România la CEDO: Cauza pendinte PAULUS.

Suspendarea contractului de finanțare din fonduri

europene, nerambursarea cheltuielilor eligibile, lipsa de
culpă, dreptul de proprietate și art. 6 CEDO
juridice.ro/415778/romania-la-cedo-cauza-pendinte-paulus-suspendarea-contractului-de-finantare-din-fonduri-
europene-nerambursarea-cheltuielilor-eligibile-lipsa-de-culpa-dreptul-de-proprietate-si-art-6-cedo.html

21 decembrie 2015 |
Mihaela MAZILU-BABEL, Adina MIHALACHE
Secţiuni: CEDO, Construcții, Drept civil, Procedură civilă, SELECTED

Cererea nr. 36419/13

S.C. PAULUS S.R.L.
împotriva României
introdusă în 8 mai 2013 și comunicată în
26 noiembrie 2015

1. Situația de fapt (precum este redată de către reclamant, rezumată de Curte și tradusă
de noi):

Reclamanta, S.C. Paulus S.R.L., este o societate românească înființată în 1993, cu

sediul principal în Ploiești.

1/4
Pe 17 septembrie 2009, reclamanta a trimis Ministerului Economiei şi Comerţului
(„Ministerul”) o propunere pentru un proiect de investiție cu privire la construirea unei
fabrici finanțate de către stat din fonduri europene.

Pe data de 21 iulie 2010, Ministerul a informat reclamantul printr-o scrisoare că finanțarea

proiectului a fost respinsă. Reclamantul a contestat respingerea. Printr-o decizie din data
de 9 august 2010, Ministerul a menținut respingerea proiectului în cauză.

O noua contestație din partea reclamantului a fost admisă. Ministerul a anulat decizia
precedentă si a aprobat finanțarea proiectului reclamantului printr-o decizie din data 1
septembrie 2010. S-a constatat că, din cauza unei erori minore, reclamantul nu a
imprimat și transmis toate documentele necesare (a trimis planul de afaceri pentru 5 ani
în loc de 7 ani), deși aceste documente au fost trimise corespunzător atunci când
reclamantul le-a transmis în 2009.

Pe 26 noiembrie 2010, reclamantul și Ministerul au semnat un contract de finanțare prin

care Ministerul a devenit beneficiarul unor fonduri nerambursabile pentru implementarea
proiectului de construcție a fabricii. Valoarea totala a proiectului a fost de 26.750.088,86
lei.

Conform Articolului 4 paragrafele 6 și 7 din contractul de finanțare, cheltuielile suportate

pentru achiziția pământului, a clădirilor și a elaborării planului de afaceri, în legătură
directă cu proiectul finanțat și necesare pentru pregătirea si implementarea acestuia, erau
eligibile pentru rambursare.

La data de 9 februarie 2011, reclamantul a fost informat de Minister că există suspiciune

cu privire la modul in care proiectul lor de investiție a fost evaluat si selectat, așadar
contractul de finanțare a fost suspendat.

Conform unei scrisori explicative ulterioare trimise reclamantului la data de 4 mai 2011,
suspendarea contractului de finanțare a fost rezultatul nerespectării de către Minister a
procedurii privind soluționarea contestației depuse de către reclamant pentru finanțare
nerambursabilă împotriva deciziei luate în cadrul evaluării propunerilor de proiecte.

La data de 18 octombrie 2011, reclamantul a inițiat proceduri administrative împotriva

Ministerului, încercând să obțină finanțarea proiectului, în conformitate cu contractul
încheiat. Reclamantul a făcut o cerere subsidiară pentru rambursarea a 941.929,32 lei
(RON) reprezentând cheltuielile deja efectuate pentru realizarea proiectului, în cazul în
care cererea principala ar fi fost respinsă de către instanță.

Reclamantul a susținut că acele cheltuieli deja efectuate au privit achiziția pământului,

obținerea autorizațiilor si permiselor necesare pentru fabrică și plata pentru servicii de
consultanță pentru implementarea proiectului și elaborarea planurilor de afaceri,
management, precum și plata arhitecților. Reclamantul a susținut că respectivele
cheltuieli sunt eligibile pentru rambursare, conform dispoziției legale aplicabile și
Articolului 4 din contractul de finanțare, și că erau dovedite de facturi, copii după
contracte si documente contabile.

2/4
Instanța a desemnat pe data de 12 martie 2011 un expert care să determine cheltuielile
eligibile pentru rambursare deja efectuate de către reclamant. Conform raportului
expertului prezentat instanței la data de 17 aprilie 2012, reclamantul avea deja în
executarea contractului de finanțare cheltuieli eligibile de aproximativ 941.929,32 RON
(147.422,46 reprezentând TVA).

Prin hotărârea pronunțată de Curtea de Apel Ploiești la data de 25 iunie 2012, acțiunea
reclamantului a fost admisă, iar Ministerul a fost obligat să continue finanțarea proiectului.
Curtea de Apel a statuat că, în concordanță cu procedura pentru soluționarea
contestațiilor împotriva deciziilor privind notarea și evaluarea proiectelor de finanțare,
comisiei însărcinate cu soluționarea contestației nu i se permite să-și anuleze propria
decizie prin care a respins o propunere; acest tip de decizie ar fi trebuit anulată de o
instanță administrativă.

În orice caz, Curtea de Apel a stabilit că anularea primei decizii de respingere din data de
9 august 2010, urmată de adoptarea unei noi decizii de finanțare a reclamantului au fost
atribuite Ministerului. Curtea de Apel a decis că contractul de finanțare ar trebui să fie
executat și să producă toate efectele juridice, întrucât desființarea acestuia nu ar servi
interesului public.

De asemenea, Curtea de Apel a constatat că reclamantul a efectuat cheltuieli în legătură

cu realizarea proiectului său, dovedite prin mijloace de probă. Totuși, instanța a
considerat ca nefiind necesară examinarea cererii cu caracter subsidiar făcută de
reclamant cu privire la rambursarea cheltuielilor eligibile, din moment ce a fost admisă
cererea principală.

Ministerul a introdus recurs, susținând că suspendarea contractului de finanțare a fost

justificată prin raportare la reglementările Comisiei Europene care stabilesc faptul că
orice încălcare comisă de un operator economic care cauzează un prejudiciu bugetului
Uniunii Europene pune în discuție și legalitatea contractului.

Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul Ministerului și a respins acțiunea

reclamantului ca fiind nefondată printr-o decizie din data de 28 noiembrie 2012. S-a
statuat că respectivul contract de finanțare era nelegal din cauza neregularităților din
procedura de evaluare și selecție a proiectului, independent de răspunderea părților
contractante. Cu toate acestea, fără a motiva, Înalta Curte nu s-a pronunțat asupra
cererii introduse de reclamant cu titlu subsidiar pentru rambursarea cheltuielilor deja
efectuate.

2. Dreptul pertinent aplicabil la nivel național:

Cadrul legal cu privire la finanțarea proiectelor prin Fondurile Structurale Europene este
stabilit prin:

2.1. Regulamentul nr. 1828/2006 (cu rectificare aici).

2.2. Hotărârea Guvernului nr. 759/2007 privind regulile
de eligibilitate a cheltuielilor
efectuate în cadrul operatiunilor finantate prin programele operationale.

3/4
3. Capete de cerere:

3.1.Reclamantul invocă încălcarea articolului 6 pct. 1 din Convenție, întrucât Înalta Curte
de Casație și Justiție nu s-a pronunțat asupra cererii subsidiare pentru a-i fi rambursate
de către Minister cheltuielile deja efectuate în legătură cu contractul de finanțare
suspendat.

3.2.Reclamantul consideră că suspendarea contractului de finanțare urmată de

nerambursarea cheltuielilor efectuate în legătură cu executarea contractului constituie o
încălcare a drepturilor sale garantate de Articolul 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție.

4. Întrebări adresate părților:

4.1.A beneficiat reclamantul de un proces echitabil cu privire la determinarea drepturilor și

obligațiilor civile, așa cum prevede Articolul 6 pct. 1 din Convenție, având în vedere că
instanța cu cel mai înalt grad i-a respins acțiunea fără să examineze cererea sa
subsidiară de rambursare a cheltuielilor eligibile deja efectuate în legătură cu contractul
de finanțare?

4.2. A avut loc o ingerință adusă dreptului de proprietate al reclamantului în sensul

Articolului 1 din Protocolul nr. 1, rezultând din suspendarea contractului de finanțare
și/sau din nepronunțarea de către instanța cu cel mai înalt grad asupra cererii subsidiare
a reclamantului de rambursare a cheltuielilor eligibile? Dacă răspunsul este afirmativ, a
fost ingerința legitimă și proporțională?

Adina Mihalache

Masterand, Facultatea de Drept, Universitatea “Alexandru Ioan Cuza” din Iași

Mihaela Mazilu-Babel (coordonator proiect)

Doctorand, Facultatea de Drept și Ştiințe Sociale, Universitatea din Craiova

Cuvinte cheie: Adina Mihalache, CEDO, fonduri nerambursabile, Inalta Curte de Casatie
si Justitie, Mihaela Mazilu-Babel, PAULUS vs. România
Vă invităm să publicaţi şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Ne bucurăm să aducem
gândurile dumneavoastră la cunoştinţa comunităţii juridice şi publicului larg. Apreciem
generozitatea dumneavoastră de a împărtăşi idei valoroase. JURIDICE.ro este o
platformă de exprimare. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord, publicarea
pe JURIDICE.ro nu semnifică asumarea de către noi a mesajului transmis de autor.
Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice,
despre care puteţi ciţi aici. Pentru a publica pe JURIDICE.ro vă rugăm să luaţi în
considerare Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal
şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă My Justice

4/4