MOARA CU NOROC

de Ioan Slavici

Ioan Slavici este un scriitor realist și unul dintre

clasicii literaturii române alături de Ion Creangă, Mihai
Eminescu și Ion Luca Caragiale.
Nuvela realist-psihologică ''Moara cu noroc'' a apărut în
volumul ''Nuvele din popor'' în anul 1881 și prezintă
consecințele nefaste ale dorinței de inavuțire.
Tema o reprezintă dezumanizarea sub influența averii
și este prefigurată în cuvintele bătrânei soacre din incipit.
În același timp intervenția acestui personaj episodic poate
fi considerată o teză morală.
Titlul este ironic ''Moară cu noroc'' fiind locul unde se va
destrăma o familie.
Personajul principal în jurul căruia gravitează acțiunea
este cârciumarul Ghiță. El este un produs al societății în
care trăiește și care îi modelează cu ușurință firea slabă.
Naratorul este obiectiv, dar omnisicient, evidențiind atât
calitățile cât și defectele personajelor. Un personaj cheie
al nuvelei îl constituie bătrână soacră, simbol al
înțelepciuni. Ea se încadrează în tipologia omului simplu,
dar cu o gândire sănătoasă și a..... să intuiască pericolul.
În viziunea ei, ''liniștea colibei este cea care aduce
adevărata fericire, iar omul trebuie să fie mulțumit cu
sărăcia să, căci dacă este vorba nu averea, ci liniștea
colibei te face fericit.'' Sfaturile ei nu au niciun impact
asupra cârciumarului Ghiță, personaj ce își dezvăluie
permanent slăbiciunile. Adevărată acțiune se desfășoară
odată cu apariția lui Lică Sămădăul ''om rău și primejdios''.
Este semnificativă prima întâlnire dintre Ghiță și Lică,
deoarece acesta din urmă își manifestă superioritatea încă
de la început.
Tonul lui este autoritar: ''M-ai înțeles'', iar Ghiță intră
cu ușurință în afacerile Sămădăului. Gândul de a câștigă
mai mult îi da puterea de a continua, deși în momentele
de luciditate recunoaște că și-a sacrificat familia de care
se indaparteaza tot mai mult.
Gândurile lui ascunse sunt scoase în evidență cu ajutorul
monologului interior: ''Dar ce să fac dacă Dumnezeu nu
mi-a dat gândul cel bun în ceasul potrivit? Dacă e rău ce
fac, nu puteam să fac altfel''. Se remarcă existența stilului
indirect liber și al monologului, iar notațiile naratorului
referitoare la starea personajului sunt scurte.
Scriitor realist, Ioan Slavici aduce în prim-plan personaje
inspirate din realitate, victimi ale societății în care trăiesc.
Carciumarul Ghiță este tipul omului slab, lipsit de
personalitate, care poate fi ușor manipulat. Lică Samadaul
se încadrează în tipologia omului autoritar și puternic, fiind
considerat de celălalte personaje ''stăpânul locurilor''. El
este ''răul necesar'', iar apariția lui declanșează
desfășurarea întâmplărilor.
Un personaj angelic, venită parcă dintr-o altă lume
este Ana, soția lui Ghiță despre care naratorul obiectiv
afirmă că ''era prea tânăra, prea așezată, oarecum prea
blanda la fire''. Încercările ei de a schimbă
comportamentul soțului sunt inutile, iar absența
comunicării conduce spre destrămarea cuplului.
Alte personaje implicate în acțiune sunt: jandarmul Pintea
și Răuț, Săilă, Marți și Buza-Ruptă. Conflictul nuvelei este
puternic, fiind atât interior (lupta lui Ghiță cu sine însuși),
cât și exterior (între Ghiță și Ana) (între Ghiță și Lică).
Este urmărit un singur fir narativ, destinul
cârciumarului și al familiei sale. Slavici își pedepsește
personajele, destinul Anei este neașteptat, fiind ucisă de
Ghiță într-un moment de furie, de răzbunare și de gelozie.
Personajele sunt bine carcaterizate fiind utilizate multiple
modalități de caracaterizare directă, indirectă,
autocaracterizarea. Astfel sunt redate trăsăturile definitorii
ale fiecăruia: Ghiță este lipsit de personalitate și se află în
antiteză cu Lică; bătrâna este înțeleaptă, iar Ana
incapabilă de a influență deciziile soțului.
Un portret bine conturat este cel al ''vestitului Lică
Sămădăul: un om că de 36 de ani, înalt, uscățiv și rupt la
față cu mustața lungă, cu ochii mici și verzi și cu
sprâncenele dese și împreunate la mijloc''.
Este evidențiată atenția acordată detaliilor Slavici fiind
și un bun cunoscător al sufletului omenesc.
Finalul nuvelei este neașteptat, ''Moara cu noroc'' este
cuprinsă de flăcările focului purificator în vreme ce bătrâna
soacră exclamă cu resemnare ''Așa le-a fost dată''.
Opera literară ''Moara cu noroc'' de Ioan Slavici este o
nuvela realistă, deoarece are ca trăsături: oglindirea vieții
sociale și a vieții de familie, în satul transilvănean de la
sfâșitul secolului al XIX-lea.