Tipuri de întreprinderi și

caracteristicile lor

1. Întreprinderea. Definiții și
caracteristici
2. Clasificarea întreprinderilor
3. Caracteristicile şi rolul
întreprinderilor mici şi mijlocii
 Definiția întreprinderii

Întreprinderea se defineşte ca o îmbinare de resurse prin

care oamenii produc bunuri si servicii ce vor fi vândute pe
piețe la un preț suficient ca să asigure remunerarea corectă
a tuturor celor care contribuie la funcţionarea ei.
 Legea nr. 346/2004

Prin întreprindere se înțelege orice formă de organizare a unei

activități economice, autonomă patrimonial și autorizată potrivit legilor
în vigoare să desfășoare activitati de productie, comert sau prestari de
servicii, în scopul obținerii de profit, în condiții de concurență, respectiv:
 societăți comerciale

 societăți cooperative

 persoane fizice care desfășoară activități economice în mod

independent
 asociații familiale autorizate potrivit dispozițiilor legale în vigoare.
 Legea nr. 31/1990

 societate în nume colectiv;

 societate în comandită simplă;
 societate pe acțiuni;
 societate în comandită pe acțiuni;
 societate cu răspundere limitată.
 OUG nr. 44/2008

 Întreprindere economică – activitatea economică desfăşurată în

mod organizat, permanent şi sistematic, combinând resurse
financiare, forţă de muncă, materii prime, mijloace logistice şi
informaţie, pe riscul întreprinzătorului, în cazurile şi în condiţiile
prevăzute de lege;
 Întreprindere individuală –întreprinderea economică, fără
personalitate juridică, organizată de un întreprinzător persoană
fizică;
 Întreprindere familială- întreprinderea economică, fără
personalitate juridică, organizată de membrii unei familii;
 Persoană fizică autorizată- întreprinderea economică, fără
personalitate juridică, organizată de o persoană fizică ce foloseşte,
în principal, forţa sa de muncă.
 Întreprinderea reprezintă (1):

 O îmbinare de resurse umane, tehnologii şi capitaluri;

 O formă de producţie;
 Un patrimoniu;
 O organizaţie economică;
 O grupare umană ierarhizată;
 Un organism financiar independent;
 Unitate de bază a economiei naţionale;
 Formă de organizare a activităţii economice;
 Întreprinderea reprezintă (2):

 O sumă de tranzacţii;
 Un sistem socio-tehnic complex;
 Un mijloc de valorificare a capitalului;
 Un mecanism de producere a valorii adăugate;
 Ofertant şi client pe pieţe;
 Contribuabil la bugetul statului;
 Persoană juridică;
 Loc de muncă şi de viaţă.
 Factori de bază (elementari)

 munca productivă;
 condiţiile tehnice de producţie;
 materiile prime, materialele, energia, alte bunuri si informatii;
 drepturile reale.
 Factori dispozitivi (decizionali):

 stabilirea obiectivelor;
 planificarea şi programarea;
 organizarea;
 coordonarea;
 decizia;
 antrenarea;
 controlul;
 monitorizarea;
 reprezentarea.
 Caracteristicile întreprinderii

 Întreprinderea este un sistem sociotehnic în care factorului uman îi

revine rolul activ în raport cu celelalte resurse.
 Producția de bunuri și servicii mijloceste obținerea valorii adaugate
pentru proprietarii și salariatii intreprinderii.
 Întreprinderea modernă este o construcţie abstractă de interese,
obiective, reguli, drepturi şi obligaţii - fiind tot mai puţin definită prin
elementele tangibile ale proceselor economice.
 Fiecare întreprindere are o existenţă limitată în timp. Ea parcurge un
ciclu de viaţă.
 Principiile funcționării
întreprinderilor

 Lichiditatea
 Rentabilitatea
 Creşterea cifrei de afaceri, valorii adăugate, numărului de salariaţi
etc.
 Autodeterminarea
 Elemente de identificare

 Numele (firma)
 Naţionalitatea
 Sediul
 Codul unic de înregistrare (CUI) sau codul de înregistrare fiscală
(CIF)
 CUI este atribuit de Ministerul
Finanțelor Publice (prin intermediul
Oficiului Registrului Comerțului)

 SRL-urile (societăți cu răspundere limitată)

 PFA-urile (persoane fizice autorizate), cu anumite excepții (profesiile
liberale)
 întreprinderile individuale
 întreprinderile familiale
 organizațiile cooperatiste
 societățile și companiile naționale
 regiile autonome
 grupurile de interes economic
 grupurile europene de interes economic
 sucursalele înființate de diverse persoane juridice
 CIF este emis de Agenția Națională
de Administrare Fiscală (ANAF)

 Organizațiile neguvernamentale, asociațiile, fundațiile,

federațiile (care dobândesc personalitate juridică prin
înscrierea în Registrul asociaţiilor şi fundaţiilor aflat la
grefa judecătoriei în a cărei circumscripţie teritorială îşi
au sediul), precum și anumite persoane fizice autorizate
(este vorba despre profesiile liberale) nu trebuie
înregistrate la Registrul Comerțului.
 Întreprinderea poate înfiinţa:

 filiale
 sucursale
 reprezentanţe
 unităţi operative
 agenţii
 puncte de lucru.
 Subunități ale întreprinderii (1)

 Filiala este o societate comercială cu personalitate juridică. Ea este

constituită de societatea mamă care deţine majoritatea capitalului
său; deşi este subiect de drept distinct, filiala este dependentă şi se
află sub controlul societăţii primare.
 Sucursalele sunt dezmembrăminte fără personalitate juridică ale
societăţilor comerciale. Activele şi pasivele lor fac parte din
patrimoniul societăţii, personalul este angajat al societăţii, cu locul
de muncă la sucursală.
 Subunități ale întreprinderii (2)

 Reprezentanţele sunt subunităţi organizatorice ale societăţilor

comerciale care acţionează în ţara de origine a societăţii şi, mai
ales, în alte ţări, pe baza unor autorizaţii şi unui regulament stabilit
de societate, cu respectarea legislaţiei ţării în care este activă
reprezentanţa.
 Unităţile operative ale unei întreprinderi poartă diverse denumiri şi
au roluri diferite prin care contribuie la realizarea obiectului de
activitate al întreprinderii (fabrică, uzină, atelier, departament,
divizie, secţie, magazin, depozit, restaurant, hotel, punct de lucru,
etc.).
 Agențiile și punctele de lucru sunt sedii secundare ale unei
societăți comerciale, unde acesta desfăşoară activităţi economice.
 Criterii de clasificare a
întreprinderilor

 Modul de producţie
 Forma de proprietate
 Forma juridică
 Mărimea
 Gradul de specializare (diversitatea activităţilor)
 Obiectul de activitate (activităţile realizate, după clasificarea uzuală
oficială)
 Sectorul economic
 Natura tehnologiei şi seria de fabricaţie
 Aria de activitate
 După amprenta unui mod de
producţie se disting:

1. Întreprinderi de tip precapitalist (exploatări agricole tradiţionale,

activitatea meşteşugarilor independenţi);
2. Întreprinderi de tip capitalist (cazul relevant – societatea pe acţiuni);
3. Întreprinderi de tip paracapitalist (cooperativele).
 După forma de proprietate se
diferenţiază:

1. Întreprinderile aflate în proprietate privată;

2. Întreprinderile proprietate de stat (sau publică);
3. Întreprinderile în proprietate de grup cooperatist;
4. Întreprinderile cu un regim combinat al proprietăţii.
 După mărime (numărul de angajați,
cifra de afaceri, capitalul social):

1. Întreprinderi mici;
2. Întreprinderi mijlocii;
3. Întreprinderi mari.
 După gradul de specializare
(diversitatea activităţilor):

1. Întreprinderi strict specializate (pe un produs sau o anumită

tehnologie);
2. Întreprinderi specializate (câteva produse sau tehnologii înrudite);
3. Întreprinderi generale (nespecializate) cu obiect larg de activitate în
mai multe ramuri.
 După obiectul de activitate
(activităţile realizate, după
clasificarea uzuală oficială):

1. Întreprinderi de producţie;
2. Întreprinderi de comerţ;
3. Întreprinderi de servicii.
 După sectorul economic în care
poate fi încadrată întreprinderea:

1. Întreprinderi din sectorul primar (agricultură, pescuit, exploatare

forestieră, industrie extractivă);
2. Întreprinderi din sectorul secundar (industrie prelucrătoare);
3. Întreprinderi din sectorul terţiar (distribuţie, bănci, asigurări,
transport, formare profesională, servicii pentru populaţie).
 După natura tehnologiei şi seria de
fabricaţie:

1. Întreprinderi care realizează unicate şi serii mici;

2. Întreprinderi care produc în serii mari şi foarte mari.
 După aria de activitate:

1. Întreprinderi cu arie de activitate locală (un oraş sau o zonă din

acesta, un sat);
2. Întreprinderi cu arie de activitate regională (o parte din ţară, mai
multe judeţe);
3. Întreprinderi cu arie de activitate naţională;
4. Întreprinderi cu arie de activitate transnaţională sau mondială.
 Caracteristicile întreprinderilor
private

 libertate de acţiune şi manifestare economică;

 autoritate asupra afacerii şi salariaţilor;
 prestigiu ridicat;
 posibilităţi de câştig material, teoretic nelimitate;
 răspunderea (uneori nelimitată) pentru bunul mers al întreprinderii;
 riscul de eşec cu consecinţe dramatice asupra existenţei personale;
 Caracteristicile principale ale
cooperativei

 Asociere liberă, de persoane sau întreprinderi;

 Întreprindere condusă democratic, după regula un om - un vot şi
decizii adoptate cu majoritate de voturi;
 Proprietate comună a membrilor cooperatori;
 Participare egală la cheltuieli, rezultate şi riscuri;
 Dublu scop: îmbunătăţirea condiţiilor de existenţă materială pentru
membrii cooperatori şi cultivarea solidarităţii, într-ajutorării, justiţiei
sociale şi responsabilităţii.
 Ce sunt IMM-urile ?

 Sectorul IMM-urilor joacă un rol extrem de important într-o economie

modernă, dovedindu-se a fi cel mai activ sector al economiei şi
totodată un focar de competenţe şi idei noi.
 Nu există o definiţie în sens statistic şi/sau juridic unanim acceptată
pentru IMM-uri.
 Criteriile utilizate sunt cantitative şi/sau calitative favorizând
proliferarea unor standarde foarte diferite de la o ţară la alta, de la o
ramură la alta, de la un autor la altul.
 Criterii cantitative

 Numărul de angajaţi
 Valoarea capitalului
 Cifra de afaceri
 Valoarea producţiei (capacitatea de producţie)
 Cota de piaţă.
 Criterii calitative

 Sectorul de activitate
 Tehnologia utilizată
 Configuraţia organizatorică şi managerială
 Gradul de dependenţă faţă de întreprinderile mari
Clasificarea IMM-urilor
 Rolul IMM-urilor în economie (1)

 îmbunătăţirea mediului concurenţial;

 individualizarea puternică a produselor şi serviciilor oferite şi
eficienţa activităţii desfăşurate;
 generarea celui mai mare număr de noi locuri de muncă;
 receptivitatea sporită la nevoile pieţei;
 crearea de oportunităţi de dezvoltare şi adaptare a tehnologiilor,
corespunzător unor nevoi concrete;
 ocuparea nişelor de piaţă care nu sunt profitabile pentru
întreprinderile de mari dimensiuni;
 Rolul IMM-urilor în economie (2)
 ancorarea în economiile locale prin valorificarea resurselor locale
(financiare, materiale, de forţă de muncă şi nu în ultimul rând
informaţionale);
 dezvoltarea ca o componentă importantă a infrastructurii de care
depinde economia;
 stimularea dezvoltării capacităţilor antreprenoriale;
 încurajarea investiţiilor, având ca sursă economiile populaţiei sau
alte fonduri care altfel ar fi neproductive;
 distribuirea mai bună a puterii economice şi în general a puterii în
societate.
 Rolul IMM-urilor în economie (3)
 Conform Raportului anual privind IMM-urile pentru anii 2017/2018
elaborat de Comisia Europeană, IMM-urile reprezintă 99 % din
întreprinderile care își desfășoară activitatea în sectorul
întreprinderilor nefinanciare din UE, 66 % din totalul locurilor de
muncă și 57 % din valoarea adăugată în sectorul întreprinderilor
nefinanciare din UE.
 Conform autorităților, majoritatea companiilor din România sunt
IMM-uri, iar acestea contribuie cu aproximativ 60% din produsul
intern brut și angajează aproximativ 60% din forța de muncă. Din
acest motiv, Executivul vrea să ajute IMM-urile pentru ca acestea, la
rândul lor, să ajute la creșterea economică și la crearea de noi locuri
de muncă.
Pentru sprijiniriea sectorului IMM-urilor,
legislaţia Europeană și națională prevede
o serie de măsuri:

 crearea unui cadru favorabil înfiinţării şi dezvoltării IMM-urilor;

 finanţarea de programe de dezvoltare;
 acordarea de facilităţi economico-financiare, fiscale şi bancare;
 coordonarea, monitorizarea şi evaluarea de către guvern a politicilor
şi programelor de dezvoltare a IMM-urilor.
 Legislatie pentru IMM-uri
 Legea nr. 62/2014 pentru modificarea și completarea Legii nr.
346/2004 privind stimularea înființării și dezvoltării întreprinderilor
mici și mijlocii
 Legea nr. 97/2014 privind modificarea și completarea Ordonanței de
urgență a Guvernului nr. 6/2011 pentru stimularea înființării și
dezvoltării microîntreprinderilor de către întreprinzătorii tineri
 Legea nr. 120/2015 privind stimularea investitorilor individuali-
business angels
 Legea nr. 209 din 3 noiembrie 2017 pentru modificarea şi
completarea Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal
 Ordonanța de urgență nr. 24 din 16 martie 2022 privind aprobarea și
finanțarea unor programe de garantare în domenii prioritare pentru
economia românească.
 Programul IMM Prod
 Programul va asigura lichidități și finanțarea investițiilor realizate de
IMM-urile (inclusiv start-up-uri) din zona urbană, pentru următoarele
obiective:
 încurajarea producției autohtone de bunuri de larg consum,
creșterea capacității de producție;
 reconversia de la intermediere la producție;

 digitalizarea activității;

 alinierea/îmbunătățirea standardelor de mediu, inclusiv

îmbunătățirea eficienței energetice în cadrul proceselor de
producție.
 Programul Rural Invest
 Prin acest program, Guvernul va asigura lichidități și finanțarea
investițiilor pentru cei care își localizează producția în mediul rural și
în mediul urban mic.
 achiziția de terenuri agricole și achiziția de părți sociale ale
întreprinderilor din domeniul agriculturii, pescuitului, acvaculturii
și industriei alimentare;
 dotare/retehnologizare și automatizare;

 alinierea la obiectivele de mediu care să genereze eficiență și

independență energetică;
 refinanțare credite de investiții și/sau credite pentru capital de
lucru;
 adeverințe de depozitare pentru producătorii de cereale;

 agricultură, industrie alimentară, piscicultură și acvacultură.

 Programul Garant Construct
 Prin Garant Construct, Guvernul va asigura lichidități și finanțarea
investițiilor pentru IMM-urile din domeniul construcțiilor implicate în
proiecte de îmbunătățire a eficienței energetice, investiții în domeniul
energiei verzi și alinierea la obiectivele de mediu.
 achiziția de echipamente și utilaje de construcții, logistică industrială,
inclusiv pentru demararea de activități noi în sectorul construcții;
 construcția, achiziția, amenajarea de hale pentru uz propriu, inclusiv
pentru demararea de activități noi în sectorul construcții;
 achiziția de echipamente, softuri, consultanță pentru transformarea
digitală a beneficiarilor care derulează contracte în sectorul construcții;
 achiziția de echipamente în vederea alinierii la obiectivele de mediu care
să genereze eficiența consumului propriu, panouri solare, stații de
biogaz, stații de reciclare;
 finanțarea capitalului de lucru pentru achiziția de materiale de
construcții, combustibil, energie;
 plata salariilor pentru IMM-urile care derulează contracte în sectorul
construcții.
 Programul Innovation
 Prin acesta se vor sprijini atât invențiile, cât și activitățile de export
(nepoluante) ale IMM-urilor active în comerț și servicii cu o cifră de
afaceri mai mică de un milion de euro.
 stimularea exporturilor românești;

 susținerea tranzacțiilor internaționale și a investițiilor românești în

străinătate;
 stimularea comerțului online și a digitalizării;

 retehnologizarea companiilor locale;

 achiziții software și certificate de e-commerce și de administrare

a unei firme;
 obținerea brevetelor de invenție privind produse, strategii, mediu,
digitalizare.
 Bibliografie

 http://bt.ase.ro/EI/cap2cap2.htm
 http://bt.ase.ro/EI/cap4/cap4.htm
 http://bt.ase.ro/EI/cap5/cap5.htm
 Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale
 Legea nr. 346/2004 privind stimularea înființării și dezvoltării întreprinderilor mici și mijlocii
 Ordonanța de urgență nr. 44/2008 privind desfășurarea activităților economice de către
persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale și întreprinderile familiale
 Legea nr. 62/2014 pentru modificarea și completarea Legii nr. 346/2004 privind stimularea
înființării și dezvoltării întreprinderilor mici și mijlocii
 Legea nr. 209 din 3 noiembrie 2017 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 227/2015 privind
Codul fiscal
 Legea nr. 97/2014 privind modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr.
6/2011 pentru stimularea înființării și dezvoltării microîntreprinderilor de către întreprinzătorii tineri
 Legea nr. 120/2015 privind stimularea investitorilor individuali-business angels
 Ordonanța de urgență nr. 24 din 16 martie 2022 privind aprobarea și finanțarea unor programe de
garantare în domenii prioritare pentru economia românească
 Raportul special 02/2020: Instrumentul pentru IMM-uri. Comisia Europeana