Economia întreprinderii

Conf. univ. dr. Mihai Felea

mihai.felea@com.ase.ro
 Teme curs (1)

1. Economia întreprinderii în contextul științelor sociale

2. Tipuri de întreprinderi și caracteristicile lor
3. Rolul întreprinderilor în economie
4. Ciclul de viață al întreprinderii
5. Concurența dintre întreprinderi, cooperarea și
concentrarea
6. Resursele întreprinderii
 Teme curs (2)

7. Aprovizionarea întreprinderii și gestiunea stocurilor

8. Producția și prestarea de servicii
9. Vânzarea bunurilor și serviciilor
10. Investițiile și dezvoltarea întreprinderii
11. Planificarea și controlul costurilor
12. Eficiența activității întreprinderii
 Bibliografie

Kerbalek, I. (coordonator), 2004. Economia întreprinderii.

Gruber: București [disponibil la: https://bt.ase.ro/EI/index.htm]
Economia întreprinderii în
contextul științelor sociale

1. Principiul economicităţii
2. Clasificări în ştiinţa economică
3. Economia întreprinderii ca ştiinţă
4. Disciplinele ştiinţifice în cadrul
economiei întreprinderii
5. Bazele economiei întreprinderii
 Principiului general al economicităţii

Principiul Principiul Principiul

maximizării minimizării optimizării
cu un consum dat de pentru obţinerea unui să se realizeze cel
resurse să se obţină anumit rezultat să se mai bun raport între
un rezultat cât mai folosească cât mai rezultatele obţinute şi
bun (efect util cât mai puţine resurse. resursele consumate.
mare).
 Principiul economicităţii (1)

 Diferenţa dintre valoarea producţiei şi costuri fiind

definită ca venit net (profit) rezultă că afirmarea
principiului economicităţii impune maximizarea
veniturilor.
 Această maximizare a veniturilor (profitului) devine
concretizarea principiului economicităţii şi exprimă
esenţa raţionalităţii în economia de piaţă.
 Principiul economicităţii (2)

 Din resursele limitate pe care le poate atrage,

întreprinderea urmăreşte obţinerea unui volum fizic şi
valoric cât mai mare de bunuri şi servicii ca şi a altor
rezultate utile.
 Orice activitate a întreprinderii are o componentă
economică, presupune o decizie de alocare a resurselor.
Conducerea întreprinderii moderne impune aplicarea
ştiinţei economice alături de alte ştiinţe sociale, de cele
fundamentale, ale naturii şi tehnicii.
Împărţirea ştiinţei economice
 Cele trei dimensiuni ale cercetării
ştiinţifice economice

 Teoria economică analizează cauzele şi efectele

proceselor economice şi formulează legităţi general
valabile asupra acestora.
 Tehnologia economică analizează obiectivele şi
mijloacele (instrumentele) acţiunii economice, operând
cu reguli empirice şi principii.
 Filozofia economică studiază procesele economice din
perspectiva etică şi a concordanţei cu principiile,
normele şi valorile umane superioare.
 Temeni echivalenți

 Business Administration, Business Management,

Managerial Economics, Industrial Management,
Business Economics, Industrial Economics
 Betriebswirtschaft
 Economie d’ entreprise
 Economia d’empresa
 Economia aziendale
 Economia întreprinderii ca știință

 Economia întreprinderii poate fi definită ca un sistem de

cercetare şi învăţare prin care se urmăreşte reducerea
riscului de dobândire a veniturilor de către persoane şi
grupurile de persoane în cadrul unor comunităţi.
 Economia întreprinderii se defineşte ca ştiinţa conducerii
raţionale a întreprinderii.
 Economia întreprinderii ca
ştiinţă are o triplă vocaţie:

 Teorie economică având ca obiect de studiu

întreprinderea, fenomenele, procesele şi relaţiile
specifice;
 Politică a întreprinderii menită să înfăptuiască
obiectivele în cadrul unor principii şi norme;
 Ansamblu de instrumente, procedee şi tehnici pentru
planificarea, organizarea şi controlul activităţilor.
 Economia întreprinderii se împarte în:

 Economia generală a întreprinderii (Bazele economiei

întreprinderii) care cercetează întreprinderea ca un
sistem unitar şi aspectele comune care se regăsesc în
toate tipurile de întreprinderi.
 Domeniul funcţional (criteriul funcţiilor întreprinderii)
(criteriul funcţional) şi domeniul instituțional (criteriul
obiectului de activitate).
 Economia întreprinderii include
următoarele teme de referință (1):

 obiectul, metoda şi istoria economiei întreprinderii

 tipologia întreprinderilor
 obiectivele întreprinderii
 conducerea întreprinderii
 organizarea întreprinderii
 circuitul productiv al întreprinderii
 factorii de producţie
 personalul întreprinderii
 aprovizionarea întreprinderii şi gestiunea stocurilor
 Economia întreprinderii include
următoarele teme de referință (2):

 organizarea şi planificarea producţiei şi prestărilor

 desfacerea şi marketingul
 finanţarea întreprinderii şi investiţiile
 costurile şi indicatorii de eficienţă
 contabilitatea şi bilanţul întreprinderii
 impozitarea şi taxele
 riscurile şi asigurarea
 relaţiile întreprinderii cu mediul
 strategia întreprinderii.
 Economia întreprinderii poate include
și alte teme:

 managementul calităţii
 organizarea transporturilor
 cultura organizaţională
 particularităţi ale diferitelor tipuri de întreprinderi
 aspecte tehnologice
 instrumentarul de diagnoză, planificare, organizare,
decizie, evaluare şi control pentru fiecare temă, alături
de principiile şi practicile de succes recomandabile.
 Bibliografie

http://bt.ase.ro/EI/cap1/cap1.htm