Alcanii

Alcanii sunt hidrocarburi saturate aciclice, fiind alcătuiți din atomi de carbon și de
hidrogen aranjați într-o catenă liniară sau ramificată. Alcanii sunt considerați ca
fiind cei mai simpli compuși organici, deoarece în structura lor se regăsesc doar
legături simple de tipul carbon-hidrogen și carbon-carbon, iar atomii de carbon se
află în starea de hibridizare sp3. Alcanii au formula generală CnH2n+2, iar această
clasă de hidrocarburi începe cu cel mai simplu compus organic, metanul (CH4),
pentru care n = 1. Așadar, primul reprezentat al seriei omoloage este metanul, iar
următorii trei termeni ai seriei omoloage sunt: etanul (C2H6), propanul (C3H8) și
butanul (C4H10).
Alcanii sunt adesea priviți ca și compuși de bază în chimia organică, deoarece
majoritatea compușilor organici pot fi priviți ca derivați ai alcanilor, în molecula
cărora se grefează diverse grupe funcționale. Denumirea de grupă alchil, în
general simbolizată R, face referire la acea grupă care provine structural de la
catena unui alcan. Alcanii superiori (cei care au catena formată din mai mult de 17
atomi de carbon) reprezintă o categorie aparte de alcani, întrucât aceștia sunt
compuși solizi în condiții standard de temperatură și presiune.
Alcanii nu sunt foarte reactivi și au o activitate biologică limitată. Principalele
surse comerciale de alcani sunt petrolul și gazele naturale.
Alcanii liniari sunt adesea denumiți cu ajutorul prefixului n-, care provine de la
normal. Deși acest prefix poate fi omis, acesta ar trebui folosit atunci când este
necesară diferențierea dintre un anumit alcan liniar și izomerii de catenă ai
acestuia.
Alcanii ramificați cu structură simplă au adesea denumiri comune, distincția
făcându-se cu ajutorul unui prefix; de exemplu, izomerii n-pentanului sunt
izopentanul și neopentanul. Totuși, pentru cei cu structură mai complexă se
folosește nomenclatura IUPAC.