Moara cu noroc- Ioan Slavici

(1881)
Particularitațile de formare ale personajului principal

Ioan Slavici aparține generației marilor clasici din literatura română, alături de Mihai Eminescu, Ion Creangă și Ion Luca
Caragiale, iar opera literară ,,Moara cu noroc" din volumul ,,Nuvele din popor" (1881) este o nuvelă realistă inspirată din realitatea
ardelenească de la sfârșitul secolului al XIX-lea, dar și psihologică întrucât conflictul esențial este cel de natură interioară al
protagonistului. Lumea tradițională, cu norme morale și de conduită clare, intră în contradicție cu natura egoistă a lumii capitaliste.
Ideea aceasta este susținută de vorbele bătrânei din incipitul nuvelei: ,,Nu bogăția, ci liniștea colibei tale te face fericit".
În acest context se înscrie protagonistul, Ghiță, care urmează un proces al dezumanizării, este un personaj ,,rotund" ce se
transformă pe parcursul acțiunii, trecând printr-un proces de involuție și decădere morală.
Personajul principal al nuvelei este atent conturat și caracterizat, având statutul social, moral și pe cel psihologic foarte bine
definite.
Statutul social a lui Ghiță se modifică în urma deciziei acestuia de a face o schimbare, alegând ca dintr-un cizmar sărac să
devină proprietar de cârciumă, decizie luată pentru un trai mai bun, dar și pentru recunoaștere socială. Ghiță este căsătorit cu Ana,
femeie pe care o protejează și cu care are doi copii. Este un bărbat respectat în sat pentru munca lui, respect pe care îl pierde
ulterior în urma complicității acestuia la trădarea arendașului.
Pe de altă parte, și statutul psihologic al protagonistului suferă o modificare, deoarece, la început este un caracter puternic,
întrucât este încrezător în forțele proprii și nu ia în seamă sfaturile bătrânei soacre, decizând să se mute la moara cu noroc. Când
intră sub influența lui Lică sămădăul devine slab în fața tentației de a se îmbogăți și prin monolog mărturisește: ,, așa ma lăsat
Dumnezeu. Ce să îmi fac dacă e în mine ceva mai puternic decât voința mea?".
Statutul moral al personajului se înscrie inițial în sfera moralității, fiind un om definit prin hărnicie, ospitalitate și onestitate,
protector cu soția lui și comunicativ, calități ce se deteriorează total în urma impactului lui Lică asupra sa, dar și a patimii pentru
bani. Ghiță involuează de la om moral, la om indecis, oscilant, ajungând la imaginea omului decăzut.
Modalitățile de caracterizare sunt cele consacrate de genul epic: directă și indirectă. În cazul lui Ghiță se remarcă două
etape. Prima durează până la apariția lui Lică și acesta este caracterizat direct de către narator: om harnic și gospodar, bun meseriaș,
blând și cumsecade. A doua etapă este cea a înstrăinării lui de familie, iar din gândurile gesturile și faptele personajului reies
numeroase trăsături de caracter. Faptul că este orgolios Este evident în momentul în care na vrut să pară deranjat de dansul și
apropierea dintre Lică și Ana, devine o persoană irascibilă și își pierde sinele în urma eșecurilor încercărilor de a se apăra de Lică.
În urma caracterizării lui Ghiță, se remarcă faptul că trăsătura lui dominantă este caracterul slab dublat de orgoliu.
O secvență care ilustrează dominanță aceste trăsături este prima întâlnire a protagonistului cu Lică sămădăul care a reușit
să se impună și să-l domine pe Ghiță fără prea multe efort, moment în care a luat naștere conflictul orgoliilor masculine. Sămădăul
și-a impus autoritatea, stabilind că relația dintre cei doi este una de subordonare.
O altă secvență semnificativă este momentul uciderii Anei, când se produce dezumanizarea totală a lui Ghiță, săvârsind o
crima din orgoliu, neputând să accepte faptul că soția lui l-a înșelat. Uciderea Anei are valoare simbolică, semnificând distrugerea a
tot ce era bun în el.
Pentru construcția personajului sunt semnificative două elemente ale nuvelei, și anume: titlul și conflictele puternice.
Titlul nuvelei ale valoare simbolică, dar și ironică. Norocul așteptat de către Ghiță se dovedește a fi pur ghinion și
substantivul ,,moară" capătă o semnificație ascunsă. În locul Morii care macină bucatele se află o cârciumă, un loc al pierzaniei care
macină destinele umane.În altă ordine de idei, moara poate semnifica și măcinarea pe care a trăit o Ghiță, măcinare interioară și
exterioară ce a condus la sfârșitul tragic în care el și-a ucis soția, mai apoi urmând să fie și el ucis.
Conflictele sunt numeroase și puternice. Există un conflict de natură socială ce are în vedere confruntarea a două lumi cu
mentalități diferite, iar cel moral prevede de lupta dintre bine și rău. Conflictul interior este trăit de către Ghiță care, incapabil să
aleagă, dorea să rămână cinstit, dar și să se îmbogățească alături de Lică. În urma deciziilor pe care le aluat și a modului în care a
acționat în situațiile născute din conflicte, Ghiță a dat dovadă că are un caracter slab și că patima pentru bani îi guvernează existența,
degradându-i toate principiile morale.
În concluzie, protagonistul din această nuvelă realist-psihologică, transmite pe deplin concepția despre lume a lui Ioan
Slavici, deoarece reprezintă o tipologie umana, ce ulterior devine un model de construcție pentru toate personajele din proza
realistă românească de la începutul secolului al XX-lea.