +- abateri standard, precum și numere absolute și relative.
Rata de incidență a leziunilor carioase pe timp de un an a fost determinată prin
monitorizarea directă a schimbărilor în indexul DMF după 12 luni. O comparație a unor variabile
continue între cele două grupuri independente sau pereche a fost făcută folosind testul Mann-
Whitney sau testul Wilcoxon, în timp ce o comparație a variabilelor categorice a fost făcută folosind
testele “chi-patrat” și McNemar. Testarea posibililor factori predictori cariogeni a fost făcut folosind
analize logistice univariabile și multivariabile. Calibrarea modelelor multivariabile a fost testată
utilizând testul Hosmer-Lemeshow. Hipoteza a fost testată cu un indice de semnificație de p<0.05.

REZULTATE:
Din 621 tineri adolescenți, criteriul de bază pentru includere a fost respectat de 247
participanți, fiind înscriși în studiu. Însă, 34 dintre aceștia au încetat să mai participe ( datoritaă
relocării, boli sistemice, începutul tratamentelor ortodontice sau refuzul examinării în etapa finală);
rata de răspuns pentru examinarea finală a fost de 86.23%. În final, acest studiu de un an a inclus
213 copii, dintre care 85 au fost selectați pentru determinarile de bază a peptidelor antimicrobiene
salivare. Caracteristicile de baza demografice și clinice a subiecților sunt înscrise în Tabelul 1 și
Tabelul 2. Analiza finală a constat ăn o putere de studiu de 99%.
La bază, 70.9% s-au încadrat în indicele DMF dentar. Valorile DMFT și DMFS au fost de
4.06, respectiv 5.88 (Tabelul 2). După 12 luni, o creștere semnificativ statistică în riscul cariogen a
fost înregistrată (p<0.001). O medie a incidenței pe un an a riscului cariogen este de 1.15 DMFT.
(Tabelul 2)

Tabelul 1: Caracteristici de bază demografice ale grupului de studiu

 Rata de incidență pe un an a leziunilor carioase este de 56.3% (21.7% dintre participanți ce
au fost inițial fără carii antecedente și 78.3% cu DMFT) (Tabelul 3). Incidența leziunilor carioase a
fost mai crescută pentru: copii cu carii la bază (p<0.001), femei (p=0.007), copii a căror mame au
un nivel educațional scăzut (p=0.028), copii cu valori crescute a indicelui OHI-S (p=0.014) și copii
cu frecvență redusă a periajului dentar (<=1 pe zi) (p=0.046). Celelalte variabile examinate, inclusiv
pH-ul salivar și nivelurile peptidelor salivare HNP-1, hBD-2 și LL-37 au fost constante vizavi de
rata de incidență pe un an. Corelația variabilelor examinate cu incidența cariogenă pe un an este
prezentată în Tabelul 3.

Tabelul 2: Prevalența cariilor dentare în grupul de studiu a tinerilor adolescenți

Tabelul 3: Caracteristici clinice, socio-demografice, dietare, de igienă orală și salivare a subiecților

cu incidență pe un an
 Analiza de regresie logistică a determinat cei mai importanți predictori ai riscului cariogen
în lotul de studiu: sexul (feminin - OR 2.123, p=0.007), educația precară a mamelor ( OR 1.986, p=
0.020), indicele înalt OHI-S ( OR 1.886, p=0.015), frecvența periajului dentar (<=1 pe zi) (OR
0.565, p=0.042) și pH-ul salivar scăzut ( OR 0.270, p=0.43) (Tabelul 4).

Tabelul 4: Factori potențial predictori a grupului de tineri adolescenți examinați ( logistica

univariabilă)

Modelul multivariabil a arătat că, statistic, cei mai semnificativi factori predictivi la vârsta
pre-adolescentină sunt sexul, indicele mare OHI-S, periajul dentar efectuat maxim o dată pe zi,
ajustat pentru toți ceilalți parametri din model. Creșterea indicelui OHI-S cu o singură unitate în
cadrul acestei populații a dus la creșterea riscului cariogen la 76% (OR 1.764). Pentru sexul
feminin, riscul cariogen este aproape de trei ori mai mare (OR 2.908). Periajul dentar este un factor
protectiv (OR 0.519) ți a diminuat riscul cariogen de cel puțin două ori. Modelul a fost bine realizat
și calibrat (Testul Hosmer - Lemeshow p>0.05) (Tabelul 5).

Tabelul 5: Factori potențial predictori ai grupului de tineri adolescenți examinați ( logistica

multivariabilă)
Interacțiunea între sex, indicele OHI-S, efectuarea periajului dentar maxim o dată pe zi nu a
prezentat nicio asociere semnificativă statistică cu riscul leziunilor carioase. (OR 1.043, p=0.742).

DISCUȚII:
Asa cum a fost menționat anterior, perioada pre-adolescentină este specifică dezvoltării fiind
caracterizată prin numeroase schimbări, inclusiv cele legate de obiceiurile și comportamentul
copiilor ce poate dăuna sănătății orale. Leziunile carioase reprezintă unul dintre cele mai comune
afecțiuni orale, prevalența crescând proporțional cu vârsta (1). Acest fapt a fost confirmat de acest
studiu, ce a înregistrat o valoare mare anuală a incidențelor leziunilor carioase de 1.15DMFT.
Deoarece această lucrare include tineri adolescenți dintr-o tară cu un venit mediu, rezultatele au
confirmat că perioada de vârstă este supusă unui risc major, amplificând importanța identificării
unor factori predictivi de încredere.
Studiul actual a examinat semnificația următorilor factori în prevenirea instalării debutului
bolii carioase: peptidele antimicrobiene salivare HNP-1, hBD—2, LL-37, pH-ul salivar, variabilele
socio-demografice și obiceiurile dietetice ce pot să apară în viața unui pre-adolescent înainte de
debutul bolii; motiv pentru care criteriu de excludere a fost prezența leziunilor carioase anterioare.
Semnificația predictivă a variabilelor analizate a fost evaluată într-un studiu prospectiv de un an și
rezultatele au aratat cei mai importanți factori: sexul feminin, educația mamelor redusă, indicele
OHI-S mare (OR 1.886, p=0.015), periajul dentar efectuat maxim o dată pe zi și pH-ul salivar
scăzut. În cadrul studiului s-a demonstrat că sexul feminin și igiena orală sunt cei mai puternici
predictori în debutul bolii carioase.
Rezultatele finale au confirmat că în adolescența timpurie, predictori eficienți ai bolilor
carioase necesită studii ulterioare asupra caracteristicilor socio-demografice și a obiceiurilor cu
privire la igiena orală a copiilor. Acestea se incadrează majoritar cu constatările autorilor, ce au
examinat des aceste variabile atât în alte studii încrucișate cât și în studii longitudinale
retrospective. (10, 13, 14, 31).
Sexul și igiena orală au fost considerate drept cei mai buni predictori. Fetele sunt supuse la
un risc mai crescut de a dezvolta leziuni carioase de trei ori mai mare, posibil din cauza erupției
dentiției permanente mai devreme și expunerea mai îndelungată la noxe pe perioada maturării
dentare, perioadă susceptibilă la dezvoltarea afecțiunilor carioase. Studiul arată că efectuarea unui
periaj dentar este foarte important, copii ce își periază dinții de 2/ 2+ ori pe zi se încadrează în
grupul cu risc cariogen mic. Indicele OHI-S este un bun predictor al bolii carioase, sugerând că în
plus, pe langă regularitate și frecvență, cu semnificație mare este și tehnica de periaj. Devine
interesant că, deși contrar importanței nutriției în etiologia bolii carioase, obiceiurile dietetice ale
copiilor nu au reprezentat un posibil factor predictiv, fiind mascată de rolul florului și a igienei
orale.
Obiectivul principal al acestui studiu a fost să examineze peptidele salivare antimicrobiene
HNP-1, hBD-2, LL-37. Studiile încrucișate au sugerat rolul lor ca indicatori în riscul cariogen
(19-21), indicând necesitatea de a aprofunda informațiile. Prin urmare, în lucrarea curentă s-a
examinat corelația nivelurilor salivare ale acestor peptide cu incidența leziunilor carioase și posibila
lor semnificație predictivă a bolii carioase, pentru a le confirma în final ca biomarkeri potriviți
acestei perioade de vârstă. Din păcate, nu s-a putut stabili acest rol. Având în vedere că acesta este
primul studiu în explorarea nivelurilor peptidelor antimicrobiene salivare la pre-adolescenți, este
greu de comparat și confirmat, dar se afla pe același principiu pornit de Simon-Soro. (33) ce a
studiat acelasi lucru însă în primele stagii ale copilăriei.
Rezultatele noastre nu ar trebui să descurajeze viitoarele cercetări în acest domeniu. În
primul rând, lucrarea a examinat importanța lor vizavi de debutul bolilor carioase pe o perioadă de
un an; se poate considera această perioadă ca o limitare. Cu toate acestea, micile mostre cu salivă
folosite pentru testarea biomarkerilor salivari pot fi considerate limitari majore și principala cauză
pentru lipsa atenției statistice. În plus, mecanismul de acțiune antimicrobian este unul complex.
Efectul lor antibacterial se realizează prin acțiune directă și prin mecanisme extra/ intracelulare, cât
și prin capacitatea de a obține un răspuns imun ce să îl stimuleze. (22,26). Prin urmare, sunt
necesare studii mai bine construite, pe termen mai lung, pentru a clarifica posibilitatea de a preveni
instalarea unui proces carios. Viitoarele lucrări ar trebui să considere analiza altor factori cu
 potențial predictiv, precum proteinele antimicrobiene non-imunoglobuline, în numar mare în salivă
(34). Această descoperire ar putea face o mare diferență în prezicerea instalării bolilor carioase și
instalarea unor măsuri de prevenire eficiente.
Studiul a demonstrat că pre-adolescenții reprezintă o subpopulație de copii aflați într-un risc
crescut și care ar trebui să primească o atenție sporită. Bazat pe rezultatele obtinute, pe langă sexul
ți educația mamelor, importante au fost și variabilele igienii orale. Se sugerează astfel cheia
prevenirii acestor afectiuni ce constă în comportamentul copiilor responsabil de sănătatea orală și că
un control mecanic al plăcii dentare rămâne o măsură primară de prevenire a leziunilor carioase.
Rezultatele obținute au indicat că educarea tinerilor cu privire la importanța sănătății pornește
devreme, de la vârste fragede, în școli, dar și de acasă, de la mame. Cu toate acestea, programul de
educație a sănătății nu se bazează doar pe a oferi informații, având un efect pe termen scurt. Creând
obiceiuri sănătoase ar presupune un proces complex și de durată, dar eficacitatea necesită o
motivare puternică și o remotivare a copiilor, urmând mai apoi să ajungă să le aplice în viață.
Acestea sunt baza unei promovări în sănătatea orală și este primordială în perioada timpurie de
dezvoltare.

CONCLUZII:
În conluzie, peptidelor salivare HNP-1, hBD-2, LL-37 nu li s-a asociat o valoare
semnificativă. Prin urmare, variabilele socio-demografice și igiena orala rămân predictori ai bolii
carioase pentru tinerii adolescenți, sugerând importanța unui control mecanic al biofilmului dentar
ca metodă de elecție preventivă. Cu toate acestea, sunt necesare identificarea unor biomarkeri
salivari cu rol predictiv. Astfel de biomarkeri sunt mai probabil să fie gasiți printre multitudinea de
proteine salivare antimicrobiene, aflate în cantitate mare în salivă.

BIBLIOGRAFIE:
1. Petersen PE: The World Oral Health Report 2003: Continuous improvement of oral health in the
21st century – the approach of the WHO Global Oral Health Programme. Commun Dent Oral
Epidemiol, 2003; 31(Suppl. 1): 3–24
2. Ismail A: Diagnostic levels in dental public health planning. Caries Res, 2004; 38(3): 199–203
3. Thomson WM: Public health aspects of paediatric dental treatment under general anaesthetic.
Dent J (Basel), 2016; 4(2): pii: E20
4. Masood M, Yusof N, Hassan MIA, Jaafar N: Assessment of dental caries pre- dictors in 6-year-
old school children – results from 5-year retrospective co- hort study. BMC Public Health, 2012;
12(1): 989
5. World Health Organization: Orientation programme on adolescent health for health care
providers. World Health Organization, 2006
6. Pinheiro SAA, Rodrigues HB, Santos JTL et al: Association of dental caries morbidity stages
with oral health-related quality of life in children and ad- olescents. Int J Paediatr Dent, 2019 [Epub
ahead of print]
7. Feldens CA, Ardenghi TM, Dullius AIDS et al: Clarifying the impact of un- treated and treated
dental caries on oral health-related quality of life among adolescents. Caries Res, 2016; 50(4): 414–
21
8. Obreg n-Rodr guez N, Fern ndez-Riveiro P, Pi eiro-Lamas M et al: Prevalence and caries-
related risk factors in schoolchildren 12–15 years old: A cross- sectional study. BMC Oral Health,
2019; 19(1): 120
9. Engelmann JL, Tomazoni F, Oliveira MDM et al: Association between den- tal caries and
socioeconomic factors in schoolchildren – a multilevel anal- ysis. Braz Dent J, 2016; 27(1): 72–78
ó
í
á
ñ
 10. Tagliaferro EP, Ambrosano GM, Meneghim Mde C, Pereira AC: Risk indica- tors and risk
predictors of dental caries in schoolchildren. J Appl Oral Sci, 2008; 16(6): 408–13
11. Guo L, Shi W: Salivary biomarkers for caries risk assessment. J Calif Dent Assoc, 2013; 41(2):
107–18
12. Hu J, Jiang W, Lin X et al: Dental caries status and caries risk factors in students ages 12–14
years in Zhejiang, China. Med Sci Monit, 2018; 24: 3670–78
13. Tagliaferro EP, Pereira AC, Meneghim Mde C, Ambrosano GM: Assessment of dental caries
predictors in a seven-year longitudinal study. J Public Health Dent, 2006; 66(3): 169–73
14. Powell LV: Caries prediction: A review of the literature. Community Dent Oral Epidemiol,
1998; 26(6): 361–71
15. Mej re I, Axelsson S, Dahl n G et al: Caries risk assessment. A systematic review. Acta Odontol
Scand, 2014; 72(2): 81–91
16. Raitio M, Pienih kkinen K, Scheinin A: Multifactorial modeling for predic- tion of caries
increment in adolescents. Acta Odontol Scand, 1996; 54(2): 118–21
17. Stenlund H, Mej re I, K llest l C: Caries rates related to approximal car- ies at ages 11–13: A
10-year follow-up study in Sweden. J Dent Res, 2002; 81(7): 455–58
Conflicts of interest
None.
18. Gao X, Jiang S, Koh D, Hsu C-YS: Salivary biomarkers for dental caries. Periodontology 2000,
2016; 70(1): 128–41
19. Hemadi AS, Huang R, Zhou Y, Zou J: Salivary proteins and microbiota as biomarkers for early
childhood caries risk assessment. Int J Oral Sci, 2017; 9(11): e1
20. Colombo NH, Ribas LFF, Pereira JA et al: Antimicrobial peptides in saliva of children with
severe early childhood caries. Arch Oral Biol, 2016; 69: 40–46
21. Davidopoulou S, Diza E, Menexes G, Kalfas S: Salivary concentration of the antimicrobial
peptide LL-37 in children. Arch Oral Biol, 2012; 57(7): 865–69
22. Hale JD, Hancock RE: Alternative mechanisms of action of cationic antimicro- bial peptides on
bacteria. Expert Rev Anti Infect Ther, 2007; 5(6): 951–59
23. Dale BA, Tao R, Kimball JR, Jurevic RJ: Oral antimicrobial peptides and bio- logical control of
caries. BMC Oral Health, 2006; 6(Suppl. 1): S13
24. Greer A, Zenobia C, Darveau RP: Defensins and LL-37: A review of function in the gingival
epithelium. Periodontology 2000, 2013; 63(1): 67–79
25. Nishimura E, Eto A, Kato M et al: Oral streptococci exhibit diverse suscepti- bility to human β-
defensin-2: Antimicrobial effects of hBD-2 on oral strep- tococci. Curr Microbiol, 2004; 48(2): 85–
87
26. da Silva BR, de Freitas VA, Nascimento-Neto LG et al: Antimicrobial pep- tide control of
pathogenic microorganisms of the oral cavity: A review of the literature. Peptides, 2012; 36(2):
315–21
27. Petrovi TM, Mandi MZ, Veljkovi N et al: Makro-i mikroelementi u fla iranim vodama i
vodama iz javnih vodovoda u Srbiji. Hemijska Industrija, 2012; 66(1): 107-122 [in Croatian]
28. Greene JG, Vermillion JR: The simplified oral hygiene index. J Am Dent Assoc, 1964; 68(1): 7–
13
29. World Health Organization: Oral Health Surveys: Basic Methods. World Health Organization,
2013
30. The R Development Core Team (2013): A language and environment for sta- tistical computing.
R Foundation for Statistical Computing, Vienna, Austria. URL http://www.R-project.org/
31. Casanova-Rosado AJ, Medina-Sol s CE, Casanova-Rosado JF et al: Dental caries and associated
factors in Mexican schoolchildren aged 6–13 years. Acta Odontol Scand, 2005; 63(4): 245–51
à
ć
à
ä
ć
ä
é
å
í
ć
š
32. Burt BA, Satishchandra PBDS: The relationship between low birthweight and subsequent
development of caries: A systematic review. In NIH Consensus Development Conference on
Diagnosis and Management of Dental Caries Throughout Life. 2001; 79–90
33. Simon-Soro A, Sherriff A, Sadique S et al: Combined analysis of the sali- vary microbiome and
host defence peptides predicts dental disease. Sci Rep, 2018; 8(1): 1484
34. Gorr S-U, Abdolhosseini M: Antimicrobial peptides and periodontal disease: Antimicrobial
peptides. J Clin Periodontol, 2011; 38(Suppl. 11): 126–41