ACT.1.

CURAJUL DE A FI TU ÎNSUȚI

A fi tu însuți: între curaj și teamă de respingere

Ce reprezintă identitatea?

În dicționarul explictiv al limbii române, identitatea este definită ca fiind „ansamblul de

date prin care se identifică o personă”. Cu toții avem „pachete de date” prin care ne identificam,
care ne reprezintă. Dar sunt acestea cu adevărat vizibile în viața noastră sau le ascundem din
teama de a nu supăra pe cineva?

Avem curajul să ne susținem opiniile, să ne spunem părerea chiar și atunci când aceasta
se opune mulțimii? Este identitatea noastră vizibilă sau stă ascunsă în spatele unei măști din
frica de a nu fi judecat? Știm cu adevărat cine suntem?

În funcție de experiențele din cea mai fragedă copilărie și de evoluția personală de-a
lungul anilor, unele persoane își creează o „interfață” pe care sunt dispuși să o folosească zi de
zi. Transformându-și astfel propriile opinii, gânduri, idei de dragul de a fi acceptați sau de a nu
fi judecați de cei din jur pentru ceea ce sunt și cred în realitate, ei pot ajunge în stadiul în care,
după îndelungi lupte cu sine, să aducă la tăcere vocea interioară.

Se creează, astfel, o ruptură între adevarata identitate și modul în care ne exprimăm. În

cartea „Curajul de a fi tu însuți”, Jacques Salome ne încurajază să ne descoperim caracterul
unic, să scoatem la lumină individualitatea, să ieșim din tipare cu scopul de a „obține bucuria
vieții și respectul față de sine”.

Redescoperirea identității

Uneori, de la primii pași în viață, micuții sunt împiedicați de cei din jurul lor să
descopere lumea și să se exprime așa cum simt. Expresii de genul „nu ai voie să faci asta”, „nu
e bine să...”, „nu te juca cu...” intervin între dorința copilului de a descoperi lumea prin propriile
experiențe și aceea de a îi mulțumi pe cei dragi, oamenii mari, care deși au cele mai bune
 ACT.1. CURAJUL DE A FI TU ÎNSUȚI
intenții, în necunoștința lor, reușesc să înăbușe dorința celor mici de a vedea lumea prin propii
ochi.

Acești copii vor deveni adulții care, din teama de a nu deranja, supăra sau contrazice pe
cineva își vor reprima propria voință, devenind nefericiți, nemulțumiți, irascibili. Odată cu
adoptarea acestui mod de gândire, trecerea timpului face din ce în ce mai grea revenirea la
valorile inițiale.

Redescoperirea identității necesită voință, răbdare dar și puterea de a depăși

înfrângerile, suferința și rănile de pe parcursul vieții. Acceptarea și depășirea „obstacolelor”
din trecut este primul pas și cel mai important în redescoperirea sinelui. Depășit, trecutul devine
o bază solidă pentru construirea adevăratei identități, pentru o mai bună coexistență cu sinele.

În această privință Jacques Salome prezintă 12 gânduri constructive. Iată câteva dintre
ele:

„Pot descoperi la orice vârstă că sunt parte activă din tot ce mi se întâmplă”;

„Pot învăța să nu mă complac în acuzații la adresa celuilalt sau în autoacuzații pentru tot ce
mi se întâmplă în viață”;

„De fiecare dată când îmi asum riscul de a adopta o poziție, de a mă afirma, respectându-mă,
îmi asum riscul de a fi diferit. Și prin aceasta, pot atinge anumite sensibilități, pot contrazice
anumite convingeri, pot pierde aprobarea sau girul celor din jur. Pot învăța să mă împac cu
singurătatea mea”;

„Îmi dezvolt și-mi măresc autonomia și libertatea de fiecare dată când învăț să am grjă de
propriile mele dorințe sau sentimente, fără a i le impune celuilalt”.

Nevoia de a descoperi adevărata identitate este necesară deoarece înăbușirea dorințelor

și ideilor provoacă o serie de manifestări neplăcute la nivelul conștiinței. Necesitatea
redescoperirii sinelui sau a eliberării acestuia este evidentă având în vedere nevoia unei bune
relații cu acesta, pentru că „cea mai rea singurătate nu este când ești singur, ci când ești un prost
tovarăș pentru... tine însuți."

Surse:
https://dexonline.ro/definitie/identitate
„Curajul de a fi tu însuți”- Jacques Salome.