DIGESTIA ȘI ABSORBȚIA

Sistemul digestiv = totalitatea organelor la nivelul cărora are loc digestia alimentelor, tranformarea lor
în produși absorbabili și eliminarea resturilor neabsorbite.

Alcătuire
1. Tub digestiv: cavitatea bucală (limba, dinții), faringe (nazo-, oro-, laringofaringe), esofag, stomac,
intestin subțire (duoden, jejun și ileon), intestin gros (cec cu apendice, colon – ascendent, transvers,
descendent, rect), orificiu anal;
-este căptușit, pe toată lungimea sa, de 4 tunici: mucoasă (specializată, în unele segmente, pentru
secreția sucurilor digestive și absorbția nutrimentelor), submucoasă (formată din țesut conjunctiv lax,
bogat vascularizat și inervat), musculară (țesut muscular striat în cavitatea bucală, faringe și treimea
superioară a esofagului, și țesut muscular neted în restul tubului digestiv), seroasă (țesut conjunctiv lax).
2. Glande anexe: glandele salivare (submandibulare, sublinguale, parotide), ficatul, pancreasul.

La nivelul tubului digestiv, hrana este supusă următoarelor procese:

1. ingestie – hrana este introdusă în organism;
2. digestie – alimentele suferă o serie de transformări în tubul digestiv;
3. absorbție – nutrimentele părăsesc locul unde s-au produs și sunt transportate prin sânge sau
limfă la toate celulele corpului;
4. egestie – resturile nedigerate și neabsorbite sunt eliminate de materii fecale.

Digestia
• tubul digestiv asigură un aport continuu de apă, substanțe nutritive și electroliți, prin:
o deplasarea alimentelor;
o secreția sucurilor digestive și digestia alimentelor;
o absorbția produșilor de digestie, a apei și a electroliților.

DIGESTIA BUCALĂ
-constă în masticație și timpul bucal al deglutiției;
-masticația:
-act reflex involuntar, ce se poate desfășura și sub control voluntar; este un ax reflex
învățat; la nou născut există mișcări de expulzie a alimentelor introduse în gură, nu de masticație;
-realizată cu ajutorul limbii, dinților (incisivii – tăiat, caninii – sfâșiat, molarii + premolarii –
triturat; 32 de dinți la adult), mandibulei mobile, maxilarului fix, articulația temporomandibulară
și mușchilor masticatori;
-este coordonat de centri nervoși din TC;
-roluri: fragmentează alimentele, facilitând deglutiția și creșterea suprafeței de contact
dintre alimente și enzimele digestive; formarea, lubrifierea și înmuierea bolului alimentar;
asigură contactul cu receptorii gustativi, precum și eliberarea substanțelor odorante
(mirositoare), pentru declanșare de secreții gastrice.

-secreția salivară:
-este realizată de glandele salivare (unele mici, răspândite în toată mucoasa bucală și
vestibulară, și altele mari, dispuse perechi – 2 sublinguale, 2 – submaxilare, 2 – parotide), care
secretă, zilnic, 800-1500 mL de salivă;
-compoziția salivei: 99,5% apă și 0,5% reziduu uscat – 0,2% substanțe minerale și 0,3%
substanțe organice (amilaza salivară, mucina, lizozimul); electroliți: Na+, K+, Cl- (activează
amilaza), HCO3-, HPO43-, Mg2+, Ca2+ (au concentrație mai mică decât în plasma sangvină, cu
excepția K+); KCl, NaCl, bicarbonați, cloruri, fluor;
-pH = 6-7;
-acționează în cavitatea bucală, faringe, esofag, stomac;
-funcții ale salivei:
 1. Protecția mucoasei bucale prin răcirea alimentelor fierbinți, diluarea
eventualului HCl sau a bilei care ar regurgita, îndepărtarea unor bacterii (rol
antiseptic);
2. Digestiv: saliva începe procesul de digestie al amidonului: 𝛼-amilaza produce
digestia chimică a amidonului preparat, care este hidrolizat până la maltoză;
amilaza este inactivată de pH-ul intragastric scăzut (pH-ul acid al stomacului);
3. Înlesnește masticația, lubrifiază alimentele, ușurând deglutiția; umectează
mucoasa bucală, favorizând vorbirea;
4. Excreția unor substanțe endogene (uree, creatinină, acid uric), exogene (metale
grele / agenți patogeni) și rol bactericid prin lizozim;
5. Elaborează senzații gustative prin dizolvarea substanțelor cu gust specific pe
suprafața receptoare a analizatorului gustativ;
6. Rol important în menținerea echilibrului hidroelectrolitic.
-ca urmare a transformărilor din cavitatea bucală, alimentele sunt omogenizate și
îmbibate cu mucus, unde vor forma BOLUL ALIMENTAR.

-deglutiția – totalitatea activităților motorii care asigură transportul bolului alimentar din
cavitatea bucală în stomac; act reflex ce se desfășoară în 3 timpi:
a) timpul bucal (voluntar) – când alimentele sunt gata pentru a fi înghițite, ele sunt împinse în
mod voluntar în faringe; de acum încolo, procesul deglutiției devine un act automat (în întregime sau
aproape), ce nu mai poate fi oprit în mod obișnuit; cuprinde și ridicarea vălului palatin, ce împiedică
pătrunderea alimentelor în nas;
b) timpul faringian – bolul stimulează receptorii din jurul intrării în faringe; informațiile de la
aceștia pleacă spre TC și inițiază o serie de contracții faringiene automate, care previn pătrunderea
alimentelor în trahee; procesul durează 1-2 secunde; centrul de deglutiție inhibă centrii respiratori,
oprind respirația în orice punct al ciclului respirator;
c) timpul esofagian – esofagul are rolul de a transporta alimentele din faringe în stomac; prezintă
două tipuri de mișcări peristaltice:
1. peristaltism primar – declanșat de deglutiție, începe când alimentele trec din faringe în
esofag; este coordonat de nucleul dorsal al vagului;
2. peristaltism secundar – datorită alimentelor din esofag; continuă până la propulsarea
acestora în stomac; este coordonat de sistemul nervos enteric al esofagului.
-pe măsură ce unda peristaltică se îndreaptă spre stomac, neuronii mienterici transmit impulsuri
inhibitoare, unde de relaxare, care precedă contracția;
-când unda peristaltică ajunge la nivelul esofagului inferior, tot stomacul și, mai puțin, duodenul
se relaxează = se pregătesc pentru primirea alimentelor;
-la capătul terminal al esofagului, la 2-5 cm deasupra stomacului – sfincterul cardia (prezintă
contracție tonică și este destins prin relaxarea receptorilor; prin contracție, previne un reflux
gastroesofagian)

DIGESTIA GASTRICĂ
-în stomac, alimentele suferă activitatea motorie și secretorie a acestuia – chimul gastric;
-motilitatea gastrică = activitatea motorie a stomacului – mișcări tonice:
-stocarea alimentelor, ca urmare a relaxării receptive (2 – 3 ore);
-amestecul alimentelor cu secrețiile gastrice – chimul gastric (durează aproape o oră);
-evacuarea chimului gastric în duoden, lent și fracționat.
-peristaltismul:
-contracțiile peristaltice sunt inițiate la granița dintre corpul și fundul stomacului;
-se deplasează inferior, determinând propulsia alimentelor către orificiul pilor;
-forța contracțiilor peristaltice este controlată de acetilcolină și gastrină;
-contracțiile „în gol” ale stomacului dau senzația de foame.
-retropulsia:
 -reprezintă mișcările de du-te-vino ale chimului, determinat de propulsia puternică către
pilorul închis – prin contracția mușchilor oblici; rol important în amestecul alimentelor cu
secrețiile gastrice;

-activitatea secretorie a stomacului:

-continuă procesele digestive începute în cavitatea bucală;
-zilnic se secretă 2L de suc gastric: lichid incolor, pH cuprins între 1 și 2,5 la adulți, 99%
apă, 1% reziduu uscat (0,6% substanțe anorganice – HCl, cloruri, fosfați; 0,4% substanțe organice –
enzime și mucină); acționează în stomac + duoden;
-în mucoasa gastrică există două tipuri de glande gastrice:
1. glandele oxintice (fundice) – la nivelul fundului + corpului gastric, secretă HCl,
factor intrinsec – glicoproteină necesară pentru absorbția ileală a vitaminei B12),
pepsinogen, mucus;
2. glandele pilorice – în regiunile antrală și pilorică, conțin celule G care secretă și
eliberează gastrină și celule mucoase, care secretă mucus.
-substanțele anorganice:
-prezența HCl – caracteristică sucului gastric;
-în condiții bazale – între 1 și 5 mEq/oră HCl liber sau combinat cu proteine;
-HCl este necesar pentru: digestia proteinelor, asigurarea unui pH optim pentru
acțiunea pepsinei, activarea pepsinogenului, reducerea Fe3+ la Fe2+ mai ușor absorbabil, rol
bacteriostatic (antiseptic);
- HCl este stimulat de acetilcolină, gastrină, secretină, și inhibat de somatostatină,
eliberată de neuroni ai sistemului nervos enteric.

-substanțele organice – enzimele și mucina:

-pepsina, forma activă a pepsinogenului, este o enzimă proteolitică activă în
mediu acid (pH optim 1,8-3,5), care inițiază procesul de digestie al proteinelor,
prin scindarea acestora, care vor fi transformate în AA; pepsinogenul este activat
de contactul cu HCl sau cu pepsina anterior formată;
-labfermentul – secretat numai la sugar, are rolul de a coagula laptele, pregătindu-
l pentru digestia ulterioară; sub acțiunea lui și în prezența Ca 2+, cazeinogenul
solubil se transformă în paracazeinat de calciu insolubil;
-lipaza gastrică – enzimă lipolitică cu activitate slabă, hidrolizând numai lipidele
ingerate sub formă de emulsie, pe care le separă în AG și glicerol;
-gelatinaza hidrolizează gelatina;
-mucusul – glicoproteină secretată de celulele mucoase, cu rol în protecția
mucoasei gastrice, atât mecanic, cât și chimic, față de acțiunea autodigestivă a HCl
și a pepsinei;

-la nivel gastric are loc absorbția unor substanțe, cum sunt cele foarte solubile în lipide, etanol,
apă și, în cantități extrem de mici, sodiu, potasiu, glucoză, AA;

DIGESTIA LA NIVELUL INTESTINULUI SUBȚIRE

-activitatea motorie la nivelul intestinului subțire:
-sunt contracții de amestec și contracții propulsive;
-contracțiile de amestec (segmentare) – frecvență 8—12 ori/min, fragmentează chimul,
determinând amestecarea substanțelor solide cu secrețiile intestinale;
-mișcările de propulsie – undele peristaltice apar la orice nivel al intestinului subțire și
împing chimul spre orificiul anal, cu o viteză de 0,5-2 cm/s, mult mai rapid în intestinul proximal și mai
lent în cel distal; timpul necesar trecerii chimului de la pilor la valvula ileocecală – 3-5 ore;
-mișcări pendulare – ale porțiunilor intestinale libere (jejun și ileon);

-secreția pancreatică:
 -pancreasul conține celule exocrine, endocrine și ductale;
-celulele exocrine, organizate în acini, produc 4 tipuri de enzime digestive: peptidaze,
lipaze, nucleaze, amilaze, răspunzătoare de digestia proteinelor, lipidelor, acizilor nucleici, glucidelor;
-celulele ductale secretă zilnic 1200-1500 mL suc pancreatic, ce conține o cantitate mare
-
de HCO3 (secretat de celulele ductale), cu rolul de a neutraliza aciditatea gastrică și pH-ul în intestinul
superior;
-compoziție: 99% apă, electroliți – Na și K se găsesc în aceeași concentrație ca și în
plasmă, iar HCO3- în cantitate mult mai mare; NaHCO3 neutralizează aciditatea chimului gastric; enzime –
3 tipuri majore: amilaze, lipaze și proteaze;
-pH = 8,5;
- 𝛼-amilaza pancreatică se secretă în forma sa activă – hidrolizează glicogen,
amidon și alte glucide (cu excepția celulozei) până la dizaharide;
- lipaze (lipaza, colesterol-lipaza, fosfolipaza) se secretă în forma lor activă;
enzimele care hidrolizează esteri insolubili în apă necesită prezența sărurilor
biliare;
- proteaze (tripsina și chemotripsina) se secretă în forma lor inactivă (tripsinogen,
chemotripsinogen); tripsinogenul este transformat în tripsină de enterokinază sau
de tripsina anterior formată, iar chemotripsinogenul e transformat în forma lui
activă de tripsină și chemotripsină; NOTĂ! TRIPSINOGENUL ȘI
CHEMOTRIPSINOGENUL SE NUMESC PROENZIME.
- inhibitorul tripsinei e secretat de aceleași celule și în același timp cu proenzimele,
protejând pancreasul de autodigestie.
-secreția biliară:
- lichid verde (bila colecistică) sau galben (bila hepatică)
- necesară pentru digestia și absorbția lipidelor și a vitaminelor liposolubile, prin
formare de micelii hidrosolubile cu acizii grași (emulsii), precum și pentru excreția
unor substanțe insolubile în apă (ex. colesterol, bilirubină); stimulează
peristaltismul intestinal (rol laxativ);
- este realizată de hepatocite și celulele ductale, care mărginesc ductele biliare;
- 250-1100 mL/zi;
- bila este secretată continuu și depozitată în vezica biliară în timpul perioadelor
interdigestive, și se eliberează în duoden în timpul perioadelor digestive, numai
după ce chimul a declanșat secreția de colecistokinină, care produce relaxarea
sfincterului Oddi și contracția vezicii biliare;
- compoziție: 99% apă, substanțe minerale, substanțe organice - acizi biliari
(sintetizați, în hepatocite, din colesterol, prin combinarea cu anumiți AA și Na+,
rezultând sărurile biliare secretate activ în canaliculele biliare; deoarece ele nu
sunt liposolubile, rămân în intestin până ajung la nivelul ileonului, unde se
reabsorb activ; roluri ale sărurilor biliare: emulsionează lipidele din alimente, a
căror tensiune superficială o reduc, permițând fragmentarea lor și facilitând
acțiunea lipazei pancreatice; ajută la absorbția din tractul intestinal a AG, MG,
colesterolului și a altor lipide, prin formarea cu acestea a unor micelii complexe –
chilomicroni; stimulează motilitatea intestinală și au rol bacteriostatic; în lipsa lor,
se pierd prin materiile fecale 40% din lipidele ingerate), pigmenți biliari (bilirubina
și biliverdina sunt metaboliți ai hemoglobinei care, ajunși în hepatocite, sunt
excretați biliar și conferă bilei culoarea sa galbenă și colorează fecalele), lecitină,
colesterol, fosfolipide; electroliți.

-circuitul enterohepatic = o mare parte din sărurile biliare se recirculă, din intestinul subțire, prin
vena portă la ficat;
- evacuarea bilei este consecința contracției musculaturii veziculare, în paralel cu relaxarea
sfincterului Oddi, realizată prin mecanisme nervoase și umorale;
 - mecanismul nervos – stimularea nucleului dorsal al vagului, care determină contracția
musculaturii veziculare și relaxarea sfincteriană (stimulare parasimpatică), iar cea simpatică are efecte
opuse;
- mecanismul umoral – secreția de colecistokinină de celulele mucoasei duodenale, la contactul
cu lipidele;

-activitatea secretorie:
-secrețiile intestinului subțire conțin: apă, săruri minerale (NaHCO3), substanțe organice:
mucus, cu rol de protecție a mucoasei intestinale împotriva agresiunii HCl, este secretat
de glandele Brunner din duoden și de celule speciale, aflate în epiteliul intestinal și în
criptele Lieberkuhn; enzime asociate cu microvilii celulelor epiteliale intestinale, care nu
sunt secretate în lumenul intestinal: peptidaze, dizaharidaze (maltaza, izomaltaza,
zaharaza, lactază) și lipază; ele își exercită rolul în timpul procesului de absorbție
intestinală; apă, electroliți secretați de celulele epiteliale intestinale;
-pH = 7,5 – 8,5;
-cantitate: 2—3 l/24 h
-activitatea motorie – trei tipuri de mișcări (peristaltice, segmentare – apar inele de contracție,
care împart un segment intestinal în mai multe segmente mai mici; pendulare)
ACȚIUNEA ENZIMELOR DIGESTIVE
Segmentul tubului Enzima Substratul asupra căruia Produsul rezultat
digestiv acționează
Cavitatea bucală amilaza salivară amidon preparat maltoză
(ptialină)
Stomac • pepsina • 20%-30% din totalul • AA, peptide
proteinelor ingerate
• labfermentul • cazeinogen solubil din • paracazeinat de Ca
(la sugari) lapte (în prezența Ca )2+ insolubil (coagulat)
• lipaza gastrică • lipide emulsionate (din • AG, glicerol
lapte, ouă, frișcă etc.)
• gelatinaza • gelatină • gelatină hidrolizată
Intestinul subțire • tripsina + • proteine nedigerate în • dipeptide,
• sucul pancreatic chemotripsina stomac + peptide tripeptide, AA
• 𝛼-amilaza • amidon crud + preparat • maltoză
• lipaza, • lipide • AG, glicerol
fosfolipaza,
colesterol-
lipaza, în
prezența
sărurilor biliare
• carbopeptidaze • peptide • AA
• elastază • proteine fibroase • proteine fibroase
hidrolizate
• bila (nu conține • lipide neemulsionate • lipide emulsionate
enzime)
• sucul intestinal • peptidaze • tri- și dipeptide • AA
• lipaza • lipide emulsionate • AG, glicerol
• dizaharidaze: • dizaharide: • monozaharide:
-maltaza -maltoză -glucoză
-izomaltaza -izomaltoză -glucoză
-zaharaza -zaharoză -glucoză + fructoză
-lactaza -lactoză -glucoză + galactoză

ABSORBȚIA INTESTINALĂ
 -procesul prin care 90% din nutrienți trec în sânge sau limfă, la nivelul intestinului subțire;
-se desfășoară concomitent cu digestia;
-este favorizată la nivelul intestinului subțire (care se întinde de la pilor până la valva ileo-
cecală; duodenul – parte fixă, jejuno-ileonul – parte mobilă, cu anse intestinale),
deoarece:
-epiteliu unistratificat, valvule conivente, vilozități intestinale cu irigație sangvină și
limfatică bogată, microvili la polul apical al celulelor;
-există o suprafață mare de contact (peste 250 m2), datorită structurii specifice a
mucoasei intestinale – valvule conivente, dispuse circular, cu niște ridicături în formă de
degete de mănușă – vilozități intestinale;
-distanța pe care moleculele o au de străbătut este mică, grosimea peretelui fiind minimă
la acest nivel;
-rețeaua vasculară de la nivelul vilozităților este foarte bogată (o arteriolă, o venulă, o
rețea capilară, un vas limfatic central), iar printr-un mecanism reflex, cantitatea de sânge
de la acest nivel poate crește în timpul perioadelor de digestie;
-mișcările contractile ale vilozităților înlesnesc tranzitul substanțelor absorbite;
-mecanismele prin care se realizează absorbția pot fi active și pasive:
a) mecanismele active – mecanisme de transport activ, cu consum de energie, selective,
care se desfășoară împotriva gradientului de concentrație (un fel de pompe chimice);
b) mecanismele pasive – favorizate de creșterea presiunii din interiorul anselor
intestinale și de mișcările vilozităților intestinale:
-difuziunea;
-osmoza – trecerea soluțiilor dintr-un mediu cu presiune osmotică mică la o presiune
osmotică mare, printr-o membrană semipermeabilă;
-pinocitoza – înglobarea unor picături de lichide și transportul lor prin mucoasa
intestinală, spre mediul intern;
Procese de absorbție redusă au loc și la nivelul cavității bucale, stomacului (pentru alcool și unele
medicamente) și intestinului gros (apă, săruri minerale, unele vitamine).
-glucidele:
-sunt 3 dizaharide majore prezente în dietă: sucroză și lactoză, și polizaharidul amidon;
-celuloza, deși este prezent în dietă în cantități mari, nu poate fi digerată, deoarece în
tractul gastrointestinal nu există enzime;
-aportul de glucide este de 250-800 g/zi, reprezentând 50-60% din dietă;
-se absorb prin mecanism pasiv (unele pentoze) sau activ (pentru hexoze)
-produșii finali ai digestiei glucidelor: glucoza + galactoza (se absorb comun, printr-un
sistem de transport activ Na-dependent, un fel de pompă chimică) și fructoza (absorbită pasiv,
prin difuziune facilitată);
-după absorbția lor în enterocite, monozaharidele se transportă prin membrana bazo-
laterală a acestora prin difuziune facilitată, apoi difuzează în capilarele din vilozitățile intestinale.
-în final, glucoza este transportată prin vena portă la ficat;

-proteinele:
-dieta zilnică: 0,5-0,7 kg / kg corp adult;
-tripeptidele, dipeptidele, AA se absorb activ Na-dependent, iar după absorbție trec în
vena portă; LA SUGARI, PROTEINELE ȘI ANTICORPII DIN LAPTELE MAMEI (COLOSTRU) POT FI
ABSORBITE NEDIGERATE, PRIN PINOCITOZĂ! PRIN ACEASTA, SE ASIGURĂ SUGARILOR IMUNITATE LA
ANUMITE BOLI, PÂNĂ LA DEZVOLTAREA ANTICORPILOR PROPRII.
-toată cantitatea de proteine ingerată se absoarbe, iar cele care apar în scaun provin din
metabolismul celular sau din bacteriile din colon.

-lipidele:
-aport zilnic: 25-160 g;
-absorbția lor se face în prima parte a intestinului subțire (duoden), sub trei forme:
 - pinocitoză: picături mici de lipide nedigerate;
- difuziune: glicerolul, care este hidrosolubil (în sânge și limfă);
- complexe de micelii hidrosolubile (chilomicroni), formate de acizii grași insolubili
și colesterol cu sărurile biliare, fosfolipide, o parte protidică; chilomicronii se desfac la nivelul
enterocitelor în AG, care refac TG, iar sărurile biliare se reîntorc la ficat prin circuitul entero-hepatic;
glicerolul pleacă prin vena portă la ficat, iar lipidele sunt preluate de limfă; OBS. Acizii grași cu lanț scurt
(mai puțin de 12 C în moleculă) sunt transportați în stare liberă și trec direct în sânge, iar cei cu lanț
lung se recombină cu glicerolul, formează TG și trec în limfă.
-spre deosebire de glucide și proteine, ele se absorb prin difuziune, pasiv;
-pentru a putea fi absorbite, trebuie să fie hidrosolubile, fapt ce se realizează în prezența
sărurilor biliare;
-înainte de a fi absorbite, ele trebuie emulsionate (transformate în picături cu diametrul
mai mic de 1 micron) de către sărurile biliare și lecitină;
-trigliceridele, fosfolipidele și colesterolul se combină cu proteine din epiteliul celulelor
intestinale, constituind chilomicronii, forma în care trec în chiliferul central;
-în timp ce aa și monozaharidele ajung prin vena portă la ficat, lipidele trec în circulația
limfatică.

-apa și electroliții: apa – absorbție pasivă, izoosmotic, datorită gradientului creat de absorbția
electroliților și a substanțelor nutritive, maximul de absorbție fiind în colon; NaCl – sodiul se absoarbe
activ, clorul urmează pasiv sodiul; Ca2+ și P3- se absorb activ, sub influența vitaminei D și a PTH, iar Fe2+ se
absoarbe activ.

-vitaminele și mineralele:
1. vitaminele liposolubile (A, D, K, E) formează miceliile și se absorb împreună cu celelalte
lipide în intestinul proximal - pasiv;
2. vitaminele hidrosolubile (complexul B, vitamina C, biotina, acidul folic, acidul
pantotenic) se absorb prin transport facilitat sau prin sistem de transport Na-dependent
(activ) în intestinul proximal;
3. Calciul se absoarbe pe un transportor legat de membrana celulară și activat de vitamina
D;
4. Fierul se absoarbe în jejun și ileon, stimulat de vitamina C.
-după absorbție, chilul gastric trece, prin valvula ileocecală, în cecum, apoi în colon, unde este supus
unor contracții lente, segmentare, de amestec și unor contracții peristaltice „în masă”;

DIGESTIA, ABSORBȚIA ȘI SECREȚIA LA NIVELUL INTESTINULUI GROS

-la 4-5 ore după terminarea unei mese, chilul este împins în prima porțiune a intestinului gros
printr-o undă peristaltică declanșată reflex;
-activitatea motorie:
-roluri: absorbția apei și a electroliților (jumătatea proximală) și depozitarea materiilor
fecale până la eliminarea lor (jumătatea distală);
-datorită acestor roluri, mișcările de la nivelul colonului sunt lente;
-mișcările de amestec: haustrațiile sunt realizate prin contracții combinate ale
musculaturii circulare și longitudinale colice, care determină proiecția în afară a zonelor
nestimulate ale peretelui colic, sub formă de saci numiți haustre; acestea se deplasează
lent, în direcție anală, în timpul perioadei lor de contracție; în felul acesta conținutul colic
este împins progresiv spre colonul sigmoid;
-din cei 1500 mL chim, doar 80-200 mL se pierd prin fecale;
-mișcările propulsive (peristaltice) – „mișcările în masă” se realizează prin:
1. contracții haustrale în direcție anală;
2. mișcări în masă.
-mișcările sunt realizate de câteva ori pe zi; cele mai numeroase durează 15 minute în
prima oră de la micul dejun, reprezentând un tip de peristaltism modificat;
 -absorbția și secreția (de mucus) la nivelul colonului: colonul nu poate absorbi mai mult de 2-3 L
apă pe zi; cea mai mare parte din Na și Cl, care nu au fost absorbite în intestinul subțire, se absorb în cel
gros; potasiul este secretat de glandele colice, aceste procese fiind influențate de aldosteron; vitamine
din complexul B, vitamina K, unele medicamente, mici cantități de glucoză și AA;

-activitatea secretorie: colonul secretă mucus care lubrifică materiile fecale;

-procesele de fermentație:
-au loc în prima parte a intestinului gros (cecum), datorită florei bacteriene aerobe,
formată în principal din bacili coli și lactici, care acționează asupra glucidelor nedigerabile (celuloza),
scindându-le până la monozaharide, apoi până la acid lactic, acetic, butiric;
-flora de fermentație mai sintetizează și vitamine din complexul B și vitamina K.
-dacă se face tratament abuziv cu antibiotice, această floră este distrusă, de aceea se
administrează iaurt (Bacilus lacticus)
-procesele de putrefacție:
-în partea a 2-a a colonului transvers, descendent și sigmoid, prin acțiunea florei
bacteriene anaerobe asupra compușilor proteici nedigerați, sub control cortical, determinând
decarboxilarea și dezaminarea acestora;
-se formează NH3, care se absoarbe în sânge și este dus la ficat pe cale portală, unde este
neutralizat (detoxifiat) sub formă de uree și se elimină prin urină;
-mai rezultă unele amine: cadaverina, putresceina, și substanțe toxice: indol, scatol,
crezoli, hidrogen sulfurat, metan etc., care dau PUTOAREA caracteristică materiilor fecale;
-materiile fecale conțin: 90% resturi alimentare și 10% mucus, epitelii descuamate,
leucocite, corpuri ale bacteriilor de fermentație și putrefacție;
-din 1L chil intestinal, zilnic se formează 150g fecale.
-defecația: reprezintă procesul de eliminare al materiilor fecale (conțin 65% apă, fosfați, săruri de
Ca, Mg, Fe, resturi alimentare, leucocite, celule epiteliale descuamate și bacterii) din intestin – act reflex
controlat voluntar; unele mișcări în masă propulsează fecalele în rect, inițiind dorința de defecație;
ulterior, se produce contracția musculaturii netede a colonului distal și a rectului, propulsând fecalele în
canalul anal; urmează relaxarea sfincterelor anale intern și extern, ultimul conținând fibre musculare
striate aflate sub control voluntar.

NOȚIUNI ELEMENTARE DE IGIENĂ ȘI PATOLOGIE A SISTEMULUI DIGESTIV

BOLI CAUZE SIMPTOME PREVENIRE
Carie dentară – De origine microbiană Leziuni ale smalțului dentar și Respectarea regulilor de
leziune la (bacterii din cavitatea dureri locale cu caracter igienă bucală:
suprafața bucală – Streptococus pulsatoriu atunci când leziunea -spălarea pe dinți după
dinților, care mutans, Lactobacillus ajunge la pulpa dentară fiecare masă;
duce la acidophilus), chimică Apare frecvent la dinții -control stomatologic
formarea unor sau mecanică permanenți periodic al danturii;
cavități Consum exagerat de Bacteriile formează o peliculă -folosirea unei paste de
dulciuri, gume de subțire pe dinte și se dezvoltă într- dinți cu conținut bogat
mestecat un mediu acid creat în primele 20 în fluor.
Diminuarea secreției minute după masă Evitarea consumului de
salivare, moștenirea Durere când se mănâncă ceva alimente și băuturi prea
genetică foarte rece, fierbinte sau dulce reci sau prea fierbinți
Distrugerea progresivă a
substanțelor dure ale dinților
Stomatită – Infecțioase (Candida Roșeață, leziuni ulceroase,
inflamație a albicans produce greutăți în masticație și deglutiție,
mucoasei „mărgăritărelul”), stare generală alterată
bucale (fie a alergice, toxice, Aflux de sânge în zona afectată cu
gingiilor, fie a hormonale, iritative înroșire puternică, distrugere
limbii) epitelială, ulcerații ale mucoasei
însoțite de dureri în masticație,
salivație abundentă, și uneori stări
febrile
Miros specific al gurii, apariția
zăbalei, necroză, cangrenă
Faringită – Microbiene Greutăți la înghițire, dureri, Evitarea frigului,
inflamație a (streptococi) sau roșeață în gât (faringe roșu aprins, curentului și umezelii, a
mucoasei virotice cu pete albe), răgușeală, amigdale contaminării (se
faringiene și ganglioni măriți, febră mai mare transmite prin secreții
-faringită virală de 38 grade, frisoane ale nasului / gâtului),
(eritematoasă) Netratate: nefrită, endocardită, igienă a mâinii;
-faringită reumatism poliarticular Evitarea consumului de
streptococică alimente foarte fierbinți
sau condimente, care
pot produce leziuni
Enterocolite – Bacteriene, Colici (dureri abdominale), diaree, Conservarea și
inflamații ale parazitare, alergice, febră, scădere în greutate prepararea corectă a
mucoasei administrare Inflamarea mucoasei până la alimentelor
intestinului necontrolată de submucoasă În cazul enterocolitelor,
subțire sau gros antibiotice, toxico- Pliurile mucoasei se îngroașă se recomandă
chimice (accidental Secreție bogată în mucus interzicerea, pentru o
sau profesional), fiziceEroziuni (în formele grave) perioadă, a fructelor
(alimente prea Lipsa poftei de mâncare, greață, crude, legumelor
fierbinți, reci sau dureri de cap, abdominale, proaspete, laptelui,
alimente alterate) balonări etc. conservelor,
Ghiorăituri intestinale, diaree (10 mezelurilor,
– 30 scaune / zi), transpirație condimentelor etc.
abundentă, sete intensă, piele Respectarea regulilor de
uscată, deshidratare igienă a alimentației:
Ocluzie Mecanice (obturare Stare generală alterată, oprirea -spălarea pe dinți;
intestinală - cu un corp străin, tranzitului intestinal, dureri -spălarea pe mâini
ileus inclusiv calculi biliari), abdominale locale, apoi înaintea meselor și după
(„încurcătură de nervoase (dereglarea generalizate, febră, zgomote folosirea toaletei;
mațe”) – activității SNV, intestinale, diminuarea secreției și -spălarea fructelor și a
blocarea paralizii, spasme), absorbției mucoasei intestinale, legumelor ce se
lumenului parazitare (viermi congestionarea peretelui consumă proaspete;
intestinal intestinali – limbrici intestinal, acumulare în exces de -respectarea orarului
Ascaris), aderențe lichide, alimente ingerate, crampe meselor;
(fibrozare), hernii, abdominale, vărsături, constipație -regim hidric.
tumori, afecțiuni rebelă, strangulare (25% din Evitarea consumului
inflamator-intestinale, cazuri) exagerat de alcool,
cancer După 3-7 zile de la debutul bolii, cafea, tutun,
datorită stării avansate de condimente
intoxicație, survine moartea
Ciroză hepatică Hepatită epidemică, În majoritatea cazurilor, la început
– boală cronică TBC, sifilis, alcoolism, ficatul este mărit, apoi se produce
a ficatului, cu malarie atrofia hepatică
evoluție de Infecțioase (virusul Poate evolua timp îndelungat fără
distrugere a hepatic), nutriționale semne, apoi apar: oboseală,
celulelor (carențe de vitamine, somnolență, dureri în zona
hepatice; cazuri proteine), obezitate, hepatică, icter, ascită (lichid
mai frecvente la diabet, insecticide, acumulat în peritoneu), bolnavii
bărbați substanțe toxice prezentând un abdomen mărit, în
industriale contrast cu restul corpului
Distrugerea treptată a celulelor
hepatice și proliferarea exagerată
a țesutului conjunctiv
intrahepatic, alterarea funcțiilor
hepatice, a circulației sangvine și
bilei, tulburări digestive, mărirea
ficatului, icter
Litiază biliară Creșterea Colică biliară, icter, grețuri, Reducerea consumului
(piatra la fiere) concentrației de vărsături, frisoane, febră de grăsimi,
– formare de săruri în bila secretată Poate evolua fără manifestări sedentarismului,
calculi în sau depozitată clinice, alteori apar: surmenajului,
canalele Factori endocrini, -o jenă dureroasă în partea constipației
extrahepatice și sedentarism, abuz de dreaptă a stomacului, ce poate
vezica biliară, grăsimi și proteine, iradia spre spate, până la omoplat
care conțin nerespectarea orelor -oboseală
colesterol, de masă, infecții -diaree, constipație
săruri minerale; intestinale (diabet, -grețuri, vărsături, balonări
frecvență mare gută, litiază hepatică În colica biliară, durerea este
la femei etc.), calculi în vezica intensă, însoțită frecvent de febră,
piliară frisoane; dacă se blochează
canalul biliar – icter
Alteori, datorită stagnării bilei în
colecist apare infecția – colecistite
purulente / cangrenoase ce
perforează vezica biliară
Pancreatită – Urmare a unor infecții Dureri abdominale violente și Tratarea în timp a unor
inflamația acută sau intoxicații, continue, cu iradieri în spate, afecțiuni ale căilor
sau cronică a consecință a litiazei vărsături, stare de șoc la forma biliare, hepatice, gastro-
pancreasului biliare, a alcoolismului acută și dureri abdominale, intestinale
cronic sau ulcerului slăbire, tulburări intestinale, Combaterea obezității și
duodenal uneori diabet la forma cronică a alcoolismului
Pancreas mărit, în forma cronică Evitarea meselor
apar leziuni: copioase
-abdomen balonat
-dureri violente (uneori)
-grețuri, vărsături, tulburări de
tranzit
Diaree – stare Cauzele sunt -scaune neregulate apoase -evitarea substanțelor
patologică numeroase, dar cea (uneori sangvinolente) ce pot produce
manifestată mai frecventă este -grețuri și vărsături toxiinfecții alimentare
prin eliminarea infecția virală a -crampe abdominale -în cazul bolii se
frecventă de tubului digestiv -uneori febră recomandă prevenirea
materii fecale (holeră, dizenterie, deshidratării, evitarea
moi sau fluide toxiinfecție alimentelor grase,
alimentară) laptelui, condimentelor,
Unele medicamente consum de biscuiți
sau îndulcitori uscați și sărați, pâine
sintetici prăjită, orez, morcovi
 Unele boli endocrine, fierți, brânză de vaci,
colita ceai de mentă

Constipație – -ingestie inadecvată -scaune tari, mai rar de trei ori / -dietă rațională
dificultatea sau de lichide săpt. -consum de alimente
imposibilitatea -dietă greșită -senzație de balonare fibroase (cu conținut de
eliminării -vârstă înaintată -crampe abdominale (uneori) celuloză)
materiilor -sedentarism -dureri anale la evacuarea -evitarea
fecale -sarcină fecalelor sedentarismului
-anumite boli -hemoroizi sau fisuri anale -ingerarea de lichide
(uneori) (până la 2 l zilnic)
-evitarea abuzului de
laxative, care induc
sindromul de „intestin
leneș”