FINANTAREA IN EDUCATIE

Învățământul preuniversitar din România cuprinde unitățile de învățământ de stat,

unitățile de învățământ particulare și confesionale care au autorizație de
funcționare și/sau sunt acreditate de către stat și este organizat pe niveluri, forme
de învățământ, filiere și profiluri. Nivelurile care formează sistemul de învățământ
preuniversitar sunt:
educația timpurie (0-6 ani),
învățământul primar (clasa pregătitoare și clasele I-IV);
învățământul secundar (clasele a V-a-a XII-a);
învățământul profesional (cu durată de minim 3 ani);
învățământul terțiar nonuniversitar (învățământul postliceal).
În momentul de față, în țara noastră, învățământul obligatoriu și gratuit este de 11
ani (învățământ primar, învățământ gimnazial și primele două clase din învățământul
secundar superior, respectiv clasa a IX și a X-a).
Instituțiile de învățământ preuniversitar din România sunt finanțate de către statul
român în baza Legii Educației Naționale 1/2011.

În anul 2008, liderii partidelor parlamentare şi-au asumat, prin semnarea Pactului
Naţional pentru Educaţie, alocarea a 6% din PIB pentru învăţământ. Prevederea a
fost introdusă în 2011 şi în Legea educaţiei naţionale, articolul 8 care prevede faptul
că pentru finanțarea educației naționale se alocă (din bugetul de stat și din bugetele
autorităților publice locale), minimum 6% din produsul intern brut (PIB) al anului
respectiv. De asemenea, este specificat faptul că unitățile de învățământ pot obține
și utiliza autonom venituri proprii.

Conform articolului 9, alin. 2, finanțarea de bază este acordată atât instituțiilor de

învățământ de stat, cât și pentru toţi antepreșcolarii (începând cu anul școlar 2019-
2020), preşcolarii şi elevii din învăţământul general obligatoriu particular şi
confesional acreditat, precum şi pentru cei din învăţământul profesional şi liceal
acreditat, particular şi confesional.

În cei 5 ani scurşi de la semnarea Pactului şi după multe Guverne perindate la

putere, sistemul educaţional nu a primit niciodată cei 6% promişi. România, cu un
procent de 3,21% din PIB alocat în 2013, se situează pe ultimul loc în Uniunea
Europeană la cheltuielile înregistrate în sistemul de învăţământ, departe de ţări
precum Norvegia, Danemarca, Suedia sau Marea Britanie, care alocă peste 7% din
PIB educaţiei. De altfel, media în UE este de peste 5% din PIB alocat acestui
domeniu. (https://www.cdep.ro)

La polul opus, cinci state alocă sub 4% din PIB: Grecia, Italia, Slovacia, Bulgaria și
Irlanda. Sub 3% a alocat un singur stat: România. (Ziare.com).
Ce presupune ,totusi, finantarea in educatie si de ce nu este posibila???

Finanțarea unităților de învățământ preuniversitar cuprinde:

- finanțarea de bază;

- finanțarea complementară;

- finanțarea suplimentară;

- Alte tipuri de venituri.

Finanțarea de bază se asigură din bugetul de stat, din sume defalcate din taxa pe
valoarea adăugată, prin bugetele locale, pentru următoarele articole de cheltuieli, în
funcție de care se calculează costul standard per elev/preșcolar:

a) cheltuieli cu salariile, sporurile, indemnizațiile și alte drepturi salariale în bani,

stabilite prin lege, precum și contribuțiile aferente acestora;

b) cheltuieli cu pregătirea profesională;

c) cheltuieli cu evaluarea periodică a elevilor;

d) cheltuieli cu bunuri și servicii.

Nivelul cheltuielilor aferente finanțării de bază este preponderent determinat de

numărul de elevi școlarizați într-o unitate de învățământ și mărimea costului standard
per elev aprobat la nivel național. Este motivul pentru care finanțarea de bază se mai
numește și finanțare proporțională cu numărul de elevi/preșcolari.

Costul standard per elev se referă exclusiv la finanțarea de bază.

Finanțarea de bază se realizează pe baza contractului de management

administrativ-financiar încheiat între directorul unității de învățământ preuniversitar și
primarul localității/primarul de sector în a cărei/ cărui rază teritorială se află unitatea
de învățământ, respectiv cu președintele consiliului județean/ primarul de sector, în
cazul școlilor speciale. (“Finanțarea învățământului preuniversitar”, Cezar Mihai Hîj,
Bucuresti, 2017)

Finanțarea complementară acoperă o gamă largă de cheltuieli care cuprind

investiții, bursele elevilor, transportul elevilor și al cadrelor didactice, concursurile
școlare, gestionarea situațiilor de urgență sau asigurarea securității. Aceste cheltuieli
nu sunt acoperite de catre finantarea de baza.

Autorităţile administraţiei publice locale hotărăsc alocarea de fonduri, din veniturile

proprii ale acestora, ca participare la finanţarea de bază şi ca finanţare
complementară a unităţilor de învăţământ preuniversitar de stat. Terenurile şi
clădirile unităţilor de educaţie timpurie, de învăţământ preşcolar, şcolilor primare,
gimnaziale şi liceale, inclusiv ale celorlalte niveluri de învăţământ din cadrul
acestora, înfiinţate de stat, fac parte din domeniul public local şi sunt administrate de
către consiliile locale. Celelalte componente ale bazei materiale sunt de drept
proprietatea acestora şi sunt administrate de către consiliile de administraţie,
conform legislaţiei în vigoare. Autorităţile locale pot efectua din bugetele proprii,
pentru imobilele trecute în administrarea lor, cheltuieli pentru întreţinerea şi
funcţionarea lor, precum şi cheltuieli de natura investiţiilor. Fondurile aferente
finanțării complementare sunt destinate acoperirii acelor cheltuieli al căror nivel nu
este determinat nemijlocit de numărul de elevi școlarizați ci de alți factori cum ar fi: 8
- starea, vechimea și dispersia spațiilor de învățământ existente; - mărimea spațiilor
și dotărilor aferente unor activități sociale și cultural recreative, internatelor și
cantinelor școlare, parcuri și terenuri sportive, cluburi, etc.

Finanțarea suplimentară se acordă ca sumă globală fixă din bugetul Ministerului

Educației Naționale pentru premierea unităților de învățământ preuniversitar de stat
cu rezultate deosebite în domeniul incluziunii sau în domeniul performanțelor
școlare. Consiliile locale, respectiv consiliile locale ale sectoarelor municipiului
București și consiliile județene, respectiv Consiliul General al Municipiului București,
contribuie la finanțarea suplimentară, acordând granturi unităților de învățământ, în
baza unei metodologii proprii. Acest tip de finanțare cuprinde cheltuieli aferente
programelor naționale, bursele pentru elevii din Republica Moldova, bursele elevilor
străini și a etnicilor români din afara grenițelor, organizării examenelor naționale,
organizarea de concursuri, festivaluri și campionate pentru elevi, dar și cheltuieli
care țin de eliberarea actelor de studii.

Alte tipuri de venituri provenite din donații, sponsorizări, venituri proprii, venituri

primite prin agenți economici.

Finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar reprezintă un subiect important și de interes

național datorită faptului că investirea în educație are impact pe termen lung în domenii de mare
importanță pentru o țară care dorește dezvoltarea.

Ramane o tema de discutat si de dezbatut datorita faptului ca la o privire mai atenta prezinta o
serie de disfunctii: lipsa reglementărilor clare și realiste cu privire la cele trei forme de finanțare;
foarte importantă este colaborarea cu primăria de care aparține unitatea școlară, datorită faptului
că o mare parte dintre cheltuieli trebuie acoperite din bugetul local; și finanțarea externă este
aproape inexistenta.