107

Unitatea de învăţare nr. 13

SURSE CHIMICE DE CURENT ELECTRIC. PILE SECUNDARE

Introducere
În industria auto, şi nu numai, se utilizează ca surse de energie electrică, pilele secundare
(acumulatorii). Avantajul constă în posibilitatea de reîncărcare, adică de regenerare a materialelor,
consumate în timpul funcţionării, prin procesul de electroliză.

Competenţe
La sfârşitul acestei unităţi de învăţare vei fi capabil să:
• defineşti acumulatorii;
• diferenţiezi acumulatorul acid de acumulatorul alcalin;
• simbolizezi acumulatorul acid şi reacţiile chimice care generează curent electric;
• simbolizezi acumulatorul alcalin şi reacţiile chimice care generează curent electric;
• identifici calităţile unui acumulator;
• identifici impactului acumulatorilor asupra mediului înconjurător.

Cuprins
13.1. Pile secundare (acumulatori) ....................................................................................... 107
13.1.1. Acumulatori acizi ............................................................................................... 108
13.1.2. Acumulatori alcalini .......................................................................................... 109
13.1.3. Acumulatori cu anod de litiu ............................................................................. 109
13.2. Să ne reamintim .......................................................................................................... 110
13.3. Rezumat ....................................................................................................................... 110
13.4. Autoevaluare ................................................................................................................ 110
13.5. Exerciţii şi probleme .................................................................................................... 110

13.1. PILE SECUNDARE (ACUMULATORI)

Acumulatorii sunt celule electrochimice care pot acumula energie electrică sub formă de
energie chimică. De aceea ei trebuie întâi "încărcaţi" pentru a putea livra mai târziu energie electrică
sub formă de curent continuu. Un acumulator descărcat se poate reîncărca; această succesiune
încărcare-descărcare se numeşte ciclu.
Încărcarea unui acumulator se face prin electroliză, pe baza unei reacţii inverse celei prin care
s-a produs curent (REMA). Acumulatorii sunt celule galvanice care după ce funcţionează ca o pilă
la descărcare, se pot regenera prin electroliză, la încărcare.
Pentru a putea fi folosiţi în practică, acumulatorii trebuie să îndeplinească anumite condiţii:
108 Chimie

- reacţia de bază trebuie să fie rapidă;

- conductivitatea electrică a reactanţilor trebuie să fie suficient de mare pentru a limita pierderile
de energie în interiorul acumulatorului;
- reacţia electrochimică trebuie să fie reversibilă deci reacţiile secundare trebuie să fie practic
inexistente, pentru că afectează reacţia principală sau, prin prezenţa produşilor secundari, o pot anihila
complet;
- în stare încărcată electrozii trebuie să fie nepolarizabili, adică supratensiunile pe catod şi pe
anod trebuie să fie foarte reduse;
- acumulatorul trebuie să rămână funcţional atât la livrare continuă de energie cât şi la
funcţionare în şocuri;
- procedeul de "încărcare", electroliza, trebuie să dureze puţin;
- numărul de cicluri încărcare-descărcare suportat de acumulator trebuie să fie foarte mare
(timp de viaţă lung);
- acumulatorul să fie alcătuit din materiale convenabile din punct de vedere economic.
Mărimile electrice prin care se caracterizează un acumulator sunt densitatea masică de
energie, Wg, densitatea volumică de energie, Wv, numărul de cicluri încărcare-descărcare şi
randamentul de energie, ηE:
energie ce poate fi cedată la descărcare
ηE = ⋅ 100 [%]
energie ce poate fi preluată la încărcare

Funcţie de tipul electrolitului, acumulatorii se clasifică în acumulatori acizi şi acumulatori alcalini.

13.1.1. Acumulatori acizi

Acumulatorul care îndeplineşte aproape ideal condiţiile anterior enumerate este acumulatorul
cu plăci de plumb sau acumulatorul acid (G. Plante, 1859). Schema acumulatorului este prezentată
în Fig. 13.1. Lanţul electrochimic care descrie celula galvanică este:

(−) Pb / PbSO4, H2SO4 / PbO2 • Pb (+)

+ 6 -
1
Fig. 13.1. Celula unui acumulator cu plumb
2 1. carcasă
2. electrolit
3 3. separator
4. placă de plumb
4 5. PbO2 / Pb
6. ştuţuri de umplere
5

Reacţiile de la electrozi în timpul descărcării sunt:

H2SO4 2 H+ + SO42−
(−) Pb → Pb + 2 e−;
2+
Pb2+ + SO42− = PbSO4
(+) PbO2 + 4 H+ + 2 e− → Pb2+ + 2 H2O Pb2+ + SO42− = PbSO4
descărcare
REMA: Pb + PbO2 + 2 H2SO4 2 PbSO4 + 2 H2O.
încărcare
Plăcile electrozilor sunt confecţionate din plumb, aliat cu 5...10% stibiu pentru limitarea
coroziunii. Constructiv, sunt realizate tip reţea sau grătar pentru a avea o suprafaţă cât mai mare.
 109

Catodul (+) este alcătuit dintr-o placă de plumb pe care este depusă o pastă de dioxid de plumb deci
electrodul poate fi simbolizat ca PbO2/Pb. Separatorul este o sită de PVC, de cauciuc dur sau de
material celulozic impregnat, cu menirea de-a împiedica scurt-circuitarea acumulatorului prin
contactul intern între plăcile diferit polarizate.
Electrolitul este o soluţie de acid sulfuric 30...40% (ρ = 1,21...1,28 g/cm3), funcţie de tipul
acumulatorului.
Carcasa este alcătuită din material plastic iar la bateriile mari din cauciuc rezistent.
Caracteristicile acumulatorului sunt: E = 2,14 V; Uiniţial = 2,1 ... 1,9 V; Ufinal = 1,6...1,75 V;
Wg = 30...40 Wh/kg, numărul de cicluri de încărcare-descărcare: 1000...8000 la un timp de viaţă de
5...7 ani, ηE = 75...85%. Uzual se construiesc baterii de 3 sau 6 elemente legate în serie, cu tensiuni
nominale de 6 V respectiv 12 V, utilizate pentru autovehicule.
În timpul descărcării se consumă acid sulfuric şi se obţine apă, soluţia de electrolit se
diluează, astfel încât concentraţia soluţiei de electrolit (sau densitatea ei) reprezintă o măsură a
gradului de încărcare a acumulatorului. Se recomandă să nu se lucreze cu acumulatori pentru
care concentraţia soluţiei de acid sulfuric este mai mică de 18%.

13.1.2. Acumulatori alcalini

Electrolitul utilizat în acumulatorii alcalini este hidroxidul de potasiu. Se utilizează cu precădere:
acumulatorul fier-nichel (T.A. Edison, 1901) şi acumulatorul cadmiu-nichel (W. Jungner, 1899).
Ambele tipuri au catodul confecţionat din oxid de nichel (III) hidratat (oxohidroxid de nichel
(III)) masa anodică este pulbere de fier sau de cadmiu şi electrolitul este o soluţie 20% de KOH (ρ =
1,17 g/cm3). Lanţurile electrochimice se pot simboliza:
Acumulatorul Fe-Ni Acumulatorul Cd-Ni
(−) Fe⏐KOH⏐ NiOOH ⋅ Ni (+) (−) Cd⏐KOH⏐ NiOOH ⋅ Ni (+)
(-) Fe0 → Fe2+ + 2 e− Cd0 → Cd2+ + 2 e−
Fe2+ + 2 HO− → Fe(OH)2 Cd2+ + 2 HO− → Cd(OH)2
(+) 2 NiOOH + 2 e− + 2 H2O → 2 Ni(OH)2 + 2 HO−
REMA Fe + 2 NiOOH + 2 H2O → Cd + 2 NiOOH + 2 H2O →
→ Fe(OH)2+ 2 Ni(OH)2 → Cd(OH)2 + 2 Ni(OH)2
Caracteristici: E = 1,33 V; Wg = 15-22 Wh/kg; ηI = 50% E = 1,42 V; Wg = 15-28 Wh/kg; ηI = 65%

Se observă că electrolitul nu participă la reacţiile din pile.

Avantajele acumulatorilor alcalini se referă la posibilităţile lor de manevrare şi de întreţinere
uşoară. Ei se utilizează pentru alimentarea cu energie a aparaturii electrice şi electro-casnice, mass-
media, iluminat şi pentru vehicule mici.

13.1.3. Acumulatori cu anod de litiu

Similar pilelor primare cu litiu, acumulatorii cu anod de litiu (acumulatori neconvenţionali)
utilizează electroliţi neapoşi de tip lichid organic sau solid (polimer sau ceramici),
amestecaţi/impregnaţi cu ioni de litiu. Bateriile telefoanelor mobile au electrolit solid şi funcţie de
tipul acestuia se cunosc baterii Li-polimer, respectiv Li-ion.
Anodul este constituit din litiu, inserat datorita reactivitaţii mari, într-o matrice de carbon
(grafit). Catodul constă într-un amestec de oxizi de litiu şi oxizi de cobalt, crom sau mangan.
Lanţul electrochimic al unui acumulator cu anod de litiu poate fi simbolizat:
110 Chimie

(−) LiC6 (grafit) / carbonat de polietilena + Li+ / Li2O·Co2O3 (+)

sau
(−) LiC6/ ceramică + Li+ / Li2O·Co2O3 (+)

iar caracteristicile pilelor sunt: E ≤ 4,5V şi U ~ 3,5 -3,7 V. Timpii de descarcare sunt mai lungi
decât ai acumulatorilor convenţionali. În cazul bateriilor utilizate în telefoanele mobile aceştia pot fi
de ordinul zecilor de zile.

13.2. SĂ NE REAMINTIM

• În pilele secundare reactanţii, aflaţi în cantitate limitată în pilă, după epuizare se pot
regenera prin electroliză. Aceste pile se mai numesc acumulatori.
• În acumulatorul acid (cu plăci de plumb), electrolitul H2SO4 participă la reacţiile din
pilă şi se consumă în procesul de furnizare a curentului electric.
• În acumulatorul alcalin (fero-nichel, fero-cadmiu) electrolitul KOH nu participă la
reacţie.
• Acumulatorii alcalini se pot manevra şi se pot întreţine mai uşor decât acumulatorii
acizi
• Încărcarea acumulatorilor se realizează prin procesul de electroliză.
• Succesiunea încărcare-descărcare a unui acumulator se numeşte ciclu.

13.3. REZUMAT
În unitatea de învăţare sunt prezentate principalele tipuri de acumulatori (acid şi alcalin),
compoziţia, funcţionarea, caracteristicile şi utilizările acumulatorilor.

13.5. EXERCIŢII ŞI PROBLEME

1. Ce este o pilă secundară?

2. Folosind cunoştinţele privind proprietăţile chimice ale metalelor, explicaţi dacă în locul plăcilor
de plumb din acumulatorului acid s-ar putea utiliza plăci de magneziu.

3. Ce avantaje şi ce dezavantaje prezintă acumulatorul cu plăci de plumb faţă de acumulatorul Cd-

Ni ?