După prăbușirea imperiului leilor a urmat o perioadă de haos în Europa ce a favorizat consolidarea

imperiului lupilor și năvălirea acestora În Europa.

Un moment important este cel al înmulțirii turmelor de mistreți în nord-estul Carpaților, venite din
Siberia, aceștia fiind priviți ca eliberatorii care vor alunga lupii.

O secvență separată în economia??? Cărții este acordată imperiului bivolilor al cărui conducător, un
boulean....

Imperiul bivolilor consolidat sub conducerea unui boulean ???? ambițios și ingenios (Napoleon), a
realizat un „ocol de animale curate, organizate și dornice de viață armonioasă și pașnică”

Juncanii au fost învinși de o iarnă grea cu care înaintașii lor erau obișnuiți prin Siberia, dar o dată ce
au pierit aceștia, informația a fost pierdută. „Bine că noi, oamenii, putem scrie letopisețe de care se
folosesc urmașii” (p.69-70)

Măgarii de la nord-vestul habitatului zimbrilor s-au lingușit pe lângă caii din Europa de Vest, dar
„efortul și șmecheria lor măgărească” s-a soldat cu un alt tip de măgari – catâri – care nu aveau prea
multe în comun cu caii.

Măgarii au dat buzna în fostul habitat al zimbrilor din zona Carpaților

În timpul infectării mistreților cu rabia roșie, habitatul dintre Nistru și Prut scapă pentru o perioadă
de mistreți. După ce a pierit vulpea cea corcită, purtătoare de rabie roșie și rapăn, noul lor
conducător, un muflon, cel care a băgat în capul mistreților că ...

Apariția în habitatul cailor a unui cal corcit (Hitler), un catâr cu calități înșelătoare cu coama frumoasă
și coada stufoasă, dar infectat de ciuma neagră, care făcea ravagii în creierul lor, a dus la fugărirea din
habitat a animalelor considerate a fi inferioare. Caii urau vulpile – considerate a fi „șmechere”, pe
dihorii care erau „împuțiți”

De teama mistreților care făceau prăpăd în estul Europei, animalele din arealul Carpaților s-au aliat
cu caii afectați de ciuma neagră pentru că urau mistreții. Alianța s-a dovedit o eroare, căci, nu peste
mult timp, toată Europa a fost contaminată de rabie.

Cum era de așteptat, un spațiu larg este alocat destrămării imperiului mistreților turbați și vieții
animalelor în spațiul carpato-nistrean după acest moment, unde au apărut doi conducători: un

Animalele dintre Prut Si Nistru și-au ales conducător un zimbru „încă nu prea corcit” (M. Snegur) cu
rezistență la rabie, iar cele de pe malul drept al Prutului, au fost „ademenite de un boulean netratat
de rabie și foarte viclean, pentru că era înconjurat de multe vulpi” (Ion Iliescu), apoi i-a urmat un țap-
căpetenie (E. Constantinescu), căruia, deși păscuse pe malul Nistrului, îi erau „mai aproape caii din
Vest decât boului care ducea dorul mistreților”

Zimbrul ar fi dorit să facă un singur habitat pe ambele maluri ale Prutului, dar nu a reușit să unească
între ele turmele corcite. În stânga Prutului a urmat la conducerea turmei un dihor puturos care se
lăuda că este prieten cu mistreții (Dodon), sub a cărui conducere a apărut și printre oameni o boală
numită sindromul Stockholm, care se observa la oile care primeau de la unele animale hrană, dar
după ce mâncau alergau tot la mistreții care le chinuiseră. De aici și constatarea paremiologică „oaia
se teme toată viața de lup, dar o mănâncă ciobanul pe lângă care se gudură”