FUNCŢIA REFLEXĂ

Funcţia reflexă se realizează prin substanţa cenuşie a sistemului nervos.

Distribuţia substanţei cenuşii în sistemul nervos central este următoarea:

-La nivelul măduvei spinării, substanţa cenuşie este dispusă la interior şi prezintă prelungiri, numite
coarne:

-2 coarne anterioare, ce conţin neuroni somatomotori;

-2 coarne posterioare, ce conţin neuroni somatosenzitivi,

-2 coarne laterale, ce conţin neuroni vegetativi: visceromotori şi viscerosenzitivi. ( nu sunt vizibile pe

toata lungimea maduvei )

2.3 Maduva spinarii, sectiune transversala

-În trunchiul cerebral, substanţa cenuşie este dispusă la interior, fragmentată în nuclei: motori,
senzitivi, vegetativi şi proprii.

-În cerebel substanţa cenuşie formează:

• la exterior - scoarţa cerebeloasă;

• la interior - nuclei de substanţă cenuşie.

-În diencefal, sunt mase de substanţă cenuşie sub formă de nuclei în toate componentele sale:
talamus, metatalamus, epitalamus şi hipotalamus.

-În emisferele cerebrale, substanţa cenuşie formează:

-la exterior - scoarţa cerebrală (cortexul cerebral);

-la interior - nucleii bazali (corpii striaţi).

12
 2.4 Encefalul

2.5 Substanta alba si cenusie

13
Actul reflex este procesul fiziologic de răspuns la acţiunea unui stimul asupra unei zone
receptoare.Baza anatomică a actului reflex este arcul reflex.

2.6 Arcul reflex

Componentele arcului reflex

Receptor Calea aferenta Centru nervos Calea eferenta Efector

Cale sentitiva Cale motorie

Receptorul este o structură excitabilă care răspunde la stimuli, prin variaţii de potenţial gradate,
proporţional cu intensitatea stimulului.

Rolul receptorului este de a transforma energia stimulului în influx nervos.

Clasificarea receptorilor:

1.După localizare:

Ø exteroceptorii sunt situaţi spre periferia organismului şi primesc informaţii din

mediul extern;
Ø proprioceptorii sunt localizaţi în muşchi, tendoane, articulaţii, periost
(membrană conjunctivă a oaselor)
Ø interoceptorii (visceroceptorii) sunt situaţi în pereţii organelor interne
(viscerelor) şi primesc informaţii din interiorul organismului.

14
Stimulul pentru receptorii vestibulari este reprezentat de:

1. Miscarile capului, de fapt de accelerarea sau incetinirea (nu viteza!) acestor miscari care fac
otolitele sa se deplaseze si sa excite astfel celulele cu cili stimuleaza receptorii situati in
utricula si sacula
2. Miscarile de rotatie a capului si corpului si de balansari puternice, stimuleaza receptorii de
la baza canalelor semicirculare

2.Segmentul intermediar(de conducere) este alcătuit din 3 neuroni:

I. Protoneuronul

→ se află în ganglionul vestibular Scarpa;

→ dendritele sunt conectate cu celulele senzoriale;
→ axonii formează ramura vestibulară a nervului acustico-vestibular (nerv cranian VIII)

III. Deutoneuronul-se află în nucleii vestibulari din bulbul rahidian

III. Se află în talamus

3.Segmentul central –se află în girusul temporal superior.

3.10 Receptorii vestibulari

37
 2.SCHELETUL TRUNCHIULUI
- cuprinde :coloana vertebrală, coastele şi sternul.

a) Coloana vertebrală este formată din 33-34 vertebre articulate prin discurile intervertebrale.

Cuprinde 5 regiuni:

» cervicală, formată din 7 vertebre;

» toracală, formată din 12 vertebre;
» lombară,formată din 5 vertebre;
» sacrală, formată din 5 vertebre,
» coccigiană, formată din 4-5 vertebre reduse.

Prezintă 4 curburi fiziologice:

-lordoza cervicală şi lordoza lombară, cu convexitate dispusă

posterior;

-cifoza toracală şi cifoza sacrală, cu concavitatea dispusă anterior.

b ) Coastele sunt în număr de 12 perechi, sunt oase late şi se împart

în:

Ø coaste adevărate
→ primele 7 perechi de la I-VII care se articulează direct
cu sternul prin cartilajele costale proprii;
Ø coaste false
→ următoarele 3 perechi VIII-X care se articulează
indirect cu sternul prin cartilajul celei de a 7-a coaste;
Ø flotante
→ ultimele 2 perechi XI-XII care nu se articulează cu
sternul.

c) Sternul 5.3 Coloana vertebrala

Ø osul pieptului,
Ø este os lat,
Ø format din: corp, manubriu şi apendice xifoid
Ø se articulează cu claviculele şi primele 7 perechi de coaste.
Ø Sternul, coastele şi regiunea toracală a coloanei vertebrale,
formează cutia toracică.

56
VIII. CIRCULATIA
Sangele reprezinta 8% din masa corporala si este constituit din :

Ø Plasma – 55% din sange

Ø Elemente figurate – 45% din sange, reprezentat de :
o Hematii/globule rosii – rol in transportul gazelor respiratorii
o Leucocite/globule albe – rol imunitar
o Trombocite/plachete– rol in coagularea sangeului

GRUPELE SANGUINE
→ pe suprafaţa hematiilor se pot afla proteinele numite antigene-aglutinogene - A,B şi D
→ în plasma sângelui se pot afla proteinele numite anticorpi-aglutinine - alfa şi beta.

Sistemul AB0 cuprinde 4 grupe sanguine:

Grupa sanguină Aglutinogen Aglutinină Pot dona la Pot primi de la

0(I) - alfa,beta toate grupele 0
A(II) A beta A şi AB A şi 0
B(III) B alfa B şi AB B şi 0
AB(IV) AB - AB toate grupele

8.1 Sangele

76
 10.2 Anatomie renala macroscopica si etapele de filtrare

În urma realizării celor 3 etape se formează urina finală, in cantitate de 1,5l/24h.

Urina finală conţine:

• 95% apă;
• 5% alte substante (saruri minerale, substante organice)

Urina finală, la un om sănătos nu conţine niciodată glucoză.

Glucoza este prezentă doar în urina persoanelor bolnave de diabet zaharat.

FUN FACT: Inainte sa fie inventat sistemul modern de analize, modul in care doctorii determinau
daca un pacient are diabet sau nu, consta in gustarea urinei. Daca era dulce (continea glucoza/zahar)
insemna ca pacientul e diabetic.

Diureza reprezintă cantitatea de urină eliminată în 24 ore şi este influenţată de cantitatea de lichide
ingerate.

97
Legaturile intre nucleotide

Ø Intracatenare
→ Legaturi covalente din cadrul monocatenei care se stabilesc intre radicalul fosfat (P) si
atomul de carbon 3 al unei nucleotide, respectiv carbonul 5 al celei de-a doua nucleotide
= C3 se leaga cu C5
Ø Intercatenare
→ Se stabilesc intre bazele azotate purinice si pirimidinice
→ Sunt legaturi de hidrogen si se realizeaza pe principiul complementaritatii (conform
Watson si Crick)
→ baza purinica se leaga intotdeauna pe una pirimidinica prin dubla legatura sau tripla
legatura

12.1 ADN

107